Am \u00eencercat sa fiu mereu atent la comportamentul liderilor cinematografici: regizori, actori, critici, directori de festivaluri. Paranteza argumentarii acestei conditii, a artistului din \u201efront page\u201c, asociata cu recunoasterea valorii lui, ar fi prea lunga si destul de complicata, fie si necesara. O voi am\u00e2na, \u00eensa. Nu \u00eenainte de a semnala evidenta unor deosebiri cu efecte de aceeasi natura \u00een planul eficientei. Voi ram\u00e2ne deocamdata la acest prim nivel al celor care organizeaza evenimentele industriilor culturale din spatiul filmic.
\n\u00cen vreme ce \u2013 rezum\u00e2ndu-ne la constelatia Cannes-ului cinematografic \u2013, un Gilles Jacob, de pilda, considerat \u201etopograful\u201c Croazetei, bl\u00e2ndul, distantul, ironicul placid, eternul presedinte, conduce festivalul de la o anumita \u00eenaltime sacerdotala, cel mai apropiat dintre membrii fief-ului sau, pe care l-a crescut vreme de mai bine de zece ani, Thierry Fr\u00e9maux, poate fi apreciat ca \u201eargint viu\u201c. Poate fi vazut peste tot, neobosit, \u201eun monstru al travaliului\u201c, cum l-au definit colaboratorii sai, mereu miscator, energizant, omniprezent, d\u00e2nd forta si culoare fiecarui moment.
\nConsiderat un fel de \u201eministru plenipotentiar al cinematografului\u201c, a aparut \u00een zodia Cannes-ului acum un deceniu si mai bine. Avea doar 40 de ani. Era un om \u00eemplinit: casatorit, tata a doi copii. Detinea un post stabil ca director artistic la Institutul Lumi\u00e8re din Lyon, m\u00e2na dreapta a presedintelui de acolo, Bertrand Tavernier. A fost \u00eent\u00e2i unul dintre voluntarii acestei misiuni cinematografice, ceea ce spune multe despre modul lui de a se angaja pentru cauze nobile. M-am \u00eentrebat de mai multe ori de unde vine acest activism \u00eempins la limite, energia unei adeziuni exemplare. Tatal sau era inginer. El \u00eensusi a facut studii ce presupun un anumit pozitivism. Studentul \u00een stiinte sociale trece un masterat cu aplicatii cinematografice, dar valul l-a dus \u00een alta directie, fara ca el sa-si\u00a0 fi dorit aceasta de la \u00eenceput. Prin 1983 vedea lucrurile un pic altfel. I-ar fi sur\u00e2s sa-si construiasca o cariera de cercetator \u00een istorie, pentru a se consacra scrisului, dar a intrat \u00een domeniul actiunilor culturale. A \u00eenfiintat primul radio asociativ \u2013 \u201eCanut\u201c. Are nu doar s\u00e2nge \u00een vine, dar si \u201es\u00e2nge rece\u201c. Este detinator de centura neagra. Profesorul de judo actioneaza \u201e\u00e0 la japonaise\u201c, fiind si un mare pasionat de \u201evelo\u201c. Judocanul biciclist \u00eei trage pe multi dupa el pe plajele de la Cannes. Din punctul acesta de vedere este cu totul opusul lui Gilles Jacob.
\nPe noi toti, aflati pe acolo \u00een luna mai, pare a ne cam m\u00e2na de la spate. Felul lui de a fi incumba punctualitate, promptitudine, eficienta si un anumit sentiment al ubicuitatii,\u00a0\u00a0 preluat, se \u00eentelege, de la cel mai \u00een forma dintre capii festivalului. Este greu sa fii de fiecare data la timp acolo unde se \u00eent\u00e2mpla ceva important, sa ram\u00e2i p\u00e2na la sf\u00e2rsit si sa nu ratezi si prima secunda a unei noi actiuni succesive. Dar de straduit, ne straduim. \u00cen schimb, spre deosebire de toti, Thierry lasa impresia ca poate prinde totul. C\u00e2nd a fost sa-l astepte pe Jean-Paul Belmondo la \u201eDebussy\u201c, ceva anume mi-a aratat ca rabdarea i-a fost pusa la \u00eencercare, asa \u00eenc\u00e2t acum nu pot sa spun cu m\u00e2na pe inima ca a fost cu totul\u00a0 conform scenariului sau ca, data fiind pareza marelui actor si invitat de onoare, mersul lucrurilor a trebuit \u00eencetinit, \u00een acord cu \u201eau ralenti\u201c-ul lui Bebel. Pasii acestuia au corijat dinamica omagiala. Spiritul manifestarii a triumfat, \u00eensa, si gratie capacitatii de adaptare a lui Thierry, o forma de inteligenta aplicata si aceasta.
\nEste marcat, sa nu uitam, de copilaria din periferia Lyonului, din Minguettes. S-a nascut la 29 mai 1960, la Tullins-Fure, Is\u00e8re. Formula lui de lucru se explica si prin aceasta ruptura cu comoditatea burgheza. Vine de jos, mai exact din zona de mijloc, unde energiile nu sunt \u00eenca \u00eendeajuns de explorate. Tocmai de aceea disponibilitatea lui nu este doar o forta, ci si un spectacol. Actioneaza repede si cu garda sus. A stiut sa faca parte din fieful lui Tavernier la Lyon iar c\u00e2nd la o conferinta de presa un lyonez i-a adus complimentele concitadinilor, a multumit fara sa cada sub masa ca un sentimental apasat de origini. Calculeaza totul, repede si la rece. C\u00e2nd, dupa numai patru luni, Olivier Barrot paraseste echipa Cannes-ului, Thierry accepta sa vina alaturi de Gilles Jacob. Fusese, sa nu uitam, propus la directia Cinematecii Franceze, dar a refuzat. C\u00e2ti ar fi \u00een stare de un asemenea gest?
\nA trebuit, apoi, sa faca naveta \u00eentre Lyon si Paris, av\u00e2nd c\u00e2te un apartament \u00een cele doua mari orase. Miscarea face oric\u00e2nd bine unui fost sportiv. Prima data a fost la Cannes pe c\u00e2nd avea 18 ani. A mers cu prietenii \u00eentr-o camioneta si nu a vazut nici un film. Vede acum mult prea multe. Deviza a ramas aceeasi, oferita de primul sfat al lui Gilles Jacob care la instalare i-a spus: \u201eSa nu va g\u00e2nditi niciodata ca este cel mai mare festival din lume, \u00eensa sa nu \u00eencetati niciodata sa va g\u00e2nditi cum veti face ca el sa ram\u00e2na la fel\u201c. Asupra acestei responsabilitati a fost \u00eentrebat de mai multe ori. \u00cen mai 2011, de pilda, cu putin \u00eenaintea deschiderii editiei a 64-a, \u201eLiberation\u201c i-a solicitat sa mentioneze\u00a0 noutatile aduse festivalului. Raspunsul lui Fr\u00e9maux a venit prompt. Sunt trei directii pe care si-a pus amprenta: promovarea pe scara larga a documentarului; \u00eencurajarea filmelor de gen; aducerea productiilor de animatie. Cum a evoluat tehnica si \u00een ce masura Cannes-ul a raspuns noilor situatii? Numericul invadeaza studiourile, se lucreaza pe scara din ce \u00een ce mai mare cu micile camere, iar filmele pe telefon devin o realitate cotidiana, de neoprit. De aici si dificultatea de a stabili un termen-limita. Put\u00e2nd fi telesarjate, filmele ajung imediat la Paris. Cu o \u201echeie\u201c, ele pot veni si atunci c\u00e2nd \u00een tara de productie lucrul acesta este interzis. Vezi experienta iraniana. Cannes nu mai este doar un mare festival, cu multe si mari filme, cu staruri, dar el se afirma tot mai mult si ca laborator. A\u00a0 prezentat astfel un numeric cu faima, precum \u201eStar Wars\u201c, dar primul film adus la Cannes \u00een aceasta formula de ultima ora a fost \u201eL’Arche russe\u201c de Aleksandr Sokurov.
\nPoate numi filme pentru a caror ne-includere \u00een festival regreta acum? Nu doreste sa dea niciun exemplu, desi au fost. Prefera sa vorbeasca de titlurile deja promovate, nu si de cele respinse, acesta fiind un principiu al festivalului. Cum se prezinta tabloul mondial al\u00a0 industriilor de film? Crede ca \u00een declin se afla cinematografiile din Ungaria, Rusia, Polonia, Japonia, pe c\u00e2nd \u00een urcare se manifesta cele din Thailanda, Coreea, China. Va trebui sa acorde \u00een viitor mai multa atentie filmelor produse \u00een serie, serialelor de televiziune. Filme aparent fara pretentii estetice, precum \u201ePiratii din Caraibe\u201c sau \u201eLa Conquete\u201c, protejeaza filmele cu buget mai mic, iar aceasta coabitare nu ar trebui sa ne dea dureri de cap. Dimpotriva, sa \u00eencurajam ambele tendinte. De ce De Niro, din nou un actor, \u00een fruntea juriului, si nu un regizor, un scriitor, ca sa nu mai vorbim, as adauga eu, de critici, evitati \u00een ultima vreme p\u00e2na si ca simpli membri? Pentru ca la un mare actor\u00a0 poti realiza un montaj din filmele lui si poti astfel promova si festivalul, pe c\u00e2nd \u00een alte situatii cazi \u00een melancolie.
\nTine la o amintire din acesti zece ani, de c\u00e2nd lucreaza pentru Cannes? Ar fi destule, dar ne ofera un singur caz, poate si pentru simetria lui. La prima sa selectie a pastrat \u201eBlissfully Yours\u201c de Apichatpong Weerasethakul, pe care l-a introdus la \u201eUn Certain Regard\u201c. \u00cen 2010, acelasi regizor, cu un nume care a \u00eencurcat limba multora, a obtinut Palme d’Or, cu \u201eOncle Boomee\u2026\u201c
\nNu a fost scutit de controverse, poate nici de unele contestari. Prima polemica s-a produs \u00een 2006 prin programarea \u201eCodului lui Da Vinci\u201c \u00een deschiderea editiei. Stie sa promoveze festivalul, sa-l apere, sa-l duca mai departe (a venit si la Bucuresti), desi Cannes-ul ram\u00e2ne \u00een adevarata lui lumina, \u00een stralucirea care l-a facut celebru si iubit, doar sub soarele Mediteranei, pe Coasta de Azur. Nu se teme de niciun fel de \u00eentrebari. Gaseste formula de a argumenta fara sa raneasca orgoliile. Hazardul are uneori locul lui, sub provocarea subiectivitatilor din care se alcatuieste juriul. Nu a introdus \u00een competitia principala \u201eMoartea domnului Lazarescu\u201c de Cristi Puiu pentru a-l proteja. Nu a mai repetat acelasi gen de prudenta cu alt film rom\u00e2nesc. Ajuns pe lista principala, \u201e4 luni, 3 saptam\u00e2ni si 2 zile\u201c de Cristi Mungiu a luat Palme d’Or.
\nDe multe ori a marturisit ca se teme cel mai mult de nemultumirile cineastilor de acasa, ca si de obiectiile criticilor francezi. Daca ne \u00eentoarcem \u00een timp la editia din 2010, putem fi atenti la o serie de nuante, dar mai ales ne putem edifica asupra unui program de perspectiva, \u00een sustinerea intuitiei deosebite dovedite de delegatul general al Cannes-ului.\u00a0 Polemici a st\u00e2rnit nu doar \u201eCodul lui Da Vinci\u201c, dar \u00een 2010, sa ne amintim, si \u201eHors La Lois\u201c de Rachid Bouchareb, ca si \u201eCarlos\u201c de Olivier Assayas. Unele frisoane a st\u00e2rnit si filmul Sabinei Guzzartti, cu trimitere la Berlusconi. S-a vorbit mult de filmul lui Terrence Malick \u00eenca din 2010. Succesul de la Cannes al altui film al acestuia, \u201eLes Moissons du ciel\u201c, \u00eel face pe Fremaux sa observe ca, de fapt, \u201etoata lumea saliveaza \u00eenainte de a-l vedea\u201c.
\n\u201eCa commence par la fin\u201c nu a fost adus \u00een 2010, pentru ca nu era terminat. Acesta a fost raspunsul lui Thierry atunci c\u00e2nd a fost \u00eentrebat daca nu l-a deranjat secventa de amor jucata de Emmanuelle B\u00e9art \u00een filmul sotului acesteia, scriitorul Mickael Cohen, care si-a adaptat pentru ecran propria carte. I s-a\u00a0 amintit ca au fost si alte filme \u00een aceeasi situatie, \u201e2046\u201c de Wong Kar-wai, de pilda. Aduce si alte titluri \u00een sprijinul deciziei sale. Au\u00a0 trecut de selectie \u201eIrreversible\u201c de Gaspar Noe, dar si \u201eBrown Breny\u201c de Vincent Galles.
\nA fost de-a dreptul acuzat de neglijarea unui actor precum Jean Dujardin care \u00een 2010 juca \u00een trei filme (semnate de Bertrand Blier, Nicole Garcia si Guillaume Canet). A raspuns cu acelasi argument: nu erau definitivate. Nici c\u00e2nd s-a \u00eent\u00e2rziat cu realizarea\u00a0 unei postproductii, filmul nu a aparut dec\u00e2t la sedintele de promovare. \u00cemi amintesc aerul de m\u00e2hnire emanat de altminteri z\u00e2mbitoarea Emmanuelle B\u00e9art, urc\u00e2nd treptele la una dintre ceremoniile de seara din 2011. C\u00e2t \u00eel priveste pe Jean Dujardin, Thierry Fr\u00e9maux afirma cu un an \u00een urma ca \u00eel apreciaza \u00een mod deosebit pe actor. Poate si pentru a nu persevera \u00eentr-o nedreptate, \u00een ultima clipa, a scos filmul \u201eThe Artist\u201c al lui Hazanavicius de la Hors Competition spre a-l introduce \u00een prima linie. Hotar\u00e2rea a fost benefica. Mutarea i-a adus un binemeritat premiu de interpretare lui Jean Dujardin, fara \u00eendoiala\u00a0 un remarcabil actor de comedie.
\nSe trezeste c\u00e2teodata \u00een situatia de a elucida polemici sau adversitati \u00eentre cineastii onorati la Cannes. C\u00e2nd Sokurov se exprima \u00eempotriva lui Nikita Mihalkov, ca fiind dezavuat de cineastii rusi, imediat, \u00een \u201eraspar\u201c, gaseste o explicatie la acuzele lui Mihalkov, de asta data anume legate de atitudinea \u201epro Putin\u201c a lui Sokurov. Paradoxuri ale afinitatilor, exprimate pe filiera cinefila!
\nSa ne \u00eentelegem asupra unui aspect delicat, pare a ne sfatui delegatul general:\u00a0 implicarea cineastilor \u00een jocurile politice din tara lor nu are legatura directa cu filmele semnate de ei, asa ca respectul pentru arta acestora s-ar cuveni sa treaca pe primul plan. \u00cencearca sa tina seama de dorinta acestora, chiar si c\u00e2nd poate parea bizara, dificil de \u00eenteles, surprinzatoare chiar. Iata, Stephen Frears a refuzat sa intre \u00een competitie cu \u201eTamara Drewe\u201c, prefer\u00e2nd sa ram\u00e2na la \u201eHors Competition\u201c.
\nMai este ceva de observat \u00een felul de a actiona al acestui alergator de cursa cinematografica lunga. \u00cen 2011 nu s-a mai lasat tot at\u00e2t de mult \u00eentrebat. A \u00eencercat sa dea uitarii faptul ca venind la Cannes, \u00een primele trei zile ale festivalului a fost obligat sa stea sub ochii reflectoarelor spre a onora toate solicitarile televiziunilor. Nici \u00een presa scrisa nu l-am mai gasit la fel de des. Nu s-a mai \u00eent\u00e2mplat precum \u00een 2010, c\u00e2nd \u2013 \u00eentr-un colt de sus al publicatiei \u201eLe Film Fran\u00e7ais\u201c \u2013 a trebuit sa raspunda, numar de numar, unor \u00eentrebari venind de fiecare data din partea altcuiva (actori, regizori, producatori, critici).
\nVom spicui din c\u00e2teva. Iata, un actor \u00eel \u00eentreaba pe cine vede \u00een rolul lui Bruce Springsteen. Dupa ce se plimba pe o lista, restr\u00e2nsa, amintind de prezenta melodiilor acestuia \u00een mai multe filme, se opreste la Russel Crowe, desi \u00eel gaseste la fel de potrivit si pe Sean Penn, sensibil la melodiile \u00een voga ale vremii. Un regizor italian doreste sa afle daca regreta ca nu a introdus un anumit film ori pur si simplu nu l-a putut aduce \u00een festival. Dupa ce vad 1700 de filme, raspunde ironic Fr\u00e9maux, spun\u00e2nd \u201enu\u201c de 1650 de ori, e normal sa ai regrete. Alegerea este de multe ori \u201ecruda\u201c, mai ales ca din cele 50 oprite, doar 20 trebuie sa urce \u00een competitia pentru Palme d’Or. Cu siguranta, filmele care \u00eei plac sunt cu mult mai multe. Asa se face ca \u00eencerca sa mai \u201erezolve\u201c c\u00e2teva. Solutia imediata: programarea (iar nu expedierea, adaugam noi) la \u201eUn Certain Regard\u201c.
\nNiciodata, \u00eensa, nu ar putea fi dinainte cunoscut raspunsul juriilor, al criticii si al publicului cu privire la filmele alese. Stiindu-l iubitor de miscare, un alt regizor tine sa afle cam ce sport si-ar dori sa practice pentru a scapa de stresul din zilele si noptile at\u00e2tor vizionari. Nu accepta ideea \u201epresiunii\u201c. A facut sport din placere, desi nu este usor sa pedalezi prin canicula alaturi de 13 000 de ciclisti. Important este ca \u00een toiul at\u00e2tor vizionari din festival nu s-au \u00eent\u00e2mplat accidente tehnice la proiectii si nici alte probleme, desi orice final de festival aduce un soi de nebunie generala. Prefera polemicile cinematografice unor \u00eentrebari de tipul \u201eCe cred eu despre eruptia vulcanului Eyjafjoll\u201c? Adauga apoi caustic: \u201eChem\u00e2ndu-ma alaturi de el \u00een 2001, Gilles m-a prevenit \u00een legatura cu o multime de lucruri, mai putin chestiunile privitoare la vulcani\u201c.
\n\u201eExista un film cu care sa se m\u00e2ndreasca pentru faptul ca l-a descoperit si l-a adus \u00een festival?\u201c, \u00eel \u00eentreaba un producator. Calea descoperirii este lunga, crede delegatul general. Un exemplu: \u201eReservoir Dogs\u201c al lui Tarantino fusese deja promovat la Sundance. Si alti cineasti erau remarcati deja, \u00eenainte de a fi invitati la Cannes: Paolo Sorrentino, Park Chan-wok, Michael Moore. Altii au fost cooptati \u00een urma unor recomandari, dar calitatea unui film se verifica \u00een timp. Cannes-ul, suntem avertizati, nu este doar un loc al descoperirilor, cum i s-a reprosat. Accepta cu bucurie ultimele filme ale unor mari creatori: Antonioni, Fellini, Eastwood, Oliveira.
\nSi Marin Scorsese \u00eel \u00eencearca ating\u00e2nd o coarda sensibila \u2013 prietenia cu regizorul Andre De Toth pe care Fr\u00e9maux \u00eel \u201evenereaza\u201c, consider\u00e2ndu-l \u201eun autentic maverick, filmele sale fiind un pumn de diamante presarate \u00een istoria cinematografului\u201c.
\nNu tin sa ajung la o concluzie, dar de la editie la editie devine tot mai limpede ca Thierry Fr\u00e9maux se transforma \u00een polul magnetic al Festivalului, ceea ce cu siguranta si-a propus si Gilles Jacob atunci c\u00e2nd si l-a dorit alaturi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cannes-ul \u00een interviuri Am \u00eencercat sa fiu mereu atent la comportamentul liderilor cinematografici: regizori, actori, critici, directori de festivaluri. Paranteza argumentarii acestei conditii, a artistului din \u201efront page\u201c, asociata cu recunoasterea valorii lui, ar fi prea lunga si destul de complicata, fie si necesara. O voi am\u00e2na, \u00eensa. Nu \u00eenainte de a semnala evidenta unor… Cite\u0219te mai mult »Thierry Fr\u00e9maux, noul pol magnetic al Planetei Cinema<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[6137,6135,2328,150,6138,151,83,4339,6134,6139,6136],"class_list":["post-8593","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-activism","tag-bertrand-tavernier","tag-cannes","tag-cinema","tag-cinematografe","tag-cultura-cinema","tag-film","tag-filme","tag-gilles-jacob","tag-regizori","tag-sacerdotal"],"views":1371,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8593","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8593"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8593\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8593"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8593"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8593"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}