{"id":8572,"date":"2011-07-27T11:59:48","date_gmt":"2011-07-27T09:59:48","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8572"},"modified":"2011-07-27T11:59:48","modified_gmt":"2011-07-27T09:59:48","slug":"iesirea-din-ieud","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/iesirea-din-ieud\/","title":{"rendered":"Iesirea din Ieud"},"content":{"rendered":"

Ioan Es. Pop, Unelte de dormit. Cu 10 desene de Dumitru Gorzo, Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2011, 103 p.<\/em><\/p><\/blockquote>\n

Pe c\u00e2t e de placuta reintoarcerea la literatura a unui autor important (si am avut destule comeback-uri spectaculoase in ultimii ani, de la Gabriela Adamesteanu p\u00e2na la Mircea Cartarescu sau Ion Muresan), pe at\u00e2t e ea de derutanta si de angoasanta at\u00e2t pentru scriitorul insusi, c\u00e2t si pentru critici. Pentru primul, miza de a-si depasi umbra devine aproape inevitabil un scop in sine, paraliz\u00e2ndu-i de multe ori gesturile creatoare. Cele doua alternative care-i stau in fata \u2013 incercarea de a repeta opera prima sau, dimpotriva, experimentul de dragul ocolirii ei \u2013 sunt egal de riscante. Astfel inc\u00e2t, daca nu e in acelasi timp radicala si autentica (fatala combinatie!), reintoarcerea e rapid clasata ca esec. Angoasa criticilor, pe de alta parte, vine din obligatia profesionala de a situa foarte clar textul nou in ansamblul reusitelor vechi. In loc sa comenteze volumul in sine, cronicarul se vede nevoit sa apeleze la toate instrumentele si procedurile care fac sf\u00e2nta rutina a meseriei: judecata de valoare, situare in context, privire comparatista s.a.m.d.<\/p>\n

\nManierism si popularitate<\/strong>
\nCe-i drept, in cazul lui Ioan Es. Pop, poet care, desi publica rar, revine constant in actualitate, lucrurile sunt ceva mai simple, intruc\u00e2t socul \u201eIeudului fara iesire\u201c, cel mai bun volum de poezie din anii \u201890, a fost dezamorsat treptat \u2013 gradat chiar \u2013 prin cele patru carti de dupa. Daca scaderile valorice de la un volum la celalalt au ramas aproape insesizabile (mai ales ca poetul si-a pastrat aproape intacte imaginarul si obsesiile), odata cu \u201ePetrecere de pietoni\u201c (2003), a patra carte, distanta fata de \u201eIeudul fara iesire\u201c a inceput sa devina vizibila cu ochiul liber. Astfel inc\u00e2t s-a vorbit atunci pentru prima oara despre oboseala, repetitie si alunecare in manierism. De notat, totusi, ca imaginea lui Ioan Es. Pop n-a avut prea mult de suferit \u2013 asa cum se int\u00e2mpla de obicei c\u00e2nd scriitura o ia pe o panta descendenta \u2013 din cauza unui paradox interesant: cu c\u00e2t poetul actual slabea in expresivitate, cu at\u00e2t autorul \u201eIeudului fara iesire\u201c era mai popular in r\u00e2ndurile tinerei generatii. \u201ePetrecere de pietoni\u201c, cel mai neconvingator volum al poetului, era contemporan cu instalarea sa simbolica in primul strat de referinte ale douamiistilor, alaturi de Mircea Ivanescu, Virgil Mazilescu, Angela Marinescu sau Ion Muresan.
\nRecentul \u201eUnelte de dormit\u201c se inscrie deja intr-o tendinta mai generala din ultima vreme, de regasit, in mod surprinzator, la poeti de generatii si de timbre foarte diferite. La fel ca Angela Marinescu in \u201eProbleme personale\u201c, la fel ca Mircea Cartarescu in \u201enimic\u201c si alaturi de Ioan Moldovan in cel mai recent volum, autorul \u201ePorcec\u201c-ului tematizeaza, in at\u00e2tea ipostaze, pierderea inspiratiei, marasmul expresiei, abulia scrisului. Intr-o formula cu totul diferita, Ioan Es. Pop vine totusi in siajul volumului de anul trecut al lui Cartarescu, etalon absolut pentru modalitatea brutala de a-si anunta renuntarea la poezie si \u201etocirea simturilor\u201c: \u201enu mai stiu nici o limba.\/ in cerul gurii e o bezna absoluta\/ cum sa vorbesti cu o pestera\/ in loc de gura?\/\/ poate insa ca noua vorbire\/ nu va mai trece prin gura\u201c. In cazul lui Ioan Es. Pop, insa, inutilitatea scrisului nu e dec\u00e2t consecinta directa a unei resemnari si a unei oboseli aproape cronice. N-as zice ca suferinta, vinovatia, teama organica de moarte (mai ales ideea de familie e inseparabila de cea de disparitie, caci poetul nu uita sa noteze mereu ca arborele genealogic i se scutura in fiecare anotimp) au parasit cadrul lui Ioan Es. Pop, desi imaginarul sau e mult imbl\u00e2nzit. Ele se regasesc, toate, in siajul micilor evenimente de interior ale personajului central, cu c\u00e2t mai dramatice cu c\u00e2t nu vorbesc dec\u00e2t despre banala (dar c\u00e2t de coroziva!) singuratate. Fie ca asteapta colindatori de Craciun, se imbraca frumos pentru o petrecere inexistenta sau doar isi face siesta, personajul din \u201eUnelte de dormit\u201c e amenintat mereu de o disperare surda, care iese doar rareori la iveala, ca in aceste frumoase versuri demne de scriitorul \u201eIeudului fara iesire\u201c: \u201eintr-o noapte ca asta, nici prea v\u00e2rtoasa,\/ nici prea zbuciumata,\/ cu o luna mai degraba vesteda si sovaitoare,\/ st\u00e2nd in pat si holb\u00e2ndu-ma la nimicurile de la televizor,\/ voi fi lovit brusc de o spaima neasteptata.\/\/ voi incepe sa tremur din toate incheieturile.\/ o slabiciune aspra imi va impinge plam\u00e2nii in g\u00e2tlej.\/ voi vrea sa trag aer in piept si nu va mai fi cu putinta.\/ ma voi precipita sa respir cu pielea de pe piept,\/ caci prin glota nu va mai fi chip.\/\/ ma voi grabi sa-mi fac o alta gura.\/ voi despica una-ntre coaste, c\u00e2t mai aproape de plam\u00e2ni.\/ nu va fi bine, pentru ca plam\u00e2nii\/ vor fi plcat de la locurile lor.\/\/ cu masele fierb\u00e2nd si cu mintea ratacita,\/ voi zori sa dau o gaura in burta,\/ sa trag aer pe acolo si sa pun plam\u00e2nii\/ sa-si faca treaba de plam\u00e2ni.\u201c Ascunsa mereu in spatele unui trup indiferent, politicos si sensibil la convenientele sociale, singuratatea cea mai brutala iese la suprafata razbunator prin malformarea totala a organelor. La Ioan Es. Pop, drama interioara prinde intotdeauna corp.<\/p>\n

\nIntre Scylla simbolica <\/strong>si Caribda realista<\/strong>
\nDin pacate, insa, putine piese din volum se ridica la nivelul frumusetii violente cu care ne-a obisnuit poetul. Notam ca versurile de mai sus sunt demne de autorul \u201eIeudului fara iesire\u201c pentru ca, din pacate, majoritatea fragmentelor din \u201eUnelte de dormit\u201c par a fi scrise de un cu totul alt poet. Fapt cu at\u00e2t mai ciudat cu c\u00e2t, repet, temele lui Ioan Es. Pop sunt de regasit in intregime aici. Ceea ce s-a schimbat, insa, e tocmai conceptia de fond. Caci, departe de a mai cultiva acea relatie convulsiva cu exteriorul, care facea ca translatiile de la subiect la real sa fie intotdeauna surprinzatoare, Ioan Es. Pop practica o poetica simbolica pe de o parte, si realista, de cealalta parte. Miezul \u201eIeudului fara iesire\u201c consta at\u00e2t in captivitatea geografica, propriu-zisa, intr-o localitate de provincie, c\u00e2t mai ales in prizonieratul in odaia personala sau, de ce nu, chiar in propria carne: \u201edaca as fi scobit cu unghia in carnea ei as fi putut intra\/ a zis nu-ti scobi cu unghiile carnea nu-i camasa e\/ carnea ta nu poti iesi\u201c. tinute p\u00e2na acum intr-un echilibru perfect, partea simbolic-abstracta a poeziei divorteaza de cea realist tranzitiva, ram\u00e2n\u00e2nd, fiecare, niste jumatati sterile. Prima se inv\u00e2rteste in jurul unui metafizic indoielnic, populat de ingeri si lumini, ce dau poemelor un aspect de candoare trucata. Ceea ce pierde in vizionarism, Ioan Es. Pop (la fel ca Ion Muresan in ultimul volum, dar cu mai multe izb\u00e2nde) incearca sa compenseze prin scenariu. Iata cum suna acest poem previzibil si naiv al despartirii de ingerul personal: \u201ep\u00e2na la doi-trei ani, ingerul tau\/ sade in apropierea ta.\/ sunteti cam de aceeasi greutate.\/ il poti vedeau, auzi, pipai. apoi, insa\/ el, care e energie pura, se inalta putin,\/ iar ochii tai, care nu se mai uita in sus,\/ il pierd din vedere. auzul tau, care se\/ ingroasa, nu-l mai poate auzi\u201c. Semn ca in \u201eUnelte de dormit\u201c, Ioan Es. Pop nu mai construieste metaforic, ci vorbeste in metafore. Si n-ar fi fost nicio problema daca, in drumul anevoios spre plasticizare, Ioan Es. Pop nu s-ar fi ciocnit de Lucian Blaga sau de Nichita Stanescu. Primul graieste prin gura lui Ioan Es. Pop in versuri de tipul \u201edaca n-as fi fost silit sa vorbesc,\/ n-as fi vorbit niciodata.\/ p\u00e2na la sase ani nu mi-au cerut-o\/ si a fost bine, pentru ca stateam sub vorbire\/ ca sub un clopot de fonta perfect ermetic\u201c, in timp ce al doilea ii imprumuta, in c\u00e2teva poeme, cam toata fizionomia: \u201esi poate atunci ochiul, care face\/ doar deservicii vederii, va disparea.\/ c\u00e2nd va vedea cu pielea, omul nu va mai fi om,\/ iar religia retinei va fi disparut de mult.\/ dumnezeu, at\u00e2ta c\u00e2t exista, nu rezista la vedere,\/ dar atunci nu ne va mai scapa\u201c.
\nSupralicitarea simbolicului merge, astfel, cot la cot cu tranzitivitatea cea mai fada. Caci prea multe din \u201eUneltele pentru dormit\u201c nu sunt dec\u00e2t naratiuni lipsite de culoare, inviate pe alocuri de c\u00e2te o sentinta exprimata aforistic. Cu simbolicul scapat din m\u00e2na si lasat sa zburde liber, pe suprafata poeziei lui Ioan Es. Pop incepe sa se depuna o crusta moralista pe care poeme mai vechi n-o anuntau deloc: \u201edupa ce m-am holbat in noaptea de craciun\/ trei ceasuri la televizor si am auzit aceleasi stiri\/ pe toate posturile si am vazut aceiasi\/ bastani risipind aceleasi mii de euro\/ la manelisti si aceleasi t\u00e2te rastindu-se\/ la camera de filmat si aceleasi funduri ciuruite\/ frec\u00e2ndu-se de ecran,\/\/ am inchis totul si m-am tavalit in pat\/ cu g\u00e2ndul sa nu ma mai scol vreodata\u201c. Sugestivele poeme de odinioara despre betie si alcoolici se transforma si ele in schite si monologuri asezonate cu vorbe de duh. Finalurile \u201einspirate\u201c laudate de critica nu sunt, vai, dec\u00e2t gaselnitele unui autor indeajuns de inteligent inc\u00e2t sa-si dea seama ca doar aceste tuse cam groase ii pot salva poezia de la anonimatul complet. Un poem despre posibilitatea inmultirii \u2013 macar optice a \u2013 berii se incheie astfel: \u201ecum de nu mi-am dat seama p\u00e2na acum?\/ pai cu ochelari numarul sase beau toata ziua\/ si platesc doar c\u00e2t pentru o bere\u201c. Altul, despre nesatietatea alcoolizatului, dob\u00e2ndeste valente simpatic-metafizice, dar cu nimic mai profunde: \u201eprecis o sa ma las un an sau doi\/ sau zece sau o suta.\/ de m\u00e2ine chiar c-am sa ma las precis.\/ dar vai cu c\u00e2ta frica ma g\u00e2ndesc deja\/ la vesnicia insetata care va urma\u201c.
\nSurprinzator e Ioan Es. Pop in acest volum doar prin replicile la adresa c\u00e2torva dintre pastelurile lui Alecsandri. Jocul devine provocator cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t, fidel inaintasului, fara a renunta la versificatia rimata si vioaie, neoexpresionistul reuseste s-o rastoarne in mici bijuterii de sadism si expresivitate intunecata. Cine s-ar fi g\u00e2ndit vreodata ca Ioan Es. Pop e si un excelent artizan al cuvintelor, capabil sa compuna poate c\u00e2ndva, in cea mai curata maniera cartaresciana, o istorie a poeziei rom\u00e2nesti din unghi morbid si absurd? Cu regretul de a nu putea cita mai mult, transcriu, totusi, un pasaj dedicat poetului \u201evesnic t\u00e2nar si ferice\u201c, \u201etradus\u201c in sf\u00e2rsit in sensibilitatea EMO specifica tinerei generatii: \u201esi c\u00e2nd neguri arzatoare se vor prabusi alene,\/ s-or acoperi de carne si vor atipi in vene,\/ unde s\u00e2ngele-i va duce spre int\u00e2iul lor stramos.\/ fioros va bate g\u00e2ndul, sumbri fi-vom si frumosi\u201c.
\nNu-l pot invinui, astfel, dec\u00e2t partial pe Daniel Cristea-Enache pentru ca acorda puncte din oficiu acestui om si poet fantastic, care a ratacit insa drumul acasa, in fertilul si binecuv\u00e2ntatul Ieud.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ioan Es. Pop, Unelte de dormit. Cu 10 desene de Dumitru Gorzo, Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2011, 103 p. Pe c\u00e2t e de placuta reintoarcerea la literatura a unui autor important (si am avut destule comeback-uri spectaculoase in ultimii ani, de la Gabriela Adamesteanu p\u00e2na la Mircea Cartarescu sau Ion Muresan), pe at\u00e2t e ea de… Cite\u0219te mai mult »Iesirea din Ieud<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[24,5896],"class_list":["post-8572","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-daniel-cristea-enache","tag-ioan-es-pop"],"views":1695,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8572","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8572"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8572\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8572"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8572"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8572"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}