Manolo Santana n-a fost vreun rasfatat al soartei. Provenit dintr-o familie paupera din Madridul secatuit de suferinta Razboiului Civil (cifra de un milion de morti este una imensa, chiar si pentru o natiune mare, asa cum este cea spaniola!), pustiul cu parul v\u00e2lvoi a fost obligat sa-si c\u00e2stige singur banii de buzunar, care nu o data erau chiar banii lui pentru una dintre mesele zilei. Vorba aceea, la vreme de restriste, si c\u00e2teva pesete prind bine \u00een buzunarul omului…
\nSi astfel a devenit Manolito copil de mingi \u00een cadrul selectului si snobului club madrilen Velasquez. Seriozitatea si abnegatia micutului, ca si privirile sale nostalgice, ce fixau mingea de parca ar fi dorit sa o \u00eengurgiteze instantaneu de pofta, au atras atentia unui mecenat iubitor al tenisului, care-si facea veacul \u00een parcul sportiv Velasquez. Acesta, spirit subtire si inima generoasa, l-a ajutat pe Manolo Santana sa depaseasca stadiul de baiat bun la toate, prilejuindu-i o intrare la unul dintre antrenorii clubului, care l-a remarcat gratie dexteritatii, talentului si vointei sale. La Madrid s-a dus rapid vestea despre usurinta cu care pustiul de pripas deprinde sportul alb, promit\u00e2nd sa devina \u00een cur\u00e2nd nu doar un excelent tenisman al zgurei, ci si un maestru pe indiferent ce suprafata \u2013 ceea ce, pentru momentul acela, era de neimaginat \u00een Spania franchista!
\nDupa ani de munca si acumulare, dupa slefuirea neverosimila a miscarilor si exersarea unei teribile concentrari mentale, rezultatele nu au \u00eent\u00e2rziat sa apara. \u00censa pentru ca Manolito venea de pe tierra batida madrilena, se cuvenea ca el sa \u00eenceapa chiar cu… \u00eenceputul, respectiv sa primeasca o binemeritata consacrare la Roland Garros. La Paris \u00eensa „regele” locului era un anume Nicola Pietrangeli, un italian nascut la Tunis, dar format la Roma \u00een spiritul acelei savuroase dolce vita felliniene, nu doar un talentat jucator de tenis, ci si un dandy, un stilist al loviturilor frumoase, dar si un personaj monden si boem de prim calibru. Nicky Pietrangeli a c\u00e2stigat \u00een doua r\u00e2nduri Roland Garrosul, \u00een 1959 si 1960, si, dincolo de faima sa de bon viveur, a ramas \u00een istorie ca recordmanul all time al Cupei Davis, fiind p\u00e2na azi sportivul cu cele mai multe partide disputate si c\u00e2stigate \u00een competitia masculina pe echipe nationale, \u00een urma lui venind la mare distanta Ilie Nastase!
\n\u00cen 1961 \u00een finala de la Porte d’Auteuil se \u00eent\u00e2lnesc cei doi superfavoriti, Manolo Santana si Nicola Pietrangeli, viitorul si trecutul, speranta si traditia. Spaniolul nu are dec\u00e2t 23 de ani si e nitelus speriat de faima si substanta italianului. El stie ca Nicky nazuieste un al treilea titlu consecutiv, ceea ce ar reprezenta un record al competitiei \u00een era moderna. Pe de alta parte, Manolito are meciuri tari \u00een picioare, caci \u00een sferturi s-a debarasat de Roy Emerson, iar \u00een semifinale l-a depasit pe un alt celebru australian, Rod Laver! Argumente serioase propun ambele tabere. Stilului clasic si geometric \u00een care straluceste Pietrangeli Santana \u00eei opune un tenis de o varietate nebuna, cu mult lift, cu alternari ale efectelor, cu scurte de o precizie dezarmanta. Lipsa de experienta la acest nivel \u00eesi spune \u00eensa cuv\u00e2ntul si ibericul debuteaza tensionat, plin de emotii, caci \u00eel are \u00een fata pe seniorul locurilor.
\nDincolo de emotie, don Manolo are \u00eensa \u00een minte o tactica pe c\u00e2t de simpla, pe-at\u00e2t de eficienta: \u00eel va obosi pe italian, care este mai \u00een etate si, \u00een plus, se enerveaza daca mingea i se \u00eentoarce \u00eenapoi plina de efect. Zis si facut, planul are sorti de izb\u00e2nda, \u00eensa nu fara lupta din partea campionului en titre: 4-6 6-1 3-6 6-0.
\nMansa finala este si ea una la discretia challenger-ului, caci signor Nicola nu mai rezista, fiind epuizat de maniera insolita si inventiva de joc a spaniolului. Meciul este de o frumusete din alte vremuri, dar unul dupa altul punctele se aduna \u00een dreptul lui Santana, care ajunge la minge de meci… \u00een acea clipa, racordajul \u00eei cedeaza, o coarda se rupe, iar Manolo trebuie sa se descurce asa cum poate \u2013 si o face fara greseala, plas\u00e2nd un voleu letal de forhand, cu care \u00eencheie meciul! \u00cen acel moment sacru, amintirile nu-l slabesc pe madrilen, care, \u00een loc sa str\u00e2nga m\u00eena adversarului pe deasupra fileului, se coboara pe sub plasa, exact asa cum facea pe c\u00e2nd era un biet copil de mingi la clubul Velasquez… Abia dupa acest gest de umilinta si anamneza, Santana \u00eei str\u00e2nge m\u00e2na \u00eenvinsului si \u00eel \u00eembratiseaza plin de caldura. \u00cen bratele lui Nicola, junele iberic izbucneste \u00een pl\u00e2ns, acestea fiind lacrimile sincere si curate ale unui baietan de conditie proasta care accede prin munca si talent \u00een loja celor bogati si spilcuiti \u2013 o conditie la care pustiul umil al Madridului visase at\u00e2ta! De-atunci, cei doi au ramas buni prieteni, ei marc\u00e2nd istoria tenisului prin prestanta si fair-play-ul lor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Manolo Santana n-a fost vreun rasfatat al soartei. Provenit dintr-o familie paupera din Madridul secatuit de suferinta Razboiului Civil (cifra de un milion de morti este una imensa, chiar si pentru o natiune mare, asa cum este cea spaniola!), pustiul cu parul v\u00e2lvoi a fost obligat sa-si c\u00e2stige singur banii de buzunar, care nu o… Cite\u0219te mai mult »Roland Garros, mon amour (12)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6151,6150,6147,6148,720,6152,6149],"class_list":["post-8607","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-dolce-vita","tag-madrilen","tag-manolo-santana","tag-nicola-pietrangeli","tag-roland-garros","tag-sportul","tag-tierra-batida"],"views":1554,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8607","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8607"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8607\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8607"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8607"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8607"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}