{"id":8605,"date":"2011-07-27T13:05:31","date_gmt":"2011-07-27T11:05:31","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8605"},"modified":"2011-07-27T13:05:31","modified_gmt":"2011-07-27T11:05:31","slug":"daca-am-putea-sa-nu-ne-mai-miram","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/daca-am-putea-sa-nu-ne-mai-miram\/","title":{"rendered":"Daca am putea sa nu ne mai miram!&#8230;"},"content":{"rendered":"<p>\u00cen aceasta \u00eentrerupere de vara, parca nebuna, \u00een fotbalul nostru, ne confruntam cu evenimente de neconceput. Pe unele le-am comentat la momentul oportun, \u00een saptam\u00e2nile trecute. Acum, ne confruntam cu exodul unor echipe traditionale de pe propriile terenuri. Este cazul Stelei, al Rapidului si chiar al lui Dinamo. Societatile fotbalistice respective fiind, de fapt, chiriasele ministerelor de care au apartinut p\u00e2na \u00een 1990. Care ministere, si-au pastrat sub administrare si \u00eengrijire (relativa este putin spus) celelalte sectii ale cluburilor. Cunosc bine fenomenul pentru ca i-am \u00eencercat o rezolvare pe vremea c\u00e2nd eram secretar de stat la Ministerul Sporturilor, imediat dupa revolutie. A fost o perioada grea, \u00een care toata lumea scapata din chingile de p\u00e2na atunci imagina o libertate abuziva din multe puncte de vedere. Dar am reusit sa controlez evenimentele cre\u00e2nd si action\u00e2nd dupa principiul autonomiei controlate, statul fiind atunci principalul finantator. \u00cen acest sens, av\u00e2nd multe baze sportive \u00een proprietate particulara a statului, \u00eencep\u00e2nd cu Stadionul \u201e23 August\u201c, am vrut sa le dau \u00een proprietatea privata (a aceluiasi stat \u00een fond) celor care le foloseau efectiv, primariilor sau consiliilor judetene, fara a le schimba destinatia pur sportiva. Din necunoasterea reala a economiei de piata \u00een care pasisem, am gasit putin amatori. Nici macar Federatia de Fotbal nu a sesizat aceasta oportunitate, desi si-ar fi putut spori resursele financiare, fac\u00e2nd t\u00e2rguri de tot felul \u00een largul spatiu ce \u00eenconjoara tribunele \u00een exterior &#8211; asa cum am vazut ca se \u00eent\u00e2mpla pe marile stadioane europene, \u00een weekend, \u00eencep\u00e2nd cu vechiul \u201eWembley\u201c. S-au dovedit \u00een pas cu timpul doar Banca Nationala, proprietara de drept a spatiului clubului dintre platani, si C.J.E.F.S.-ul Constanta, condus de o femeie practica si cu suflet de aur, directoarea Elena Fr\u00eencu. \u00cen rest, cum spuneam, n-au reactionat la aceasta idee dec\u00e2t c\u00e2teva persoane juridice. Vreo zece ani a fost liniste \u00een aceasta privinta. Adica s-au creat raporturi rezonabile \u00eentre proprietari si chiriasi. Care, de fapt, doar cu putin timp \u00een urma, faceau parte din aceeasi familie! Dar, pentru ca suntem o specie de popor cucerit, \u00eentre noi repede \u00eesi face loc z\u00e2zania. Chiriile, \u00een special la echipele pe care le aminteam la \u00eenceput, au crescut neverosimil. Parca \u00een dusmanie, cu rautate, uit\u00e2nd surprinzator de repede ca, p\u00e2na de cur\u00e2nd, se foloseau \u00eempreuna de propria casa. Dar, pentru ca totul a devenit cel putin spus bizar \u00een aceasta tara, s-a depasit astfel si \u00eent\u00e2mplarea clasica cu capra vecinului. Acum \u00eei luam capra, chiar daca este vai de capul ei, numai ca sa moara la noi \u00een curte! Traim, \u00eensa, \u00een \u00eentunericul spiritual al rasaritului. Am construit \u00een ultimii ani c\u00e2teva stadioane. Numai ca le-am pus lacat la usa unora care reprezinta cu adevarat istoria \u00een timp a fotbalului nostru, iar semeni de-ai nostri le supun paraginei, \u00eentr-un moment \u00een care, de mult, \u00een foarte multe tari, stadioanele sunt \u00eentretinute de primarii. Chiar si unele cluburi. Vreti sa reamintesc raportul financiar dintre marele \u201eReal\u201c si Primaria din Madrid? I-a luat stadionul, cu bani!, pentru a-si plati o parte din datoriile la banci, apoi i l-au dat \u00eenapoi \u00een proprietate, cu o parte din administrare, restul suport\u00e2nd tot Primaria! Iar astfel de manevre se petrec \u00een toata Europa actuala, unde se \u00eentelege ca fotbalul trebuie ajutat de forurile locale. Nu e cazul Angliei, dar acolo parca este alta lume\u2026<br \/>\nInteresant este ca nici la noi nu toti sunt rai cu propriile echipe de fotbal, precum sunt cei de la Interne, Transporturi si Armata. Carora, de fapt, la \u00eenceputuri, le-au dat viata. Dar au uitat apoi vorbele naturalului Ion Creanga: \u201eLa unul fara suflet, trebuie unul fara de lege!\u201c Nu dau nume, dar \u00eei stiu pe respectivii si, \u00eentr-adevar, striviti de politica si de lacomia desarta de a parveni cu orice pret, sunt insi fara suflet, iar legea n-o cunosc si nu-i sperie. Stim ca suntem caracterizati prin a distruge si apoi a construi si tot asa, ca \u00eentr-un blestem ciclic. \u00censa avem si echipe finantate de primarii! Chiar daca este criza. Pentru a-si onora functia si locul c\u00e2stigat sa-l \u00eengrijeasca, dau o m\u00e2na de ajutor fotbalului. Astfel, sunt \u00een prima liga a noului campionat noua (9!) formatii ajutate cu fonduri de primarii. \u00cencep\u00e2nd cu FCM T\u00e2rgu Mures &#8211; 2,5 milioane de euro &#8211; si termin\u00e2nd cu Ceahlaul &#8211; 40 000 de euro. \u00cen schimb, marile firme ale trecutului si ale prezentului nu primesc nimic, cele patru bucurestene afl\u00e2ndu-se \u00een sectoare bogate ale Capitalei, dar si pe cale de a-si pierde din sponsori si marketing, dupa ce sunt somate sa-si paraseasca ob\u00e2rsia.<br \/>\nAm constatat cam ce \u00eenseamna, \u00eentr-o mare masura, patronii din ziua de azi. Judec\u00e2ndu-i pe majoritatea celor din fotbal, ei nu pot fi altceva dec\u00e2t realitatea falimentara a tarii. Cu mici exceptii. La care se adauga faptul extrem de periculos ca, daca ajung mai pe masa mai pe sub masa potenti financiar, au impresia ca se pricep si la fotbal. Sau ca daca le place fotbalul, stiu sa ia, de unii singuri, masurile chilipirgii ce le inspira capriciile. Iar la multi dintre ei competenta, ca si morala \u00een sine, lasa mult de dorit. Si se vede de la o posta.<br \/>\nPericolul la noi &#8211; dupa vorba lui Rabelais: \u201eIgnoranta este mama tuturor relelor\u201c &#8211; este ca nu cumva si mai-marii primariilor ce se ocupa si de fotbal sa nu cada \u00een acelasi pacat. Pentru ca la noi, putini au devenit multimilionari valorific\u00e2ndu-si pregatirea initiala \u00eentr-un anumit domeniu. Si ne-am trezit cu o clasa avuta extrem de primejdioasa &#8211; tocmai pentru ca nu are o calificare de baza, ci doar abilitatea de a face \u201ecascaval\u201c din \u00eenv\u00e2rteli si speculatii ce sfideaza legea.<br \/>\nDar sa nu mai rasucim cutitul \u00een rana, caci, iata, a \u00eenceput sezonul oficial, deschis de \u201eCupa Ligii\u201c, dintre Steaua si Otelul. Firesc, la Piatra Neamt unde primarul Stefan, ca mai toti oamenii locului, sunt mereu gazde ospitaliere. N-au mai fost \u00eensa calesti si vizitii \u00eembracati \u201e\u00e0 la Lipsca\u201c, ci chiar rigoare competitiva. Ca de obicei, figuri controversate \u00een tribuna oficiala, prezentate si ostentativ, caci transmisia era a televiziunii-goarna \u201ePro TV\u201c. Atmosfera placuta, dominata surprinzator de cei veniti din Galati. Mult mai numerosi dec\u00e2t ai Stelei. Fapt care, sa recunoastem, reprezinta o surpriza. Dar c\u00e2nd rasfatatul Gigisor seamana \u00een ultimii ani numai v\u00e2nt, nu poate culege dec\u00e2t furtuna. Ceea ce s-a petrecut si pe teren, unde Otelul a ravasit prin omogenitate si forta fizica fragila distributie a Stelei. Si putea c\u00e2stiga mult mai clar dec\u00e2t la un gol diferenta. Contrazic\u00e2ndu-i, \u00een primul r\u00e2nd, pe zvonacii at\u00e2t de multi ce se \u00eembulzesc spre a comenta meciurile, ned\u00e2nd \u00eensa vreun semn ca ar \u00eentelege ceva din fotbal sau atuul galatenilor: care putini vorbesc, iar restul muncesc. Av\u00e2nd si o distributie care se rosteste de doi ani cu ochii \u00eenchisi, ei simtindu-se unii cu altii ca niste frati siamezi &#8211; dezideratul incontestabil al tuturor antrenorilor din fotbalul mondial. Dar la noi, ca sa traiesti ceva mai mult, cum spune un prieten, trebuie, de ani buni, sa \u00eenveti sa nu te mai miri.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cen aceasta \u00eentrerupere de vara, parca nebuna, \u00een fotbalul nostru, ne confruntam cu evenimente de neconceput. Pe unele le-am comentat la momentul oportun, \u00een saptam\u00e2nile trecute. Acum, ne confruntam cu exodul unor echipe traditionale de pe propriile terenuri. Este cazul Stelei, al Rapidului si chiar al lui Dinamo. Societatile fotbalistice respective fiind, de fapt, chiriasele&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/daca-am-putea-sa-nu-ne-mai-miram\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Daca am putea sa nu ne mai miram!&#8230;<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6143,2604,6145,6146,6144],"class_list":["post-8605","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-23-august","tag-fotbal","tag-parcul-cu-platani","tag-progresul","tag-wembley"],"views":2127,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8605","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8605"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8605\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8605"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8605"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8605"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}