{"id":8622,"date":"2011-08-11T15:41:59","date_gmt":"2011-08-11T13:41:59","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8622"},"modified":"2015-01-15T17:03:48","modified_gmt":"2015-01-15T15:03:48","slug":"cainii-salbatici-din-pivnita","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cainii-salbatici-din-pivnita\/","title":{"rendered":"C\u00e2inii s\u0103lbatici din pivni\u0163\u0103"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>A venit timpul sa-mi iau adio de la niste caiete care, de-acum,\u00a0 mai mult ma \u00eencurca dec\u00e2t ma ajuta. Nu sunt primele si, sper, nici ultimele sortite focului. Este vorba despre c\u00e2teva caiete de noapte,\u00a0 caiete de noptiera, caiete de serviciu sau mai stiu eu cum sa le spun, \u00een care-mi notez, \u00een zilele bune, c\u00e2nd mintea \u00eemi merge mai repede dec\u00e2t degetele pe tastele computerului, replici, fraze din cartea sau din articolul aflat \u00een lucru, nume de carti pe care \u00eemi propun sa le citesc etc. <\/strong><\/em><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>De fapt, o lume\u00a0 din fraze si cuvinte, o lume de autori si \u00eentelepciuni importante doar pentru mine, o lume aiurita \u00een care cu greu izbutesc sa ma descurc. \u00cen perioadele proaste, de neputincioasa asteptare, c\u00e2nd le rasfoiesc \u00een speranta ca voi gasi prima fraza, o idee\u00a0 pentru\u00a0 un \u00eenceput de articol ori de capitol de roman, descopar ca\u00a0 pe unele dintre ele le-am mai folosit. Nici ideea de a tine un jurnal nu mi-a sur\u00e2s vreodata, poate si din cauza ca nu am absolut nimic de ascuns si nici nu doresc sa ma rafuiesc postum cu cei ce mi-au facut \u00een timpul vietii diverse nedreptati. Iar apoi, put\u00e2nd mai mult, nu pot mai putin. Observatia aceasta am gasit-o tot \u00eentr-un asemenea caiet si nu stiu daca nu cumva am mai scris-o. Pentru mine, autobiografia ideala este cea scrisa de Broch: \u201eAm trait. Am scris\u201c. Daca uneori am depasit dimensiunile acesteia, a fost fiindca m-am pomenit personaj \u00een jurnalele altora sau \u00een mai multe articole care aveau legatura cu mine si nu cu temele si impresiile legate de cartile mele. Am reactionat, de asemenea, c\u00e2nd erau\u00a0 nedreptatiti oameni carora le purtam un mare respect. \u00cen sf\u00e2rsit, trairile profunde, din momentele extrem de dificile, c\u00e2nd viata ajunsese sa fie pentru mine doar o dorinta palida, dar si din cele \u00een care am avut sansa unor \u00eent\u00e2lniri decisive, le-am \u00eencredintat r\u00e2nd pe r\u00e2nd romanelor. La fel si concluziile asupra cartilor de literatura si stiinta parcurse \u00eentotdeauna\u00a0 cu seriozitatea unui cercetator aflat \u00een fata ultimului si celui mai hotar\u00e2tor examen, Ma g\u00e2ndesc deseori la zecile sau chiar sutele de ore necesare pentru a \u00eentelege logica lui Joyce, structura frazelor, interferentele\u00a0 g\u00e2ndului p\u00e2na a fi \u00eencredintat h\u00e2rtiei si \u00eenteles cum se cuvine, mecanism stap\u00e2nit cu maiestrie de un alt mare romancier al zilelor noastre, Antonio Lobo Antunes. C\u00e2t despre propriile-mi romane, sunt de parere ca,\u00a0 din clipa \u00een care le-am\u00a0 trimis la tipar, trebuie sa se descurce singure, fara ajutorul meu. Din pacate, de vreo doua decenii \u00eencoace, subiectul comentat \u00een\u00a0\u00a0 diverse articole am fost eu \u00eensumi si nu cartile mele. Nu pot ignora faptul ca despre unele s-au pronuntat chiar si niste nume cu autoritate \u00een critica literara a momentului, unul dintre ele merg\u00e2nd p\u00e2na la a nu-mi recunoaste nici macar vreo urma de talent. Acestuia am fost chiar tentat sa-i povestesc subiectul romanelor pe care le-a citit cu superficialitate; cu aceeasi superficialitate cu care a facut toate lucrurile de p\u00e2na acum si, cum de altfel si-a trait si viata. Felul sau de a scrie si de a g\u00e2ndi, inconstienta care l-a\u00a0 adus \u00een situatia de\u00a0 a se stinge literar \u00eemi dovedesc ca n-am gresit ignor\u00e2ndu-l. De obicei se simte ratarea nu numai prin ce negi si cum negi, ci, mai ales, prin ceea ce afirmi. \u00cen ultimul caiet, cel sortit disparitiei, am gasit o observatie a lui Cesare Pavese : \u201eNu e frumos sa fim copii: e frumos, fiind \u00een v\u00e2rsta, sa ne amintim de vremea c\u00e2nd eram copii\u201c. Pornind de aici, mi-am reprosat ca nu mi-am gasit timp, nici starea potrivita pentru a scrie despre singurele bucurii adevarate, cele ale copilariei: firele de iarba de un verde crud ce rezistau chiar si gerurilor cumplite din anii aceia, frunzele ce \u00eesi consumau viata sub ochii mei mereu nelinistiti de o \u00eentrebare, bizara pentru o v\u00e2rsta at\u00e2t de frageda: va mai veni vreo alta primavara? Si, sigur, despre suvoaiele de apa st\u00e2rnite de ploile violente de vara. Mai t\u00e2rziu, am sadit multi copaci \u2013 o padure mai mica, dar oricum padure; nu am avut \u00eensa timp pentru ei, nu i-am admirat suficient. Au facut exceptie otetarii care, toamna, te provoaca prin rosul puternic sfidator al frunzelor, copaci pe care mi i-a insultat cineva numindu-i buruienile padurii. Citadin \u00eenrait,\u00a0 m-am despartit de acele zile at\u00e2t de \u00eendepartate,\u00a0 copilaria mea nefiind refugiul cel mai placut. Ea \u00eemi aminteste mai mult de moarte dec\u00e2t de viata. Si nu pentru ca cei pe care i-as cauta nu mai exista, ci\u00a0 pentru ca la orice artificiu psihanalitic as recurge, la capatul drumului ma asteapta singuratatea, frica, umilinta. Sigur, nu am ezitat niciodata sa privesc soarele \u00een fata, cum ne \u00eendeamna si un celebru psihanalist contemporan cit\u00e2ndu-l pe La Rochefoucauld. Soarele, adica moartea \u00een \u00eentelesul pe care ni-l sugereaza Irvin Yalom.\u00a0 Am citit, cred,\u00a0 mii de pagini despre moarte, desi \u00een momentul de fata\u00a0 nu ma preocupa relatia ei cu mine, apropierea ei inevitabila, ci cum anume au simtit-o altii: artistii, savantii, cancerosii, nebunii. Sunt convins ca, \u00een ciuda tomurilor parcurse, nu voi descoperi mai mult dec\u00e2t stiu, cu toate acestea, ma straduiesc sa nu las prea multe nedumeriri \u00een seama vietii de apoi. Daca nu ma ajuta cuvintele sa descriu asemenea experiente, \u00eencerc macar sa le simt. Departe \u00een timp, si ori de c\u00e2te ori rostesc sau scriu cuv\u00e2ntul copilarie, ma \u00eent\u00e2mpina un aer rece, greu de ignorat, si un g\u00e2nd, de nesuportat, si anume, ca noi, rom\u00e2nii, nu aveam tara. Asa \u00eemi spusesera \u00een soapta batr\u00e2nii mei, cel ce ma obligase sa mestec tutun, si un altul, un vecin care-mi povestise mereu despre Piave Solferino si despre \u2013 Doamne, cum as putea sa uit? \u2013 prinderea feciorilor cu arcanul la oaste,\u00a0 de unde se \u00eentorceau, daca se \u00eentorceau, dupa foarte multi ani. Soldatii imperiali veneau \u00een sat si, pe locul unde, de Paste, se organizau traditionalele concursuri de oina \u2013 \u201eUna si fuga!\u201c, cum i se spunea\u00a0 jocului \u2013,\u00a0 se instala arcanul.\u00a0 Niste mese \u00eencarcate cu bautura si m\u00e2ncare erau \u00eemprejmuite cu o funie groasa, fixata pe niste tarusi nu prea ad\u00e2nc \u00eenfipti \u00een pam\u00e2nt. Tinerii, desi cunosteau riscurile, treceau pe sub funie pentru a lua\u00a0 ceea ce doreau de pe masa. Sigur, bautura era la mare cautare, iar dupa un timp, c\u00e2nd oamenii \u00eencalziti doreau sa-si \u00eensuseasca si ultimele sticle de pe masa, soldatii str\u00e2ngeau funia.\u00a0 Pe cei ramasi \u00een lat \u00eei asteptau ani lungi de militarie si de razboaie \u00een acele \u201eNu Regiment\u201c, formatii militare \u00een care ardelenii refuzau sa \u00eenvete sau sa execute comenzile \u00een limba oficiala. Pe atunci, \u00een perioada Diktatului de la Viena, nu \u00eentelegeam prea bine ce \u00eenseamna a nu mai fi \u00een tara ta, dar \u00eenregistram toate grozaviile auzite zilnic. Si le pastrez si astazi \u00een memorie la fel de vii.\u00a0 Privind \u00een urma, \u00eencerc sa ma desprind de fricile copilariei si ale maturitatii, despre care m-am straduit sa dau marturie \u00een cartile de p\u00e2na acum. Astazi, fac imposibilul sa-mi regasesc\u00a0 tara din suflet, tara pe care am visat-o si am asteptat-o cu rabdare \u00eentreaga viata. Pe cei ce au luptat pentru a-i readuce hotarele \u00een limitele firesti sau pe cei ce au construit tot ce a existat sau \u00eenca se mai poate vinde,\u00a0 tara i-a transformat \u00een cersetori. Unii, la propriu, \u00eeti arata disperati si rusinati taloanele de pensie si retetele care nu mai pot fi onorate. Rom\u00e2nia este risipita \u00een lume, traieste cersetorind pe la marile porti. Nu se mai afirma prin spirit, sport sau harnicie, ci prin hoti, curve si bisnitari. \u00cen locul demnitatii si \u00eendraznelii alege mereu suferinta. Cu totii stim ce ar trebui facut \u00eenainte de a fi foarte t\u00e2rziu, dar nimeni nu misca un deget. Acelasi doctor Yalom spune ca \u201epentru a deveni \u00eentelept trebuie sa \u00eenveti sa asculti c\u00e2inii salbatici care latra \u00een pivnita ta!\u201c\u00a0 Din pacate, de at\u00e2tea ori m-am iluzionat ca acesti c\u00e2ini exista si latra, dar de\u00a0 c\u00e2tiva ani am ajuns sa ma \u00eentreb daca la noi mai este valabila vreuna din \u00eentelepciunile, legile si practicile altora.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>A venit timpul sa-mi iau adio de la niste caiete care, de-acum,\u00a0 mai mult ma \u00eencurca dec\u00e2t ma ajuta. Nu sunt primele si, sper, nici ultimele sortite focului. Este vorba despre c\u00e2teva caiete de noapte,\u00a0 caiete de noptiera, caiete de serviciu sau mai stiu eu cum sa le spun, \u00een care-mi notez, \u00een zilele bune,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cainii-salbatici-din-pivnita\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">C\u00e2inii s\u0103lbatici din pivni\u0163\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[1590,3233,4,1014],"class_list":["post-8622","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-carti","tag-critica","tag-editorial","tag-literatura"],"views":2353,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8622","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8622"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8622\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8622"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8622"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8622"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}