Eseistica lui Adrian Popescu sta la marginea criticii literare, mix\u00e2nd reportajul de calatorie cu recenzia si cu editorialul cultural. Fiind preponderent ocazionala, e si extrem de divaganta, in functie de oferta propriei biografii si de cea a actualitatii culturale. Singura carte construita cu disciplina e micro-monografia dedicata lui Radu Gyr, \u201eLancea fr\u00e2nta\u201c. E o carte de ofensiva recuperatorie, justitiara, menita sa-l aduca pe Gyr in prima linie a poeziei rom\u00e2nesti. Urm\u00e2nd un canon clasic (desi extrem contras), monografia reface o schita biografica si parcurge apoi, intr-o lectura la pas, toate volumele \u2013 antume si postume \u2013 ale poetului. Suflet eminamente pozitiv, bun ca p\u00e2inea calda, Popescu nu vrea sa-si vorbeasca de rau subiectul, asa ca va inlatura din pornire \u201epartile compromise\u201c spre a putea \u201egasi carnea tare si sucul t\u00e2nar\u201c al poeziei lui Gyr, poezie \u201ecomparabila cu un mar atins, in anumite zone, de o pata\u201c. Poetului i se discuta mai int\u00e2i situatia in context interbelic, in interiorul disputei traditionalism-modernism, fiind pe r\u00e2nd plasat, in capitole distincte, ba intr-o tabara, ba in cealalta. In traditionalism, Radu Gyr isi pune \u201epartea de originalitate\u201c in \u201echiotul vitalist\u201c, iar ca modernist exhiba \u201eun fond sufletesc tensionat\u201c. Dupa alte criterii, ba formale, ba tematice, sunt croite urmatoarele capitole, inchinate \u201ebaladistului\u201c, \u201epoemelor de razboi\u201c si \u201epoeziei inchisorilor\u201c. Pledoaria pentru Gyr merge pe doua linii de argumentare: mai int\u00e2i (supra)evaluarea deschisa, totdeauna optimista, iar apoi o plasa continua de relatii tematice si structurale care se intinde de la interbelici (Pillat, Arghezi, Barbu etc.) p\u00e2na la Doinas, Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Labis, ba chiar p\u00e2na la Dinescu si Liviu Ioan Stoiciu. Ori de c\u00e2te ori da peste un sunet cunoscut sau peste o tema reint\u00e2lnita, memoria lui Popescu face subit o legatura, d\u00e2nd impresia ca Gyr ar fi unul din motoarele decisive ale poeziei rom\u00e2ne sau punctul ei de maxima rascruce. Rasfoite cu migala, volumele sunt citite poezie cu poezie, ceea ce pune in oarece primejdie viziunea sintetica. Atunci c\u00e2nd ajunge la ea, Popescu extrage \u201eimaginile izomorfe\u201c (ale zborului, urcusului, gradinii si recluziunii), le sistematizeaza si proclama: \u201eRadu Gyr e o fraza verticala, o aspiratie spre infinit in respiratia unei vieti pasionate si uneori contradictorii, un v\u00e2rf de lance fr\u00e2nt, dar dur, imbaiat in propriul s\u00e2nge si spalat de lacrimile suferintelor din temnite\u201c. Parcursul analitic prealabil nu e, insa, at\u00e2t de patetic pe c\u00e2t e apoteoza finala, fiind vorba, de fapt, de lecturi empatice, dar adecvate.
\nDin cele patru sectiuni in care e impartita \u201eSpuma si st\u00e2nca\u201c, prima e cea mai relevanta pentru conceptul poetic al lui Adrian Popescu. Reflectii (majoritatea) asupra unor probleme ale poeticului, eseurile contureaza cu fermitate si-si asuma cu oarece patos conditia unei poezii responsabile, vizionare si compasionale. Dupa Popescu, poezia nu mai poate fi \u201euna a gratuitatii, ci a gravitatii\u201c, trebuind sa fie \u201eo etica a vietii imediate, o morala in actiune\u201c. Tocmai pentru a recupera responsabilitatea de mesaj a poeziei, P. trece de partea literaturii \u201easa-zis traditionale\u201c, care \u201enu vrea sa smulga aplauze, sa stupefieze\u201c, ci \u201esa convinga, sa ofere o certitudine\u201c. O garantie in plus in realizarea acestei misiuni ar aduce-o \u201eseveritatea formei\u201c, in contrast cu \u201elejeritatea excesiva\u201c promisa de \u201eforma libera\u201c. Poezia fiind \u201eproiect si proiectie spirituala\u201c, ea isi asuma angajamente profunde si modelatoare; rostul ei nu se poate rezuma la jocul unor \u201etensiuni ale limbajului\u201c, ci, din contra, ea trebuie sa aiba \u201esimtul cosmosului si al misterului existentei\u201c, intruc\u00e2t poetul \u201enu este doar un simplu inginer al limbajului\u201c, ci \u201eun mesager al spiritului\u201c. Ca mesager, el \u201evizeaza descifrarea unei suprarealitati interioare\u201c si deschide, \u201epornind de la real\u201c, \u201eo perspectiva infinita\u201c. Poezia, in fine, trebuie sa-si conserve \u201esimtul pentru sublim\u201c si radacinile mitice.
\nIn cititor, Popescu nu e, insa, un fanatic al propriei doctrine, caci, bunaoara, primul lucru pe care-l observa la Bacovia e ca \u201esingularitatea lui \/…\/ provine mai ales din ignorarea oricarei perspective mitice\u201c. Lecturile pe clasici (doar c\u00e2teva) si contemporani sunt, ca de obicei la Popescu, empatice si marinimoase, desi uneori iau prea in catastrofic o nuanta strict punctuala sau un simplu moment din dialectica viziunii. Asa se int\u00e2mpla, de pilda, la Arghezi, care, in viziunea lui Popescu, \u201enu accepta ideea unui act de sacrificare a intelectului, de negare a ratiunii, pentru dob\u00e2ndirea vreunui har sau a revelatiei\u201c. Afara de un psalm-doi, Arghezi, fireste, face tocmai pe dos, cobor\u00e2nd in profunda umilinta in fata misterului si a epifaniilor. Evocari sau cronici-necroloage sunt puse aparte intr-un capitol, iar cel final comenteaza c\u00e2teva traduceri.
\nCotite in toate partile si ajung\u00e2nd la marginea eseului sunt si evocarile si rememorarile de calatorie din \u201eItalia subiectiva\u201c, \u201eun joc numai aparent proustian de evocari\u201c, zice Marian Papahagi in prefata. Daca mecanismul evocativ n-are spontaneitatea proustiana cuvenita, alunecarile in toate partile, la fiece pretext, produc, totusi, un efect de spontaneitate. Memoria lui Popescu, prodigioasa, nu e si cursiva, sarind de pe una pe alta fie cu premeditare, fie cu inocenta. Ca sa vorbeasca, de pilda, despre \u201eSa trecem pragul sperantei\u201c, Popescu porneste de la prilejurile in care s-a aflat personal in preajma lui Ioan Paul al II-lea, iar ca sa vorbeasca despre Paris si prietenul Gerard Bayo, trebuie sa faca mai int\u00e2i o incursiune in istoria \u201eEchinoxului\u201c. Odata insa ce amintirile pornesc sa se depene, alunecarile devin necontrolate si stilul evocarilor unul parentetic, divagant, unind, in mare, notatia cu reflectia si reflectia cu amintirea. \u201eDescoperirea Occidentului\u201c prin elementele definitorii ale spiritului european (grec, latin, iudaic) se deruleaza cu pompa anamnetica (\u201evoi porni de la experiente personale\u201c) inainte de a ajunge la reportajul de actualitate. Ca batuta cu piciorul, Italia \u201esubiectiva\u201c a lui Adrian Popescu se releva in amanunte culese din toate colturile, fie b\u00e2ntuite de turisti, fie uitate si de Dumnezeu.
\n\u201eAur, argint, plumb\u201c, carte impartita frateste intre literatura si religie, rezuma si ea c\u00e2teva calatorii-pelerinaje. Pelerinajele din partea a doua nu vizeaza doar locuri, ci si persoane: Papa Ioan Paul al II-lea, cardinalul Alexandru Todea, amintirea lui Iuliu Hossu, dar mai ales Sf\u00e2ntul Francisc insusi. La toti acestia Popescu apeleaza cu fervoare si cucernicie, raport\u00e2nd despre propria iluminare in prezenta\/absenta lor. Din loc in loc, pietatea i se transforma in m\u00e2nie si atunci sloboade c\u00e2teva afurisenii la adresa negustorilor din templu, de genul: \u201eA inceput betia primaverii care transforma centrul Clujului in c\u00e2rciuma\u201c. Aceasta ira sacra nu tine insa mult, caci Popescu prefera locurile de reculegere si comuniune si scrisul comemorativ, de celebrare.\u00a0 inclinatia comemorativa, c\u00e2t culturala, c\u00e2t crestineasca, domina si paginile din sectorul literar al cartii. Amestecat si el (ca si celalalt) si cuprinz\u00e2nd editoriale, recenzii si evocari, acest sector transforma spiritul crestin infuz din poezia lui Popescu in spirit crestin combatant. Iar cum Adrian Popescu scrie mai int\u00e2i cu inima, din solidaritate si prietenie, pe primul loc stau aici cele c\u00e2teva necroloage, toate de o admirabila sensibilitate indurerata. Fie ca e vorba de Adrian Marino, fie ca e vorba de Mariana Marin sau Augustin Pop, Adrian Popescu gaseste tonul just intre durere, evocare si comentariu.
\nSubiectele alese in \u201eAcademia de pe Gianicolo\u201c sunt subiecte de suflet, rezolvate intr-un fel de eseuri memorialiste sau festive, impartite in doua clase: \u201eTeme romane\u201c si \u201eMemoria fericita\u201c. Ultima se distinge de prima pentru ca se ocupa (de regula aniversar) de c\u00e2tiva scriitori sau artisti sau carti, in frumoase omagii. Adica in omagii neumbrite de nici o vorba neplacuta, in omagii metodice. Reflexul de a evita si exorciza rautatea e simptomatic, caci Popescu scrie stricte eseuri de beatificare, eseuri care aluneca numaidec\u00e2t in reverii de memorie. Memoria (si, dupa ea, reveria) lui Popescu umbla, desigur, motivat in toate partile in care e solicitata. Dar dincolo de solicitarile punctuale, facute anume in folosul unui autor ori al unei teme, ea sufera si de o solicitare supra-tematica; e vorba de solicitarea italica. Fie ca vine, fie ca nu vine vorba de ceva italienesc in comentariile lui Popescu, acestea vor fi mereu conditionate de amintirile italice. Italia e referinta suprema, obsesia paradisiaca a memoriei lui Adrian Popescu. Chiar si cercetarile de arhiva (sunt aici c\u00e2teva) beneficiaza in prealabil de un ritual de memorie transpusa in reverie. Reveriei, fireste, nu-i prieste linearitatea cronologica; si nici lui Popescu nu-i prieste studiul strict istoric fara reverie.\u00a0 Indiferent de ce specie apartin din punct de vedere tehnic, fragmentele din \u201eAcademia de pe Gianicolo\u201c sunt niste eseuri-reverii de gurmand. Nu-i de mirare ca p\u00e2na si cel mai inteligent eseu al cartii recurge la o analogie alimentara, compar\u00e2nd noua literatura cu pizza.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"