{"id":8599,"date":"2011-07-27T12:58:25","date_gmt":"2011-07-27T10:58:25","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8599"},"modified":"2011-07-27T12:58:25","modified_gmt":"2011-07-27T10:58:25","slug":"pe-marginea-bacalaureatului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/pe-marginea-bacalaureatului\/","title":{"rendered":"Pe marginea bacalaureatului"},"content":{"rendered":"<p>Recentul examen de bacalaureat a st\u00e2rnit o furtuna. Bilantul a fost dezastruos. Ma \u00eentreb \u00eensa care este nivelul multimii de candidati care a reusit sa depaseasca cu putin linia de trecere. C\u00e2ti dintre acesti candidati au nivelul unei maturitati intelectuale, c\u00e2ti vor fi de folos societatii la un\u00a0 nivel acceptabil? Oricum, dincolo de suma micilor drame personale, ce ar trebui facut mai departe? Sunt tot at\u00e2tea \u00eentrebari pe care ni le punem si pe care, \u00een primul r\u00e2nd, ar trebui sa si le puna si sa gaseasca solutii reale cei care raspund de aceasta situatie.<br \/>\nN-am fost un elev premiant \u201ede profesie\u201c si chiar marturisesc ca n-am \u00eenscris dec\u00e2t niste mentiuni \u00een palmaresul meu liceal. De mic mi-am \u00eendreptat interesul principal \u00een anumite directii, spre anumite materii, dar totodata am stiut sa respect o regula de fier, si anume ca niciodata sa nu ram\u00e2n corigent la vreo materie si cu at\u00e2t mai mult repetent. Tatal meu m-a \u00eenscris \u00een clasa I si apoi, timp de opt ani, mi-am vazut singur de soarta mea \u00een cadrul scolii. Dar de mic stiam \u2013 si fusesem crescut de parinti si de bunici \u00een acest sens \u2013, ca \u00eenvatam \u00eenainte de toate pentru mine, pentru propria mea desav\u00e2rsire, pentru viitorul meu \u00een viata si \u2013 de asemenea, lucru despre care astazi cam nu se vorbeste! \u2013, ca sa-mi fac datoria fata de tara mea. Am avut materii atragatoare, unele chiar pasionante, pe altele le-am considerat plictisitoare; am avut profesori excelenti si altii slabi, unii chiar foarte slabi; manualele nu m-au multumit totdeauna si la unele materii am cautat sa-mi \u00eentregesc informatiile, dar \u00een ansamblu mi-am \u00eendeplinit satisfacator datoria de elev. Am \u00eenvatat \u00een fiecare zi si mai ales \u00een preajma examenelor, uneori cu placere, alteori nu neplacere, dar si cu simtam\u00e2ntul ca eram dator cel putin sa depasesc stacheta, sa nu-mi creez si sa nu creez probleme. Era ca o datorie a vietii, ca aerul pe care-l respiram!<br \/>\nNu stiu cum g\u00e2ndeau fiecare dintre colegii mei. Stiu, de asemenea, ca unii mai \u00eencercau sa faca fata nestiintei copiind, dar erau totusi o minoritate restr\u00e2nsa. \u00cen cea mai mare parte, colegii mei s-au straduit fiecare sa faca fata provocarii, \u00eenvat\u00e2nd, unii mai mult, altii mai putin, dar toti, cu\u00a0 putine exceptii, d\u00e2ndu-si seama ca trebuia \u00eenvatat, cu placere sau neplacere. Pornind de la aceasta situatie traita, \u00eemi marturisesc durerea pe care o resimt constat\u00e2nd o alta atitudine fata de \u00eenvatatura la foarte multi, un dezinteres grav si caut sa \u00eenteleg cauzele si motivatiile acestei situatii.<br \/>\nCe a determinat aceasta schimbare, pe care am vazut-o dezvolt\u00e2ndu-se treptat dupa cotitura decisiva din 1989? \u00cenainte, diferentele salariale dintre un bun muncitor si un inginer sau un\u00a0 profesor erau cu mult mai mici, deci motivatia \u201eintelectuala\u201c era slaba si cu toate acestea goana dupa \u00eenvatatura era mare! N-o sa uit un satean din Teleorman, care a venit la mine \u00een speranta ca-l voi ajuta ca fiul sau sa poata efectua studii superioare, cu motivatia \u201epe ulita noastra este singurul care nu este student\u201c! Dupa 1989, a venit libertatea, dar au venit si tentatia si setea banilor. Parintii au \u00eenceput sa aiba alt \u201ediscurs\u201c si tinerii, de asemenea, au \u00eenceput sa c\u00e2ntareasca lucrurile \u00een functie de banii obtinuti. Daca aparea posibilitatea de a obtine banii fara o calificare superioara, de ce sa-ti pierzi vremea?! \u00cenvatatura a trecut pe plan secund si razbitul \u00een viata a devenit obiectivul central, cu sau fara carte sau cu carte putina. Daca mai adaugam situatia corpului didactic, hartuit cu o reforma infinita de fiecare guvern, salarizat necorespunzator, supus unui joc al programelor si al manualelor, se ajunge la situatia \u00eentristatoare de astazi.<br \/>\nEvolutiile tehnice si-au avut si ele cuv\u00e2ntul de spus. Traim \u00een lumea computerelor, a Internetului, a telefoanelor mobile. Spatiul acesta ofera posibilitatea de \u201edeturnare\u201c a interesului, ca si cea de aparenta \u00eenlesnire, dar \u2013 generos \u2013 si\u00a0 posibilitati de frauda, de plagiat. Pe aceasta cale \u201etehnica\u201c nu putini elevi \u00eencearca si au \u00eencercat sa-si suplineasca nestiinta, mai bine zis ne\u00eenvatarea. Iata o alta primejdie!<br \/>\nViitorul este la m\u00e2na celor care-l vor sluji. Unii au continuat sa fie constienti de \u201ece este bine si ce este rau\u201c. Altii n-au constientizat aceasta cale. Cei care \u00eenteleg sau vor \u00eentelege ca \u00een munca si \u00een silinta lor le sta viitorul, vor putea pasi linistiti mai departe \u00een noul mileniu. Dar acest lucru trebuie constientizat \u00een primul r\u00e2nd de toti parintii, care nu trebuie sa subventioneze \u201enemunca\u201c, ci trebuie s-o sanctioneze. Si totusi, chiar \u00een aceste zile, unui picat la examen parintii i-au daruit o masina! Stupefiant, dar adevarat! \u00cen Statele Unite, miliardarii \u00eesi trimit vara copiii sa spele vasele \u00een restaurante pentru a-si procura banii de buzunar prin efort propriu si a \u00eentelege valoarea muncii si a banului, la noi unii n-au stiut sa-si creasca urmasii cum s-ar fi cuvenit si persista a se juca cu viitorul lor, dar si cu al nostru al tuturor, al tarii.<br \/>\nDin fericire, avem si exemple \u00eencurajatoare: cazul pe drept mediatizat de la Odorheiul Secuiesc, unde cei zece tineri proveniti din toate unghiurile tarii, fiecare cu drama sa personala, au ales calea cea mai dreapta, cea a muncii si straduintei si singuri, fara meditatori, doar cu sprijinul maicutelor, au reusit \u2013 si majoritatea \u00een conditii excelente \u2013, sa obtina titlul mult r\u00e2vnit, demonstr\u00e2nd tarii \u00eentregi ca se poate !<br \/>\nFara \u00eendoiala, vinovati pentru acest moment penibil sunt si politicienii, si reforma infinita\u00a0 pentru care nu s-a obtinut un consens national, sunt si multi dintre parinti, dar \u00eenainte de toate \u201evina\u201c o poarta cei \u00een cauza, pentru nestiinta lor, pentru nemunca lor, pentru faptul ca n-au \u00eenteles ca ei nu trebuie sa \u00eenvete pentru parinti ori pentru o diploma, ci pentru propria lor desav\u00e2rsire umana, pentru \u00eemplinirea rosturilor lor pe lume, pentru bucuria si satisfactia lor, pentru m\u00e2ndria lor si poate tare bine ar fi sa nu uite ca sunt si o veriga a unei tari si ca succesul sau insuccesul lor se r\u00e3sfr\u00e2nge si asupra ei. Viitorul ne va aduce, nadajduim, vesti mai bune!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Recentul examen de bacalaureat a st\u00e2rnit o furtuna. Bilantul a fost dezastruos. Ma \u00eentreb \u00eensa care este nivelul multimii de candidati care a reusit sa depaseasca cu putin linia de trecere. C\u00e2ti dintre acesti candidati au nivelul unei maturitati intelectuale, c\u00e2ti vor fi de folos societatii la un\u00a0 nivel acceptabil? Oricum, dincolo de suma micilor&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/pe-marginea-bacalaureatului\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Pe marginea bacalaureatului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2878],"class_list":["post-8599","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-bacalaureat"],"views":1728,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8599","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8599"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8599\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8599"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8599"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8599"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}