{"id":8603,"date":"2011-07-27T13:02:42","date_gmt":"2011-07-27T11:02:42","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8603"},"modified":"2011-07-27T13:02:42","modified_gmt":"2011-07-27T11:02:42","slug":"a-fost-odata-ca-niciodata-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/a-fost-odata-ca-niciodata-ii\/","title":{"rendered":"A fost odata, ca niciodata… (II)"},"content":{"rendered":"

Tocmai \u00eencepusem sa istorisesc despre povestile pe care muzeele si muzeografii le spun. Cine crede ca povestile sunt doar pentru copii se \u00eenseala amarnic. Si asta, nu pentru ca adultii ar cadea \u00een mintea copiilor din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd (si acest lucru e adevarat, uneori, si nu \u00eenseamna neaparat un lucru rau), ci pentru ca mintea noastra este alcatuita astfel \u00eenc\u00e2t sa retina mai usor, cu mai putin efort si deci mai placut \u00eenlantuirile dominate de un fir logic si armonic. Armonia nu \u00eenseamna neaparat frumusete, ci mai degraba coerenta interna. Este ceea ce ne face sa memoram motivul unei piese muzicale compuse inteligent, este ceea ce ne face sa tinem minte un tablou, este ceea ce ne ram\u00e2ne \u00een minte dupa vizionarea unei piese de teatru sau a unui film, chiar si dupa zeci de ani.
\nFiecare expozitie este o opera de creatie intelectuala, asemenea oricarei opere de arta. Desigur, nu orice expozitie este frumoasa, placuta, interesanta, dar nu efortul intelectual de a crea ar putea fi negat, ci doar calitatea acestuia. Orice expozitie este, \u00een sine, o poveste. Cel care o g\u00e2ndeste, autorul tematicii, are nevoie nu doar de cunostinte solide asupra subiectului abordat, ci si de imaginatie, pentru a exprima mai sugestiv mesajul pe care doreste sa \u00eel transmita vizitatorului. De multe ori, latura imaginativa a proiectului expozitional este suplinita prin munca designer-ului. Cinstit vorbind, adeseori, imaginatia se mai si \u201efura\u201c. Din acest motiv veti observa ca solutii expozitionale inovative aparute \u00een Spania, Germania, Franta sau Brazilia (nu am ales chiar la \u00eent\u00e2mplare aceste tari, ci pentru ca astazi ele se afla \u00een \u201ev\u00e2rful de lance\u201c al inventivitatii \u00een domeniul expresiei muzeale prin originalitatea solutiilor) sunt adaptate \u00een alte tari sau chiar \u00een cele mai sus numite, dar \u00een muzee care nu au avut norocul sa beneficieze de la \u00eenceput de o consultanta scumpa si de marca. Ideile circula extrem de repede, astfel \u00eenc\u00e2t solutiile adoptate de muzee considerate originale \u00een 2001 au devenit moneda curenta acum, dupa zece ani, iar muzeele care le-au aplicat pentru prima oara cauta deja alte rezolvari expozitionale. \u201eFurtul\u201c de idei se practica si \u00een Rom\u00e2nia. Am pus cuv\u00e2ntul \u00eentre ghilimele pentru ca p\u00e2na acum, desi este vorba despre opere de creatie intelectuala, nimeni nu a reclamat, dupa stiinta mea, ca vreo solutie muzeotehnica adoptata de un muzeograf la o expozitie anume sa fi fost \u00eensusita si de alti creatori de expozitii. Dimpotriva, de cele mai multe ori, creatorul originar se m\u00e2ndreste cu faptul ca ideile sale au fost preluate si de altii. Dar cum din ce \u00een ce mai des expozitiile \u2013 mai ales, cele permanente \u2013, sunt realizate de firme specializate, fapt care implica si o acerba concurenta pe piata, or sa apara si asemenea cazuri \u2013 care, asa cum se stie, nu se pot rezolva dec\u00e2t \u00een justitie. Deocamdata se copiaza nu at\u00e2t solutii concrete de expunere, ci mai ales \u201estiluri\u201c. Mi-a fost dat, de exemplu, sa vad \u00een Rom\u00e2nia din ce \u00een ce mai multe expozitii etnografice care copiaza maniera discursului expozitional imaginat de Horia Bernea si echipa sa la Muzeul Taranului Rom\u00e2n. Se poarta, asadar, expozitia \u2013 eseu; textele explicative lungi si pretioase au cazut \u00een desuetudine. Muzeografii nu mai \u00eencearca sa explice, cu metoda, un fenomen cultural, ci se lasa purtati de frumusetea obiectelor alunec\u00e2nd pe panta poemului si a meditatiei mai mult sau mai putin filozofice. Probabil ca este doar o moda. \u00cen realitate, muzeografii, asemenea oricaror alti creatori, \u00eencearca sa recicleze reusitele colegilor \u00een speranta dob\u00e2ndirii unor succese asemanatoare. La fel se \u00eent\u00e2mpla \u00een muzica, \u00een artele vizuale, \u00een literatura etc. Similar, muzeele de istorie par sa se pasioneze, de vreo doua decenii \u00eencoace, de diorame. Evident, unele dintre realizari se apropie \u00eengrijorator de kitsch. Totusi, publicul pare fascinat de ele, asa \u00eenc\u00e2t dioramele au devenit repere obligatorii, pentru orice muzeu care se respecta.
\nDar sa ne \u00eentoarcem la povesti!<\/strong>
\nEste povestea firul logic al oricarei expozitii care se doreste a fi memorabila (si memorata)? Da, este, ceea ce nu \u00eenseamna ca nu putem iesi fermecati dintr-un muzeu care nu spune \u00een mod explicit o poveste. Ca sa ma \u00eentorc la exemplul de mai sus, este greu de surprins firul povestitor din expozitia permanenta a Muzeului Taranului. Dimpotriva, desi exista o logica evidenta a modului \u00een care salile \u00eesi \u00eensiruie temele una dupa alta, muzeul nu spune o poveste, ci o multitudine de povesti, pentru ca fiecare obiect are propria sa istorie care merita sa fie povestita, auzita, gustata, \u00eenteleasa. O trecere rapida prin salile de expunere m\u00e2ng\u00e2ind absent cu privirea obiectele si suporturile nu va lasa vizitatorului grabit dec\u00e2t o a amintire a unui \u00eentreg frumos asezat \u00een pagina, dar fara ceva memorabil, cu exceptia tocmai a ansamblurilor. Vizitatorului \u201einocent\u201c i se va \u00eenstap\u00e2ni mirarea sa vada casa lui Antonie Mogos \u201ecrescuta\u201c la etajul cladirii istorice a muzeului, i se va inunda sufletul de linistea impusa de stranele de la schitul din Crasna ori de presiunea istorica data de \u201emoastele\u201c ramase din biserica din lemn de la Mintia si, fara \u00eendoiala, i se va taia rasuflarea \u00een fata morilor din sala \u201eMunca\u201c; dar acest \u201einocent\u201c vizitator nu va ram\u00e2ne, vorba lui Florian Aaron, dec\u00e2t cu o \u201eidee rapede\u201c despre cele vazute. Daca va dori sa afle povestile uneori doar \u00eenduiosatoare, alteori pline de dramatism ale obiectelor si ale fundamentelor spirituale care explica formele si istoriile \u201epersonale\u201c ale exponatelor, vizitatorul va fi nevoit sa adaste mai mult prin sali, consult\u00e2nd dosarele cu informatii sau ascult\u00e2nd ghidajul audio. Proced\u00e2nd astfel, el va \u00eentelege poate si marea poveste care leaga salile una de alta si care face ca \u00eentreaga expunere sa fie armonica si deci coerenta, \u00een pofida aparentei abordari \u201epostmoderniste\u201c (pentru ca numai de viziune postmodernista nu poate fi \u201eacuzata\u201c expunerea permanenta din acest muzeu care constituie, poate, una dintre expresiile profund moderniste ale muzeografiei rom\u00e2nesti din secolul XX). Aparenta, pentru ca Horia Bernea si echipa lui au avut curajul sa afirme niste valori, \u00eentr-un moment \u00een care \u00eentreaga cultura \u201eoccidentala\u201c \u00eencerca sa \u00eembratiseze diversitatea culturala, adica, acel multiculti al carui deces \u00eel anunta, recent, Angela Merkel, fac\u00e2nd ca aparenta fragmentare expozitionala sa nu aiba un fundament fariseic \u201eechidistant\u201c, ci unul strict estetic, subtraversat de un filon moral asumat. Ca putem sau nu fi de acord cu el, asta este o cu totul alta poveste. O poveste despre care vom mai povesti…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Tocmai \u00eencepusem sa istorisesc despre povestile pe care muzeele si muzeografii le spun. Cine crede ca povestile sunt doar pentru copii se \u00eenseala amarnic. Si asta, nu pentru ca adultii ar cadea \u00een mintea copiilor din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd (si acest lucru e adevarat, uneori, si nu \u00eenseamna neaparat un lucru rau), ci pentru ca… Cite\u0219te mai mult »A fost odata, ca niciodata… (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[56],"tags":[2794],"class_list":["post-8603","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-antropologica","tag-muzee"],"views":2343,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8603","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8603"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8603\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8603"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8603"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8603"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}