{"id":8585,"date":"2011-07-27T12:22:35","date_gmt":"2011-07-27T10:22:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8585"},"modified":"2011-07-27T12:22:35","modified_gmt":"2011-07-27T10:22:35","slug":"lectura-in-vacanta-i","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/lectura-in-vacanta-i\/","title":{"rendered":"Lectura \u00een vacant\u00e3 (I)"},"content":{"rendered":"
\n

Inainte de intrarea in vacanta de vara, revista \u201eCultura\u201c va propune un ultim exercitiu de reflectie pe marginea lecturii \u00e0 la l\u00e9g\u00e8re. Pentru profesionisti, obisnuiti sa citeasca mereu cu pixul in m\u00e2na, adaptarea la lecturile de vacanta necesita de multe ori, de nu o modificare radicala a modului de a citi, macar o mica reacomodare si un nou set de tabieturi. Cum si ce cititi de obicei in vacante? Ce-ati recomanda cititorilor revistei \u201eCultura\u201c pentru aceasta vara?<\/h4>\n

Alex Goldis<\/strong><\/p>\n<\/blockquote>\n

Mozaic<\/h2>\n

GABRIELA ADAMESTEANU<\/strong><\/p>\n

\nCa lectura usoara, propun cele trei volume ale imensului\u00a0 \u201eMillenium\u201c (\u201eBarbati care urasc femeile\u201c, \u201eCastelul din nori s-a sfar\u00e2mat\u201c, \u201eFata care s-a jucat cu focul\u201c), aparut acum vreo doi ani la editura Trei. Lectura te tine, chiar daca rezolvarile sunt uneori facile si cliseele sociale ale g\u00e2ndirii politice corecte abunda. Treptat, insa,\u00a0 surprinzator, Suedia se apropie de Rom\u00e2nia, de lumea globalizata de azi, cu politicieni si afaceristi corupti, cu serviciile secrete estice si vestice derul\u00e2nd\u00a0 coruptia, traficul de fiinte umane, acumul\u00e2nd\u00a0 crime incredibile, cu atotputernicia retelelor informationale, cu dilemele presei scrise. Autorul celui mai tradus roman, Stieg Larsson, si-a fictionalizat experienta de jurnalist si stie sa construiasca pe panouri mari, asa ca \u201eMillenium\u201c\u00a0 trebuie citit intr-o casa de vacanta, ca sa nu-ti umpli valizele sau rucsacul cu trei carti grele. Traducatoarea, Elena Maria-Morogan, o universitara care scria excelente romane politiste in anii \u201880, traieste acum in Suedia.
\nPasionatilor Venetiei le recomand o autoare de romane politiste pe care am citit-o in editia franceza a lui Calman-Levy, Donna Leon. Personajul cel mai atent descris al Donnei Leon este Venetia, turistica si neturistica, scena permanenta a crimelor si anchetelor. Pred\u00e2nd ea insasi literatura intr-o baza americana din apropierea Venetiei, ea a prins toate stereotipurile de g\u00e2ndire referitoare la larga imigratie a Estului. De pilda, in romanul \u201eDisimulare de probe\u201c, 2007, comisarul Brunetti, si el un personajul recurent al Donnei Leon, ancheteaza o crima in care suspecta initiala este o servitoare rom\u00e2nca.
\nTotusi, cred ca timpul potrivit pentru lectura \u00e0 la l\u00e9g\u00e8re nu este vacanta, ci mai ales restul anului, c\u00e2nd ajungem acasa istoviti. Abia in vacanta poti citi cartile foarte bune, neglijate in timpul anului. De pilda, romanul lui Radu Pavel Gheo, care mi-a placut cel mai mult intre aparitiile lui 2010, \u201eNoapte buna, copii!\u201c. Este un roman dens, dar pe care nu-l mai lasi din m\u00e2na, si citindu-l, mi-am amintit ca acum circa 10 ani, c\u00e2nd Gheo debuta cu \u201eAdio, adio, tara mea, cu \u00e2, cu i\u201c, in cronica sa entuziasta din \u201e22\u201c, Mircea Iorgulescu l-a vazut ca pe un important viitor romancier al tinerei generatii.
\nFoarte mult mi-a placut si romanul lui Andrea Bajani, \u201eDe vei lua aminte la greseli\u201c, recent aparut la Humanitas. Pentru cunoscatorii limbii italiene recomand si \u201eOgni promessa\u201c, urmatorul roman al lui Bajani si cel al Margaretei Mazzantini, \u201eNessuno si salva da solo\u201c.
\nPasionant este la lectura si jurnalul din 2004 p\u00e2na in 2010 al lui Mircea Cartarescu, \u201eZen\u201c. \u201eSunt genul de autor care depinde 100\/100 de inspiratie\u201c, spune el, si cititorul urmareste, cu inima tot mai str\u00e2nsa, clipa de gratie care int\u00e2rzie sa coboare. Sedus de formularile inspirate, flatat de a fi introdus in laboratorul de creatie al celui mai citit scriitor romin de azi si in viata lui cotidiana, devenit\u00a0 suporter, cititorul este tot mai convins de nefericirea acestui autor care are totul pentru a fi fericit, dar se lupta cu o depresie solid instalata, cer\u00e2ndu-si singuratatea si ur\u00e2nd-o etc. Ambivalent, dublu, ca zodia Gemenilor sub care sta, scriitorul care transforma in aur tot ce atinge si te seduce prin modestie si sinceritate masochista isi dezvaluie brusc aroganta atunci c\u00e2nd \u201eexecuta\u201c cartile citite, totdeauna mari autori. O provocare pentru a face lectura jurnalului mai pasionanta? O incapacitate de a intelege ca si in citit, ca si in scris, avem o limitare genetica de perceptie?\u00a0 m-am g\u00e2ndit, vaz\u00e2nd tratamentul la care a supus, intre altele, superbul roman \u201eIspasire\u201c al lui McEwan.
\nAs recomanda si o biografie a lui Gaston Gallimard, \u201eUn demi-si\u00e8cle d’\u00e9dition fran\u00e7aise\u201c, scrisa de Pierre Assouline si publicata in 1984. Nu doar pentru ca primarul Parisului a\u00a0 schimbat si numele strazii unde se afla editura din Sebastien Bottin in Gaston Gallimard,\u00a0 nici pentru ca sarbatorirea celor 100 de ani tine de la inceputul anului, trezind fireasca gelozie a celorlalti editori, ci pentru ca in aceasta poveste a vietii culturale franceze din 1911 pina azi, iarasi surprinzator, regasim dilemele actualitatii culturale rom\u00e2nesti. De pilda:\u00a0 \u201e1944-1945. Septembrie. A venit timpul\u00a0 reglarii de\u00a0 conturi. Trebuia sa publici, sa editezi, sa colaborezi, sa te compromiti, sa te impaci cu situatia? Ori trebuia\u00a0 sa rezisti, sa nu scrii, sa pleci din tara? Unii spun trebuia sa traiesti, iar scriitorii nu aveau la dispozitie dec\u00e2t stiloul lor ca sa-si c\u00e2stige viata? Trebuia sa publici, fiindca literatura a fost sustinerea morala a francezilor oprimati\u2026 Daca Ocupatia ar fi durat de doua sau trei ori mai mult, tacerea scriitorilor ar fi redus la neant, intr-un mod ireversibil, cultura, prestigiul patrimoniului intelectual francez. Ceilalti raspund: totul ar fi fost mai demn si mai clar daca timp de patru ani scriitorii si editorii s-ar fi decis sa nu se compromita cu ocupantul. Nu este un act de rezistenta sa supui romanele, eseurile, piesele de teatru cenzurii ocupantului, aprobarii si mutilarii lui. Unanimitatea editorilor care au acceptat listele cu autori cenzurati, beneficiile si avantajele obtinute nu ii exonereaza de responsabilitatea lor\u201c. Nevroza anxioasa a editorului care nu voia sa mearga pe front in Primul Razboi Mondial si dilemele din timpul ocupatiei germane, legate de rezistenta prin cultura, il umanizeaza pe cel despre care Pierre Assouline spune pe coperta patru: \u201eDe ce Gallimard? Pentru ca\u00a0 a fost unic si exceptional. Sigur, au mai fost destui alti mari editori. Dar dintre toti cei care s-au lansat in aceasta aventura, el e singurul care, in amurgul vietii, putea sa frunzareasca intreg catalogul gros al editurii lui si sa-si spuna: Literatura franceza sunt eu\u201c.<\/p>\n

\nLecturi de \u201ecategoria grea\u201c<\/h2>\n

\nNICOLAE B\u00c2RNA<\/strong><\/p>\n

De totdeauna, lecturile de vacanta mi le-am dorit\/pregatit\/organizat astfel inc\u00e2t sa fie c\u00e2t mai placute, ceea ce nu inseamna neaparat (ba chiar deloc, daca ma g\u00e2ndesc bine!) sa fie intruc\u00e2tva \u201elejere\u201c. Suprema placere, in materie de lectura, ti-o aduc evident cartile foarte bune, cartile \u201emari\u201c sub diverse raporturi (fie ca sunt ele clasice ori \u201eclasicizate\u201c, ori noutati de ultima ora, eventual agresiv novatoare, fie ca sunt rom\u00e2nesti ori traduse), inclusiv cele asa-zis incomode, solicitante ori \u201eobositoare\u201c (\u201eobositoare\u201c prin energia impactului, nu prin plictiseala!), fiindca acelea genereaza o bucurie indicibila, unica, pe care suratele lor de statura mai modesta, inclusiv (sau mai ales!) cele care au drept scop deliberat asa-zic\u00e2nd \u201edivertismentul\u201c, n-o pot niciodata declansa. Stiu ca o asemenea \u201edeclaratie\u201c poate parea o bravada (fie cripto-conformista, fie histrionic potrivnica \u201esimtului comun\u201c), dar n-am ce-i face daca asta e adevarul\u2026 De-a lungul anilor, multe din \u201emarile\u201c lecturi literare, dintre cele fundamentale, formatoare, de neuitat (cum ar fi de pilda marele ciclu romanesc proustian, romanele dostoievskiene s.a. de asemanator calibru) in ragazul de vacanta le-am facut, atunci c\u00e2nd imi puteam \u201eadministra\u201c ori \u201egestiona\u201c in c\u00e2t mai mare libertate si timpul zilnic, si disponibilitatea de receptare. Tabietul suprem asta era: sa-mi \u201easigur\u201c lecturi grozave in conditii optime. Facute, cum se spunea pe vremuri, \u201ein voie\u201c. M-a cam enervat totdeauna supozitia? devenita cu vremea, in mentalitatea curenta,\u00a0 un fel de axioma nechestionabila? ca rastimpului vacantier i s-ar potrivi automat si obligatoriu lectura \u201eusoara\u201c. Adica, cum?! Sa stai \u201ein timpul anului\u201c si sa citesti, cine stie, Kafka sau Joyce, ori, stiu eu,\u00a0 D. R. Popescu, Gh. Craciun, D. Tepeneag, Filip Florian, si hop!, cum vine vacanta, sa te afunzi in cine stie ce romanele \u201ede consum\u201c de m\u00e2na a saptea, ale unor confectioneri de duzina, sub cuv\u00e2nt ca sunt distractive (de fapt, nu sunt!) si fac sa pierzi timpul in mod placut (de pierdut, il pierzi dar \u201eplacut\u201c\u2026hm!)? Pai, nu e pacat? Sa parcurgi, \u201ein vremuri normale\u201c, numai volume de Ion Muresan, Angela Marinescu, Alexandru Musina, Elena Vladareanu si Val Chimic, pe care, de cum vine vacanta, sa le abandonezi in favoarea a ce? a productiei epigramistilor minori care colmateaza colturile de pagina prin almanahurile de enigmistica? Pai, treaba e asta? Rezon!
\nO precizare: marturisirea despre tabietul rezervarii spatiului vacantei pentru lecturile-sarbatoare se refera de fapt la vremuri ceva mai vechi. In deceniile postdecembriste, cu rare exceptii, n-am mai avut parte de vreo vacanta \u201eadevarata\u201c, in sensul ca rastimpurile administrativ \u201elibere\u201c tot pe lecturi \u201ecu creionul in m\u00e2na\u201c, pentru \u201emisie\u201c ori pentru \u201eproiect\u201c se consumau (ceea ce nu inseamna, fireste, ca n-am mai citit si lucruri de placere, nu din \u201emisiune\u201c, nu din \u201eobligatie\u201c, dar am plasat si eu aceste lecturi c\u00e2nd mi-a venit bine ori c\u00e2nd am putut). Anul asta se contureaza insa situatia (rara!) de a avea parte de o vacanta reala, si, daca totul merge bine, am sa caut sa profit de ea ca sa duc p\u00e2na la capat parcurgerea maretei nazb\u00e2tii pynchoniene \u201eAgainst the Day\u201c (cu care ma delectez de mai multa vreme, cu intermitente, din pacate: am parcurs deja primele 1000 de pagini din cele 1200\u2026), sa parcurg poate si cele c\u00e2teva volume care mi-au ramas necitite din seria Bohumil Hrabal (cea editata acum c\u00e2tiva ani, la Nadlac, prin stradania admirabila a regretatului Ondrej \u0160tefanko), poate si alte \u201eciudatenii\u201c (!) asemanatoare.
\nDaca mi se permite sa fac recomandari? ori sa le spunem mai putin autoritar: sugestii\u2026? de lectura pentru saptam\u00e2nile vacantei, ei bine, ii indemn pe cititorii \u201eCulturii\u201c sa citeasca pur si simplu carti\u2026 bune (si nu neaparat dintre acelea reputate a fi \u201ede vacanta\u201c: cu acelea e poate mai bine sa te amuzi in toiul anului de munca, nu?).
\nOferta e substantiala, si din productia noastra nationala, si din traducerile editate (mai mult sau mai putin) recent, sigur ca fiecare are de unde alege si va sti sa aleaga, dupa afinitati si predispozitii. C\u00e2teva sugestii, totusi, \u201ela int\u00e2mplare\u201c, asa-zic\u00e2nd. De pilda, \u201eCurcubeul gravitatiei\u201c de Thomas Pynchon, sau \u201eSecolul meu\u201c, de G\u00fcnter Grass. Astea, asa, de la \u201ecategoria grea\u201c. Din productia nationala, as recomanda, celor ce nu le-au citit inca, sa profite de vacanta ca sa nu lase sa le \u201escape\u201c romanele anului, ca sa zicem asa, si anume \u201eProvizorat\u201c-ul Gabrielei Adamesteanu, admirabil-ravasitorul \u201eAcasa, pe c\u00e2mpia Armaghedonului\u201c, al Martei Petreu, si controversatul, dar efectiv excelentul \u201eC\u00e2nd ne vom intoarce\u201c de Radu Mares. Din r\u00e2ndul traducerilor, mai propun si volumasul care reuneste doua \u201emici\u201c juvaiere bulgakoviene, \u201eOuale fatale\u201c si \u201eDiavoliada\u201c, dar si doua carti pe care nu le-am citit inca, dar le-am adaugat la lista lecturilor pe care sper sa le fac in aceasta mult asteptata vacanta: \u201eGeneration P\u201c de Viktor Pelevin si \u201ePuls\u201c de Julian Barnes (din ce ne-am putut da seama p\u00e2na acum, ambii autori sunt, desigur, fiecare in felul sau, at\u00e2t de \u201efiorosi\u201c, inc\u00e2t e greu de crezut ca ne pot dezamagi\u2026). \u00a0\u00a0\u00a0 n
\nP.S.
\nSe pare ca sta sa apara, la Editura RAO, o noua editie a minunatului roman \u201eHotomanii\u201c de W. Faulkner, in traducerea lui Mircea Ivanescu; o lectura de vacanta mai nimerita nici ca as putea recomanda.<\/p>\n

\nLiteraturi straine<\/h2>\n

\nBIANCA BURTA-CERNAT<\/strong><\/p>\n

Nu cred ca asa-numita \u201electura de vacanta\u201c ar fi, pentru un cititor profesionist, in mod esential diferita de lectura \u2013 sa-i spunem \u2013 \u201eobisnuita\u201c. Pentru ca nu vad de ce in vacanta (sau, in general, in zilele ori orele de relache) cititorul avizat, cel infestat de livresc, iremediabil \u201evicios\u201c, ar simti nevoia de a se afunda (terapeutic?!…) in carti usurele, comode, cu efect soporific sau tranchilizant. In orice caz, eu una nu pun semnul egalitatii intre lectura de vacanta si lectura facila. Doar ca in cele c\u00e2teva saptam\u00e2ni de destindere estivala \u2013 mai ales atunci c\u00e2nd parasesc etuva bucuresteana pentru tarmuri sau creste pe care nu le-am mai vizitat inainte \u2013 refuz sa citesc anumite categorii de volume: de pilda, cele pe care ar urma sa le cronichez sau cele care ar avea vreo legatura imediata cu un studiu pe care l-as intreprinde. Si inca ceva: in vacanta acord prioritate altor literaturi dec\u00e2t literatura rom\u00e2na… Nu stiu ce carti voi lua cu mine anul acesta in Corfu si mai apoi pe Rarau; imi e greu sa ma hotarasc, pentru ca de pe rafturile bibliotecii imi fac semn o sumedenie de carti ce asteapta sa le (re)citesc. Pot doar sa va spun cu ce m-am delectat anul trecut in vacanta: cu \u201eMoartea pinguinului\u201c si \u201eLegea melcului\u201c de Andrei Kurkov, cu relectura \u201eFructelor m\u00e2niei\u201c si a \u201eCriptei pentru Boris Davidovici\u201c, cu \u201eAmerica fara etaje\u201c a lui Ilf si Petrov si cu \u201eJurnalul rusesc\u201c al lui Steinbeck, cu \u201eKafka. Pentru o literatura minora\u201c (eseul lui Deleuze & Guattari) si cu al treilea volum din \u201eIstoria corpului\u201c. Le-as fi citit, de altfel, cu aceeasi placere oric\u00e2nd in cursul anului.<\/p>\n

\nVoluptati evazioniste<\/h2>\n

\nPAUL CERNAT<\/strong><\/p>\n

In vacanta (c\u00e2nd sunt, adica, plecat la munte sau la mare si decuplat, in sf\u00e2rsit, de obligatiile adeseori frustrante ale cronicaritului la gazete) citesc hedonist carti despre care nu scriu si care-mi stimuleaza curiozitatea si voluptatile evazioniste. Fac si aici o selectie, ce-i drept, pentru ca timpul de lectura al vacantei e limitat si incerc sa imbin, pe c\u00e2t posibil, calitatea cu placutul. Aleg, prin urmare, titluri pe care as fi vrut sa le citesc p\u00e2na atunci dar n-am avut timp si stare din cauza cititului profesional. Nu ma simt in masura sa fac recomandari, pentru ca fiecare consumator de carti isi alege (banuiesc) lista de lecturi estivale dupa bunul sau plac, nu dupa recomandarile criticilor literari. Asadar, faites que vous voudras si cititi ce va place! Mai ales in vacanta.<\/p>\n

\nAnotimpul prozei<\/h2>\n

\nRUXANDRA CESEREANU<\/strong>
\nVara aceasta voi reciti si citi c\u00e2t apuc, in functie de leneveala binevenita dupa un an cam impovarator ca oboseala si stres.
\nDe multa vreme am incercat sa ma mobilizez sa o recitesc pe Virginia Woolf \u2013 cred ca a venit momentul, macar pentru faptul ca simt nevoia lecturii unei autoare care a facut cariera odinioara si care a sfidat destule tabu-uri. S-ar putea sa il re-re-re-recitesc si pe Pound cu ale sale \u201eCantos\u201c-uri, de care nu ma mai satur. Sau poate o voi relua din doasca-n doasca pe Anne Sexton. Dar as zice si as garanta, mai degraba, ca va fi o vara a prozei in arta cititului meu.
\nDintre lucrurile proaspete, voi citi \u201eCurcubeul gravitatiei\u201c de Pynchon, pe care il astept de multa vreme la cotitura ca sa il parcurg. Sper sa fie la fel de teribil ca si romanul \u201eV\u201c, a carui fana sunt.
\nLa mai multe lecturi fagaduite nu ma incumet, sper sa le duc la capat pe acestea. Si bine va fi.\u00a0\u00a0\u00a0 n
\nP.S.: Ah, am uitat, tocmai recitesc cu delicii \u201eInsemnarile de capat\u00e2i\u201c ale lui Sei Shonagon.<\/p>\n

\n\u00cemi fac bagajele<\/h2>\n

\nBOGDAN COSA<\/strong><\/p>\n

De obicei nu sunt de acord cu \u00eentrebarile propuse si \u00eencep, mai \u00een gluma, mai \u00een serios, o mica deconstructie a lor, asa, cu o mie de precautii, astfel \u00eenc\u00e2t sa nu se simta vizat cel care ancheteaza\/intervieveaza si, pe c\u00e2t posibil, sa perceapa mai mult raspunsul dec\u00e2t inaderenta mea la felul sau de a vedea lucrurile \u2013 specialistii cred ca e OK, e doar o chestiune legata de v\u00e2rsta. \u00cen schimb, \u00een cazul de fata nu pot dec\u00e2t sa spun ca m-ai nimerit \u00een plin, de cur\u00e2nd am terminat anul \u00eent\u00e2i de masterat, adica al patrulea an cu acte-n regula de citit cu pixul \u00een m\u00e2na si am \u00eenceput lecturile de vacanta \u2013 c\u00e2nd zic asta ma uit din pat la biroul pe care s-a asternut un praf uniform, un praf de doua saptam\u00e2ni, vag deranjat \u00een partea acum locuita a camerei, pentru ca mai \u00eemping c\u00e2te-o scrumiera sau mai ating masa c\u00e2nd ma \u00eentind dupa vreun creion. De fapt, ce vreau eu sa spun e ca, \u00een primul r\u00e2nd, vacanta de vara ma muta \u00een alte camere din apartament, afara sau chiar \u00een alte case. Nu de alta, dar sunt om de munte si, aici, la capitala, biroul-dormitor ajunge vara ca un cuptor \u2013 nu, n-am aer conditionat si nu-mi cumpar, prefer sa las tapetul sa se \u00eencovoaie de at\u00e2ta caldura si eu sa fiu altundeva.
\nAstfel, dupa un an de tocit xeroxuri si carti terfelite de o suta de generatii de studenti \u00eenaintea mea \u2013 carti pe care nu puteam \u00eensemna nimic, carti pe care trebuia sa le fisez ca sa ma asigur ca nu se dezintegreaza \u00eenainte sa le fi buchisit si eu, carti care astazi nu mai \u00eenseamna nimic \u2013, \u00een sf\u00e2rsit pot sa ma bucur de achizitiile de peste an \u2013 carti cumparate \u00een general pe la t\u00e2rguri si puse on hold, carti confiscate de prin librariile care fac prea multi bani, dar si carti primite de c\u00e2nd cu lecturile prin diferite locuri \u00een care se obisnuieste ca invitatii sa faca schimb de material artistic si sa se complimenteze foarte tare la final de eveniment. Mai \u00eent\u00e2i, cele sustrase, evident.
\nVara asta mi-am propus sa-mi fac valijoara si sa o iau din loc, ca-n anii trecuti, pentru ca \u00een Bucuresti nu se poate citi sau, daca se poate, nu vreau de nicio culoare sa aflu cum reusesc ceilalti. Adica, vara, ca de aia e vara, ma-ntind si eu la romane de 7-8 sute de pagini, nu ma mai joc cu carticele de metrou. Ideea e ca, daca stau \u00een Bucuresti, nu am rabdare cu chestii hardcore, ba suna telefonul, ba hai sa ne \u00eent\u00e2lnim, ba Skype. Nu, dom’le. Vara nu. Deci setul meu de tabieturi e plecarea din oras, izolarea la tara, viata de om \u00eempacat.
\nLipita de casa batr\u00e2neasca, am o casuta cu o camera, unde se gasesc o soba, o masa cu doua scaune si un pat. Masa sub geam, pisica sub masa, soba \u00een dreapta m\u00e2inii cu care tin tigara, usita sobei si hornul deschise, toate astea \u00eentru luminozitate perfecta, atmosfera placuta si o camera aerisita peste noapte. Fara Internet. Vara, Internetul e dracul. Telefon, asa si asa, e semnal undeva la poarta, dar n-am nevoie. Filme, \u00een schimb. Pe l\u00e2nga valijoara, muzica si filme. Muzici si faze, sa nu-mi fie dor de prieteni. Fara cafea, dorm c\u00e2t vreau, c\u00e2nd vreau. \u00cen fundul gradinii de legume e un izvor cu apa minerala. Seara, un sprit cu vin de casa si apa de izvor. Si atunci ma apuca Whitman…
\nGata, nu mai pot continua, chiar acum ma duc sa-mi fac bagajele si s-o-ntind. Mi s-a facut dor de-mi vine sa lesin, chiar trebuie sa plec. Nu e nimic regizat, dimineata m-am trezit cu total alte planuri, dar am zis ca trebuie sa raspund la aceasta ancheta mai \u00eent\u00e2i. Asta le recomand si cititorilor revistei \u201eCultura\u201c. Rupeti-va c\u00e2teva zile, cu c\u00e2t mai mult, cu at\u00e2t mai bine. Plecati undeva si cititi \u00een liniste. Luati cu voi Salinger \u2013 eu mereu recitesc Salinger \u00een vacanta de vara \u2013, luati cu voi ce-ati pus deoparte peste an. Recititi cartile care v-au umplut sufletul. Poezie. Luati Marin Malaicu-Hondrari. Luati \u201eAerostatul\u201c lui Stelian M\u00fcller, va veti minuna.<\/p>\n

Bucuria dozelor mari<\/h2>\n

ION BOGDAN LEFTER<\/strong><\/p>\n

Impresia generala e ca vara citim altceva si altfel dec\u00e2t \u00een restul anului. Vacanta si caldura par sa schimbe datele problemei. \u00cen timpul scolii sau \u00een lunile de serviciu, timpul pentru lectura e cel \u201eliber\u201c, de obicei seara sau noaptea. Dupa 15 iunie sau c\u00e2nd intram \u00een concedii, nu mai exista restrictii, putem deschide o carte la orice ora din zi, ceea ce ne-ar conduce la ipoteza ca citim mai mult. Pe de alta parte, vacanta \u00eendeamna la relas, odihna, lene, p\u00e2na la extrema lui \u201esa nu faci nimic…\u201c. Caldura nu pare nici ea sa ajute (ma-ntreb cum or fi trat\u00e2nd cestiunea populatiile care, traind \u00een regiuni mai racoroase, nu se confrunta cu canicula?!). Daca mai si calatoresti, se adauga alte argumente fie contra, fie \u00een favoarea lecturii: nu mai ai timp de asa ceva tot alerg\u00e2nd de colo-colo; sau \u2013 dimpotriva \u2013 ai de umplut ore lungi de drum cu trenul, de asteptare prin aeroporturi s.a.m.d., c\u00e2nd doar cartile te mai pot salva de plictiseala.
\nCam multi parametri pentru a putea aproxima un profil mediu al \u201ecititorului de vara\u201c. Mai depinde si de v\u00e2rsta, de nivelul de cultura al fiecaruia si de cine mai stie ce. Una peste alta, despre lecturile de vacanta se spune ca sunt \u2013 \u00een genere \u2013 mai \u201eusoare\u201c. Statisticile avanseaza date severe: v\u00e2nzarile scad dramatic peste vara si, acolo unde \u00eenca mai merg c\u00e2t de c\u00e2t (la mare, la munte…), se cumpara mai ales literatura \u201ede consum\u201c sau, \u00een variantele cele mai bune, clasici cu subiecte de gen (amoroase, istorice etc.). La drum: romanele din categoria numita at\u00e2t de simpatic de francezi de gare. Versiune a zilelor noastre, pentru calatoriile cu avionul: \u201ede aeroport\u201c. \u00centr-adevar, cartile pe care le poti cumpara \u00eenainte de \u201e\u00eembarcare\u201c nu mai seamana cu cele din vechile colectii politiste ieftine: sunt romane pe subiecte consumist-mondene, cum presupun editorii si distribuitorii ca s-ar potrivi publicului care-si permite sa zboare, intrigi \u201ecorporatiste\u201c, \u201echicklit\u201c, \u201eladlit\u201c & comp., tiparite luxos, cu coperti \u201eglamoroase\u201c, cu literele titlurilor iesite \u00een relief si aurite. Costa \u00een consecinta, drept care \u00een librariile din aeroporturi nu vezi niciodata cozi de cumparatori. Cosmeticele sau tigarile din magazinele vecine sunt tot scumpe, dar… de ele omul obisnuit nu se poate lipsi!
\nDaca vorbim despre categoriile mai cultivate, numeric mai restr\u00e2nse, p\u00e2na la grupuri nerelevante statistic (nu pot fi cuantificate procentual, sunt sub 1%…), atunci lecturile \u201ede vara\u201c nu mai sunt deloc \u201ede vacanta\u201c: intelectualii cultivati (par sa existe \u2013 din pacate \u2013 si ne-…) devora \u00een saptamanile sau lunile de relas ce n-au apucat sa citeasca \u00een restul anului. C\u00e2te si mai c\u00e2te: cartile adunate pe noptiera sau \u00een teancuri de \u201erestante\u201c, opuri de la amici, ochite c\u00e2ndva \u00een bibliotecile lor si \u00eemprumutate cu promisiunea ca \u201eti le dau \u00eenapoi \u00eentr-o saptam\u00e2na-doua!\u201c (dupa care n-a aparut nici o clipa libera pentru ele!), eventual si lecturi \u201ede rasfat\u201c, chiar si mai \u201eusurele\u201c, dar \u2013 evident \u2013 sub forma de degustari experte.
\nDin categoria si mai restr\u00eensa a \u201ecititorilor profesionisti\u201c, vor fi fiind si unii care profita de concedii si-si abandoneaza \u201eobligatiile\u201c, las\u00e2ndu-se \u00een voia capriciilor. \u00cen ce ma priveste, sunt \u00eenconjurat de at\u00e2t de multe vrafuri de \u201erestante\u201c, \u00eenc\u00e2t nu-mi mai permit de multisor luxul lecturilor \u201epentru deconectare\u201c; sau ma \u201edeconecteaza\u201c si lucruri care altora li s-or fi par\u00e2nd \u201egrele\u201c. Citesc tot felul, duc p\u00e2na la capat romane sau plachete de versuri lasate la jumatate, cu semne de carte sau bilete de metrou ori de teatru \u00eentre file, multe productiuni editoriale doar le rasfoiesc, parcurg c\u00e2t pot din teancurile de reviste pe care doar le-am frunzarit la un moment dat, apoi le-am pus deoparte pentru mai t\u00e2rziu \u2013 si tot asa. Uneori, c\u00e2nd n-am si alte lucruri de facut, alunec spre o stare speciala, careia i-as zice \u201ebetie a lecturii\u201c: nu ma mai opresc, trec de la o carte la alta, ma \u00eentrerup pentru o conexiune obligatorie care ma duce catre un dictionar, trec si prin c\u00e2teva volume de critica, citesc pe sarite alti autori complementari si ma \u00eentorc la cel de la care am pornit si la care poate ca am ajuns tot dupa un asemenea zigzag, \u00eenceput mai dinainte sau \u00een noaptea precedenta, c\u00e2nd n-am stins veioza dec\u00e2t din cauza ca ochii au \u00eenceput sa mi se \u00eempaienjeneasca si sa ma usture, catre dimineata. \u00cen vacanta precedenta, cea de iarna, mai scurta, am avut \u2013 de-o pilda \u2013 cam o saptam\u00e2na de \u201ebetie\u201c \u00een care, \u00eentre altele, am citit c\u00e2teva zeci de volume de versuri recente, plus alte zeci mai putin interesante, doar rasfoite. Pe de alta parte, stau la r\u00e2nd \u2013 vai! \u2013 si \u201erestantele\u201c efective, pe care tot speri ca o sa le rezolvi \u00een perioada concediilor: texte de scris, articole, cronici, prefete, studii pentru care trebuie sa citesti alte vrafuri, alte teancuri…
\n\u00cen fine, tot felul! N-am o reteta \u201ede vara\u201c, nici macar una pentru uz propriu. \u00cen fond si la urma urmei, esential e sa nu-ti pierzi placerea lecturii. Daca literatura si tot ce-o \u00eenconjoara continua sa te atraga, sa te seduca, sa te pasioneze, atunci e interesant tot ce citesti, inclusiv textele… neinteresante, nereusite, ratate, maculatura, relevante si ele \u00een felul lor: ilustreaza niste formule, sunt cazuri de epigonism sau de patologie literara s.a.m.d. Interes cel putin tipologic, \u201ecaracterologic\u201c. Bine\u00eenteles, a nu se consuma \u00een exces! Restul, grosul, sunt cartile bunicele, bune, foarte bune, extraordinare. Ca le citesti din obligatie, pentru importantissimele articole si studii, sau fara scop imediat \u2013 e totuna: de fapt, daca nu te atinge lectura rutiniera, plictisitoare, acra, obositoare, atunci tot ce citesti e \u201ede placere\u201c, \u201ede vacanta\u201c.
\nEa, vacanta, vine cu bucuria dozelor mari!<\/p>\n

\nPlanuri de vacanta si ironia divina<\/h2>\n

\n

O. NIMIGEAN<\/strong><\/p>\n

Deloc nu-mi place imaginea profesionistilor \u201ecu pixul \u00een m\u00e2na\u201c. \u00cemi induce o stare disforica sa-mi \u00eenchipui cum paginile cartilor vor fi subliniate si adnotate, m\u00e2njite cu pasta aceea v\u00e2scoasa, cumplit de inestetica. A face \u00eensemnari cu pixul pe o carte \u00eenseamna a o macula. A o terfeli (cum ar veni, a o transforma \u00een… terfeloaga). Eu, unul, folosesc un creion mecanic. Penumbra minei sale moi mi se pare mai potrivita cu pagina, mai calda, mai intima. Mai… smerita si mai \u201e\u00eendragostita\u201c. Ce-i drept, eu nu sunt profesionist (vezi mai sus!), sunt doar (uneori) un cititor extrem de \u00eencapat\u00e2nat, ce tine sa-si marcheze at\u00e2t consensul, c\u00e2t si distanta.
\nMa intriga, de asemenea, sintagma \u201electura \u00e0 la l\u00e9g\u00e8re\u201c. Sugereaza o indolenta specifica Portilor Orientului. Cred ca un bun cititor (ba chiar si un bun critic) devine chiar mai sensibil \u00een vacanta \u2013 pe plaja, pe drumuri de munte, \u00een hamacul din gradina \u2013 la farmecul cartilor \u201egrele\u201c. \u201eFetele \u00een floare\u201c ale lui Proust vor intra mai lesne \u00een rezonanta cu z\u00e2nele de la Vama Veche\u00a0 \u2013 si vitavercea. O ascensiune pe Bucegi te \u00eemprieteneste mai usor cu Thomas Mann. O excursie la Dublin te \u00eempinge pe traseele lui Leopold Bloom (n-am avut ocazia, dar sunt convins ca asa s-ar \u00eent\u00e2mpla; \u00een orice caz, orizontul unei excursii la Dublin m-ar determina sa citesc, \u00een sf\u00e2rsit, \u201eUlysses\u201c, ca sa-l recitesc, apoi, la fata locului). Vacanta si literatura mare (si mica, doar suntem democrati) construiesc un spatiu al libertatii pe care inertiile profesionale (daca e vorba de critici) si locurile comune ale loisir-ului (pentru noi, cestilalti, neprofesionistii) ni l-ar \u00eengusta altfel p\u00eena la suprimare. \u00cen fond, cu lecturile se \u00eent\u00e2mpla ceva similar cu ceea ce puncta Simone Weil vorbind despre gr\u00e2ce: nu le desav\u00e2rsesti prin stahanovism cultural, ci astept\u00e2ndu-le cu atentie si rabdare. N-ar fi exclus ca dupa un an de cr\u00e2ncene lecturi, lectura sa se impuna tocmai \u00een \u201etabieturile noptii de vara\u201c (cum suna titlul unui volum al extraordinarei poete Mariana Codrut, a carei antologie, \u201eAreal\u201c, de la Paralela 45, se va numara cu siguranta printre cartile mele din vara aceasta).
\nIoan Pintea, prietenul meu poet si preot, se amuza cit\u00e2nd o spusa a lui Woody Allen: \u201eStiti c\u00e2nd r\u00e2de Dumnezeu de noi cel mai tare? C\u00e2nd facem planuri\u201c. Trag nadejde, cu scurta lista de mai jos, sa at\u00e2t c\u00e2t mai putin ironia divina.
\nDoua volume masive, totusi relativ comod de transportat \u00een formatul poche: Charles Dantzig, \u201eEncyclop\u00e9die capricieuse du tout et du rien\u201c si \u201eDictionnaire \u00e9goiste de la litt\u00e9rature fran\u00e7aise\u201c. Excelente carti de vacanta. Nu-ti cer sa le citesti de la cap la coada, le poti \u00eencepe de unde se deschid, sunt un fel de borgesiene \u201ecarti de nisip\u201c. Degajate, cu liste \u00een traditia lui Sei Shonagon, de un subtire iconoclasm frantuzesc, istete, malitioase, pe un registru \u00eentins de la nugae la eruditie rafinata.
\nChristian Doumet, \u201eLa d\u00e9raison po\u00e9tique des philosophes\u201c. Astept ca raznele filozofilor sa-mi racoreasca nadufurile si frustrarile de poet \u00een vremuri sarace. Visez chiar la o serie \u201eLa d\u00e9raison po\u00e9tique…\u201c, \u00een care filosofilor sa le urmeze miliardarii, politicienii, finantistii, sociologii, analistii politici, intelectualii publici, baietii destepti s.a.
\nMichel Houellebecq, \u201eHarta si teritoriul\u201c. Ca sa-mi confirm ca M.H. e rudimentar, tezist, indigest.
\nNiste numere si caiete mai vechi si mai noi din \u201eLire\u201c si \u201eLe Magazine Litt\u00e9raire\u201c, dedicate lui Proust (poate intru si \u00een \u201eLectures de Proust\u201c, volumul de convorbiri radiofonice ale lui Rapha\u00ebl Endhoven cu diverse personalitati; de asemenea, \u00een mai vechiul Barthes), C\u00e9line, Boris Vian, Heidegger (nomen odiosus, nu?! O sa-l pun \u00een cumpana cu tomul lui Emmanuel Faye, \u201eL’introduction du nazisme dans la philosophie\u201c \u2013 promite \u00eenca din titlu o executie stupida), lui Derrida, Cioran, nihilismului \u00een literatura, literaturilor nordice.
\nPessoa, \u201eOpera poetica\u201c. Darul at\u00e2t de asteptat si parca neverosimil al lui Dinu Flam\u00e2nd.
\nSi \u00eenca 20, cum ar scrie pe facebook, pe care n-am de unde sa le stiu acum, deoarece se afla cuprinse \u00een fondul secret al\u00a0 h\u00e2troseniei divine de care aminteam mai sus.<\/p>\n

Contagiune de iunie<\/h2>\n

DORA PAVEL<\/strong><\/p>\n

Vacanta? Cuv\u00e2ntul ma exaspereaza si ma amaraste. Fara nici o legatura cu vara, mie \u00eemi evoca strict perioada, mizerabila, dintre doua romane. Lunile \u00een care nu scriu, cele mai devitalizante si descumpanitoare. C\u00e2nd nici lecturile nu ma ajuta, de vreme ce eu oricum citesc tot timpul. C\u00e2nd textele bune ale altora \u00eemi fac chiar foarte mult rau. At\u00e2t de rau, \u00eenc\u00e2t, c\u00e2nd am auzit de la Norman Manea, \u00een urma cu trei-patru ani, de marturisirea lui Philip Roth cum ca nu mai poate scrie, aproape am jubilat. Urmarea? Tocmai el stabileste, de atunci \u00eencoace, recordul: anul si romanul. Asa-mi trebuie! Ce imprudenta sa te lasi prostit de-o geniala ezitare\u2026 Am cazut \u00een cursa. Si mai ales n-am g\u00e2ndit la ce m-as face eu fara noile lui romane, eu, marele fan Roth, \u00een conditiile \u00een care cele vechi deja nu-mi mai ajung. Iubindu-l din nou, \u00een g\u00e2nd, i-am devorat ultimele daruri: \u201eIndignare\u201c, \u201eUmilirea\u201c si incredibilul \u201eNemesis\u201c, din 2010, tradus acum la noi. Am imaginat si o scena: el, Roth, scriind \u00een picioare, la pupitrul lui \u00eenalt, din cauza problemelor de coloana, si eu, undeva pe-aproape, p\u00e2ndindu-l sa-si onoreze promisiunea, asa cum p\u00e2ndeste un parinte adoptiv, cu m\u00e2na \u00eentinsa, sa-i smulga celei care naste pruncul \u00eenca plin de s\u00eenge, p\u00e2na ea nici n-a apucat sa-l vada\u2026 Mi-ar placea asta. Mi-ar placea sa am un asemenea \u201econtract\u201c cu Philip Roth. Sa-i sustrag foile p\u00e2na n-a pus punct ultimei pagini. Mi-ar placea sa-l cunosc, sa stam de vorba, poate l-as \u00eendupleca. I-as spune ca, pentru mine, lectura cartilor lui e de mult o perversiune. I-as mai spune ca ultimele trei romane ale sale sunt periculoase, pot crea dependenta chiar \u00eentr-o masura mai mare dec\u00e2t cele vechi, de greutate. Si asta, pentru ca sunt scurte, alerte, percutante. \u00cencepi prin a le consuma ca pe un narcotic sigur, pe care ti l-ai mai injectat si crezi ca-l poti tolera, caci pare produs dupa aceeasi reteta. Aroma, \u201etulpina\u201c sunt \u00eensa mereu altele, iar \u201emuscatura\u201c lor poate fi mai veninoasa dec\u00e2t a \u201ePastoralei americane\u201c, sa zicem.
\nAsadar, dupa nemaipomenitul \u201eIndignare\u201c si mai putin izbutitul \u201eUmilirea\u201c, am citit \u201eNemesis\u201c-ul de cur\u00e2nd, \u00eentr-o singura zi. O zi de s\u00e2mbata, a lui iunie. M-a zapacit at\u00e2t de tare (e un roman de obsesie, \u00een genul \u201eCiumei\u201c lui Camus), \u00eenc\u00e2t am renuntat seara la o premiera teatrala, la care aveam invitatie, de teama unei contaminari cu\u2026 virusul poliomielitei. Am gasit ca e mai prudent sa ram\u00e2n acasa. Daca n-am contractat boala \u00een copilarie, de ce sa ma expun acum? \u00cen iunie, arsita orasului e periculoasa, ne previne Roth. Cum sa iesi \u00een multime, c\u00e2nd \u00een suburbia evreiasca din Weequahic epidemia e \u00een toi? C\u00e2nd italienii din mahalaua East Side, de unde a pornit contagiunea, circula liber si orice respiratie \u00eeti poate lipi de obraz nenorocirea? C\u00e2nd pe treptele edificiului te poate \u00eent\u00e2mpina, cu sputa lui infestata, un alt Horace?
\nE colosal acest \u201eNemesis\u201c! Si c\u00e2t de greu e, ca autor, sa suporti constructia, impecabila, a altuia\u2026 Ca sa-i detronez suflul, dupa ce-am \u00eenchis cartea, a trebuit, nu se putea altfel, a trebuit sa-mi fac o concesie, sa-mi caut un motiv de consolare. Nu se putea altfel. L-am si gasit. Exista \u00een roman un moment, chiar daca de ordinul a doua-trei minute, \u00een care am simtit ca lectura mi s-a fr\u00e2nt, ca vraja ei s-a spart. M-am agatat de el. Mi-am spus ca, din ultima parte a ultimului capitol, \u201eRe\u00eent\u00e2lnirea\u201c (un soi de epilog, \u00een care ni se divulga si identitatea naratorului), ar fi putut lipsi foarte bine c\u00e2teva pagini, 179 (din versiunea rom\u00e2neasca) si urmatoarele, putine, cele cu comentariul redundant al protagonistului, caci reluat a nu stiu c\u00e2ta oara, apropo de \u201evinovatia\u201c unui Dumnezeu nedrept etc. M-am agatat de asta si m-am simtit mai bine. Cu toate ca finalul-final m-a panicat iar, rapid, irevocabil. E greu sa accepti ceva desav\u00e2rsit.
\nMi-am amintit ca la fel patisem si cu \u201ePastorala americana\u201c. Si-atunci, ca si acum, cautasem cu lum\u00e2narea micile, posibilele \u201ederapari\u201c. Mi-am spus ca nu se poate sa nu-i gasesc o c\u00e2t de mica \u201efisura\u201c romancierului care pare a nu avea voie sa fie altfel dec\u00e2t perfect. Mi-a facut placere sa constat ca Suedezul, sportivul idolatrizat, acel Apollo al evreilor, \u00eenalt si blond, personajul at\u00e2t de ofertant la \u00eenceput, mi-a \u00eenselat asteptarile. Ca s-a cam autoanulat, ram\u00e2n\u00e2nd la fel de comun si \u201enepatat\u201c pe parcurs, de-a dreptul plicticos. Mult mai incitata am fost, \u00een schimb, de sotia lui, Dawn, personaj excelent g\u00e2ndit, caruia Roth apucase sa-i dea o \u201erezolvare\u201c rezonabila, totusi pe un spatiu mult prea mic: fosta Miss New Jersey, fac\u00e2nd eforturi disperate sa scape de frumusetea ei, se convertise acum \u00een crescatoarea pasionata de vaci… Nu acelasi lucru se \u00eent\u00e2mpla si cu fiica lor, Merry, adolescenta b\u00e2lb\u00e2ita si ur\u00e2ta, personajul care s-a vrut problematic, dar legat de care dezamagirea mea a functionat din nou. Adica\u2026 satisfactia mea. Momentul mult am\u00e2nat al \u00eent\u00e2lnirii dintre tatal perfect si fiica degenerata mi s-a parut ratat. Starea \u00een care parintele si-a regasit progenitura este cea mai previzibila dintre toate. Cliseul absolut. Fosta terorista\u2026 cautata de toata lumea\u2026 acum nebuna, v\u00e2r\u00e2ta \u00een rahat, duhnind a fecale p\u00e2na si la propriu, violata, sectanta\u2026 Altceva sperasem eu de la Roth. Altceva… nu stiu ce. Nu voiam sa cad \u00een capcana de-a inova eu pe textul lui, cum fac unii critici cu romanele noastre, prin cel mai penibil reflex. Totusi, ca romancier\u2026 si doar \u00eentre patru pereti\u2026 \u00eemi permit sa fabulez uneori, cu propria versiune. Am fabulat si atunci. Mi-am imaginat ca Suedezul ar fi putut s-o revada pe Merry \u00eentr-o postura cu adevarat neasteptata, poate ajunsa \u00een vreun post-cheie, \u00een care sa fi saltat spectaculos, habar n-am prin ce minune, prin frauda sau deghizare sau chiar printr-o schimbare de sex, cum i-ar sta bine unui spirit diabolic si rebel, ca al ei\u2026 Sau macar sa fi ajuns o buna prostituata\u2026
\nMi-a placut sa fac asta: sa revin, sa scotocesc, sa amendez toate situatiile \u00een care moralistul Roth pare \u201einapt\u201c pentru asemenea asimetrii, decalaje si rupturi. Cum mi-a placut sa inventariez si parabolele cu care-si infuzeaza romanele si sa ma \u00eentreb de ce simte nevoia sa ni le decripteze el \u00eensusi pe toate, de fiecare data, punctual. Moralistul Roth, cel pisalog si, \u00een general, cam prea tezist\u2026 Mi-a placut sa cred asta. Numai ca\u2026 atunci c\u00e2nd e vorba de unul ca el\u2026 e greu sa te prefaci ca nu vezi ce vezi. E greu sa \u00eenduri sclipiri de genul celor din \u201ePastorala…\u201c, probleme pe care doar el le avanseaza si pe care le dezbate admirabil, indiferent ca sunt de ordin istoric, politic, etic sau psihologic, toate legate neaparat de evreitate si mentalitate: b\u00e2lb\u00e2iala vindecata prin nebunie; agresiunea fetelor insurgente, mai periculoasa si mai dezlantuita dec\u00e2t a barbatilor; sindromul generatiei tinere de evrei, care, av\u00e2nd parinti perfecti, se \u00eentorc \u00eempotriva Americii; ipoteza ca evreii, odinioara suferind de persecutia tuturor, acum sufera de lipsa aceleiasi persecutii… Si altele, si altele. E greu.
\nNevindecata \u00eenca pe de-a-ntregul de \u201eNemesis\u201c, uit\u00e2ndu-ma choir\u00e2s spre \u201eHarta si teritoriul\u201c al lui Houellebecq, si spun\u00e2ndu-mi ca el mai poate astepta, acum nu fac dec\u00e2t sa p\u00e2ndesc clipa \u00een care \u201eSolar\u201c-ul lui Ian McEwan va fi saltat de Polirom de la \u201ecarti \u00een pregatire\u201c la \u201eultimele aparitii\u201c. McEwan, britanicul meu favorit, alt autor pe care l-am parcurs integral si care-mi da puseuri grave de invidie. Desi acest roman i-a fost receptat \u00een presa insulara cu oarecare retinere, e sigur ca nu ma voi abtine sa nu-l savurez, macar pentru inteligenta, macar pentru cruzime, cinism… Ca si pe Javier Marias, cu nou-tradusul \u201eChipul tau m\u00e2ine 2. Dans si vis\u201c, spaniolul at\u00e2t de logoreic, de analitic si pasional. Pasional. C\u00e2nd \u00eel citesc \u2013 si-l recitesc ca o maniaca \u2013 ma \u00eentorc mereu la fraza lui \u00eenvaluitoare din \u201eM\u00e2ine \u00een batalie sa te g\u00e2ndesti la mine\u201c, din \u201eRomanul Oxfordului\u201c, din \u201eInima at\u00e2t de alba\u201c sau din povestiri \u2013, sunt tentata sa-i \u201econtest\u201c cu mai mult curaj pe Roth si McEwan, \u201earizii\u201c, situati stilistic la polul sau opus.
\n\u00centre aparitiile ciclice ale celor trei, care-mi asigura fluxul sangvin, consum mult, chiar prea mult roman strain contemporan. Retin putin. \u00cen asteptare. E ca si cum, \u00eentre at\u00e2tia cunoscuti \u00eent\u00e2lniti \u00een strada, zariti \u00een ultimul moment, de nu mai ai cum sa-i eviti si faci eforturi sa te scuzi, te intersectezi totusi, \u00eentr-o buna zi, cu cel pentru care constati ca ai tot timpul din lume si, dintr-odata, tot ce-ti programasesi sa faci se prabuseste. \u00a0\u00a0\u00a0 n<\/p>\n

Autori,
\nnu carti<\/p>\n

RADU PAVEL GHEO<\/p>\n

Vacanta (sau concediul) e perioada \u00een care se presupune ca ai mai mult timp pentru tine si ca te rupi de freamatul si rutina de zi cu zi. Asa ca mie mi se pare cea mai buna perioada pentru lecturi de anvergura, pentru carti mari (si pentru carti groase), pentru lectura sau relectura unor clasici si pentru descoperirea unor scriitori \u00eenca necititi, dar aflati de multa vreme pe o lista de asteptare din lipsa de timp.
\nConcret: \u00een concediu prefer sa citesc autori, nu carti, si romane, nu povestiri. Nu ocolesc nici volumele de povestiri, doar ca \u2013 \u00een limita timpului disponibil \u2013 \u00eencerc sa adun c\u00e2te doua-trei volume de acelasi autor sau volume de opere. Volumele de \u201eOpere\u201c ale lui Cehov, de exemplu \u2013 at\u00e2tea c\u00e2te se gasesc, fiindca seria de la Univers s-a \u00eentrerupt c\u00e2ndva dupa 1990, iar seria veche, aparuta la ESPLA Cartea Rusa e greu de gasit. Dar se gasesc volumele de povestiri ale lui Raymond Carver. As recomanda si integrala povestirilor lui John Cheever sau nuvelele lui Saul Bellow.
\n\u00cen ceea ce priveste romanele, de multa vreme am pus deoparte \u201eMa numesc Rosu\u201c al lui Orhan Pamuk. L-am \u00eenceput de c\u00e2teva ori si \u00eemi pare rau ca \u00eenca n-am avut timp sa-l savurez. Poate anul asta… Din ce am citit deja, as recomanda romanul Donnei Tartt \u201eMicul prieten\u201c (si, daca se mai gaseste, \u201eIstoria secreta\u201c), \u201ePastorala americana\u201c a lui Philip Roth. Si clasici, indiferent de natie ori continent. Apoi, din ceea ce s-ar numi scriitori de prima m\u00e2na de pe raftul al doilea, poate un Graham Greene sau un Somerset Maugham. De placere, nu m-as da \u00een laturi nici la un Stephen King din epoca lui buna. Si nici la o relectura a \u201eCiresarilor\u201c sau a romanului lui Radu Tudoran \u201eToate p\u00e2nzele sus!\u201c.<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Inainte de intrarea in vacanta de vara, revista \u201eCultura\u201c va propune un ultim exercitiu de reflectie pe marginea lecturii \u00e0 la l\u00e9g\u00e8re. Pentru profesionisti, obisnuiti sa citeasca mereu cu pixul in m\u00e2na, adaptarea la lecturile de vacanta necesita de multe ori, de nu o modificare radicala a modului de a citi, macar o mica reacomodare… Cite\u0219te mai mult »Lectura \u00een vacant\u00e3 (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4220,2987,6115,6116,925,5828,5541,3043,1143,6114],"class_list":["post-8585","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-alex-goldis","tag-bianca-burta-cernat","tag-bogdan-cosa","tag-dora-pavel","tag-gabriela-adamesteanu","tag-ion-bogdan-lefter","tag-nicolae-barna","tag-o-nimigean","tag-paul-cernat","tag-ruxandra-cesereanu"],"views":3017,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8585","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8585"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8585\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8585"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8585"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8585"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}