{"id":8587,"date":"2011-07-27T12:40:33","date_gmt":"2011-07-27T10:40:33","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8587"},"modified":"2011-07-27T12:41:34","modified_gmt":"2011-07-27T10:41:34","slug":"%e2%80%9ebrunnhilde-%e2%80%93-eroina-care-m-a-facut-fericita%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9ebrunnhilde-%e2%80%93-eroina-care-m-a-facut-fericita%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"\u201eBr\u00fcnnhilde \u2013 eroina care m-a facut fericita\u201c"},"content":{"rendered":"

MAGDALENA CONONOVICI in dialog cu COSTIN POPA<\/strong><\/p>\n

Teribilul pasaport<\/strong><\/p>\n

Costin Popa:<\/strong> Stimata doamna Cononovici, au trecut multi ani de c\u00e2nd publicul va aplauda in spectacole din Rom\u00e2nia. Dupa aceea, din cauza informarii practic inexistente, nu s-a mai stiut mare lucru despre activitatea pe care ati desfasurat-o in strainatate. Nu sunteti singura soprana, singurul artist din diaspora, in aceasta\u00a0 situatie. Asadar, c\u00e2nd ati plecat in Occident?<\/em>
\nMagdalena Cononovici: <\/strong>Eu am intors de mult timp pagina c\u00e2ntului de opera, pentru a ma putea consacra altor activitati\u00a0 care m-au tentat dintotdeauna. M\u00e2nuirea glasului si invatarea permanenta a noilor roluri imi umpleau tot timpul si nu-mi lasau deloc vreme pentru alte preocupari. Acum sunt multumita ca, la timpul pensionarii, c\u00e2nd c\u00e2ntatul nu mai imi este in actualitate, pot in fine sa ma ocup in liniste si de alte domenii care mi-au placut.
\nAm parasit definitiv tara in 1975, cu un regret enorm, intruc\u00e2t sa lasi in urma ta limba materna, familia, prietenii, stilul tau de viata, ambianta in care ai trait, obiectele de care ai fost inconjurat \u2013 si asta cu siguranta de a nu le mai avea alaturi aproape niciodata \u2013, este o incercare extrema, la care eu am reflectat intens si m-a perturbat foarte tare inainte de a face pasul. Nefiind membra de partid in Rom\u00e2nia comunista si nici in anturaj de membri de partid, am avut dificultati imense de a putea iesi din tara. C\u00e2nd, dupa ani intregi de auditii, am reusit pentru prima oara, in fine, sa fiu acceptata in lotul candidatilor trimisi la concursurile internationale, am si c\u00e2stigat in anul 1969, la Toulouse. Primul Mare Premiu.<\/p>\n

C. P.: <\/strong>Una dintre consecinte fiind, desigur, propunerea de colaborari\u2026<\/em>
\nM. C.:<\/strong> In urma lui as fi avut, in continuare, contracte multiple de onorat in strainatate, daca autoritatile rom\u00e2ne din acea epoca mi-ar fi permis sa le efectuez, asa cum se int\u00e2mpla cu alte colege de-ale mele, care puteau iesi oric\u00e2nd din tara ca sa c\u00e2nte in diferite teatre de opera, chiar si fara premii c\u00e2stigate. Dar eu nu am putut beneficia de acest \u201eprivilegiu\u201c. Totusi, Securitatea mi-a permis participarea si la alte concursuri internationale, caci eram o asigurare pentru c\u00e2stigarea de premii, scop urmarit de statul rom\u00e2n. Intr-adevar, dupa ce am adus inca trei premii internationale, mai int\u00e2i Premiul I, in unanimitate, la Concursul International Maria Canals, Barcelona 1970, apoi inca doua, unul pentru oratoriu tot la Barcelona si altul, Premiul II, in Olanda, in anul 1971, nu mi s-a mai dat voie sa ies din tara ca sa onorez contractele pe care le obtinusem in urma acestor succese. La Barcelona am fost chiar admonestata sa platesc daune pentru nerespectarea contractului unei societati concertistice. Desigur, aceste institutii nu stiau ca eu nu POT iesi din tara, asa cum puteau alti colegi de-ai mei. Securitatea nu-mi permitea, pur si simplu, acest lucru. De fiecare data am avut nenumarate neplaceri pentru obtinerea pasaportului si, de fapt, ele m-au impins sa plec din Rom\u00e2nia.
\nOdata chiar, fiind la aeroportul Baneasa inainte de a lua avionul pentru o deplasare la un concurs international, o persoana de la Securitate a venit la mine si mi-a spus sa-i dau pasaportul ca sa mai adauge o viza care lipseste. Dar, odata luat, acest teribil pasaport nu mi s-a mai restituit. Asa ca a trebuit sa ma intorc acasa cu bagajul si plecarea a fost anulata.<\/p>\n

Intre Bayreuth si lagarele de azilanti<\/strong><\/p>\n

C. P.: <\/strong>Traumatizant!<\/em>
\nM. C.: <\/strong>In aceste conditii, am luat decizia definitiva de expatriere si am hotar\u00e2t ca la prima ocazie de iesire la un concurs sa nu ma mai intorc, ceea ce s-a si int\u00e2mplat. Desigur, se poate pune intrebarea de ce nu am ramas in strainatate de prima oara. Raspunsul este simplu. Din lipsa de curaj de a ma lansa singura prin locuri necunoscute. Cum nu aveam pe nimeni in strainatate pentru a ma indruma si sprijini in primele momente, acest gest imi parea temerar. Intre timp insa, dupa ce am iesit de mai multe ori,\u00a0 am prins curaj si am putut lua decizia definitiva. In plus, timpul trecuse si ajunsesem la limita de v\u00e2rsta pentru participarea la concursurile internationale iar toate contractele pe care as fi putut sa le onorez in strainatate fusesera pierdute. Situatia se arata sumbra.
\nDupa trei ani de asteptare insa, s-a ivit o ocazie. Am fost invitata foarte oficial de prestigiosul Festival \u201eRichard Wagner\u201c de la Bayreuth sa particip cu o prestatie la manifestarea ce se desfasura pe l\u00e2nga marele festival, si anume la Jugendfestspieltreffen, Int\u00e2lnirile Festive de Tineret. Autoritatile rom\u00e2ne au fost, desigur, foarte magulite de aceasta invitatie si au decis sa-mi dea drumul. Am c\u00e2ntat acolo cele \u201eCinci lieduri pe versuri de Mathilde Wesendonck\u201c de Wagner, cu orchestra aflata sub conducerea regretatului Erich Bergel.
\nLa Bayreuth m-am sustras cu mare grija din grup si am luat trenul pentru Frankfurt, de unde mi-am organizat cererea de azil politic.
\nC. P.:<\/strong> Ce a urmat?<\/em>
\nM. C.:<\/strong> Un lung episod de opt luni in care nu am putut c\u00e2nta dec\u00e2t pe apucate, am trecut prin diverse lagare de refugiati politici in Germania si prin evenimente extreme la care nu mi-as fi putut inchipui ca pot face fata. Un adevarat roman de aventuri, timp in care viata m-a pus la incercare in toate modurile. Iata ca gratie ajutorului de Sus si curajului care mi-a fost insuflat am reusit sa apar din nou la suprafata acestui extraordinar v\u00e2rtej ca sa-mi recapat suflarea. Am trait o experienta exceptionala care mi-a dat pentru restul vietii multa incredere in mine si in Ingerul meu, cu care am luat contact si de-atunci nu ne-am mai despartit.
\nVreau sa-mi exprim gratitudinea fata de Statul German, care mi-a inlesnit aprobarea azilului politic, m-a intretinut pe timp de opt luni c\u00e2t au durat formalitatile, m-a informat privitor la stilul de viata din Occident, la aspectele administrative, contul in banca, plata impozitului si calculul respectiv, gasirea unei locuinte, la nenumarate actiuni sociale pe care nu le cunosteam deloc si fara de care nu te poti descurca in locuri straine.
\nC\u00e2nd ma g\u00e2ndesc acum la toate aceste lucruri, ma mir cum am putut sa ma descurc singura in trei tari diferite, Germania, Franta, Belgia, fiecare cu legile, cu limba si cu administratia ei. Dumnezeu mi-a dat curajul si puterea ca sa le pot solutiona pe toate, bineinteles cu mare cheltuiala de timp, energie si bani, intre altele.<\/p>\n

Sacrificiu pe altarul\u2026 comunismului<\/strong>
\nC. P.: <\/strong>Au inceput angajamentele\u2026<\/em>
\nM. C.:<\/strong> Primul contract profesional mi l-am facut eu singura in Belgia, la Li\u00e8ge, la Op\u00e9ra Royal de Wallonie. Am luat contact epistolar cu directorul Raymond Rossius, care s-a int\u00e2mplat sa ma cunoasca din Bucuresti, unde facuse o vizita cu ani in urma si ma vazuse in rolul Aida. Afl\u00e2nd ca am cerut azil politic si am parasit definitiv Rom\u00e2nia comunista, m-a invitat la Li\u00e8ge sa sustin un concert de arii. Eu eram in lagar la Karlsruhe, tocmai primisem aprobarea de azil, dar nu aveam inca pasaportul fara de care nu aveam permisiunea de a iesi din Germania. Trec peste alte aventuri la traversarea granitei germano-belgiene, ca sa ajung, in fine, la Li\u00e8ge. La cobor\u00e2rea din tren, stupefactie totala! Chiar in gara vad un afis enorm, de cel putin doi metri, cu fotografia mea si titlul \u201eMagdalena Cononovici c\u00e2nta\u2026 \u201e; si erau indicate ariile pe care le alesesem. Tot orasul era imp\u00e2nzit de aceste enorme afise. In plus, am aflat ca ziarele erau pline de istoria azilului meu si devenisem peste noapte personalitatea zilei. Concertul a decurs foarte bine iar in urma lui mi s-a facut un contract pentru un an, in care trebuia sa c\u00e2nt, printre altele, Tosca si Lady Macbeth, precum si un rol in opera preclasica a lui Rameau \u201eIndiile galante\u201c. Era primul meu contract de opera in strainatate. La propunerea de salariu facuta de director, suma mi s-a parut at\u00e2t de enorma fata de resursele cu care traisem in lagar, inc\u00e2t in primul moment nu am stiut daca este pe luna sau pe an. Nu am lasat insa sa transpara nimic din aceste reflectii si am primit contractul. Bineinteles ca salariul era pe luna.
\nAsa a inceput noua mea cariera, in Occident. Din pacate ma apropiam de patruzeci de ani, nu tocmai o v\u00e2rsta la care sa poti demara o adevarata cariera. Lipseau cel putin zece ani, sacrificati pe altarul comunismului.<\/p>\n

De la Pergolesi la Jan\u00e1cek<\/strong>
\nC. P.: <\/strong>In afara celor trei roluri amintite, care au fost celelalte si in ce teatre le-ati c\u00e2ntat?<\/em>
\nM. C.: <\/strong>Intre timp, impresara care avea sa ma acompanieze de-a lungul carierei, Luisa Lasser Petrov, care era si ea la inceputul activitatii, a venit si mi-a propus o auditie la Op\u00e9ra du Rhin din Strasbourg, un teatru mult mai important dec\u00e2t cel de la Li\u00e8ge. Se cauta o soprana pentru Desdemona din \u201eOtello\u201c de Verdi. Nu mai c\u00e2ntasem inainte rolul. Desi personajul nu m-a entuziasmat, nu se potrivea cu temperamentul meu, mi-am dat toata silinta sa-l realizez c\u00e2t mai bine. De altfel, nu l-am mai c\u00e2ntat niciodata dupa aceea. La Opera din Strasbourg am fost angajata fix doi ani, a fost singurul meu contract permanent intr-un teatru liric. In rest, cariera a decurs independent, cu serii de spectacole pe diverse scene. Imi amintesc ca la Strasbourg am mai c\u00e2ntat \u201eTosca\u201c, \u201eDon Giovanni\u201c (Donna Anna) si \u201eCavalerul Rozelor\u201c (Maresala). Conducerea Operei m-a ajutat foarte mult in obtinerea cetateniei franceze, de care am putut sa ma bucur dupa c\u00e2tiva ani de rezidenta la Strasbourg, fapt pentru care sunt, de asemenea, recunoscatoare Frantei, care m-a adoptat. Trebuie sa stiti ca de mult nu m-am mai g\u00e2ndit la perioada in care am c\u00e2ntat.\u00a0 Eu nu fac parte dintre cei ce traiesc in nostalgia sau regretul trecutului, alaturi de albumul cu fotografii, ci ma aflu cu totul in prezent. Capitolul este inchis si se poate ca din memoria mea sa fi disparut unele pasaje sau ordinea lor cronologica. Din pacate, nu am tinut o lista cu datele, locurile si titlurile operelor c\u00e2ntate.<\/p>\n

C. P.: <\/strong>Cum v-ati acomodat la Strasbourg?<\/em>
\nM. C.: <\/strong>Este un oras foarte frumos si are marele avantaj pentru mine ca se afla la granita dintre Franta si Germania, doua tari de care sunt profund legata, caci am\u00e2ndoua, impreuna, reprezinta a doua mea patrie, fara sa uitam si ca\u2026 Rinul care le separa este un fluviu mitic, el contine \u201eAurul Rinului\u201c. De multe ori trec pe jos cu nespusa placere marele pod, ma opresc si ma cufund cu imaginatia in apele lui, g\u00e2ndindu-ma\u2026 oare unde se afla fiicele Rinului, paznice ale nepretuitei comori?<\/p>\n

C. P.:<\/strong> Ce frumoase si sensibile rememorari! Bardul de la Bayreuth va traieste in subconstient. Vom vorbi despre asta. Observ ca inceputurile au fost in Fach-urile dramatic si coloratura dramatica. Este ceea ce va defineste?<\/em>
\nM. C.: <\/strong>Ca Fach, mi se potriveste coloratura dramatica, doar ca eu am c\u00e2ntat ceva mai t\u00e2rziu mai multe opere de Wagner. Am interpretat, va spun fara falsa modestie, unele din cele mai dificile titluri din repertoriul de soprana spinto sau dramatica, ca Abigaille din \u201eNabucco\u201c, Lady din \u201eMacbeth\u201c, Turandot, Elettra din \u201eIdomeneo\u201c, Adalgisa in \u201eNorma\u201c, Senta in \u201eOlandezul zburator\u201c si seria de Br\u00fcnnhilde din Tetralogia wagneriana, din care \u201eAmurgul Zeilor\u201c este si opera mea preferata. Deci Mozart, Bellini, Verdi, Puccini, Wagner, fiecare cu stilul lui, toti au facut parte din repertoriul meu. In afara de spectacole, am mai c\u00e2ntat diverse concerte cu alte opusuri, printre care opera \u201eAdriano in Siria\u201c de Pergolesi sau \u201eMissa Glagolitica\u201c de Jan\u00e1cek, la Paris, la Radiodifuziunea Franceza.
\n<\/strong><\/p>\n

Munca, rigoare si disciplina<\/strong>
\nC. P.:<\/strong> Ati abordat un repertoriu de mare forta, care nu era la indem\u00e2na oricui. Cum vi l-ati structurat?<\/em>
\nM. C.:<\/strong> Problema este ca atunci c\u00e2nd esti singur in strainatate si trebuie sa-ti c\u00e2stigi existenta cu meseria pe care ai ales-o si, in plus, nu mai esti la prima tinerete, nu poti sa alegi doar ceea ce este potrivit pentru vocea ta si te pune cel mai mult in valoare, ci ceea ce ti se ofera. Si ce mi se propunea facea parte din repertoriul foarte dificil, roluri pentru care intotdeauna nu au fost prea multe candidate. Mi-ar fi placut sa c\u00e2nt mai ales rolurile prime din \u201eTrubadurul\u201c, \u201eDon Carlos\u201c sau \u201eForta destinului\u201c, dar pentru personajele acestor titluri existau destule soprane, pe c\u00e2nd pentru Turandot sau Lady Macbeth erau mult mai putine, ca sa nu mai vorbim de Tetralogie. Multe dintre aceste opere erau noi pentru mine, limba germana o posedam doar relativ. Or, ca sa c\u00e2nti Wagner in patria lui se cerea o pronuntie perfecta. Vreau sa spun ca am muncit enorm, nu am cunoscut repaus in tot acest timp. Si vara, in vacantele de la mare, pe plaja, eram cu partitura si dictionarul dupa mine, memor\u00e2nd minunatele si in acelasi timp foarte dificilele texte mistico-mitologice ale marelui maestru.<\/p>\n

C. P.: <\/strong>O munca profesionala asidua\u2026<\/em>
\nM. C.:<\/strong> Sa nu uitam ca, in afara ei, s-a adaugat preocuparea de organizare a vietii. Am fost nevoita sa-mi schimb de nenumarate ori domiciliul, de fiecare data a trebuit sa ma ocup singura de cautarea apartamentului, de toata tracasarea unei mutari. Mai t\u00e2rziu m-am ocupat chiar de cumpararea unor apartamente, at\u00e2t in Germania, la Frankfurt, unde intre timp am locuit, c\u00e2t si in Rom\u00e2nia, unde am facut incercarea unei intoarceri intre anii 1993-1997, la Brasov. Repatrierea a fost insa primita cu ostilitate de conducerea Facultatii de Muzica din Brasov si de cea a Teatrului Liric unde, de asemenea, dadeam cursuri de canto. Acele persoane mi-au facut viata amara si m-au determinat sa parasesc a doua oara Tara Rom\u00e2nesca, sa revin in Franta, v\u00e2nz\u00e2nd apartamentul din Brasov si cumpar\u00e2ndu-mi altul la Strasbourg. In viata, m-am ocupat singura de toate, si de arta, si de administratia cea mai complicata, si de secretariatul meseriei. Toata aceasta munca mi-a forjat pe mai departe caracterul, astfel inc\u00e2t rigoarea si disciplina mi-au ramas in continuare caracteristici de baza.<\/p>\n

C. P.: <\/strong>Dezolanta int\u00e2mplare la Brasov! In afara de Strasbourg, pe unde v-au mai purtat drumurile artistice?<\/em>
\nM. C.: <\/strong>Primele contracte furnizate de impresara mea au fost in Elvetia, cel mai adesea la Basel, Berna si St. Gallen. Au urmat Amsterdam, M\u00fcnchen, Hamburg, Berlin si D\u00fcsseldorf, intre altele, apoi s-au adaugat Monte Carlo, Paris, Lyon, Qu\u00e9bec, Johannesburg si Pretoria, Londra (Opera Regala Covent Garden), Venetia (Gran Teatro La Fenice), Kiev, precum si diferite festivaluri, precum Spoleto, Wexford sau Wiesbaden, la care s-a tinut un presigios festival wagnerian.
\n<\/strong><\/p>\n

Br\u00fcnnhilde \u2013 rolul emblema<\/strong>
\nC. P.: <\/strong>Care au fost momentele de v\u00e2rf ale carierei occidentale, cu cele mai mari satisfactii?<\/em>
\nM. C.:<\/strong> Fara indoiala, seria de Br\u00fcnnhilde din Tetralogie. Acest geniu universal care a fost Wagner nu se lasa apreciat cu usurinta, de la primul contact, dec\u00e2t poate in operele de tinerete, \u201eLohengrin\u201c, \u201eTannh\u00e4user\u201c sau \u201eOlandezul zburator\u201c. Dar pentru lucrarile mai t\u00e2rzii, precum \u201eParsifal\u201c sau cele din Tetralogie, un studiu preliminar amanuntit si profund al portativului, textului si al motivelor muzicale conducatoare este necesar, pentru ca apoi sa poti savura pe deplin splendoarea cuv\u00e2ntului, a sunetului, a subiectelor si valoarea arhetipala a personajelor.
\nIat-o pe Br\u00fcnnhilde! Traieste la inceput in paradis, fiica preferata a atotputernicului sau Tata Ceresc, Wotan. Cea mai mare fericire a ei era sa-i faca pe voie si sa-i indeplineasca poruncile la care adera in totalitate, apreciindu-le ca perfectiune de justete si intelepciune. Dar iata ca, asa cum adesea se int\u00e2mpla in viata, un personaj legat definitiv de tatal ei, Fricka, sotia lui Wotan, de care acesta este obligat sa tina cont, intervine cu maxima autoritate spre marea contrarietate a Br\u00fcnnhildei. Cele doua zeite sunt in evidenta aversiune, in total dezacord.\u00a0 Wotan se vede constr\u00e2ns de Fricka sa ia o decizie care-i intristeaza sufletul, dar o ia, cu toata suferinta pe care i-o pricinuieste. Br\u00fcnnhilde simte sf\u00e2sietoarea lui tristete si-i impartaseste durerea. Iata insa ca, in ultimul moment, se hotaraste ca in actiunea pe care o va intreprinde sa se opuna actului impus de Fricka. Br\u00fcnnhilde se razvrateste, voind in realitate sa-i faca un bine tatalui sau. Numai ca Wotan nu vede cu aceiasi ochi riposta ei si colera ii este fara margini, egala doar cu propria-i disperare. Br\u00fbnnhilde va fi izgonita din paradis, nu va mai fi zeita, ci simpla muritoare pe pam\u00e2nt, in plus supusa vointei barbatului pe care-l va avea. Despartirea tatalui de fiica este zguduitoare, una dintre cele mai minunate pagini de opera. Pe pam\u00e2nt, ca multi muritori, ea cunoaste experiente diverse, trece prin momente de extaz sau durere extrema, care insa ii sunt harazite pentru a-i deschide ochii si a face din ea o fiinta inteleapta si cunoscatoare a sensului vietii. In final, Br\u00fbnnhilde poate sa paraseasca pam\u00e2ntul, caci de aici inainte STIE totul si nu mai are de ce sa-si continue viata printre pam\u00e2nteni.<\/p>\n

C. P.:<\/strong> Iata esenta tramei, plina de analogii si invataminte\u2026<\/em>
\nM. C.:<\/strong> Oare nu acesta este destinul fiecaruia dintre noi? Nu venim toti de la Tatal Ceresc? Nu suntem apoi goniti din paradisul (poate al familiei sau copilariei), nu ne luptam cu diverse vicisitudini, nu devenim (daca am invatat lectia) intelepti? In ce ma priveste, m-am identificat in totalitate cu personajul, asa cum am facut cu toate rolurile mele, de altfel. Dar aceasta eroina m-a facut fericita si daca n-ar fi trebuit sa c\u00e2nt dec\u00e2t Br\u00fcnnhilde, imi ajungea pentru cariera.<\/p>\n

Permanente cautari<\/strong>
\nC. P.: <\/strong>In anii bucuresteni au fost momente grele, de cumpana. Le-ati descris. Ati c\u00e2ntat insa multe spectacole la Opera Rom\u00e2na, concerte. Cum le rememorati?<\/em>
\nM. C.: <\/strong>De fapt, dupa terminarea Conservatorului, am fost angajata solista la Opera Rom\u00e2na din Cluj. Acolo ma aflam c\u00e2nd am c\u00e2stigat primele premii internationale. Debutul mi l-am facut cu rolul titular din \u201eTosca\u201c. A urmat Gioconda. Un mare eveniment national a fost montarea operei istorice \u201eRomulus\u201c de Salvatore Allegra, pe un libret de Emidio Mucci despre intemeierea Romei. Romulus si Remus! Compozitorul a fost prezent la premiera si a fost foarte inc\u00e2ntat de prestatia noastra. In continuare, pe scena clujeana am c\u00e2ntat Aida, Elisabeta din \u201eDon Carlos\u201c, Donna Anna. Cu aceste roluri mi-am continuat, dupa trei ani, cariera la Bucuresti, unde am mai adaugat repertoriului meu Leonora din \u201eTrubadurul\u201c, Veta din \u201eO noapte furtunoasa\u201c, iar concertant fragmente din \u201eParsifal\u201c (Kundry), \u201eWalkiria\u201c (Sieglinde), precum si Lady din \u201eMacbeth\u201c. Am sustinut si diverse recitaluri de lieduri pe scene de concert bucurestene. Desigur, la inceputul carierei, unele roluri, daca nu chiar toate, in afara de bucuria si extazul induse prin interpretarea personajelor, au prezentat probleme tehnice dificile care trebuiau rezolvate si la care nu intotdeauna aveam capacitatea de a gasi cele mai bune solutii. Norocul meu a fost insa ca aceasta cautare permanenta de imbunatatire a tehnicii vocale \u2013 pentru a ma putea concentra pe scena doar la trairea personajului \u2013 a fost o preocupare care m-a urmarit in toata cariera. Imi facea placere si ma implinea. Studiul permanent nu-mi era o corvoada, ci chiar o satisfactie, caci mereu descopeream c\u00e2te ceva. Rabdarea si consecventa mea in aceasta cautare erau fara margini.<\/p>\n

Muzica si pictura<\/strong>
\nC. P.:<\/strong> La inceputul interviului mi-ati spus ca dupa pensionare v-ati dedicat \u201eunor activitati care v-au tentat dintotdeauna\u201c, dar nu le-ati devoalat. Asadar, ce faceti acum?<\/em>
\nM. C.:<\/strong> In anii carierei, preocuparea profesionala si grijile administrative mi-au ocupat tot timpul. T\u00e2njeam insa ca, la un moment dat, sa ma pot ocupa si de alte domenii spre care eram puternic atrasa inca din tinerete, printre altele, pictura, modelajul, ceramica. La Frankfurt chiar, spre sf\u00e2rsitul activitatii mele artistice, m-am inscris la cursurile serale ale Universitatii de Arte Plastice, pe care le-am urmat timp de cinci semestre. Mi-au facut o enorma placere, mai ales ca erau cursuri practice de pictura, acuarela si desen dupa poza pe care o luau modelele. Imi placea nespus sa lucrez dupa model uman. De altfel, portretul a ramas specialitatea mea in acest domeniu. Am pictat nenumarate tablouri, am facut c\u00f3pii dupa diversi pictori, pe care le-am oferit cadou prietenilor. Acum, una dintre cele mai mari placeri, in afara de artele plastice, o constituie lectura, pe l\u00e2nga alte diverse studii. Biroul imi este mobila principala.<\/p>\n

C. P.: <\/strong>Acum imi explic si imaginile pe care le asterneati sonor, pict\u00e2nd cu vocea, si meditarile de pe malurile Rinului. Spuneti-mi, doamna Cononovici, dupa nereusita si trista experienta brasoveana, v-ati g\u00e2ndit sa predati in continuare lectii de canto, sa impartasiti tinerilor c\u00e2ntareti din experienta dumneavoastra? V-ar tenta un master-class la Opera Nationala Bucuresti?<\/em>
\nM. C.: <\/strong>Sigur ca lectii de canto am predat cu intermitente mai tot timpul. Problema in formarea unui artist liric este foarte complexa. Aproximativ zece ani de studii vocale sunt necesari unui c\u00e2ntaret pentru a parcurge tot traseul p\u00e2na in topul unei cariere de prim-solist. Nu este vorba numai de tehnica vocala sau de interpretarea muzicala. Caracterul, sanatatea (corpul ne este instrumentul), stap\u00e2nirea nervoasa, relatia cu partenerul a carui maniera de a c\u00e2nta te poate perturba pe scena sunt numai unele dintre capitolele care trebuie bine cunoscute si rezolvate inainte de a infrunta marile roluri. Astazi lumea nu mai are rabdare. Doreste ca totul sa decurga repede. Cum ajunge elevul sa c\u00e2nte o arie sau doua, isi imagineaza ca s-a format, pleaca si vrea sa se lanseze pe scenele celebre. Trezirea lui la realitate este amara iar profesorul este dezamagit\u2026 Sa nu mai vorbim despre aceia care se plimba din profesor in profesor si combina toate metodele de c\u00e2nt. Ce bun poate sa iasa dintr-un asemenea amestec? La master-classes nu m-am g\u00e2ndit deloc p\u00e2na acum. Sa fie oare semnul ca nu ma simt atrasa in mod special? Ram\u00e2ne de vazut.<\/p>\n

Onoruri<\/strong>
\nC. P.: <\/strong>In zilele urmatoare, vi se vor decerna la Braila doua distinctii prestigioase, Medalia si Diploma de Onoare Hariclea Darcl\u00e9e. Sufletul acestui eveniment, organizatoarea celebrarilor dedicate ilustrei soprane, Mariana Nicolesco, stie sa-i recompenseze pe marii artisti. Cum priviti acest moment?<\/em>
\nM. C.: <\/strong>Cu enorma bucurie in suflet. Capitolul \u201eopera\u201c fiind inchis de mult pentru mine, cum va spuneam, nu ma mai g\u00e2ndeam absolut deloc ca surprize de acest gen ma mai pot ajunge din urma. Sunt nespus de recunoscatoare doamnei Mariana Nicolesco si echipei cu care lucreaza, pentru onoarea pe care mi-o fac. De asemeni sunt foarte bucuroasa sa o pot cunoaste personal si, cu aceasta ocazie, sa-i exprim gratitudinea mea.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

MAGDALENA CONONOVICI in dialog cu COSTIN POPA Teribilul pasaport Costin Popa: Stimata doamna Cononovici, au trecut multi ani de c\u00e2nd publicul va aplauda in spectacole din Rom\u00e2nia. Dupa aceea, din cauza informarii practic inexistente, nu s-a mai stiut mare lucru despre activitatea pe care ati desfasurat-o in strainatate. Nu sunteti singura soprana, singurul artist din… Cite\u0219te mai mult »\u201eBr\u00fcnnhilde \u2013 eroina care m-a facut fericita\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[6124,248,6118,6127,6089,6126,4558,71,6120,6122,4619,6125,6117,6119,6123,4760,6121],"class_list":["post-8587","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-arie","tag-braila","tag-contracte","tag-cultura-dialogului","tag-germania","tag-haricleea-darclee","tag-interviu","tag-interviuri","tag-magdalena-cononovici","tag-occident","tag-opera","tag-opereta","tag-premiu","tag-prietenii","tag-scena","tag-soprana","tag-strassbourg"],"views":6901,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8587","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8587"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8587\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8587"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8587"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8587"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}