Iata un alt cuv\u00e2nt important, \u201ea porni\u201c, a carui origine se presupune ca ar fi slavonul porinonti. Facem, asadar, o noua derogare de la intentia initiala a seriei noastre de ipoteze etimologice, aceea de a pasi, intr-o prima etapa, pe asa-numitele pete albe ale limbii rom\u00e2ne. Sau, a porni pasind pe terenul cuvintelor obscure, pentru care nu s-au gasit p\u00e2na acum prototipuri indeajuns de convingatoare. Cuv\u00e2ntul \u201ea porni\u201c inseamna, cum stim si cum l-am folosit chiar noi in fraza anterioara, in primul r\u00e2nd \u201ea incepe\u201c, \u201ea (se) pune in miscare\u201c.<\/p>\n
Apare aici intrebarea: De ce ne oprim tocmai acum la acest cuv\u00e2nt? Raspunsul e simplu: pentru ca s-a ivit clipa cu prilej, si anume prilejul de a propune drept etimon unul dintre cuvintele latinesti despre care intr-un articol anterior am presupus ca se afla la originea verbului \u201ea (se) pipernici\u201c, admit\u00e2nd un proces de interferenta: prin asocierea str\u00e2nsa a lui non pepercisti (n-ai crutat) cu neque fornicemur (sa nu ne desfr\u00e2nam), care, cu timpul, s-au suprapus si au fuzionat intr-un singur corp fonetic: peper (cisti) + (for) nice(mur) = pipernici. Alaturarea s-a facut in contexte speciale: doua pasaje memorabile din Sf\u00e2nta Scriptura.<\/p>\n
Limba nu evolueaza insa exclusiv in planul inalt al comandamentelor spirituale, ci curge pe mai multe albii, dintre care cea mai larga este albia comandamentelor vietii primare. Ei bine, daca fornico, are inseamna, in latina crestina, consemnata la noi in dictionarul lui Gutu, ‘a curvasari, a se prostitua’ (Tertulian), putem presupune ca acelasi cuv\u00e2nt, care exprima in Sf\u00e2nta Scriptura o fapta aspru condamnata de legea crestina, p\u00e2na intr-acolo inc\u00e2t, asa cum am vazut, excesele pasiunii erotice sunt amenintate de piperniceala, a putut fi totusi folosit curent si cu intelesul largit de pasiune nestap\u00e2nita, impreunare trupeasca pur si simplu, in fond, expresia instinctului de perpetuare a speciei, cu care omul se lupta, incerc\u00e2nd sa-l disciplineze cu mai mult sau mai putin succes.<\/p>\n
Filonul erotic poate fi lesne detectat si in definitia succinta din DEX, din care extrag c\u00e2teva acceptii si expresii idiomatice, in genere pastratoare de sensuri vechi. Putem percepe, bunaoara, un accent de vehementa, de nestap\u00e2nire, in acceptia: \u201ea izbucni (cu referire la actiunile si manifestarile oamenilor)\u201c, precum si in toate acceptiile de la sensul 4: \u201eTranz. A indemna pe cineva la un lucru; a-l determina sa faca ceva; a stimula, a imboldi. A intar\u00e2ta, a at\u00e2ta, a inversuna\u201c. Mai mult, urme crestine se pastreaza, neindoielnic, in expresiile \u201ea porni cu dreptul\u201c si \u201ea porni cu st\u00e2ngul\u201c , folosite pentru a consemna izb\u00e2nda sau, dimpotriva, esecul. Dar, mai cu seama si in chip hotar\u00e2tor, in expresia populara \u201ea porni grea\u201c = a ram\u00e2ne insarcinata.<\/p>\n
Conotatiile erotice sunt consemnate din belsug si in DLR, de la poezia populara p\u00e2na la autorii contemporani, cum se poate vedea din urmatoarea selectie:<\/p>\n
\u2013 \u201eMi-e neicutu-n porneala\u201c;<\/p>\n
\u2013 \u201eDa-i bani de cheltuiala\/si trasura de porneala\u201c;<\/p>\n
\u2013 \u201eSupuind pornealele trupului subt ascultarea sufletului\u201c (Dosoftei);<\/p>\n
\u2013 \u201eSupuindu-ma pohtelor lor si pornealelor celor dobitocesti\u201c (Varlaam si Ioasaf);<\/p>\n
\u2013 \u201eSi s-a pornit iubita\/si s-a pierdut in zare\u201c (Bacovia);<\/p>\n
\u2013 \u201eBaba Cloanta se porneste\/ fara grija de pacat\u201c (Alecsandri).<\/p>\n
Apoi expresiile: \u201e a o porni razna\u201c si \u201ea porni nunta\u201c (care ar putea sa fie la originea slavonului porinonti, presupusul prototip pentru \u201e a porni\u201c, si nu invers), ca de exemplu: \u201eFoarte t\u00e2nar fiind inca\/pornind nunta s-a-nsurat\u201c (Pann) si \u201eSa iertati, boieri, ca nunta\/s-o pornim si noi alaturi\u201c (Eminescu).<\/p>\n
In sf\u00e2rsit, expresia care figureaza si in DEX, cea mai concludenta pentru originea cuv\u00e2ntului, din care razbate puternic instinctul de perpetuare, in sav\u00e2rsirea si consecintele sale : \u201ea porni grea\u201c, pentru care DLR-ul ne ofera si varianta ( invechita) \u201ea porni intr-adaos\u201c = a ram\u00e2ne insarcinata, cu urmatoarele exemple:<\/p>\n
\u2013 \u201eDupa a caruia tare fagaduinta, au pornit grea de d\u00e2nsul\u201c (Sincai)<\/p>\n
\u2013 \u201eFragi si capsune pentru cineva care pornise intr-adaos\u201c (Creanga)<\/p>\n
\u2013 \u201eDupa c\u00e2tva timp bagara de seama, at\u00e2t imparateasa, cat si bucatareasa, ca au pornit grele\u201c (Reteganu)<\/p>\n
Alaturi de \u201eporneala\u201c, substantivul \u201epornire\u201c (in fond, infinitivul lung al verbului) are si el conotatii de aprindere a simturilor sau de imbold spre pacat, ceea ce face sa se vorbeasca frecvent despre \u201epornirea vicleanului\u201c sau sa se creada in popor ca orice pornire vine de la diavol. De aceea, bunaoara, \u201ese aprinde tam\u00e2ie, caci de tam\u00e2ie fuge dracul pornitor al furtunii\u201c(Pamfile) sau:<\/p>\n
\u2013 \u201eM\u00e2ndro, m\u00e2ndruleasa mea,\/unde ti-i pornirea ta?\/Spusu-ti-am, bade, odata,\/ ca ma duc sara la balta\u201c;<\/p>\n
\u2013 \u201eCucul zice de pornire,\/turturica de jelire\u201c (Alecsandri);<\/p>\n
\u2013 \u201eL-au mai intarit in rugaciunea lui de a infr\u00e2na acum deodata pornirea simtamintelor\u201c (Asachi);<\/p>\n
\u2013 \u201eFar’de lege-i da porniri\/a lucra neomeniri\u201c (I.Vacarescu);<\/p>\n
\u2013 \u201eUn fel de pornire furioasa si nesocotita il facu sa caute pretutindeni victime ale placerilor sale\u201c (Filimon);<\/p>\n
\u2013 \u201eSe sfia sa-si marturiseasca pornirea, socotindu-se cam prea in v\u00e2rsta pentru ea\u201c (Bratescu-Voinesti);<\/p>\n
\u2013 \u201eRaspunse imbratisarii lui c-o pornire salbatica\u201c (Sadoveanu).<\/p>\n
Cu etimologie necunoscuta, de asta data, figureaza in DEX verbul \u201ea zg\u00e2ndari\u201c, cu varianta \u201ea zg\u00e2ndara\u201c, pentru care propun prototipul latin scadalizo,are din perioada crestina (dupa Gutu): V.tr. A scandaliza, cu sbst. scandalum,i 1. piatra de poticnire 2. (fig.) cadere in pacat, pacatuire (la Tertulian).<\/p>\n
Probabil ca scandalizo s-a format in perioada latinei crestine din scando (a se urca, a ajunge la) si lis,tis (litigiu, disputa).<\/p>\n
In Sf\u00e2nta Scriptura, verbul scandalizo (din care provine a zg\u00e2ndari) e folosit destul de frecvent in confruntarea dintre vechea si noua morala, av\u00e2nd de cele mai multe ori, in rom\u00e2na, echivalentul \u201ea (se) sminti\u201c, dar (atentie!) nu lipseste nici traducerea \u201ea scandaliza\u201c, iar prezenta acestui cultism ne dovedeste ca traducatorul a avut la indem\u00e2na si un text in latina.<\/p>\n
Sa vedem neint\u00e2rziat acest exemplu, din \u201eMatei\u201c, 15, 10-12 : \u201eSi chem\u00e2nd la Sine multimile, le-a zis: Ascultati si intelegeti: Nu ceea ce intra in gura spurca pe om, ci ceea ce iese din gura, aceea spurca pe om. Atunci, apropiindu-se, ucenicii I-au zis: Stii ca fariseii, auzind acest cuv\u00e2nt, s-au scandalizat (scandalizati sunt)?\u201c<\/p>\n
Tot in \u201eMatei\u201c se ajunge in repetate r\u00e2nduri la litigiu, piedica sau poticnire (scandalum), in Cap. 16, 17 si 18. Iata c\u00e2teva pasaje care, prin dificultatea intelegerii lor de catre ucenici, provoaca scandal sau sminteala:<\/p>\n
Cap.16 (\u201eCea dint\u00e2i vestire a patimilor\u201c), 23: \u201eIar El, intorc\u00e2ndu-Se, a zis lui Petru: Mergi inapoia Mea, satano! Sminteala Imi esti (scandalum est mihi); ca nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor\u201c.<\/p>\n
Cap.17 (\u201eA doua vestire a patimilor\u201c), 26: \u201eDar ca sa nu-i smintim pe ei (non scandalizemus eos), merg\u00e2nd la mare, arunca undita etc.\u201c Se poate presupune ca, acolo unde astazi ni s-a transmis echivalentul \u201ea sminti\u201c, c\u00e2ndva, intr-o faza veche a limbii, neconsemnata in versiunea acestui pasaj, echivalentul era \u201ea zg\u00e2ndara\u201c, consemnat in schimb de limba curenta. Pasajul de mai sus suna atunci, cum si astazi poate suna firesc: \u201eDar ca sa nu-i zg\u00e2ndarim pe ei etc.\u201c<\/p>\n
Cap.18 (\u201eCine este mai mare in imparatia cerurilor\u201c), 6: \u201eIar cine va sminti (scandalizaverit) pe unul dintr’acestia mici care cred in Mine, mai bine i-ar fi lui sa-si at\u00e2rne de g\u00e2t o piatra de moara si sa fie aruncat in ad\u00e2ncul marii\u201c.<\/p>\n
Un ecou al acestui pasaj (Parvulorum humilitas) despre sminteala pruncilor curati la suflet aflam in c\u00e2teva exemple inregistrate in DLR: \u201eSi cei mai avani incep sa zg\u00e2ndareasca pe cei mai slabi de fire\u201c (SEZ. VIII, 119); sau in expresia \u201eNu zg\u00e2ndari focul de sub cenusa\u201c cu sensul de \u201ea nu da prilej raului sa se ivreasca\u201c; sau in proverbul (din colectia Zanne) \u201eFocul ce nu te supara nicicum sa-l zg\u00e2ndari\u201c; sau in folclor: \u201eInsa Daian ce facea?\/ pe H\u00e2rgot mi-l zg\u00e2ndarea,\/cu nevasta mi-l lega\u201c.<\/p>\n
Pentru sensul ‘a freca, a zadari o rana, o buba etc.’, DLR da urmatorul exemplu: \u201eMai vrei inca sa zg\u00e2ndaresti rana pe care a facut-o constiinta dumitale in inima singurului meu copil?\u201c(I. Negruzzi), in care de asemenea putem recunoaste un ecou departat al pasajului biblic citat mai inainte, referitor la pruncii smeriti, amenintati de sminteala (18,6), precum si al altui pasaj, tot din \u201eMatei\u201c, 18,8: \u201eSi daca ochiul tau te sminteste (scandalizat te), scoate-l si arunca-l de la tine etc.\u201c<\/p>\n
In sf\u00e2rsit, in \u201ePsalmul 139\u201c, int\u00e2lnim un pasaj cu ecou cert pentru sensul ‘piedica, poticnire’, cu toata concretetea contactului direct si dur ce ne trimite la zg\u00e2ndarirea unei rani: \u201ePusu-mi-au cei m\u00e2ndri cursa mie si funii; curse au intins picioarelor mele; pe carare mi-au pus pietre de poticneala (iuxta iter scandalum posuerunt mihi).\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"