Dupa ani lungi de b\u00e2jb\u00e2ieli privind modalitatile si criteriile de angajare a directorilor de teatru, s-ar zice ca problema a fost rezolvata. Cuv\u00e2ntul-cheie, formula magica gratie careia scenele rom\u00e2nesti urmeaza a se bucura, de acum \u00eencolo, de o conducere eficienta, inspirata, ferma, destinsa, supla, moderna si cu ajutorul careia vom intra \u00een Europa teatrala pe usa din fata vine din import: managementul. Succesul termenului, cariera lui internationala, inclusiv rom\u00e2neasca, se datoreaza faptului ca el reuneste \u00eentr-un tot armonios o serie de verbe de mai mica \u00eentindere semantica precum a conduce, a administra, a organiza, a gestiona. Iar cel ce ajunge sa stap\u00e2neasca fiecare dintre aceste discipline \u00een parte, dar si \u00een dinamica sinergiei lor se numeste manager.
\n\u00cen comparatie cu acesta, directorul de odinioara nu mai are nicio sansa. O demonstreaza si simpla alaturare a celor doua clisee. Pe de o parte, directorul: ins trecut (cel putin) de prima tinerete, cu un aer obosit si acru, \u00eembracat \u00eentr-un costum \u00eenchis la culoare, cu o cravata \u00eennodata ferm sub gulerul camasii albe, el \u00eencearca totusi sa poarte cu demnitate povara multiplelor raspunderi. Pe de alta parte, managerul\u2026 Considerabil mai t\u00e2nar, acesta are alergie la cravate. Pe sub sacoul usor, camasa e descheiata la gulerul sub care se va cuibari eventual o esarfa \u00een seara premierei \u2013 asta, \u00een caz ca omul nu poarta cumva tricou. Totul, perfect asortat cu un z\u00e2mbet de vedeta media. E limpede pentru oricine: de o parte, trecutul de trista amintire. De cealalta, prezentul si viitorul la un loc.
\nSi cine si-ar mai dori o stafie a trecutului \u00eentr-o institutie at\u00e2t de plina de viata precum teatrul? Cu toate astea, ne-am lasat greu\u2026 A trebuit sa treaca mai bine de un deceniu pentru ca managementul sa se impuna, aduc\u00e2nd claritate si transparenta \u00een concursurile pentru ocuparea posturilor de director.
\n\u00cenca din prima jumatate a anilor nouazeci, Europa face eforturi, pe c\u00e2t de binevoitoare, pe at\u00e2t de sustinute, pentru a ne convinge de avantajele managementului cultural. Numerosi specialisti au venit la noi sa tina cursuri si sa conduca workshop-uri. Tinerii rom\u00e2ni interesati au avut acces la felurite forme de \u00eenvatam\u00e2nt managerial prin tari occidentale cu multa experienta \u00een domeniu. S-au publicat carti. S-au \u00eenfiintat sectii de profil \u00een \u00eenvatam\u00e2ntul nostru superior. De c\u00e2tiva ani, absolventii de teatru au, \u00een sf\u00e2rsit, posibilitatea de a-si face masteratul \u00een teatrologie, management si marketing cultural. Ce frumos\u2026! Acum putem spera, \u00een sf\u00e2rsit, ca, \u00eentr-un viitor nu foarte \u00eendepartat, lucrurile se vor \u00eendrepta. De \u00eendata ce, de la Botosani la Bucuresti si de la Constanta la Turda, vom avea manageri \u00een loc de directori de teatru. Totusi, daca asa stau lucrurile, oare de ce se c\u00e2rteste la Strapontina \u00eempotriva unor principii moderne, europene, occidentale, precum managementul si marketingul?
\nPentru ca, si de data asta, ne scapa esentialul. Neajunsurile care se resimt acum \u00een teatrele noastre subventionate nu tin nici de management, nici de marketing. Din cale afara de importante pentru independenti si pentru teatrele comerciale, pentru toti aceia care nu beneficiaza de finantare publica, principiile celor doua discipline au o functie mai degraba de subaltern \u00een teatrul subventionat, ele fiind dependente \u00een totalitate de modul de functionare a sistemului. E stiut ca, \u00een cazul teatrelor nationale si de stat, bugetul acopera \u00een jur de 80% din pretul real al unui bilet de intrare. Variatiile de unul sau doua procente, care ar putea fi puse pe seama unui management iscusit, respectiv defectuos, sunt nesemnificative. Iar faptul, adeseori imputat incompetentei manageriale, ca se cheltuiesc sume imense pe productii teatrale lipsite de orice valoare tine de o cu totul alta zona a conducerii unui teatru: de (in)competenta artistica. Si nu e vorba c\u00e2tusi de putin de valoarea profesionala intrinseca a unui actor sau regizor care ajunge sa conduca un teatru. Ci de lipsa lui de orizont, de cuprindere, de viziune, de relatia lui defectuoasa cu actualitatea, cu mentalul contemporan, cu spiritul timpului. De ignoranta lui \u00een ceea ce priveste \u00eensasi functia teatrului \u00een lumea de azi.
\nDin aceasta cauza, Rom\u00e2nia nu are, nici acum, la mai bine de doua decenii de la caderea cenzurii, macar o institutie de spectacol cu o identitate precisa, inconfundabila, rezultata dintr-o strategie culturala bine articulata, dintr-un demers deliberat si coerent. Dintr-un mod de a vedea si de a \u00eentelege lumea si de reactiona la ea. Un teatru ale carui spectacole sa se subsumeze unui mesaj pe care acea institutie \u00eel adreseaza lumii pentru ca asa a decis echipa care o conduce. Un statement, daca vreti, decurg\u00e2nd at\u00e2t din traditia acelei scene, din relatia cu publicului sau, ca si din prioritatile vremii \u00een care traim. Un astfel de teatru \u00eesi alege piesele din repertoriu si regizorii care le monteaza \u00een functie de ceea ce doreste sa spuna lumii.
\nManagementul si marketingul \u2013 notiuni ridicate la rang suprem, la noi \u2013 au, de fapt, un rol executiv \u00een slujba unei strategii artistice cu cap si coada.\u00a0 Acest rol le revine unor departamente specializate, unor angajati pregatiti anume pentru asta. Conducerea are o sarcina mult mai importanta. Ea trebuie sa faca din teatrul respectiv o institutie cu o personalitate proprie, cu o individualitate anume. Iar sarcina aceasta, pe c\u00e2t de dificila, pe at\u00e2t de delicata si de imposibil de pus \u00een niste parametri masurabili, depaseste cu mult competentele si atributiile unui simplu manager.
\nDeocamdata, cei ce conduc, cum-necum, destinele teatrului nostru au descoperit managementul, l-au pus pe stindard si sunt at\u00e2t de m\u00e2ndri de el, \u00eenc\u00e2t par dornici sa plece la razboi. Nu mai ram\u00e2ne dec\u00e2t sa stabileasca si ce anume \u00eei m\u00e2na \u00een lupta.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Dupa ani lungi de b\u00e2jb\u00e2ieli privind modalitatile si criteriile de angajare a directorilor de teatru, s-ar zice ca problema a fost rezolvata. Cuv\u00e2ntul-cheie, formula magica gratie careia scenele rom\u00e2nesti urmeaza a se bucura, de acum \u00eencolo, de o conducere eficienta, inspirata, ferma, destinsa, supla, moderna si cu ajutorul careia vom intra \u00een Europa teatrala pe… Cite\u0219te mai mult »Ce-i m\u00e2na pe ei \u00een lupta?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[6141,6140],"class_list":["post-8595","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-directori-de-teatre","tag-teatre"],"views":1536,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8595","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8595"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8595\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8595"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8595"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8595"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}