{"id":8597,"date":"2011-07-27T12:56:25","date_gmt":"2011-07-27T10:56:25","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8597"},"modified":"2011-07-27T12:56:25","modified_gmt":"2011-07-27T10:56:25","slug":"sandari-swarovski-viata-cu-amanuntul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/sandari-swarovski-viata-cu-amanuntul\/","title":{"rendered":"Sand\u00e1ri & Swarovski. Viata cu amanuntul"},"content":{"rendered":"

Bogdan O. Popescu, Viata de aruncat, Editura Polirom, <\/em>
\nColectia Ego Proza, 194 p., 2011<\/em><\/p><\/blockquote>\n

Cine i-a citit volumele de versuri \u201ePoeme \u00een loc de tutun\u201c (2007, Editura Brumar) si \u201eAerobiciclete\u201c (2010, Editura Brumar) a putut sa presupuna, \u00eendreptatit, ca Bogdan O. Popescu va publica \u00een cur\u00e2nd si o carte de proza. O mai mare atentie acordata detaliilor, personaje care se plimba dezinvolt dintr-un poem \u00een altul, predilectia pentru narativitatea ce subtiaza stratul de metafore, accentul pe materialitatea realitatii \u00eenconjuratoare erau semne certe \u00een acest sens.
\nSigur, pentru pasionatii de reviste literare (reviste, din pacate si la voia vremurilor, cu tiraje mici si difuzare cu bete-n roate), aparitia unui volum de proza semnat Bogdan O. Popescu a fost un secret al lui Polichinelle, caci autorul si-a publicat o parte a povestirilor (integral sau fragmentar) \u00een \u201eViata rom\u00e2neasca\u201c, \u201eRamuri\u201c, \u201eArges\u201e, \u201eLuceafarul\u201c si chiar \u00een \u201eThe One\u201c (\u00eentr-o prima forma), \u00eenainte sa le reuneasca \u00een \u201eViata de aruncat\u201c. Carte lansata la Bookfest si la Timisoara si unul dintre cele mai bine v\u00e2ndute titluri (p\u00e2na acum) ale anului editorial \u00een curs.
\nCalatoria si casa sunt reperele \u00een jurul carora se \u00eencheaga (mai) toate cele opt povestiri, \u00een de sine, si esafodajul uneia dintre cele mai bine construite carti de proza autohtona aparuta \u00een ultimul timp. Un drum de doua statii de metrou, \u00eentre Hospital Cl\u00ednic – Diagonal – Verdaguer, \u00een Barcelona, \u00eei prilejuieste naratorului la persoana \u00eent\u00e2i (\u00een povestirea \u201eOmul cu limba scoasa\u201c) \u00eent\u00e2lnirea cu estropiatul si fiorii singuratatii pure, ai incomunicarii genuine, dar si anuntarea, subsidiara socului, a unei strategii menite sa seduca lectorul, sa-l \u00eembie sa vada dincolo de sf\u00e2rsitul abrupt, sa asiste la subtila schimbare de roluri \u00eentre cel ce povesteste si autorul care conduce cu m\u00e2na sigura, omniscient, atelajul narativ. Si care nu se sfieste sa-ti adreseze, c\u00e2nd nici nu te-ai astepta, c\u00e2te un \u201eiubite cetitor\u201c d’antan, sa mute personajele de colo-colo, sa-ti dea asigurari ca nu mai e mult p\u00e2na la sf\u00e2rsitul povestii ori ca nu va scrie niciodata romanul cutarei iubiri. Fireste, procedeul nu e nou, original\u00e3 e \u00eensa transplantarea lui \u00eentr-un tip de proza \u00een priza directa cu realitatea, care, surprinzator, accepta grefa si functioneaza mai departe, cu energii narative sporite.
\nO calatorie cu avionul Bucuresti-Bruxelles si retur (cu si fara atacuri de panica) \u00eei reda femeii de 30 de ani (\u201eFuck 30 years\u201c) daca nu gustul vietii trepidante, macar \u00eempacarea cu ideea ca va trebui sa-si traiasca existenta de persoana care a reusit prin forte proprii p\u00e2na c\u00e2nd moartea o va scoate din circuitul invidiat de cele mai putin realizate.
\nDrumul cu taxiul de la Otopeni p\u00e2na \u00een centrul Capitalei \u00eel va introduce pe narator \u00eentr-o lume bulversanta, mix de comic grobian si stiri de la ora cinci (\u201eJurnalul unei calatorii imposibile\u201c). Descoperirea calatoriilor cu destinatii exotice si ritualuri pe masura \u00eel fac pe Ion, (de mult prea t\u00e2narul) \u00eembogatit postrevolutionar, sa reziste \u00een fata vietii care nu-i mai ofera niciun alt motiv de interes (\u201eDrumul catre gol\u201c).
\nO regresie \u00een timp, spre v\u00e2rsta copilariei, \u00een care madlena e \u00eenlocuita de mirosul senectutii, superba amintire olfactiva, \u00eel poarta pe narator prin istorii de familie (\u201eMiros de femeie batr\u00e2na\u201c). \u00cen fine, doua calatorii, cu trenul, la sf\u00e2rsit de adolescenta, \u00eel initiaza pe Mihai Albulescu, protagonistul povestirii \u201eSobolanii se lovesc de ziduri\u201c, \u00een viitoarea viata de barbat. Prima, alaturi de frumosii buieci ai taberelor de creatie, marcheaza trecerea de la liceu la facultate. A doua, \u00een care cea dint\u00e2i e rememorata, aduce personajul \u00een unitatea militara \u00een care va deveni soldat TR si va \u201edeschide conserva cu revolutia\u201c (ca sa-l citez pe poetul Bogdan O. Popescu) \u00een decembrie ’89.
\nDe la casa construita \u00een 1938 (pe care o cumpara bunica) si atmosfera ei inconfundabila trecuta \u00een mai multe povestiri, la casa debord\u00e2nd de obiecte, pe care Cerasela o arunca la gunoi, fac\u00e2nd-o sa dipara brusc din peisaj, de la casa care sc\u00e2rt\u00e2ie \u00een fiecare seara altfel, pregatindu-se de culcare, la casa de la tara (fosta a bunicilor) unde autorul, o clipa lasat la vedere, scrie textele \u201eVietii de aruncat\u201c, se tes povesti care se vor combina ingenios, c\u00e2nd canava pentru mai multe \u00eent\u00e2mplari, c\u00e2nd istorii \u00een rama. Una dintre ele, punct de greutate al, de fapt, microromanului de aproape o suta de pagini \u201eSobolanii se lovesc de ziduri\u201c, este fabuloasa poveste scrisa si citita de Cristofor la concursul din tabara de la Sibiu, \u00een care casa de la Sinaia a bunicii lui, Sevastita, rapita abuziv proprietarilor si invadata de s\u00e3nd\u00e1ri, niste indivizi rai si \u00eentunecati, se razbuna diabolic pe ei si pe urbe. De altfel, toate casele din povestirile lui Bogdan O. Popescu au c\u00e2te un spiritus loci si c\u00e2nd sunt agresate de vremelnici locatari sufera transformarile din \u201ePortretul lui Dorian Gray\u201c. Autorul e un maestru c\u00e2nd vine vorba sa-i ofere cititorului o proba de intruziune a fantasticului \u00een fluxul neconditionat realist al prozei sale. Suntem departe de fanta, de bresa din celebrul studiu al lui Roger Caillois. O \u00eent\u00e2lnire fulguranta, un sclipet de oglinda, privitul din coada ochiului, o pereche de cercei Swarovski sau un nume pronuntat anapoda atrag tusa aceea speciala pe care prozatorul o pune unde si c\u00e2nd trebuie. Cu dexteritate de prestidigitator action\u00e2nd asupra unor texte cu multiple valente vizuale, caci \u201escriitorul viseaza cu ochii deschisi\u201c, dupa cum rosteste obsedant doctorul Dorin Cernat, un specialist \u00een domeniu (\u201eUltima\u201c). Viata cu amanuntul din povestirile lui Bogdan O. Popescu are, c\u00e2nd e cazul, si lentoarea si trepidanta unor cadre de film, ingenios montate, personajele, chiar si cele episodice, sunt bine individualizate (un singur exemplu, Relu Vulpescu, misteriosul capelmaistru al taberelor culturale pentru adolescentii anilor ’80), dialogurile au firesc si autenticitate cum se vede mai rar \u00een proza autohtona postdecembrista.
\nTocmai pentru ca e un cititor aplicat al genului, Bogdan O. Popescu scrie despre ce cunoaste bine. Fara sa aiba nevoie de retete, de \u00eenscrierea \u00eentr-un anume trend. Proza lui (deocamdata, scurta) ar putea deveni, cu usurinta si cu folos, scenariu de film si \u00een aceasta ipostaza fiind, cu siguranta, altceva dec\u00e2t produsele de serie cu ingrediente festivaliere.<\/p>\n

P.S. Mircea Caratrescu prefateaza amical cartea mai t\u00e2narului sau confrate, pe care \u00eel cunoaste chiar dinainte de debutul \u00een poezie, remarc\u00e2nd ca volumul e \u201escris surprinzator de sigur pentru o prima carte de proza a unui poet\u201c. \u00centr-o lume literara care \u00eesi inventeaza la minut, din nimic, razboaie consumatoare de mari energii, gestul e rarisim si nu pot sa nu-l consemnez.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Bogdan O. Popescu, Viata de aruncat, Editura Polirom, Colectia Ego Proza, 194 p., 2011 Cine i-a citit volumele de versuri \u201ePoeme \u00een loc de tutun\u201c (2007, Editura Brumar) si \u201eAerobiciclete\u201c (2010, Editura Brumar) a putut sa presupuna, \u00eendreptatit, ca Bogdan O. Popescu va publica \u00een cur\u00e2nd si o carte de proza. O mai mare atentie… Cite\u0219te mai mult »Sand\u00e1ri & Swarovski. Viata cu amanuntul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4147,3718,3125,6142],"class_list":["post-8597","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-bogdan-o-popescu","tag-editura-polirom","tag-proza","tag-verdaguer"],"views":1849,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8597","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8597"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8597\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8597"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8597"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8597"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}