In numarul 7 al \u201eJurnalului literar\u201c, aparut la Iasi, in 1939, G. Calinescu semna o prezentare intitulata \u201eDoi tineri\u201c. Era vorba de George Ivascu si de Al. Piru. Calinescu prevedea ca primul \u201eva fi un jurnalist in sensul superior, creator, al cuv\u00e2ntului, un animator de idei, un fel de Giuseppe Prezzolini al nostru\u201c.
\nAu trecut mai mult de sapte decenii de c\u00e2nd directorul \u201eJurnalului literar\u201c facea aceasta previziune. Evolutia si opera lui George Ivascu au confirmat-o pe deplin. Format in climatul epocii interbelice, intr-un Iasi de care se leaga numele si renumele celor mai mari reviste din cultura rom\u00e2na \u2013 \u201eDacia literara\u201c, \u201eConvorbiri literare\u201c, \u201eContemporanul\u201c, \u201eViata Rom\u00e2neasca\u201c \u2013, George Ivascu avea sa devina un inegalabil arhitect de publicatii.
\nDecisive in orientarea si formarea sa, dupa propria-i marturisire, au fost trei int\u00e2lniri ale tineretii lui, toate petrecute la Iasi \u2013 cu G. Ibraileanu, cu Lucretiu Patrascanu si, desigur, cu G. Calinescu. Foarte t\u00e2nar, a condus in marele centru universitar al Rom\u00e2niei revista \u201eManifest\u201c, un periodic al studentilor de st\u00e2nga, iar la 27 de ani devenea \u201esecundul\u201c lui Calinescu la \u201eJurnalul literar\u201c.
\nGeorge Ivascu va ilustra apoi cu stralucire conceptia lui Ibraileanu si a lui Calinescu potrivit careia o revista trebuie sa fie o constructie in spirit, un spatiu de confluenta a valorilor reprezentative ale istoriei si culturii nationale si universale. \u201eContemporanul\u201c, seria 1955-1971, serie care practic ii poarta numele, a constituit puntea de legatura \u2013 si, as zice, de salvare \u2013 intre perioada interbelica si cea de dupa Al Doilea Razboi Mondial. In paginile impunatorului saptam\u00e2nal s-au int\u00e2lnit scriitori consacrati inainte de razboi, unii intrati in r\u00e2ndul clasicilor, dar si tineri aflati la inceputuri: de la G. Calinescu la Nicolae Manolescu, de la Arghezi, Lucian Blaga, Alexandru Al. Philippide sau Mihail Sadoveanu la Nichita Stanescu si Ana Blandiana. Ca si maestrul sau, G. Calinescu, care postula in 1939 ca \u201e…o revista chiar saptam\u00e2nala trebuie sa infrunte cu onoare judecata urmasilor in biblioteca\u201c, George Ivascu a avut convingerea nestramutata ca un astfel de deziderat presupune o conectare ferma la actualitate, la ideile noi. Dar pentru el, marii scriitori afirmati intre cele doua razboaie mondiale, aidoma clasicilor dintotdeauna de altfel, reprezinta actualitatea perpetua si cea mai profunda. Or, \u201eContemporanul\u201c, seria Ivascu, revista de incontestabila tinuta europeana, a constituit o prestigioasa tribuna de la care s-au auzit vocile de aur ale literaturii si culturii rom\u00e2nesti si universale. Ce tristete si ce imensa paguba ar fi insemnat pentru noi, cei care ne aflam in deceniile 6 si 7 pe bancile scolii, sa fi ramas cu imaginea si gustul searbad ale unei literaturi de nivelul celei\u00a0 scrise de \u201eclasicii\u201c momentului, precum A.Toma si multi altii! Ce sansa sa ne int\u00e2lnim in fiecare vineri cu verbul lui Arghezi si cu spiritul proteic al lui G. Calinescu! Eram in clasa a IX-a la Liceul \u201eUnirea\u201c din Focsani, c\u00e2nd, la sfatul neuitatului meu profesor Aurel Budescu, fost student al lui Calinescu la Universitatea din Iasi, m-am abonat la revista \u201eContemporanul\u201c, a carei aparitie o asteptam cu o emotie greu de descris in cuvinte.
\nCorespondenta dintre George Ivascu si G. Calinescu, \u201edivinul critic\u201c av\u00e2nd el insusi, o spunea chiar Ivascu, gazetaria in s\u00e2nge, este, si ea, o marturie a insusirilor directorului celei mai insemnate gazete culturale rom\u00e2nesti postbelice. Stap\u00e2nind autoritar tainele nobilei meserii (\u201emeseria tutelara\u201c, cu propria-i formula), George Ivascu avea luciditatea, echilibrul si pragmatismul constructorilor temerari si temeinici, avea tact \u201epoate neasteptat de la firea lui impulsiva\u201c, cum il evoca in volumul \u201eAmintiri si portrete literare\u201c criticul Gabriel Dimisianu, component al echipei redactionale a \u201eRom\u00e2niei literare\u201c si in perioada c\u00e2nd revista a fost condusa de Ivascu, adica din 1971 p\u00e2na in 1988. Avea, in fine, cultul cuv\u00e2ntului tiparit, intuitie, dar, si mai important, intelepciunea de a actiona asa-zic\u00e2nd din planul al doilea. Scrisorile ce privesc colaborarea lui G. Calinescu la \u201eContemporanul\u201c atesta pasiunea si daruirea celui ce conducea revista, puterea sa de adecvare si stiinta amortizarii socurilor in conditii social-politice mai degraba neprielnice si contradictorii. Pun\u00e2nd cu precizie accentele, nuant\u00e2nd, George Ivascu inlatura indispozitiile, rezolva conflictele, risipea norii. E neindoios ca, daca cititorul rom\u00e2n s-a putut int\u00e2lni saptam\u00e2nal, in \u201eobsedantul deceniu\u201c, cu spiritul calinescian, aceasta sansa o datoreaza lui George Ivascu \u2013 \u201eumbra sufletului meu fara de care m-as simti stingher\u201c \u2013, cum ii marturisea marele critic intr-o dedicatie din 7 ianuarie 1961. O scrisoare adresata lui Calinescu suna astfel: \u201eMult Stimate si Iubite Maestre! Consternata, redactia imi semnaleaza ca ati refuzat cronica pentru acest numar pun\u00e2nd un veto colaborarii Dv. p\u00e2na la publicarea poeziei pe care ati transmis-o pentru numarul din 30 decembrie 1960. De n-as fi grav bolnav, v-as fi cerut ingaduinta de a ma primi si a va expune pe larg dificultatile pe care redactia le int\u00e2mpina in publicarea acestor versuri; ele sunt considerate cu totul inaccesibile, daca nu de-a dreptul ermetice, unele nume proprii evocate par\u00e2nd at\u00e2t de stranii, inc\u00e2t insereaza un \u201emesaj criptic\u201c. Enormitate!, veti exclama si, din punctul Dv. de vedere, pe buna dreptate. La o lectura mai putin superficiala, facuta de un cititor avizat, poezia nu este ermetica, si nici macar \u201edificultoasa\u201c.Va rog, insa, sa va situati c\u00e2t de c\u00e2t in locul (si locurile) Opiniei Publice care va asteapta si va urmareste saptam\u00e2nal, in paginile noastre, si din care o parte, cel putin, va ia drept calauza in ale artei si literaturii, si atunci veti realiza exact dificultatea \u2013 reala pentru redactia noastra\u00a0 \u2013 de a publica o poezie intr-adevar originala, valoroasa, insa doar pentru un cerc restr\u00e2ns, inaccesibila, deci, marii mase de cititori\u201c.
\nInspirata in retorica ei simpatica, dar si relevanta in ceea ce priveste iubirea neclintita fata de Maestru, diplomatia cu care George Ivascu stia si reusea sa-l tina pe Calinescu \u201elipit\u201c de revista ce o conducea, este si aceasta incheiere a unei epistole in care autorul \u201eCronicii optimistului\u201c i se solicita anumite colaborari si i se da, totodata, deplina libertate de a decide asupra temelor si formei textelor: \u201eNu e nimeni mai tare ca Dv. la \u201eContemporanul\u201c, nici chiar umilul Dv. supus, G. Ivascu\u201c. (\u201eConfruntari literare\u201c, I-III, Bucuresti, 1966-1988).
\nProfesor universitar, critic si istoric literar, dar, in primul r\u00e2nd, diriguitor si constructor de mari publicatii care au marcat puternic cultura si jurnalistica\u00a0 postbelica (a intemeiat si a condus o vreme si prestigiosul saptam\u00e2nal de politica externa \u201eLumea\u201c), George Ivascu a fost un creator de scoala si un descoperitor de talente, pe care le-a promovat si le-a ocrotit. In redactiile in fruntea carora s-a aflat de-a lungul multor decenii, cei inzestrati cu adevarat si care au rezistat intemperiilor istoriei, dar si rigorilor impuse de el au devenit jurnalisti din stirpea cea mai aleasa.
\nOpera magna a lui George Ivascu este revista \u201eContemporanul\u201c, seria 1955-1971. Precum odinioara Iacob Negruzzi, cu faimoasa \u201eConvorbiri literare\u201c, el ar fi putut intra triumfator numai cu colectia revistei \u201eContemporanul\u201c sub cupola celei mai selecte Academii de Litere. Intr-un portret pe care i-l schitam la moartea sa, in 1988, nu ezitam sa afirm ca George Ivascu este, alaturi de Octavian Paler, cel mai mare jurnalist rom\u00e2n si arhitect de publicatii din epoca postbelica, adica, pentru a fi c\u00e2t mai exact, din ultimii 65 de ani. Imi exprimam atunci speranta ca in C\u00e2mpiile Elizee va fi exist\u00e2nd o Academie care sa-i recunoasca valoarea exceptionala a operei jurnalistice.
\nLa o suta de ani de la nasterea sa, n-am nici un motiv sa-mi revizuiesc opinia si sa nu-mi reinnoiesc aceasta speranta.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u2013 O suta de ani de la nasterea lui George Ivascu \u2013 In numarul 7 al \u201eJurnalului literar\u201c, aparut la Iasi, in 1939, G. Calinescu semna o prezentare intitulata \u201eDoi tineri\u201c. Era vorba de George Ivascu si de Al. Piru. Calinescu prevedea ca primul \u201eva fi un jurnalist in sensul superior, creator, al cuv\u00e2ntului, un… Cite\u0219te mai mult »Un \u201eGiuseppe Prezzolini al nostru\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6111,2000,6113,1711,1623,2151,6110,6112,6109,4619],"class_list":["post-8583","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-arhitect","tag-contemporanul","tag-convorbiri-literare","tag-critica-literara","tag-george-ivascu","tag-istoria-literaturii-romane","tag-ivascu","tag-mondial","tag-nicolae-filimon","tag-opera"],"views":4894,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8583","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8583"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8583\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8583"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8583"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8583"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}