Exista relativ putine personaje \u00een \u201eJurnalul scris \u00een a treia parte a zilei\u201c, iar cele care sunt ies doar episodic \u00een lumina rampei, caci ego-ul Angelei Marinescu ocupa aproape \u00eentreaga scena. Daca apare din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd si o alta figura, ea nu e dec\u00e2t un element de atmosfera a momentului surprins \u00een jurnal, asa cum este el trait, simtit de cea care \u00eel exprima cu sufletul \u00een palma si fara menajamente: \u201eNimic nu justifica o ticalosie \u2013 nota la 18 iunie 2001 \u2013, nici boala (iar din acest punct de vedere experienta Angelei Marinescu e terifianta \u2013 nota mea), nici moartea, nici talentul si nici geniul. Daca Mariana Marin este bolnava trebuie sa o iert pentru faptul de a fi \u00eemprastiat zvonul ca am colaborat cu securitatea? Trebuie sa-l iert pe Daniel Corbu pentru faptul de a-mi fi luat bani fara sa-i mai \u00eenapoieze, numai pentru ca, \u00eentre timp, a devenit un amar\u00e2t lipsit de har? Trebuie sa-l iert pe Marcel Bunea ca a fost nepoliticos cu mine \u00eentr-o situatie dificila, numai pentru ca este talentat?\/ D-nii Plesu si Liiceanu, pentru ca sunt, din punctul de vedere instrumental, intelectuali rasati, trebuie sa fie degrevati de vina de a fi fost oportunisti? Nimic nu scuza nimic si nici eu nu pot fi scuzata de nici un rau pe care l-as fi putut face celor de l\u00e2nga mine sau si celor mai \u00eendepartati de mine. Ticalosia nu are scuze, vine de nicaieri si de pretutindeni si trebuie amendata urgent\u201c.
\nModul \u00een care \u00eel pune asa-zic\u00e2nd la zid pe Marin Mincu si, \u00een context, pe optzecisti, iar asta c\u00e2nd fostul mentor de la cenaclul Euridice \u00eencercase, chipurile, sa o menajeze, deform\u00e2nd \u00eensa realitatea, mi se pare definitoriu pentru maniera de a se pozitiona si reactiona a Angelei Marinescu. \u00centruc\u00e2tva, cel putin ca ton, ea \u00eemi aminteste de Ileana Malancioiu din \u201eRecursul la memorie\u201c, din \u201eCalatorie spre mine \u00eensami\u201c sau \u201eExercitii de supravietuire\u201c. Textul se intituleaza \u201eScrisoare deschisa d-lui Marin Mincu\u201c si este de o \u201edirectete\u201c, ca sa folosesc chiar un termen al autoarei, greu de suportat pentru cel\/ cei \u00een cauza: \u201e\u2026 Dumneavoastra veniti nonsalant si declarati sus si tare ca tinerilor nu le-a placut poezia optzecista (\u00een speta, a lui Florin Iaru, fost lider al generatiei, c\u00e2nd, de fapt liderul lor a fost si este considerat Mircea Cartarescu), ci numai poezia mea. Ce spiridus \u00eentunecat s-a \u00eenghesuit prin colturi pentru a scoate untul din poemele mele si a rastalmaci faptele? Desigur, poate fi scos oric\u00e2t unt din ceea ce am scris, dar sa lasam timpul sa faca decantarea respectiva. Ideea ca as putea ram\u00e2ne cu poezia \u00een mintea celorlalti datorita unei minciuni, de-a dreptul, ma scoate din minti s\u2026t. Cum ar putea sa placa tinerilor poezia mea c\u00e2nd ei merg toti, cu toata fronda de care sunt \u00een stare, pe o linie estetizanta, minimalista, livresca si ludica? Ei sunt at\u00e2t de tociti din punct de vedere afectiv \u00eenc\u00e2t nu mai simt dec\u00e2t atunci c\u00e2nd le sunt ratacite simturile, c\u00e2nd intervine perversiunea, inversiunea si o hemipareza a unei revolte post\u2026 decembriste.\/ Stiti foarte bine, D-le Marin Mincu, ca, la sedinta de cenaclu la care m-am \u00abprodus\u00bb, pe l\u00e2nga ca nu au venit si nici nu au vorbit aproape deloc tinerii poeti, cei ce, totusi, au vorbit, nu au reactionat favorabil s\u2026t De ce sa nu recunoastem ca tocmai marele Florin Iaru a fost receptat cu bucurie?\u201c Etc.
\nCineva, precum cel ce semneaza aceste r\u00e2nduri, care nu cunoaste atmosfera cenaclului condus de Marin Mincu dec\u00e2t prin intermediul fostului supliment literar al unui defunct cotidian, nu poate sa-si dea seama despre ce anume s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een acea sedinta. Parca nu-mi vine sa cred ca regretatul critic ar fi facut-o din neagra, alba sau invers. Mai degraba cred ca la mijloc ar putea fi un sentiment de frustrare, dar, eventual, si de insatisfactie fata de nivelul discutiilor de acolo. Oricum, Angela Marinescu foloseste prilejul de a mai lansa c\u00e2teva sageti \u00een directia optzecistilor pe care am vazut c\u00e2t de mult \u00eei iubeste cu tot cu liderul lor, Mircea Cartarescu.
\nAparent contradictorie, de multe ori paradoxala, confesiunea Angelei Marinescu este, \u00een fond, de o profunda coerenta, dar si necrutatoare cu biografia si poezia proprie, desi, \u00een opinia sa, \u201esinceritatea este o calitate morala de m\u00e2na a doua\u201c. Evocarile sau schitele de portret survin numai atunci c\u00e2nd autoarea vrea sa-si argumenteze \u00eentr-un fel marturisirea, folosindu-le adica pentru a se autocaracteriza. Iata una dintre ele care mi se pare definitorie \u00een ceea ce o priveste: \u201eA fost si \u00abdreptatea\u00bb tarii mele o problema si o optiune a mea tocmai c\u00e2nd paream a fi obsedata de mine \u00eensami. Am scris, cred ca prin 1990, \u00een \u00abCuv\u00e2ntul\u00bb un articol despre ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een Tg. Mures, \u00een martie 1990, dupa ce am avut o conversatie edificatoare cu d-na Smaranda Enache. Am fost atunci, cred, singura rom\u00e2nca mai rasarita care vedeam exact lucrurile (eram \u00een tema) si nu derapam \u00een g\u00e2ndire datorita sloganurilor despre Europa Unita si alte fleacuri subversive. Au trecut anii si \u00abintuitiile\u00bb mele s-au adeverit. Prin 1991-1992 a fost o delegatie a revistei \u00ab22\u00bb la Budapesta, din care faceau parte d-nii Gabriel Liiceanu, Mircea Dinescu, Victor B\u00e2rsan si altii si, c\u00e2nd s-au \u00eentors, a fost publicata \u00een paginile revistei conferinta sau luarea de cuv\u00e2nt a d-lui Victor B\u00e2rsan, la Budapesta, \u00een care afirma ca suntem un popor de m\u00e2na a doua etc. Nimeni nu a protestat, nici un rom\u00e2n nu a pl\u00e2ns. Toti erau, putin timp mai t\u00e2rziu, cu ochii pe dl. Horia Roman Patapievici, ce navalise pe scena literelor noastre. Am asteptat o reactie din partea d-lui Nicolae Manolescu, febletea mea, ca sa zic asa, ca\u00a0 critic si om de litere, eludam \u00een minte ca era si om politic. Cel mai mult m-a durut ca exact si domnia sa nu a luat nici o pozitie si s-a complacut sa faca politica \u00abpe jumatate\u00bb. Stia ca faptul politic presupune, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t esti scriitor, o luare de decizie rapida convertita \u00een text. Eu eram un nimeni, cum ma consider si acum (suntem \u00een 21 iulie 2001 \u2013 nota mea), chiar daca, uneori, limbajul meu \u00eesi da arama pe fata si de aceea abia acum ma \u00eenvrednicesc sa scot aceste cuvinte din uscata mea gura de h\u00e2rtie si cerneala arsa. Nu am nici o functie sociala, colegii mei ma iau peste picior, Buduca \u00eemi spune ca nu am nici o valoare ca om si ca numai poezia mea conteaza, ca am scris \u00eempotriva revistei \u00ab22\u00bb dintr-o ranchiuna penibila, pentru ca nu am facut sau nu fac parte din gruparea elitista cu pricina, altii ma \u00eentreaba, cu un z\u00e2mbet complice \u00een coltul gurii, cum devine chestia cu orgasmul \u00een poezie, altii ma considera desueta din pricina batr\u00e2netii etc., etc., nici nu mai este nevoie sa enumar toate relele \u00een care sunt \u00eenghesuita cu umor sau fara\u201c.
\nDintre cei pomeniti \u00een textul pe care l-am reprodus, nu stiu nici acum, dupa atatia ani de la aparitia jurnalului, cine este Victor B\u00e2rsan. O fi vreo personalitate cu o opera care mi-a ramas necunoscuta?! Tot ce se poate. Parca \u00eemi vine totusi sa-i spun Angelei Marinescu, nu fara o usoara unda de repros, ca a tras cu tunul \u00een muste. Ce importanta are ce afirma la Budapesta despre poporul rom\u00e2n un neica B\u00e2rsan?!
\nFoarte interesante sunt consideratiile Angelei Marinescu despre \u201edisidenti\u201c si \u201erevolutionari\u201c, de pilda cele din eseul intitulat \u201eAristocratii luati cu japca\u201c. La un moment dat, autoarea \u00eesi aminteste: \u201eC\u00e2nd l-am \u00eentrebat \u00een 1990 pe Alexandru George de ce nu a facut disidenta, el, \u00een a carui structura de intelectual intra, p\u00e2na \u00een ultimele straturi ale tesaturii lui din carne si s\u00e2nge, spiritul dreptatii, s-a uitat buimac la mine si mi-a raspuns simplu: sunt un aristocrat\u201c.
\n\u00centr-adevar, este un aristocrat si un spirit liber. Un scriitor polivalent, un intelectual cu adevarat de elita care crede \u00een libertatea spiritului. O libertate pe care nimeni nu ti-o poate oferi \u2013 nici macar disidentii sau revolutionarii, cu sau fara ghilimele, si care nu avea nevoie sa fie ratificata de muncitorii cu gura la microfoanele unor posturi de radio, astazi disparute. Da, Alexandru George, pe care l-am tachinat uneori pentru faptul ca e mult prea m\u00e2ndru de originea sa burgheza si, mai ales, \u00eentruc\u00e2t a fost nu o data nedrept cu marele scriitor Marin Preda pentru originea taraneasca a acestuia, este un aristocrat\u2026 Asa cum Angela Marinescu \u00eensasi, careia nu-i plac gruparile elitiste postdecembriste, este o veritabila aristocrata…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Exista relativ putine personaje \u00een \u201eJurnalul scris \u00een a treia parte a zilei\u201c, iar cele care sunt ies doar episodic \u00een lumina rampei, caci ego-ul Angelei Marinescu ocupa aproape \u00eentreaga scena. Daca apare din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd si o alta figura, ea nu e dec\u00e2t un element de atmosfera a momentului surprins \u00een jurnal, asa… Cite\u0219te mai mult »Jurnalul ca autoportret (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[321,5829],"class_list":["post-8512","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-angela-marinescu","tag-mariana-marin"],"views":1441,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8512","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8512"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8512\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8512"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8512"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8512"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}