Aflata intr-o forma excelenta, revista \u201eSaeculum\u201c de la Focsani fondata de regretatul Alexandru Desliu propune atentiei c\u00e2teva teme de mare interes sub semnaturi prestigioase. Editorialul criticului Mircea Dinutz, redactorul sef al revistei, supune reflectiei paradoxul ciudat al scriitorului caruia moartea ii inmulteste subit numarul de prieteni. \u201eIn cultura rom\u00e2na, nota apoftegmatic Marta Petreu \u2013 un scriitor mort este, prin traditie culturala, mai valoros dec\u00e2t unul viu.\u201c Lucidul Constantin Calin, exegetul neintrecut al lui Bacovia, observa si el ca \u201eE ciudat c\u00e2t de multi prieteni are un om mort si c\u00e2t de multi dusmani are un om viu. Viul inspira o irepresibila pornire de a fi contestat.\u201c In acest paradox il inscrie Mircea Dinutz pe Adrian Paunescu, \u201eo adevarata uzina de texte\u201c, pe care criticul a avut rabdarea de a le si socoti: 15 000 de texte poetice, echivalentul a peste 300 000 de versuri! \u201eUzina\u201c a st\u00e2rnit, dincolo de calitatea inegala a prodigioasei sale productii, o concurenta neloiala si invidii de nemasurat: \u201ea cunoscut, cu asupra de masura, dragostea si ura, adulatia si negatia ind\u00e2rjita, egal distribuite in timpul vietii, ca si in posteritatea imediata.\u201c Calitatile, ca si defectele pe masura acestora, au provocat la moartea poetului valul de elogii nemasurate, reactiile echilibrate, ca si \u201evocile acuzatoare, intolerante.\u201c Mare poet, dar poet de antologie \u2013 ca multi din cei ce au scris sub dictarea vremilor, de-ar fi sa amintim doar c\u00e2tiva poeti proeminenti carora doar selectia cea mai riguroasa le asigura marea valoare si in consecinta posteritatea: Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu, dar si, partial, Dan Desliu! \u2013 Adrian Paunescu a beneficiat, in plus, de \u201evigoarea coplesitoare a personalitatii sale\u201c asa inc\u00e2t pe drept cuv\u00e2nt constata Mircea Dinutz, \u201eomul nu poate fi despartit de poet\u201c. Din sirul lung al zelatorilor si detractorilor profit\u00e2nd de moartea poetului, criticul de la \u201eSaeculum\u201c il desprinde pe redutabilul poet Mircea Cartarescu: \u201eTransant dar previzibil se dovedeste a fi Mircea Cartarescu, aflat, spre marele sau \u201eregret\u201c, departe de tara in momentul disparitiei fizice a celui care a scris \u201eBasarabia pe cruce\u201c sau \u201eRepetabila povara\u201c. Scria acesta: \u00abFara comunism si fara Ceausescu, Paunescu n-ar fi existat.\u00bb Si ceva mai departe: \u00abNimeni din generatia mea nu l-a considerat pe Paunescu poet, ci doar un odios propagandist.\u00bb Imi vine sa cred ca autorul \u00abLevantului\u00bb intelege prin generatia lui pe membrii gruparii lunediste…\u201c Precum poetul Gh. Grigurcu nu-l iarta nici in postumitate pe poetul Nichita Stanescu, tot asa si Mircea Cartarescu nu-l ingaduie nici mort pe Adrian Paunescu in Panteonul sau exclusivist. Autorul \u201eLevantului\u201c, nu incape indoiala, sufera fara scapare de sindromul national al \u201epoetului nepereche\u201c si toate chinurile lui provin de aici. Despre acuzatorul \u201eodiosului propagandist\u201c revista \u201eSaeculum\u201c publica \u2013 spre cinstea ei \u2013 un frumos encomion critic sub semnatura lui Nicolae Mecu: \u201eUn mo(nu)ment al postmodernismului rom\u00e2nesc: \u201eLevantul\u201c lui Mircea Cartarescu\u201c, articol in incheierea caruia autorul scoate in evidenta cultul inaintasilor in cea mai importanta opera a lui M. Cartarescu: \u201eSinteza lui Cartarescu reprezinta si un mod de a recunoaste o ascendenta fara de care insasi poezia sa nu ar fi fost posibila. Caci nu in ultimul r\u00e2nd, epopeea ni se arata ca un omagiu pe care la 1988 poetul nostru il aduce inaintasilor, asa cum la 1870 facuse Eminescu cu generatia pasoptista. Mottoul din fruntea poemului, luat din scrisoarea trimisa de poet din Viena catre Iacob Negruzzi si care insotea explicativ si justificativ \u00abEpigonii\u00bb, nu apare acolo in chip aleatoriu. Ca si Eminescu, autorul \u00abLevantului\u00bb isi omagiaza predecesorii, in a caror lucrare gaseste resurse de a crede din nou in poezie, in existenta in lume, dar intru poezie. Epopeea sa se constituie astfel nu numai intr-un act de recuperare a poeziei celorlalti, dar si intr-o recuperare de sine. In ultima instanta, \u00abLevantul\u00bb capata profilul unui vibrant elogiu adus poeziei ca unica ratiune a autorului de a exista. Poeziei, care suspenda timpul si incrusteaza in chilimbarul ei chipul lumii. De aceea, spre finalul cartii sale, Mircea Cartarescu a putut scrie: \u00abEu al veciniciei doara trag in pept amar perfum.\/ Doar un vers de-as scri, in care ca in picurul de roua\/ Ghemui-s-ar lumea toata, veche dara totusi noua,\/ Doar un vers de va ram\u00e2ne dupa mine, ma socot\/ Mai ferice ca un inger si mai sf\u00e2nt ca Savaot.\u00bb\u201c Un eseu tulburator despre acesti ingeri cu chip de om, mai sfinti ca sf\u00e2ntul Savaot, veritabili urmasi ai lui Oedip, respectiv, despre \u201evinovatii fara vina\u201c ai mitologiei, istoriei si literaturii semneaza in \u201eSaeculum\u201c prozatorul Dumitru Radu Popescu. Eseul are forma unei scrisori adresate prozatorului Radu Aldulescu. Autorul \u201eV\u00e2natorii regale\u201c depl\u00e2nge ciclica, mizerabila reeditare a campaniilor de discreditare a scriitorilor rom\u00e2ni acuzati, azi ca si ieri, direct sau indirect, de vini reale sau imaginare. Viclenia istoriei, a \u201edestinului\u201c orb face ca de multe ori, daca nu intotdeauna, discreditarea scriitorului sa inceapa si sa fie facuta cu m\u00e2na scriitorului. Exemplele sunt cunoscute. Paradigmatic este cazul bunului poet Miron Radu Paraschivescu, autorul memorabilelor \u201eC\u00e2ntice tiganesti\u201c (1941), viitorul redactor literar al \u201eSc\u00e2nteii\u201c care, dupa moartea lui Liviu Rebreanu petrecuta la 1 septembrie 1944, va scrie articolul ce-l va ucide a doua oara pe autorul \u201eRascoalei\u201c: \u201eL-am vazut pe autorul \u00abGorilei\u00bb cu putine zile inainte de aparitia acestei carti de trista memorie. Liviu Rebreanu isi marturisea admiratia pentru garda lui Hitler din Rom\u00e2nia, zisa si \u00abde fier\u00bb … Unificarea nazista a Rom\u00e2niei i-a adus lui Liviu Rebreanu beneficii banesti si tristele onoruri dezolante de a tine conferinte culturale in cartierele lui Hitler si Ribbentrop… Colaborarea cu germanii l-a omor\u00e2t pe Liviu Rebreanu … E o moarte mai grea, fiindca n-o poate reabilita nimeni. Si nimeni n-o poate slavi …\u201c In 1947, marele poet Ion Barbu i se spovedea ca la popa aceluiasi redactor al \u201eSc\u00e2nteii\u201c cu privire la aderenta lui cu totul trecatoare si inconsistenta la unele idei ale miscarii legionare: at\u00e2ta cenusa in cap pentru aproape nimic e greu de imaginat daca nu admitem irepresibila vocatie a procesului de constiinta si voluptatea autovictimizarii nutrite de ciudata alcatuire ce poarta numele de mare scriitor, mare poet, mare idealist devenit cel mai aprig si neiertator procuror al lui insusi. Urmasi ai lui Oedip, \u201evinovati fara vina\u201c, marii, adevaratii scriitori sunt expusi si se expun, primii, judecatii publice pentru vini care, de cele mai multe ori, nici nu le apartin. Un eminent poet de azi trimite un ravas catre o revista literara pun\u00e2ndu-si \u201etar\u00e2na in cap pentru niste efemeride\u201c, scrie D. R. Popescu in ravasul sau catre Radu Aldulescu si adauga: \u201eIntre timp au fost puse pe butuci monopolurile statului, licitatiile trucate au umplut buzunarele celor ce le-au facilitat, energiile industriei s-au rinocerizat in viloace, latifundii, insule prin Mediterana! Orasele (Corabia, Anina, Calan, Copsa Mica etc.) au fost (cu unitatile lor industriale cu tot) v\u00e2ndute la fier vechi. Iar Ioan Es. Pop sta cu chirie intr-o garsoniera (confrate cu Aldulescu Radu, ce sta intr-o camaruta din spatele cladirii Uniunii Scriitorilor, fara apa, fara…) Ca traim intr-o tara absurda se vede cu ochiul liber. Un condeier este pus pe foc \u2013 un foc invizibil, desigur \u2013 in timp ce un analfabet miliardar si-a obtinut carnetul de sofer de la milogii puterii statale. O functie cumparata pe bani negri te face automat proprietarul ei. Politia casca, biserica doarme c\u00e2nd sf\u00e2r\u00e2ie gratarele in cimitire, acordeoanele se incing si manelele ii fac pe cei morti sa salte in morminte de bucurie… Si atunci ne oripilam de Ioan Es. Pop, mai ales ca nu i-am citit niciun vers! Avem ce vorbi. Avem… Dar daca Ioan Es. Pop a trimis acel ravas catre o revista literara doar pentru a ne testa? Daca acea epistola este o capcana? Daca n-are nimic sa-si reproseze? Daca Ioan Es. Pop nu este o piesa de manevra, un cal, un turn, un nebun aflat c\u00e2ndva in totala eclipsa bahica de discernam\u00e2nt?
\nEi, oricum ar fi cladita aceasta ecuatie, opera sa poetica este mai presus de eroziunile vremurilor… Dumneata ce parere ai, domnule Radu Aldulescu?\u201c Sa asteptam raspunsul lui Radu Aldulescu la somatia marelui sau confrate…
\nNote despre …
\nIn niste \u201eNote despre George Cosbuc\u201c Nicolae Manolescu scrie in fuga:\u00a0 \u201eCele mai recente studii monografice au aparut mai ales in anii ’70-’80, c\u00e2nd opera nu ii putea fi comentata altfel dec\u00e2t in clisee si, fireste, dupa 1989. Dintre interpretarile anterioare razboiului doua au fost preluate cu fidelitate in epoca noastra. O vreme, la inceputurile comunismului, a facut adepti neconditionati teza lui Constantin Dobrogeanu-Gherea despre \u00abpoetul taranimii\u00bb. E aceea pe care generatia mea a invatat-o la scoala. Mai incoace, a fost redescoperita, o data cu poezia moderna interbelica, analiza lui G. Calinescu din inca nereeditata \u00abIstorie a literaturii rom\u00e2ne de la origini p\u00e2na in prezent\u00bb, in care Cosbuc era privit cu mai mare intelegere estetica, adica, mai putin (sic!) sociologist-vulgar. Intreaga critica contemporana a ramas la aceste doua teze, cu nuantele de rigoare, mai ales la cea dint\u00e2i. O a treia interpretare, dat\u00e2nd tot de la sf\u00e2rsitul anilor ’30, ca si a lui G. Calinescu, si cea mai radicala estetic, ii apartine lui Vladimir Streinu din \u00abClasicii nostrii\u00bb.\u00a0\u00a0 Ea n-a fost evocata dec\u00e2t relativ t\u00e2rziu, c\u00e2nd au fost reeditate volumele de critica ale acestuia din urma. Fiind mai rar mentionata, voi spune, pe scurt, ca ea face din Cosbuc un orasean care se duce la tara in weekend si vede satul intr-o lumina idilica si etnografica.\u201c Nicolae Manolescu este un critic care stie multe, dar nu stie ori se preface ca nu stie totul. Cu at\u00e2t mai putin poate sti in niste \u201enote despre…\u201c scrise in fuga intr-un editorial, fatal rezumativ si incomplet. Insa nu de incompletitudine sufera notele lui, ci de altele. Sa notam c\u00e2teva. In \u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne de la origini p\u00e2na in prezent\u201c (\u201einca nereeditata\u201c!), G. Cosbuc ar fi privit de G. Calinescu potrivit lui N. M. \u201ecu mai mare intelegere estetica, adica mai putin sociologist vulgar\u201c! \u201eMai putin\u201c, dar in definitiv tot gherist si \u201esociologist vulgar\u201c: efectul simplificarii, p\u00e2na la simplism, se vede cu ochiul liber.<\/p>\n
Aidoma unui domn celebru, G. Calinescu facea in \u201eIstoria…\u201c lui \u201eputina estetica realist-socialista\u201c fara ca sa stie si chiar \u201eputin\u201c sociologism vulgar inainte ca acesta sa devina estetica oficiala a primei parti din epoca postbelica. Cum vedem, G. Calinescu e nevoit sa se apere de un \u201ecalinescian\u201c infidel ca N. Manolescu… Sunt si lucruri mai amuzante, de-ar fi adevarate. Asa, nu-i adevarat ca \u201eintreaga critica contemporana a ramas la aceste doua faze, cu nuantele de rigoare, mai ales la cea dint\u00e2i\u201c. Cea dint\u00e2i e, se intelege, teza gherista, sociologist vulgara. Nu e chiar exact nici ca a treia interpretare, a lui Vladimir Streinu, a fost \u201emai rar mentionata\u201c, din contra, ea a inspirat carti intregi ce revizuiesc, in perioada postbelica, viziunea \u201esociologist vulgara\u201c, predominanta dupa opinia lui N. Manolescu. In fine, nu e defel adevarat ce sustine criticul si istoricul literar atunci c\u00e2nd spune ca in anii ’70-’80 \u201eopera (lui Cosbuc) nu putea fi comentata dec\u00e2t in clisee\u201c. In clisee, se intelege, \u201egheriste\u201c si eventual nationaliste: \u201eSunt suflet in sufletul neamului meu …\u201c. Noroc cu talentul lui N. Manolescu de a se contrazice de la un paragraf la altul: c\u00e2nd semnaleaza cea de-a treia interpretare, a lui Vladimir Streinu, cea din \u201eClasicii nostri\u201c, din 1943 si reeditata in 1969 si c\u00e2nd a treia interpretare a facut epoca, vadind ca in anii ’70-’80 opera lui Cosbuc putea fi interpretata, slava Domnului, si \u201ealtfel dec\u00e2t in clisee\u201c! Ca, la r\u00e2ndul ei, noua (vechea!) interpretare a lui Vl. Streinu putea deveni si chiar a devenit, prin preluare masiva in epoca, un alt \u201ecliseu\u201c \u2013 nu-i dec\u00e2t un reflex natural de istorie literara: o istorie a succesiunii \u201ecliseelor\u201c, altfel spus, a \u201erevizuirilor\u201c permanente. Seducatoare si incarcata de germenii contagiunii, noua formula de interpretare a lui Cosbuc din anii ’70-’80 este aceasta: \u201eNoua, azi, scrie Vl. Streinu in \u201eClasicii nostri\u201c, poetul ne apare oarecum diferit (in raport cu \u201epoetul taranimii\u201c din viziunea lui Gherea \u2013 n.n.). Cu deosebire in chestiunea infatisarii vietii taranesti, idilismul acesteia, adica deformarea ei in sensul inocentei, starea festiva sub care e vazuta neintrerupt, fericirea muncii si a conditiei generale taranesti sunt elemente nu at\u00e2t straine \u00abnoua, orasenilor\u00bb, (cf. Gherea \u2013 n.n.); ele se gasesc implicate in insusi modul de a vedea pe taran \u2013 al intelectualului orasean. Cu aceiasi ochi priveau c\u00e2mpul si syracuzanii, pe gustul carora scria Theocrit \u2013 si curtea lui August, pe gustul caruia scria Virgil \u2013 si saloanele franceze pentru a caror desfatare scria un Delille sau Parmy. Caci perspectiva bucolica se deschide de pe \u00abtrotuar\u00bb asupra vietii rustice s\u2026t Cu George Cosbuc, din acest punct de vedere ne aflam in vremea prozodiilor glorioase, dupa care un Horatiu imperechea iambii cu dactilii, dactilii cu troheii si combina coriambii. s\u2026t Atentiunii critice \u2013 incheia Vl. Streinu \u201ea treia interpretare a lui Cosbuc\u201c \u2013 il recomanda pentru viitor natura lui de geniu horatian al versificatiei.\u201c Preluata si rasp\u00e2ndita fulgerator in anii ’70-’80, interpretarea lui Vladimir Streinu n-a fost \u201erar mentionata\u201c, din contra. Exemplele abunda si n-o sa abuzez de ele. Destul sa reamintesc ca presa de partid a epocii comenteaza, p\u00e2na si ea!, pe larg noua interpretare estetica a poetului taranimii: \u201eAltminteri, poetul care nu intelegea \u00abmodernismul\u00bb macedonskian \u2013 scria un recenzent \u2013 nu e strain de sensibilitatea autorului \u201eNoptii de mai\u00bb, c\u00e2nd, deasupra chinului launtric, inalta c\u00e2ntari senine \u00abnoptii de vara\u00bb. Deosebirea e mai degraba de stil. Pare o enormitate alaturarea \u2013 dar Macedonski e, uneori, un Cosbuc neurastenizat de citadinism…\u201c. Dupa revelatia noii interpretari propuse de Vladimir Streinu aparea, in acelasi interval istoric plin de \u201eclisee\u201c, exegeza unui t\u00e2nar critic, Petru Poanta (\u201ePoezia lui George Cosbuc\u201c, 1976) care, pe urmele lui Streinu, supune poezia lui Cosbuc unei \u201eatentiuni critice\u201c pline de finete si subtilitate. Noul critic opereaza in fapt o restituire: lectura lui Petru Poanta este o spectaculoasa revizuire. Ea scoate poezia lui Cosbuc de sub tirania \u201ecliseelor\u201c vechi sau noi. Poezia lui Cosbuc, e adevarat, tradeaza natura, in genul in care o face si rafinamentul \u201etaraniilor\u201c lui Creanga. O lectura numai subtila ram\u00e2ne in chip fatal la o solutie fara iesire: a lui Gherea ori a lui Vladimir Streinu. Poezia lui ar fi intruchiparea unui rafinament formal, intr-un caz \u2013 incoronarea absoluta a sufletului taranesc, in celalalt: dupa ce si-a asumat partea de adevar din astfel de \u201eerori\u201c fertile, Petru Poanta este la fel de departe de ambele solutii. Dupa 1989, cea mai convingatoare revizuire a poetului taranimii, indatorata si ea sugestiilor din interpretarea lui Vladimir Streinu, apartine lui Mihai Zamfir. O istorie literara, chiar una pe sarite, n-are cum s-o ocoleasca…<\/p>\n
<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Aflata intr-o forma excelenta, revista \u201eSaeculum\u201c de la Focsani fondata de regretatul Alexandru Desliu propune atentiei c\u00e2teva teme de mare interes sub semnaturi prestigioase. Editorialul criticului Mircea Dinutz, redactorul sef al revistei, supune reflectiei paradoxul ciudat al scriitorului caruia moartea ii inmulteste subit numarul de prieteni. \u201eIn cultura rom\u00e2na, nota apoftegmatic Marta Petreu \u2013 un… Cite\u0219te mai mult »Urmasii lui Oedip<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[550,6046,6047,5896,1521,6048,124,2845,184,4379],"class_list":["post-8562","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-adrian-paunescu","tag-dobrogeanu-gherea","tag-george-cosbuc","tag-ioan-es-pop","tag-mircea-cartarescu","tag-mircea-dinutz","tag-nicolae-manolescu","tag-petru-poanta","tag-socialism","tag-vladimir-streinu"],"views":1980,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8562","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8562"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8562\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8562"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8562"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8562"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}