{"id":8533,"date":"2011-07-21T15:30:12","date_gmt":"2011-07-21T13:30:12","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8533"},"modified":"2011-07-21T15:30:41","modified_gmt":"2011-07-21T13:30:41","slug":"pana-la-capat-%e2%80%9enever-let-me-go%e2%80%9c-de-mark-romanek","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/pana-la-capat-%e2%80%9enever-let-me-go%e2%80%9c-de-mark-romanek\/","title":{"rendered":"P\u00e2na la capat: \u201eNever let me go\u201c de Mark Romanek"},"content":{"rendered":"<p>Independent de calitatile sale propriu-zise, succesul acestei ecranizari dupa un roman de Kazuo Ishiguro depinde de puterea de adaptare a fiecarui spectator la cel putin doua modificari majore de pozitionare ale filmului insusi. Admit\u00e2nd ca intram in sala de cinema fara sa fi citit romanul lui Ishiguro si fara sa stim nimic despre filmul lui Romanek, suntem confruntati pe r\u00e2nd cu o drama, cu o distopie, apoi cu un film de dragoste. In cel putin doua din aceste ipostaze (de science fiction si de film de dragoste), \u201eNever let me go\u201c e la fel de bine integrat precum un calugar budist intr-un bar de strip-tease. In primul caz, trecerea de la un filon la altul se face printr-o serie de aluzii at\u00e2t de fine inc\u00e2t necesita un efort considerabil pentru a le putea interpreta ca atare; finalul, pe de alta parte, e at\u00e2t de evident, inc\u00e2t pare ca ne vorbeste nu protagonista, ci firma de PR careia i-a fost incredintata promovarea filmului. Ceea ce Kathy (Carey Mulligan) ne spune nu sunt cuvintele ei, ci o pastila care se cere inghitita, o colectie de slogane, morala, cum ar numi-o unii, adica ceea ce ar fi trebuit sa putem pricepe si singuri, dar mai sigur e sa ni se spuna. Impreuna, toate aceste contradictii fac un film pe c\u00e2t de inegal, pe at\u00e2t de captivant, condamn\u00e2ndu-l si salv\u00e2ndu-l in acelasi timp.<br \/>\nElevi model<br \/>\nKathy, Tommy si Ruth sunt elevi la o scoala englezeasca privata cu totul aparte. At\u00e2t in timpul cursurilor, c\u00e2t si in afara lor, copiii de la Hailsham sunt tratati cu respectul rezervat indeobste sfintelor moaste. Nici vorba de severitate excesiva, de reguli absurde sau de pedepse demente, asa cum am vazut, bunaoara, in \u201eIf&#8230;\u201c al lui Lindsay Anderson. Si totusi, cu c\u00e2t grija cu care sunt tratati e mai mare, cu at\u00e2t ne pare internatul mai sinistru. Intr-adevar, dupa ceva timp, cladirea si sistemul mai mare din care ea face parte isi releva adevaratul caracter: toti copiii sunt clone menite sa satisfaca cererea de organe vitale. Ceea ce, de indata ce devin adulti, incep sa si faca.<br \/>\nExcept\u00e2nd aceasta extravaganta SF, lumea in care ei traiesc e una si aceeasi cu lumea noastra. Distopiile clasice au drept decor domuri suprasecurizate, orase subterane, ferite de aerul toxic sau de razele soarelui, planete straine, pe scurt, o realitate cu totul alta dec\u00e2t cea in care traim. In cel mai rau caz, o distanta temporala linistitoare ne despartea pe noi, cei din sala, de ei, cei de pe ecran. De data aceasta, apocalipsa morala are loc acum (sau in urma cu nu prea mult timp, povestea fiind plasata in anii &#8217;70 si &#8217;80), iar calaii sunt cu nimic diferiti de noi insine.<br \/>\nDeschis \/ inchis<br \/>\nInteresant in filmul lui Romanek e ca, desi sunt la r\u00e2ndul lor oameni ca toti oamenii, Kathy, Tommy si Ruth isi asuma statutul de unelte si actioneaza ca atare. De la \u201eLogan&#8217;s Run\u201c sau \u201eSoylent Green\u201c la ecranizari precum \u201eFahrenheit 451\u201c sau \u201e1984\u201c, odata ce descoperea, treptat sau brutal, monstruozitatea sistemului caruia i se supunea, protagonistul incerca din rasputeri, cu grade variabile de siretenie si succes, sa-l submineze. In fiecare dintre cazurile citate, reusita sau moartea erau singurele variante pe care le avea la dispozitie. C\u00e2teodata, rezistenta eroului ii aparea acestuia (dar si noua) ca o alegere care se impunea de la sine. Alteori, impotrivirea lui la rigorile unui status quo abrutizant era de fapt cea a eroului american tipic, care, oriunde ar fi (in timpul Razboiului Civil, in mall, la cumparaturi sau departe, in spatiu), tot un serif ram\u00e2ne.<br \/>\nPentru Kathy, Tommy si Ruth, supravietuirea nu exista nici macar ca notiune. Impotrivirea lor in fata sistemului care ii condamna e zero, desi scaparea e cum nu se poate mai aproape: ajunge pur si simplu sa fuga, caci nimeni nu-i pazeste. Numai ca aceasta salvare ne pare la indem\u00e2na doar noua, nu si lor. Regulile lumii in care ei traiesc elimina aceasta optiune, iar curajul romanului si al filmului e ca duc conventia p\u00e2na la capat. In ceea ce constituie unica lor incercare de a-si schimba soarta, Kathy si Tommy dau ascultare unor zvonuri care ii indeamna nu sa puna la indoiala sau sa infrunte, ci doar sa fenteze establishment-ul, si asta pentru o scurta perioada de timp.<br \/>\nAduc\u00e2nd pe ecran acest sistem dintr-un trecut imaginar si veghind ca regulile sa-i fie respectate, Romanek infr\u00e2nge un sistem c\u00e2t se poate real: pe cel de acum.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Independent de calitatile sale propriu-zise, succesul acestei ecranizari dupa un roman de Kazuo Ishiguro depinde de puterea de adaptare a fiecarui spectator la cel putin doua modificari majore de pozitionare ale filmului insusi. Admit\u00e2nd ca intram in sala de cinema fara sa fi citit romanul lui Ishiguro si fara sa stim nimic despre filmul lui&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/pana-la-capat-%e2%80%9enever-let-me-go%e2%80%9c-de-mark-romanek\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">P\u00e2na la capat: \u201eNever let me go\u201c de Mark Romanek<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[6039,150,83],"class_list":["post-8533","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-never-let-me-go","tag-cinema","tag-film"],"views":4483,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8533","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8533"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8533\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8533"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8533"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8533"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}