{"id":8616,"date":"2011-07-27T13:43:19","date_gmt":"2011-07-27T11:43:19","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8616"},"modified":"2011-07-27T13:44:50","modified_gmt":"2011-07-27T11:44:50","slug":"%e2%80%9evocea-trebuie-sa-functioneze-cu-gandul-la-continut-la-piesa%e2%80%9c-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9evocea-trebuie-sa-functioneze-cu-gandul-la-continut-la-piesa%e2%80%9c-ii\/","title":{"rendered":"\u201eVocea trebuie sa functioneze cu g\u00e2ndul la continut, la piesa\u201c (II)"},"content":{"rendered":"

ION BUZEA \u00een dialog cu COSTIN POPA<\/strong><\/p>\n

Gherman si Otello<\/strong>
\nC. P.: <\/strong>Am \u00eenteles ca ati c\u00e2ntat si Gherman din \u201eDama de pica\u201c? <\/em>
\nI. B.:<\/strong> Da, la Basel. A fost un fel de… umplutura. Director era cineva care avusese aceeasi functie si aici. M-a avertizat ca nu au bani ca la Z\u00fcrich. I-am spus ca daca pune spectacolele atunci c\u00e2nd nu am programat altceva, c\u00e2nt si pe bani mai putini. Plus ca pentru Basel, ma urcam \u00een masina si noaptea reveneam acasa. Acolo am mai c\u00e2ntat \u201eAida\u201c si \u201eTurandot\u201c.<\/p>\n

C. P.:<\/strong> Gherman, rol complicat, cel mai complicat, cel mai dificil pentru tenor.<\/em>
\nI. B.: <\/strong>Frumos rol! Nu pot sa spun ca-i greu, pentru ca daca un personaj te intereseaza si daca poti sa-l c\u00e2nti… De exemplu am interpretat de multe ori \u00een aceeasi seara, \u201ePaiate\u201c si \u201eCavalleria rusticana\u201c. Nu-i dificil si, \u00een general, e mai usor sa c\u00e2nti \u201ePaiate\u201c dupa \u201eCavalleria rusticana\u201c dec\u00e2t sa faci numai \u201ePaiate\u201c. Te \u00eencalzesti, faci vocalize…<\/p>\n

C. P.: <\/strong>La noi, la Bucuresti, c\u00e2ntau doi tenori diferiti. Acum foarte putini sunt cei care intra \u00een ambele spectacole \u00eentr-o seara… Jos\u00e9 Cura, dar e destul de deteriorat. V-ati g\u00e2ndit la \u201eOtello\u201c?<\/em>
\nI. B.: <\/strong>Trebuia sa-l c\u00e2nt aici, la Z\u00fcrich. Am facut repetitii cu Nello Santi, am \u00eenscrise pe partitura sfaturi si obiectiuni de-ale lui. Urmau sase spectacole. Dar, \u00een aceeasi perioada, aveam zece seri cu \u201ePovestirile lui Hoffmann\u201c la K\u00f6ln. Am cerut sa se faca \u00een asa fel \u00eenc\u00e2t sa nu se suprapuna datele, nu s-a putut si n-am mai avut ocazia sa onorez oferta cu \u201eOtello\u201c. Sa stiti ca este un rol usor, credeti-ma, l-am repetat. Nu-i greu pentru ca are un sens, dificil este ceva care… Mai grele dec\u00e2t \u201eOtello\u201c sunt \u201eTraviata\u201c sau \u201eRigoletto\u201c.<\/p>\n

C. P.:<\/strong> Dati-mi voie sa va contrazic.<\/em>
\nI. B.: <\/strong>Stati, daca vine un c\u00e2ntaret\u00a0 t\u00e2nar, liric si vrea sa c\u00e2nte \u201eOtello\u201c nu merge. Dar c\u00e2nd n-ai probleme vocale, nu-i dificil. Stiti ce-i mai greu? \u201eFata din Far West\u201c.<\/p>\n

C. P.:<\/strong> Nu v-a parut rau ca n-ati c\u00e2ntat \u201eOtello\u201c?<\/em>
\nI. B.: Ba da. Dar mi-a parut rau si de Alfred din \u201eLiliacul\u201c, de Anul Nou la Viena, pe vremea lui Eberhard Waechter, \u00een regia lui Otto Schenk. Nu aveam timpul fizic sa-l \u00eenvat. De acest rol \u00eemi pare si mai rau, pentru ca pe Otello l-am repetat si nu aveam nici o problema. Dar Alfredo este o clasica parodie de tenor. Mi-amintesc cum \u00eel imitau la Cluj pe Dinu Badescu, care era un c\u00e2ntaret excelent.<\/p>\n

Mofturi<\/strong>
\nC. P.:<\/strong> Acutist formidabil, legenda spunea ca daca \u00eel trezeai din somn la 7 dimineata, avea \u00een voce Si bemol-ul la fix.<\/em>
\nI. B.: <\/strong>Eu am facut repetitie generala cu \u201eAida\u201c la ora 9. Cine c\u00e2nta dimineata c\u00e2nta si dupa masa. Paradoxul este ca acela care se oboseste dupa amiaza nu c\u00e2nta nici dimineata. Eu \u00eenteleg ca artistii au sensibilitatile lor, dar asta este mai mult o chestie legata de emotii, de creatie, dar daca cineva \u00eencepe cu mofturi… C\u00e2teodata sunt bune pentru ca fac situatia mai palpitanta. Dar c\u00e2nd pui conditii ca \u201enu curge apa dec\u00e2t dupa ora 12\u201c… astea-s mofturi!<\/p>\n

C. P.: <\/strong>Mai sunt unii care spun la 4 dupa amiaza ca nu stiu daca pot c\u00e2nta seara. Se zice ca orice artist liric stie la ora 13 daca se simte apt sau nu sa c\u00e2nte \u00een ziua respectiva.<\/em>
\nI. B.:<\/strong> Trebuie sa anunte la ora 12. \u00cen America erau trei c\u00e2ntareti care, la vremea mea, c\u00e2ntau alternativ \u201eBoema\u201c: Corelli, Gedda si subsemnatul.<\/p>\n

C. P.: <\/strong>Intuiesc de ce ati adus vorba. Am auzit ca Franco Corelli era destul de nesigur cu aparitiile, da?<\/em>
\nI. B.:<\/strong> Era sigur, dar \u00eei placea lui sa… Dupa cum stiti, exista sistemul rezervelor, \u201ecover\u201c, cum se spune. Primul \u201ecover\u201c trebuie sa fie gasit \u00een jumatate de ora, iar al doilea mai t\u00e2rziu. Odata eram la masa \u00eentr-o situatie destul de agreabila, cu niste fleici, c\u00e2nd a sunat telefonul pe la 8 fara un sfert, spectacolul \u00eencep\u00e2nd la 8. C\u00e2nd am ajuns la teatru, Corelli anuntase deja ca va c\u00e2nta: la 8 fara un sfert nu era sigur, iar la 8 a intrat \u00een scena! Mi-a parut bine, m-am \u00eentors sa-mi \u00eencalzesc friptura!<\/p>\n

\u201eC\u00e2ntaretul c\u00e2stiga cel mai mult c\u00e2nd nu-si deranjeaza vocea\u201c<\/strong>
\nC. P.:<\/strong> Ati c\u00e2ntat cu placere opereta?<\/em>
\nI. B.:<\/strong> \u201eV\u00e2nzatorul de pasari\u201c la Cluj si, cu si mai mare placere, \u201eCasa cu trei fete\u201c. Berth\u00e9 a facut o colectie de muzica de Schubert si a inclus-o \u00eentr-o opereta fermecatoare. Faceam turnee la Arad, la Timisoara, c\u00e2ntam s\u00e2mbata dupa-amiaza la 3. Am mai c\u00e2ntat si arii din operetele de gen austro-german, de exemplu din \u201ePaganini\u201c.<\/p>\n

C. P.: <\/strong>Ce vi se pare mai usor de c\u00e2ntat? <\/em>
\nI. B.: <\/strong>Opera. E drept, vocea trebuie sa functioneze, asta e prima conditie, cu g\u00e2ndul la continut, la piesa. Eu recomand c\u00e2ntaretilor sa se g\u00e2ndeasca exact la continut. De pilda, \u201eCasta diva\u201c din \u201eNorma\u201c este ceva contemplativ. \u00cen \u201eLa donna \u00e8 mobile\u201c din \u201eRigoletto\u201c, Ducele sta la han si face diverse reflectii, filozofeaza, nu trebuie sa se g\u00e2ndeasca la Si-ul acela acut, cum sa-l emita.<\/p>\n

C. P.: <\/strong>Din pacate, multi se g\u00e2ndesc la el, daca iese sau nu.<\/em>
\nI. B.:<\/strong> Cu c\u00e2t te preocupa mai mult notele, c\u00e2ntul, e mai greu sa-ti iasa. De fapt, noi suntem un aparat de suflat. Daca dai aer si ai calea buna, vocea iese natural; clarinetul are clape, sufli si ies toate variatiunile. Dar noi avem deja clapele \u00een cap. C\u00e2ntaretul c\u00e2stiga cel mai mult c\u00e2nd nu-si deranjeaza vocea.<\/p>\n

C. P.:<\/strong> Da, adevarat, daca este pusa la punct.<\/em>
\nI. B.: <\/strong>Vocea \u00eesi face drumul ei; ea merge, cum ar fi, pe orizontala; daca ne g\u00e2ndim \u201e\u00een sus\u201c, deja ideea ca trebuie sa atingi \u00eenalturile te streseaza. Nu eu am inventat asta, am \u00eencercat sa \u00eenvat de unde am putut, c\u00e2t am putut. Repet, trebuie sa ai un motiv ca sa c\u00e2nti ceva, trebuie sa-i gasesti sensul.<\/p>\n

C. P.:<\/strong> Dar \u201eCeleste Aida\u201c cu care intri \u00een scena emotionat de asteptarea celor trei Si bemol-uri, de faptul ca aria este \u201edescoperita\u201c complet, cu orchestra doar cu functie de acompaniament aerisit?<\/em>
\nI. B.:<\/strong> Nu-i ceva complicat, trebuie sa te convingi ca nu c\u00e2nti ca sa dai Si bemol-uri, ci pentru ca Aida este cereasca. Trebuie sa te sugestionezi, sa te g\u00e2ndesti la sintagma \u201eforma divina\u201c, la cuv\u00e2ntul \u201esplendor\u201c. Va spun, mie mi s-a parut mai usoara dec\u00e2t alte lucruri pe care le-am c\u00e2ntat. Nu \u00eenseamna ca am fost buricul pam\u00e2ntului… ma \u00eentelegeti, dar asa mi s-a parut.<\/p>\n

\u201eVreau sa-i sochez pe burghezii astia!\u201c<\/strong>
\nC. P.:<\/strong> Cum au fost relatiile dvs. cu regizorii?<\/em>
\nI. B.: <\/strong>N-am avut probleme.<\/p>\n

C. P.:<\/strong> Erau si alte vremuri.<\/em>
\nI. B.:<\/strong> Asta se poate spune. Nu am avut niciodata controverse cu regizorii nu numai pentru ca erau alte timpuri, dar te poti \u00eentelege cu ei. Pentru ca regizorul care crede, de exemplu, ca poate sa faca din cineva un personaj se \u00eensala. Daca este destept, \u00eesi gaseste tipul cu care sa faca ce vrea. Si atunci, nu-i greu. Pentru ca exista c\u00e2ntareti cu care nu poti construi personajul respectiv. Eu nu am avut niciodata probleme, nu pentru ca am facut pe revolutionarul, l-am lasat sa aleaga, am facut ce mi-a zis, dar am mai potrivit-o asa, usurel, ca sa-mi vina bine. Daca ai un concept despre un personaj, atunci se potriveste si regizorului. De exemplu, am facut \u201eCarmen\u201c \u00een regia lui Jean-Pierre Ponnelle. Era pregatit sa c\u00e2nte Luis Lima. Eu aveam aici spectacole cu \u201eFedora\u201c. Lima a anulat si atunci le-am facut \u00een paralel, ca un cal de tractiune. C\u00e2nd antipatiza pe cineva, Ponnelle putea fi foarte neplacut. N-am avut nicio problema cu el, sigur eu mai c\u00e2ntasem \u201eCarmen\u201c, aveam o idee cum este rolul. De exemplu, la sf\u00e2rsit, \u00een arena, eu \u00eenchideam usile, ca sa nu mai intre nimeni. El a acceptat initiativa pentru ca i-a placut. Nu ca faceam ce voiam eu, dar ne \u00eentelegeam, sigur, \u00een lucrurile care erau logice. Singurul care era altfel a fost Giancarlo, fiul lui Mario del Monaco.<\/p>\n

C. P.: <\/strong>S-a mai linistit acum, face lucruri mai potolite.<\/em>
\nI. B.: <\/strong>Spunea ca Don Jos\u00e9 este un baiat din provincie, soldat cam st\u00e2ngaci, cu ochelari pe care si-i curata tot timpul. I-am spus ca nu vreau sa-l fac… patron de bordel, dar nici dobitocul satului. \u00cen actul al treilea, \u00een loc de munti a facut schele de zidar. Nu-i nimic, mi-am zis, \u201efacem gimnastica, cu ochelari pe nas\u201c. La premiera am lasat ochelarii \u00een culise iar la sf\u00e2rsit noi, c\u00e2ntaretii, am avut succes. Pentru Giancarlo au fost huiduieli iar el a z\u00e2mbit la lume. Spunea: \u201eVreau sa-i sochez pe burghezii astia!\u201c<\/p>\n

C. P.:<\/strong> Este un concept, un mod de comportare al multor regizori, vor sa socheze, nu le pasa, iau banii si pleaca. Scandalul chiar foloseste la publicitate.<\/em>
\nI. B.: <\/strong>Daca un teatru accepta asa ceva. Eu nu zic ca toti sa stea tepeni, dar nici sa faca lucruri care trec de o anumita limita. Recent a fost la TV \u201eLiliacul\u201c de la Frankfurt. \u00cen viata mea am vazut destule, dar asa ceva, nu. Mai rau nu se poate.<\/p>\n

Gretosi, mofluzi, mormaitori… dar buni<\/strong>
\nC. P.: <\/strong>Am vorbit anul trecut despre relatiile cu c\u00e2ntaretii, mi-ati vorbit de c\u00e2ntaretii rom\u00e2ni, de cei straini, dar nu despre dirijori. Care a fost relatia cu ei, cum v-ati \u00eenteles, ati avut conflicte? V-ati corelat bine, ati avut probleme ca sa va urmareasca? Sau, poate, v-au impus conceptia de tempi, de culori. Un sef de orchestra, daca e valoros, poate sa modeleze o interpretare.<\/em>
\nI. B.: <\/strong>Dirijorul poate da sugestii. De exemplu, excelent \u00een opera este Nello Santi. Are instinct pentru voci. Cine se \u00eentelege cu el merge perfect. Tot timpul c\u00e2t am c\u00e2ntat sub bagheta lui, aici, la Hamburg, la M\u00fcnchen, n-am avut nicio problema, a mers perfect. Daca vede ca ai o problema, te \u00eentelege, merge cu tine. C\u00e2nd \u00eent\u00e2lnesti unul care tine la un fel de rigiditate, \u00eencerci si tu sa faci, asa, pe \u00eempaciuitoristul. Dar sunt unii rai, ca Fausto Cleva. La repetitii era gretos, nu r\u00e2dea, nu zicea nimic. La \u201eBoema\u201c, s-a certat cu Renata Tebaldi, dar nu cu Cesare Siepi, pentru ca acesta nu-l lua \u00een serios. Dar la spectacol era perfect. La o repetitie de cabina, eram noi cu pianistul. Nu zicea dec\u00e2t: \u201eC\u00e2ntati!\u201c. Statea complet mofluz. Si c\u00e2nt, si c\u00e2nt, nu m-a lasat p\u00e2na n-am trecut tot rolul. Voia sa vada daca rezist. Dar dupa aceea, \u00een spectacol, era ca o manusa, acompania perfect.<\/p>\n

C. P.: <\/strong>Cleva a\u00a0 dirijat mult la Metropolitan.<\/em>
\nI. B.: <\/strong>Acolo era cunoscut ca o persoana foarte importanta. Tebaldi si Corelli erau dumnezei. Francesco Molinari Pradelli era bun dirijor, dar cam prea… italian. La unele repetitii \u00eei cam \u00eenjura pe c\u00e2ntareti, era cam rau de gura. Ei s-au suparat si i-au zis directorului Rudolf Bing: \u201eSau el sau noi.\u201c Si l-au scos pe Pradelli. Dirijorul este important, dar c\u00e2ntaretii sunt si mai. \u00cen \u201eTosca\u201c, tot la Metropolitan, debuta baritonul Giangiacomo Guelfi, deja cunoscut \u00een lume. Avea o voce imensa, \u00eencepe si-l \u00eentreaba pe dirijor: \u201eE bine?\u201c. Pradelli raspunde \u201eDa!\u201c cu voce tare si \u00een surdina: \u201eCe ma fac, cum sa lucrez cu cretinul asta?\u201c. Guelfi continua ca un bivol… noi ne uitam \u00een plafon. Pradelli era \u00eensa un bun dirijor. \u00cemi mai amintesc de Horst Stein, Hans Swarowski, Berislav Klobucar… La Viena, Stein dirija \u201eTrubadurul\u201c. Era mai nou atunci si bun. Dupa c\u00e2tiva ani, la Berlin, \u00een \u201eCarmen\u201c, c\u00e2ntam frumos si m-a \u00eentrebat daca interpretez versiunea rom\u00e2na. I-am raspuns ca da, \u00eentruc\u00e2t cea germana nu s-a descoperit \u00eenca. I s-a \u00eenrosit chelia. Nu aveam ce pierde. Claus Helmuth Drese, \u00eenainte de a fi la Viena, era director la K\u00f6ln prin 1972-73. Se dadea \u201eTraviata\u201c si el \u00eencepuse sa explice subiectul. Era un decor cu un sezlong rotund \u00een mijloc, parca eram \u00een \u201eContele de Luxemburg\u201c. Ascultam si mestecam guma. Vorbea de atmosfera din Paris… El, furios: \u201eEu explic si dumneata mesteci guma!\u201c. Raspund: \u201eGuma o am \u00een gura, nu \u00een urechi, eu va aud!\u201c. S-a \u00eenrosit tot de suparare. Pe urma ne-am mai \u00eenteles; a ajuns director la Viena, eu nu eram angajat fix si mi-a zis ca nu stie daca o sa poata sa-mi dea spectacolele pe care le-am avut la K\u00f6ln, pentru ca mai trebuie facute schimbari, sa distribuie c\u00e2ntareti noi. Foarte bine, logica m-a convins. A trecut un timp, a avut nevoie, m-a chemat… Meseriasul, daca-l chemi sa repare ceva, vine. C\u00e2nd Santi a \u00eemplinit 75 de ani, a avut loc o sarbatorire pe scena din Z\u00fcrich, Drese a venit la mine si m-a \u00eembratisat, de parca eram cei mai buni prieteni.<\/p>\n

C. P.:<\/strong> Lucrau vreunii dintre sefii de orchestra mai amanuntit cu c\u00e2ntaretii?<\/em>
\nI. B.: <\/strong>Santi. Numai ceea ce nu-l interesa lasa la corepetitori. Nu multi lucrau detaliat cu c\u00e2ntaretii. Nu trebuie sa iau apararea nimanui. C\u00e2ntaretul care nu-si pregateste rolul, ca sa stie ce personaj interpreteaza, ram\u00e2ne vinovat. Sigur, dirijorul poate sa mai dea si sugestii. Altii… John Pritchard m-a angajat sa c\u00e2nt \u201eMaestrii c\u00e2ntareti din N\u00fcrnberg\u201c. El parca dirija \u201ePovestirile lui Hoffmann\u201c. Karl B\u00f6hm…<\/p>\n

C. P.: <\/strong>O legenda!<\/em>
\nI. B.: <\/strong>Da, o legenda care \u00eei teroriza pe toti. Rau! Eu am c\u00e2ntat \u201eMacbeth\u201c cu el. \u201eMacbeth\u201c de Verdi cu B\u00f6hm se potriveste ca nuca \u00een perete. Dirijor celebru, dar eu totdeauna l-am vazut ca si cum ar fi avut… Parkinson, se misca asa… Si tot mormaia. La Viena, nimeni nu putea sa-l sufere. Eberhard Waechter si Erich Kunz \u00eel imitau cum vorbeste, \u00eel parodiau, dar nu ieseau din cuv\u00e2ntul lui. Dirija bine \u201eFlautul fermecat\u201c. Richard Strauss, numai el stia cum se dirijeaza, pentru ca \u00eei fusese corepetitor. Am c\u00e2ntat si eu Bacchus \u00een \u201eAriadna la Naxos\u201c. Rolul este bun daca n-ai probleme, te achiti, mai iei si un ban…, totusi este o muzica antivocala par excellence.<\/p>\n

C. P.: <\/strong>Eu sunt impresionat ce versatil ati fost si ce diversitate de roluri ati interpretat. Aflu acum si de Bacchus. <\/em>
\nI. B.: <\/strong>Nu-i usor de c\u00e2ntat, l-am auzit recent pe Roberto Sacc\u00e0, s-a descurcat. Eu am debutat \u00een rol la Z\u00fcrich, sub bagheta lui Ferdinand Leitner, dupa aceea l-am facut la Berlin cu Eugen Jochum.<\/p>\n

C. P.: <\/strong>Alta legenda.<\/em>
\nI. B.:<\/strong>Era acum 40 de ani, eu eram o idee mai… t\u00e2nar si am vazut la repetitie un batr\u00e2n destul de bine, care nota tot. Foarte bun.<\/p>\n

C. P.: <\/strong>Stimate maestre, va multumesc din\u00a0 suflet pentru \u00eentrevedere si convorbire. <\/em><\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

ION BUZEA \u00een dialog cu COSTIN POPA Gherman si Otello C. P.: Am \u00eenteles ca ati c\u00e2ntat si Gherman din \u201eDama de pica\u201c? I. B.: Da, la Basel. A fost un fel de… umplutura. Director era cineva care avusese aceeasi functie si aici. M-a avertizat ca nu au bani ca la Z\u00fcrich. I-am spus ca… Cite\u0219te mai mult »\u201eVocea trebuie sa functioneze cu g\u00e2ndul la continut, la piesa\u201c (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[6164,6166,6127,6167,6163,4558,71,2025,6162,6165,1658,1163,6161],"class_list":["post-8616","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-aida","tag-basel","tag-cultura-dialogului","tag-dialog","tag-hoffmann","tag-interviu","tag-interviuri","tag-ion-buzea","tag-rigoletto","tag-santi","tag-tenor","tag-traviata","tag-turandot"],"views":5579,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8616","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8616"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8616\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8616"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8616"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8616"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}