\u201eCe-i cu asta care nu c\u00e2nta?\u201c<\/strong> C. P.:<\/strong> Delicioase \u00eent\u00e2mplari! Dar si de la \u201eTraviata\u201c la \u201eRigoletto\u201c a fost un pas mare.<\/em> C. P.: <\/strong>\u00cen fond, \u201eMadame Butterfly\u201c are un duet mare si o arie la sf\u00e2rsit.<\/em> C. P.: <\/strong>Aveati \u00een buzunar Do-urile acute pentru finele duetului cu Cio-Cio-san, pentru \u201eBoema\u201c. Dar \u201eLohengrin\u201c?<\/em> Balsamul vocal<\/strong> C. P.: <\/strong>Erau ca un balsam vocal. <\/em> C. P.:<\/strong> Deci ati avut, totusi, un \u00eenceput domol.<\/em> C. P.: <\/strong>Da, totusi cine a ajuns la un moment dat sa c\u00e2nte Radam\u00e8s a terminat cu Alfredo. <\/em> C. P.:<\/strong> Deci, maestre, am \u00eenteles ca la \u00eenceputul carierei ati studiat repertoriul liric mai mult \u00een particular dec\u00e2t l-ati c\u00e2ntat pe scena.<\/em> C. P.: <\/strong>Da, pentru ca nici \u201eTraviata\u201c, nici \u201eRigoletto\u201c nu le poti c\u00e2nta cu o culoare de Tamino din \u201eFlautul fermecat\u201c.<\/em> C. P.: <\/strong>Eu l-am auzit pe Francisco Araiza pe disc, \u00een tineretea lui, c\u00e2nt\u00e2nd excelent Tamino si Almaviva din \u201eBarbierul din Sevilla\u201c. A ajuns la sf\u00e2rsit de cariera sa c\u00e2nte roluri ca Lohengrin si chiar Tannh\u00e4user.<\/em> C. P.: <\/strong>Nici vorba. Am ramas cu g\u00e2ndul la primele doua, \u00een care cred ca a dat maximum de valoare.<\/em> C. P.:<\/strong> Cum intervine tehnica?<\/em> \u201eC\u00e2ntaretii sunt ca meseriasii, se duce vestea\u201c<\/strong> C. P.: <\/strong>\u201eWerther\u201c la Cluj, nu?<\/em> C. P.: <\/strong>Erati foarte t\u00e2nar, 26 de ani. Dupa aceea, cum ati facut trecerea catre marile roluri spinte?<\/em> C. P.:<\/strong> Pentru v\u00e2rsta aceea, ce rol vi s-a parut mai complicat?<\/em> C. P.: <\/strong>A venit alunecarea catre rolurile veriste.<\/em> C. P.: <\/strong>Va abtineati de la unele spectacole daca aveati solicitari pentru roluri \u00eentr-un fel antagonice momentului carierei, al dezvoltarii vocii?<\/em> C. P.:<\/strong> \u201eRigoletto\u201c, cam \u00eenghesuit acolo ca \u201eFach\u201c.<\/em> C. P.: <\/strong>Aventurile scenei. Revin. Vi s-a \u00eent\u00e2mplat sa spuneti ca nu mai c\u00e2ntati \u201eRigoletto\u201c, \u201eTraviata\u201c?<\/em> C. P.:<\/strong> Deci ati acceptat orice din marele repertoriu?<\/em> Puccini si Verdi<\/strong> C. P.:<\/strong> Ati preferat repertoriul puccinian sau cel verdian?<\/em> C. P.: <\/strong>Cum vi se pareau lejeritatile lui Riccardo din \u201eBal mascat\u201c?<\/em> C. P.: <\/strong>Si Beniamino Gigli la fel. <\/em> C. P.:<\/strong> Nu stiu daca asa a g\u00e2ndit Verdi, dar \u00een acest mod a facut Gigli si a ramas memorabil.<\/em> C. P.:<\/strong> V-am \u00eentrebat pentru ca este un rol verdian mai atipic, are lejeritati care sunt de multe ori complicate pentru un tenor spint.<\/em> C. P.:<\/strong> Personal, n-ati avut astfel de situatii?<\/em> Wagner \u00e0 l’italienne<\/strong> C. P.:<\/strong> Probabil ca notiunea de Heldentenor s-a extins prea mult \u00een acceptiunea ei.<\/em> C. P.:<\/strong> La fel Helge Rosvaenge, splendid.<\/em> C. P.: <\/strong>… si John Vickers.<\/em> C. P.:<\/strong> Maestre, care considerati ca sunt rolurile de maturitate care v-au stat cel mai bine \u00een voce? <\/em> ION BUZEA \u00een dialog cu COSTIN POPA \u201eCe-i cu asta care nu c\u00e2nta?\u201c Costin Popa: Stimate maestre, priviti \u00eenapoi cu m\u00e2ndrie la o prodigioasa cariera tenorala, pe care ati desfasurat-o vreme de decenii. Reiau cu mare bucurie dialogul \u00eenceput acum mai bine de un an, tot aici l\u00e2nga Z\u00fcrich, \u00een minunatul loc \u00een care rezidati… Cite\u0219te mai mult »\u201eVocea trebuie sa functioneze cu g\u00e2ndul la continut, la piesa\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[2025,1658],"class_list":["post-8614","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-ion-buzea","tag-tenor"],"views":1808,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8614","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8614"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8614\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8614"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8614"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8614"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nCostin Popa:<\/strong> Stimate maestre, priviti \u00eenapoi cu m\u00e2ndrie la o prodigioasa cariera tenorala, pe care ati desfasurat-o vreme de decenii. Reiau cu mare bucurie dialogul \u00eenceput acum mai bine de un an, tot aici l\u00e2nga Z\u00fcrich, \u00een minunatul loc \u00een care rezidati si v-as propune sa vorbim despre rolurile dvs. Mi-ati spus atunci despre auditia la 24 de ani \u00een fata maestrului Anatol Kisadji, apoi despre \u201eRapirea din serai\u201c, \u201eCei patru badarani\u201c, Hadji din \u201eLakm\u00e9\u201c… <\/em>
\nIon Buzea: <\/strong>Au urmat Cassio din \u201eOtello\u201c, Arlechinul din \u201ePaiate\u201c, Walter von der Vogelweide din \u201eTannh\u00e4user\u201c… \u00cen 1958 c\u00e2nd am dat auditie la Opera nu exista post de solist si mi-au spus ca ma angajeaza \u00een cor, dar o sa fac si roluri mici. Exista la Cluj un dirijor, Eugen Lazar, care sustinea: \u201eCei tineri trebuie sa c\u00e2nte roluri mici, ca sa c\u00e2stige experienta de scena\u201c. Trebuia sa merg de doua-trei ori pe saptam\u00e2na la repetitii \u00een sala corului… n-aveam nicio treaba cu asta. \u00cen \u201eAna Lugojana\u201c eram un taran care statea pe un butoi, cu spatele la dirijor, asa ca nu se vedea daca nu c\u00e2ntam. Am profitat. Pe urma m-au \u00eembracat \u00een frac si m-au pus \u00een primul act din \u201eTraviata\u201c, tot \u00een cor. Dar dirijorul a vazut si a zis: \u201eCe-i cu asta care nu c\u00e2nta?\u201c. I s-a explicat ca eram acolo pentru… ambient. Deci, rateu! A treia \u00eencercare \u00een cor a fost un si mai mare esec. \u00cen \u201eAida\u201c, la finalul scenei din templu, exista o pauza dupa care intra tenorul si basul, \u201eImmenso Pht\u00e0!\u201c, primul are un Sol, basul Mi bemol si abia pe urma intervine corul cu Si bemol la tenorii primi, \u00een unison cu Radam\u00e8s. Eu, ca sa arat ce bun Si bemol posed, am intrat \u00eenaintea corului, odata cu tenorul care, cum spuneam, avea doar un Sol. Stupoare! Si iata o alta patanie. La un moment dat, lui Lazar i-a venit \u00een minte sa ma puna \u00een \u201eTrubadurul\u201c sa c\u00e2nt Ruiz. Eu nu stiam rolul si c\u00e2nd am intrat agitat \u00een scena zic\u00e2nd \u201eManrico? (…) la zingara\u201c, am intonat cu o terta mai sus. Numai ca bietul Manrico, atunci c\u00e2nd a raspuns \u201eOh ciel! Mie membra oscillano…\u201c etc. etc., derutat de tonalitatea mea, n-a mai putut si s-a ales praful. Gata si cu debutul \u00een Ruiz, a doua oara nu m-au mai distribuit \u00een rolul asta. Si asa, cariera mea de comprimar s-a terminat cu… brio. Dupa aceea, imediat, am primit \u201eTraviata\u201c, \u201eRigoletto\u201c. Cam mare… saltul!<\/p>\n
\nI. B.:<\/strong> Ca si de la \u201eCei patru badarani\u201c la \u201eTraviata\u201c. Si, dupa aceea, nu stiu cum s-au ales lucrurile, au urmat \u201eMadame Butterfly\u201c, \u201eTosca\u201c, \u201eBoema\u201c, \u201eMireasa v\u00e2nduta\u201c, apoi \u201eLohengrin\u201c…<\/p>\n
\nI. B.: Da, dar actul \u00eent\u00e2i e lung.<\/p>\n
\nI. B.: Nu-i greu.<\/p>\n
\nC. P.:<\/strong> Sigur, \u00eentre operele de Wagner, este printre cele mai… sa spun… comode.<\/em>
\nI. B.: <\/strong>Problema este ca atunci c\u00e2nd \u00eencepi cariera, repertoriul fie se potriveste pentru artistul respectiv, fie este construit artificial. Sunt c\u00e2ntareti cu voci lirice care ram\u00e2n p\u00e2na la sf\u00e2rsit foarte bine pe drumul lor. A trece la alt traseu nu-i ceva natural. Totusi, c\u00e2nd exersam, c\u00e2ntam arii care nu erau \u00een repertoriul meu, Mozart, Rossini \u201eBarbierul din Sevilla\u201c…
\n<\/strong><\/p>\n
\nI. B.:<\/strong> \u00cemi placeau ariile lirice. Am c\u00e2ntat \u00een concert si \u201eFlautul fermecat\u201c…<\/p>\n
\nI. B.:<\/strong> Da, dar liricul nu era asa… liric. Sa va dau un exemplu. Unii dintre cei mai buni Tamino pe care i-am auzit au fost Wolfgang Windgassen si Jon Vickers care, cu voce plina, c\u00e2ntau cu linie frumoasa si legato mai bine ca unii cu glas subtirel care se chinuie si vor sa arate mai mult dec\u00e2t au. Asa ca nu-i problema de voce masiva, o voce masiva poate c\u00e2nta si lucruri lirice. Sa ne g\u00e2ndim la Leo Slezak… pe vremea lui Caruso c\u00e2nta toate spectacolele cu \u201eOtello\u201c de la Metropolitan, dar si lieduri, cu o finete de nu-l recunosteai. Fenomenal! Calibrul vocii nu este ceva de care sa te agati, eu nu am gasit ca-i asa o problema sa c\u00e2nti \u201eTraviata\u201c si \u201eAida\u201c \u00een aceeasi saptam\u00e2na. Pentru ca prima nu-i o fluieratura si a doua nu-i o… urlatura. Bine\u00eenteles, \u201eBarbierul din Sevilla\u201c si \u201eTrubadurul\u201c au tesaturi diferite, dar \u201eRigoletto\u201c, \u201eTraviata\u201c, \u201eAida\u201c, \u201eForta destinului\u201c, \u201eBal mascat\u201c, pe undeva nu-s departe una de alta.<\/p>\n
\nI. B.:<\/strong> De fapt a terminat si cu Radam\u00e8s. Un c\u00e2ntaret nu se poate numi dramatic daca urla. Pe mine ma deranjeaza foarte mult lipsa frazarii. Si asta nu are nicio legatura cu cantitatea de voce.<\/p>\n
\nI. B.: <\/strong>N-am c\u00e2ntat, \u00een fond, nimic liric \u00een afara de \u201eCei patru badarani\u201c.<\/p>\n
\nI. B.:<\/strong> Nicolai Gedda era bine \u00een toate.<\/p>\n
\nI. B.:<\/strong> V-au placut?<\/p>\n
\nI. B.:<\/strong> Sunt invitat c\u00e2teodata la Z\u00fcrich, la Opera. \u00cemi amintesc ca l-am vazut pe baritonul Alexandru Agache \u00een \u201eBal mascat\u201c, alaturi de Araiza. La sf\u00e2rsit, a venit directorul sa ma \u00eentrebe daca mi-a placut. I-am spus ca… opera este foarte frumoasa, dar grea, pentru ca nu-i de… Rossini. M-a luat gura pe dinainte, Araiza n-avea nimic de-a face cu rolul, se opintea. Ori, cu c\u00e2t te opintesti mai mult, cu at\u00e2t iese mai putin.<\/p>\n
\nI. B.:<\/strong> Sa va exemplific, nu legat de Araiza, vorbesc \u00een general. C\u00e2nd cineva c\u00e2nta de la Fa diez \u00een sus \u201edeschis\u201c, sigur ca nu dureaza. Odata am facut pariu cu un tenor liric german care era prezent \u00een toate teatrele. I-am spus ca daca mai face asa \u00eenca o jumatate de an, nu o sa mai poata c\u00e2nta nici nota de La. Din pacate, am avut dreptate. Si \u00een Mozart, \u00een aria \u201eUn’ aura amorosa\u201c din \u201eCos\u00ec fan tutte\u201c, la pasajul \u201eun dolce ristoro\u201c, i se rupea sunetul.<\/p>\n
\nC. P.: <\/strong>Dupa \u201eTraviata\u201c, \u201eRigoletto\u201c, \u201eBoema\u201c, \u201eMadame Butterfly\u201c, \u201eLohengrin\u201c?<\/em>
\nI. B.: <\/strong>\u201eWerther\u201c, \u201eMireasa v\u00e2nduta\u201c. Sa stiti ca rolul din \u201eMireasa v\u00e2nduta\u201c e destul de consistent.<\/p>\n
\nI. B.:<\/strong> Da, \u00een 1960.<\/p>\n
\nI. B.:<\/strong> \u00cen 1962, cred ca la Bucuresti, am c\u00e2ntat \u201eLucia di Lammermoor\u201c, care este cam… amestecatura, apoi direct \u201eTrubadurul\u201c, \u201eAida\u201c, \u201eCarmen\u201c. Nu-mi amintesc exact cum am realizat trecerea, de fapt n-a fost nicio trecere, c\u00e2ntam ce era nevoie. Sa nu uit de Samson, la Cluj, \u00een 1965, cu Zenaida Pally si, \u00een 1966, tot cu d\u00e2nsa, la Dublin. Nu prea am o limita clara, s-au cam \u00eencalecat lucrurile. Important este sa ram\u00e2i \u00een joc.<\/p>\n
\nI. B.:<\/strong> C\u00e2nd esti t\u00e2nar, totul este fara probleme. Odata cu atingerea maturitatii este altceva. Daca va invit sa ascultati \u201eLa donna \u00e8 mobile\u201c din 1964, 1974 si 1980, veti vedea diferentele. Sunt mai multe rafinamente, la tinerete un tenor c\u00e2nta cu mare entuziasm, cu ideea \u201eHai sa sparg candelabrele!\u201c. Cu timpul, g\u00e2ndul acesta este \u00eenlocuit de rafinamente. De diferentele de nuante. Franco Corelli era un tenor care se auzea bine \u00een sala. Putea \u00eensa sa faca diminuendo, piano, alti tenori nu reuseau. La Viena am c\u00e2ntat si \u201eRusalka\u201c, \u201eFra Diavolo\u201c, \u201eTiefland\u201c, care e destul de dramatica, \u201eAdriana Lecouvreur\u201c.<\/p>\n
\nI. B.:<\/strong> Da, si cu exceptia lui \u201eCarmen\u201c si \u201eWerther\u201c, am ramas mai mult pe operele italienesti. Sa nu uit, mai erau si Samson, si Hoffmann. Pe cel din urma l-am c\u00e2ntat la batr\u00e2nete, cum ar fi, \u00eentre anii 1980 si 1985, peste o suta de spectacole \u00een cinci ani. Au fost cam cinci montari, s-a dus vorba ca-s bun si m-au tot chemat. C\u00e2ntaretii sunt ca meseriasii, se duce vestea. Cu asa un program \u2013 am avut o perioada cu 60-70 spectacole pe an \u2013 nu mai era timp sa c\u00e2nt si altele.<\/p>\n
\nI. B.:<\/strong> Nu, dar existau prioritati. C\u00e2nd esti profesionist, impresarul \u00eeti propune si faci contractul. Ironia sortii, c\u00e2teodata vin doua-trei oferte dintre care trebuie sa alegi, iar altadata, c\u00e2nd esti liber, nu vine nimic. Si atunci eu acceptam ca sa se umple calendarul. \u00cemi parea rau c\u00e2teodata ca nu puteam sa iau oferte care mi-ar fi placut pentru ca aveam alte angajamente. \u00cen fond, eu am c\u00e2ntat destul de mult, aveam noroc sa rezist, chiar daca nu-i o calitate superioara. Dec\u00e2t sa te opresti la jumatate, mai bine c\u00e2nti p\u00e2na la sf\u00e2rsit. Si mi s-a \u00eent\u00e2mplat sa am spectacol s\u00e2mbata la Z\u00fcrich, duminica la Nisa si luni la Viena, dar nu prea des. Au fost situatii c\u00e2nd am c\u00e2ntat \u00een sase zile de doua ori \u201eDama de pica\u201c, \u201eTrubadurul\u201c, pauza, \u201eRigoletto\u201c, \u201eTrubadurul\u201c.<\/p>\n
\nI. B.:<\/strong> Dar nu-i \u201eElixirul dragostei\u201c. Se c\u00e2nta normal, poti face piano. Sigur, nu trebuie sa apari pe scena \u00een fiecare zi, ca la cinematograf, dar c\u00e2teodata, c\u00e2nd se \u00eent\u00e2mpla, nu-i rau. Uneori am regretat unele lucruri pe care n-am putut sa le fac, dar daca deja semnasem pentru altceva… Odata eram la M\u00fcnchen pentru \u201eTosca\u201c si regizorul \u00een a carui montare c\u00e2ntasem \u201eRienzi\u201c a vrut sa vin la Hanovra \u2013 este un teatru bun acolo \u2013, pentru \u201eManon Lescaut\u201c. Nu aveam cum. S-a suparat. Cred ca era G\u00f6tz Friedrich. Iata si o \u00eent\u00e2mplare simpatica. \u00cen \u201eTosca\u201c lui de la M\u00fcnchen, nimic nou, intri pe scena, totul e acolo, sevaletul, icoana cu Madonna, capela Attavanti. Ce-a facut el? Le-a schimbat pozitia. Or, o data, eu am uitat. Veneam repede la teatru, \u00eent\u00e2rziase trenul, spectacolul era la 19.30 si eu la 19.10 eram \u00eenca \u00een gara. Am luat un taxi, telefonasem ca sa anunt si au am\u00e2nat \u00eenceperea spectacolului cu 15 minute. Nici nu m-am machiat, am \u00eembracat o jacheta, am intrat si m-am \u00eendreptat ca sa dau jos p\u00e2nza de pe portretul Madonnei, dar totul era asezat… exact invers.<\/p>\n
\nI. B.:<\/strong> Nu.<\/p>\n
\nI. B.: <\/strong>Nici nu mi se oferea altceva. Poate am zis si nu, dar nici nu mi se faceau oferte, cum sa spun, alternative.<\/p>\n
\nC. P.: <\/strong>Dintre operele lui Puccini ati c\u00e2ntat \u201eManon Lescaut\u201c, \u201eFata din Far West\u201c…<\/em>
\nI. B.:<\/strong> … \u201eTosca\u201c, \u201eBoema\u201c, \u201eMadame Butterfly\u201c, \u201eMantaua\u201c, \u201eTurandot\u201c.\u00a0 Cu totul, sapte roluri.<\/p>\n
\nI. B.: <\/strong>Am\u00e2ndoua. Fiecare are c\u00e2te o caracteristica, dar ambele sunt foarte cantabile.<\/p>\n
\nI. B.: <\/strong>Foarte potrivite. Si cine nu le respecta sau nu poate sa le faca nu-i nici dramatic, ci numai greoi. Ascultati-l pe Aureliano Pertile, chiar r\u00e2de \u00een \u201e\u00c8 scherzo od \u00e8 follia\u201c.<\/p>\n
\nI. B.: <\/strong>Da, ca si c\u00e2nd nu poate c\u00e2nta pentru ca-l umfla r\u00e2sul.<\/p>\n
\nI. B.:<\/strong> \u00cen fond este spiritul momentului, c\u00e2nd zice \u201enu-mi umblati mie cu ghicitori \u00een palma, ma faceti sa r\u00e2d!\u201c Asta-i ideea.<\/p>\n
\nI. B.: <\/strong>Da, dar uitati, un tenor al carui mare fan sunt, Franco Corelli, a c\u00e2ntat \u201eRigoletto\u201c de doua-trei ori, desi nu era pentru el. Pe urma, \u201eLucia di Lammermoor\u201c la Metropolitan, doar de doua ori, apoi a renuntat… mi se potriveau mie costumele lui. Sunt c\u00e2ntareti carora nu le convine c\u00e2te un rol, nu ca nu l-ar putea c\u00e2nta, dar nu le convine.<\/p>\n
\nI.B.: <\/strong>Nu. De pilda, mie \u00eemi placea teribil rolul din \u201eBal mascat\u201c, lejeritatile ma amuzau.<\/p>\n
\nC. P.: <\/strong>Dintre personajele wagneriene, dupa Walther von der Vogelweide din \u201eTannh\u00e4user\u201c, ati ramas numai la Lohengrin plus, cum ati amintit putin mai \u00eenainte, Rienzi?<\/em>
\nI. B.:<\/strong> Si Walther von Stolzing din \u201eMaestrii c\u00e2ntareti din N\u00fcrnberg\u201c. \u201eRienzi\u201c am c\u00e2ntat \u00een anii 1980, \u201881, \u201882, mi-a placut foarte mult. Este o opera de tinerete, scrisa foarte vocal. De fapt, toate operele lui Wagner sunt scrise astfel si daca interpretii nu le c\u00e2nta frumos, este numai vina lor. Nemtii fac din Wagner muzica militara. Or, el a scris \u00een doua dintre scrisorile lui ca vrea ca operele sa-i fie c\u00e2ntate precum muzica italiana. \u201eLohengrin\u201c cu Pertile este minunat, un Wagner foarte melodic. Nu \u00eenseamna ca muzica din \u201eWalkiria\u201c sau \u201eMaestrii c\u00e2ntareti din N\u00fcrnberg\u201c nu-i melodica. Dar unii nemti c\u00e2nta Wagner cam latrator (scuzati-ma!). Poti sa fii dramatic si fara sa dai niste accente asa, numai ca sa sune.<\/p>\n
\nI. B.: <\/strong>Ascultati-i pe Franz V\u00f6lker, pe Max Lorenz, toti c\u00e2nta frumos. Pentru mine este o idee gresita sa c\u00e2nti Wagner ca marsul militar german.<\/p>\n
\nI. B.:<\/strong> Chiar si James King sau Jess Thomas…<\/p>\n
\nI. B.: <\/strong>C\u00e2nta foarte frumos, desi avea o voce masiva.<\/p>\n
\nI.B.: <\/strong>Nu-i usor de raspuns. Sunt si cele mai mari, si cele mai mici. E complicat sa ma fixez deoarece, c\u00e2nt\u00e2nd multi ani de zile \u201eTrubadurul\u201c, \u201ePaiate\u201c, \u201eCarmen\u201c, \u201eAida\u201c, \u201eForta destinului\u201c etc., dupa aceea aveam \u201ePovestirile lui Hoffmann\u201c. M-a distrat Hoffmann, pot sa spun ca \u00eemi facea placere sa nu c\u00e2nt numai muzica italiana. La Viena, de exemplu, eram abonat la \u201eTrubadurul\u201c, spectacole unul dupa altul, pe vremea aceea cu Piero Cappuccilli. Asa ca preferintele mele erau mai mult sa schimb, sa amestec, de exemplu \u201eDon Carlos\u201c c\u00e2ntam \u00een paralel cu \u201eRienzi\u201c si \u201ePovestirile lui Hoffmann\u201c. Mai e ceva. Faceam rolul Hoffmann o data \u00een franceza, alta data \u00een germana, \u00een paralel, ceea ce nu este usor. E greu sa ma stabilesc la un rol sau la un buchet de roluri. Alternam pentru ca era placut.
\n(continuare \u00een numarul viitor)<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"