\u00centr-un lung subcapitol din \u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne de la origini p\u00e2na \u00een present\u201c (1941), G. Calinescu \u00eel considera pe medicul Dimitrie Constantinescu Teleorman zis D. Teleor \u201ecu mult deasupra\u201c nivelului unor scriitori dintre 1890-1900, precum: Veronica Micle, Gh. din Moldova (Gh. Kerenbach), Artur Stavri, Ioan S. Nenitescu, Ion Gorun (Alexandru Hodos), Constanta Hodos, Scarlat Orascu, V. Cosmovici, Stefan Cruceanu, Dem Moldoveanu, V. Bilciurescu, Ludovic Daus, C. Radulescu-Niger, Haralamb G. Lecca, N. Tinc, D. Rosetti-Max, Radu D. Rosetti, Th. D. Sperantia si P. Dulfu, a caror creatie lirica o prezenta mai mult dec\u00e2t fugitiv.
\nMarele critic \u00eel caracteriza pe D. Teleor ca \u201eun autor plin de gratie si ceea ce se cheama un fantezist\u201c.
\nPoeziile sale i se pareau a fi \u201e\u00eencarcate de emotie discreta \u2013 fragile castele de carti de joc risipite printr-un gest malitios al m\u00e2inii\u201c.
\nG. Calinescu nu se sfia sa afirme chiar ca, \u201e\u00eenainte de Top\u00eerceanu si cu mai mult umor plastic dec\u00e2t Caragiale, facuse parodii, ca gratioasa \u201eIdila\u201c, paralela a \u201eLuceafarului\u201c \u00een lumea felidelor, cu excelente imagini si cu o neprevazuta poanta filologica\u201c.
\nSi mai departe: \u201enebagat de seama de nimeni, sD. Teleort scrie o poezie rafinata de parnasianism moderat, evoc\u00e2nd tristetea lui Ovidiu la Tomi… sau fondul nostru atavic de indolenta bizantina\u201c.
\n\u00cen sf\u00e2rsit: \u201e\u00een somptuoase \u201eSonete patriarhale\u201c ne sunt prezentati un t\u00e2nar boier de altadata… o pereche \u00een vesminte de vizita… si o frumoasa din vremea lui Pazvante, ajunsa la v\u00e2rsta rememorarilor\u201c.
\nAsemenea aprecieri pe marginea creatiei lirice a unui poet ramas ca si necunoscut \u00een posteritate \u2013 cu toate \u00eencercarile de a pune \u00een descendenta sa nume mari ulterioare (D. Anghel \u2013 St. O. Iosif, G. Ranetti, Mateiu I. Caragiale) \u2013 tradeaza nu at\u00e2t consideratia valorica \u00een sine, c\u00e2t marturisirea voalata a descoperirii \u00een trecut a cuiva cu tuseu si \u00eenclinatii asemanatoare.
\nSi paralelismul \u2013 macar al textelor citate \u2013 cu acorduri lirice calinesciene sau cu preocupari identificabile \u00een romanele criticului s-ar putea \u00eentreprinde oric\u00e2nd.
\nC\u00e2t priveste proza, G. Calinescu lansa aprecierea sibilinica a caracterului ei fantezist, \u201e\u00een care umorul se joaca cu lirismul\u201c.
\n\u201eUmorul fantezist\u201c era probat printr-un imn al plopilor, iar existenta \u201eunor figurine gratios grotesti\u201c era ilustrata prin invocarea personajelor \u201ebaba Visa\u201c, \u201esir John ur\u00e2tul\u201c si mai ales \u201eJean frantuzitul\u201c, creionate \u00een maniera caracterologica a lui La Bruy\u00e8re.
\nEvident, \u00eentr-o sinteza de proportiile celeia realizata de G. Calinescu, nu se putea spune mai mult. \u00cenclinam sa credem chiar ca D. Teleor e supraapreciat cu foarte multa bunavointa, tin\u00e2nd cont de faptul ca opera lui zacea \u2013 si mai zace \u00eenca \u2013 \u00een zecile de publicatii la care a colaborat cu cele mai diverse specii de materiale \u2013 toate infuzate de lirism si fantezie, care le apropie de hotarul literaturii, daca nu sunt cumva parte directa a ei.
\nNeav\u00e2nd posibilitatea stap\u00e2nirii plenare a tot ce a scris D. Teleor \u2013 fapt realizabil doar printr-o \u00eendelungata munca de cercetare \u00een sine, \u00een cadrul careia e greu de crezut ca se va identifica vreodata paternitatea textelor nesemnate \u2013 ne oprim deocamdata la una din sectiunile cele mai ample ale creatiei sale, ilustrata de anecdote.
\n*
\n\u00centrevedem c\u00e2teva motive esentiale care l-au facut pe D. Teleor sa cultive cu perseverenta, de-a lungul \u00eentregii sale vieti, acest gen placut, at\u00e2t pentru autor, c\u00e2t mai ales pentru public.
\nMai \u00eent\u00e2i, scurtimea anecdotelor \u00eei permitea autorului sa le elaboreze imediat, la cerere, printre alte obligatii redactionale, si chiar cu placere, neoblig\u00e2ndu-l la mari eforturi. De altfel, D. Teleor nu prea s-a angajat \u00een timpul vietii la opere de largi dimensiuni. Tip comod, dupa cum se autocaracterizeaza nu o data, boem chiar \u2013 plac\u00e2ndu-i sa-si petreaca viata \u00een anturajul unor prieteni, \u00een discutii agreabile, facilitate de un vin bun, de obicei de Dragasani, si de felurite aperitive \u2013 se pare ca le scria chiar la cafenea si le dadea de \u00eendata drumul la tipar.
\n\u00cen al doilea r\u00e2nd, \u00eenaintea chiar a editorialelor, at\u00e2t de necesare publicatiilor, care \u00eei oripilau pe redactori, anecdotele erau cele mai cerute de foile vremii, \u00eentruc\u00e2t dadeau viata revistelor si ziarelor, fac\u00e2ndu-le vandabile. Nu \u00eent\u00e2mplator ele apareau si \u00een cele mai serioase ziare ca si \u00een cele mai implicat politic.
\n\u00cen al treilea r\u00e2nd, pentru ca D. Teleor \u2013 care traise mereu printre mari personalitati si trasese cu urechea la ce se spunea si despre unii si despre altii si mai ales despre cei dinaintea lui \u2013 avea \u00eentotdeauna la \u00eendem\u00e2na un bogat material, deja rotunjit, \u00een forme artistice, de circulatia orala, cvasi-folclorica.
\nOricum, nicio alta structura literara nu a zburat si nu zboara \u00eenca mai liber din gura \u00een gura ca anecdota. Ea a ramas p\u00e2na astazi \u2013 \u00eentr-o vreme \u00een concurenta intensa, frenetica, cu bancurile \u2013 la fel de vie ca acum o suta de ani.
\n\u00cen al patrulea r\u00e2nd, anecdota \u00eei permitea autorului sa se scoata \u00een evidenta, cu mai multa usurinta dec\u00e2t \u00een alte specii \u00een ipostaze favorabile: de atoatecunoscator, de bun conviv, de om cu largi legaturi, de depozitar al unor tezaure de documente umane, de spirit ascutit cu mare putere de intuitie a caracterelor si faptelor…
\n\u00cen sf\u00e2rsit, pentru ca gazetarul \u00eesi apropiase de la \u00eenceputul carierei sale \u00eentr-at\u00e2t anecdoticul ca metoda literara, \u00eenc\u00e2t el patrunde vizibil, dincolo de micile texte de sine statatoare, ca modalitate de narare si chiar de conturare a personajelor.
\nCaci, daca se va observa, mai toate \u201enuvelele\u201c si povestirile sale au o tenta, daca nu vizibil, cel putin mascat anecdotica.
\n*
\n\u00cen aceste conditii \u2013 impuse, la urma urmelor de necesitatile gazetaresti \u2013 D. Teleor devine unul dintre cei mai productivi autori de anecdote, a caror numar nu se cunoaste \u00eenca. O parte, care s-au dezvoltat ciclic \u00een jurul unei anume personalitati \u2013 C. A. Rosetti, Al. I. Cuza, Eminescu \u2013 put\u00e2nd fi grupate, au fost adunate partial chiar de autor si publicate \u00een mici volumase.
\nDar nici \u00een cazul acestora nu ne putem face o impresie precisa despre bogatia textelor publicate. Pilduitor e volumul \u201eEminescu intim\u201c (1904) \u00een care D. Teleor a inclus noua texte. Or, din cercetarile noastre, cu pretentie de exhaustivitate, pe l\u00e2nga ele am mai descoperit \u00eenca douasprezece. Deci, mai mult de \u00eenca o data.
\nDe asemenea, e mai mult ca sigur, ca pe l\u00e2nga numele care dau titlurile unor volume vor mai fi fost si alte personalitati sau fapte literar-artistice sau istorice evocate.
\n*
\nDaca, \u00een genere, anecdota se refera la o \u00eent\u00e2mplare marunta din istorie sau din viata cuiva, ca specie literara ea reprezinta o povestire de cele mai multe ori hazlie, desfatatoare, satirica, cu final neasteptat.
\nDesi pagina autentic memorialistica, ea e \u00eensa o amintire potentata care atesta intrarea personalitatii sau a evenimentului \u00eenfatisat \u00een circuitul oral, premergator legendarizarii.
\n\u00cen ce priveste tehnica artistica, avem de a face \u00een cazul anecdotelor, cu naratiuni \u00een care istorisirea \u2013 \u00een genul snoavelor \u2013 e spusa de un povestitor, identificat \u00een marea majoritate a situatiilor cu autorul.
\nNu o data, chiar D. Teleor, apeleaza la formele verbelor dicendi: \u201ese spune\u201c, \u201ese zice\u201c, \u201ese povesteste\u201c, preluate din tehnica naratiunilor populare, ce vin din afundul istoriei.
\nMai frecvent \u00eensa, D. Teleor recurge la dialog, la convorbirea cu un personaj istoric real, contemporan lui, numit sau personalizat printr-o initiala autentica.
\nSunt \u00eensa si cazuri \u00een care autorul apeleaza la nume fictive sau la initiale imaginare.
\nForma dialogata preferata de D. Teleor este, \u00eentr-adevar, mai vie, constituindu-se \u00eentr-o mica sceneta, care s-ar putea reprezenta. E, de altfel, originalitatea ei principala, \u00een epoca.
\nDialogul poate capata si aspectul unui interviu luat cuiva pe o tema punctuala. Caci, de regula, anecdota lui D. Teleor este uniepisodica: o \u00eent\u00e2mplare, o problema, un aspect sunt rezolvate \u00eentr-un spatiu c\u00e2t mai concentrat.
\nSunt \u00eensa si cazuri \u00een care autorul trece de la o anecdota la alta, anunt\u00e2ndu-le pe altele, spre a st\u00e2rni curiozitatea asupra vietii \u00een \u00eentregul ei a personajului evocat.
\nAstfel, dupa ce \u00eencheie practic anecdota despre capitanul trimis de C. A. Rosetti de la Ministerul de Interne (unde era titular) sa-si prezinte inventia (de a sparge douazeci de nuci cu m\u00e2na) la Externe (la ministrul Eugeniu Statescu), de a carui competenta ar fi fost, D. Teleor continua, invoc\u00e2nd subiectul altor trei anecdote si \u00eencheind cu nararea integrala a \u00eenca uneia:
\n\u201eNu-ti spui, la r\u00e2ndul meu, cum Rosetti, la 1848, din beciurile politiei unde fusese arestat de Voda Bibescu, a fost chemat ca ministru, dupa propunerea lui I. C. Bratianu; nu-ti spui cum a umblat pe saca tot pe la acea epoca, cum a pl\u00e2ns ironic la arderea \u00abRegulamentului organic\u00bb; ci am sa-ti spun o anecdota cam de pe la 1881 c\u00e2nd era ministru de Interne.
\n\u2013 Spune.
\n\u2013 \u00centr-o zi, intra la audienta un om cu o petitie \u00een m\u00e2na, si \u00eendata ce se apropie de Rosetti, cade \u00een genunchi. Rosetti vaz\u00e2ndu-l, cade si el \u00een genunchi \u00eenaintea petitionarului fix\u00e2ndu-l cu vioiciune. Observ\u00e2nd ca acesta continua a sta prosternat, Rosetti striga la el:
\n\u2013 Nu ti-e rusine, domnule, sa stai asa \u00een genunchi? A trecut vremea robiei si a ciocoilor c\u00e2nd trebuia sa stai cu capul plecat!\u201c
\nExista, pe de alta parte, anecdote \u00een care accentul este pus pe straluminarea personajului principal (Cuza, de exemplu), pe c\u00e2ta vreme \u00een altele (cele despre Eminescu) se urmareste creionarea atmosferei de epoca, proiect\u00e2nd figura poetului pe fundalul vremii \u00een care a trait.
\nDe asemenea, exista, la D. Teleor, pe l\u00e2nga tendinta de a da anecdotelor sale curgerea fireasca \u2013 spre faptul neasteptat, care trebuie sa le \u00eencheie \u2013 si preocuparea expresa fata de elementul biografic \u00een sine, care nu mai constituie o descarcare a naratiunii, ci umplerea unui gol documentar.
\nCurgerea narativa e \u2013 cum ar spune G. Calinescu \u2013 \u201egratios lirica\u201c, cu irizari satirice, de subtil umor.
\nNe aflam \u00een fata unei proze delicate, care nu numai ca ne informeaza si ne \u00eenvata, dar ne si m\u00e2ng\u00e2ie, lectura ei fac\u00e2ndu-ne placere.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00centr-un lung subcapitol din \u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne de la origini p\u00e2na \u00een present\u201c (1941), G. Calinescu \u00eel considera pe medicul Dimitrie Constantinescu Teleorman zis D. Teleor \u201ecu mult deasupra\u201c nivelului unor scriitori dintre 1890-1900, precum: Veronica Micle, Gh. din Moldova (Gh. Kerenbach), Artur Stavri, Ioan S. Nenitescu, Ion Gorun (Alexandru Hodos), Constanta Hodos, Scarlat Orascu,… Cite\u0219te mai mult »Anecdotele lui D. Teleor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6107,6101,2567,6105,6108,6104,6103,2224,6106,6102,6100],"class_list":["post-8578","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-anecdote","tag-anghel","tag-calinescu","tag-d-teleor","tag-dimitrie-constantinescu-teleorman","tag-lecca","tag-rosetti","tag-scriitori","tag-teleor","tag-teleorman","tag-veronica-micle"],"views":2484,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8578","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8578"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8578\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8578"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8578"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8578"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}