{"id":8509,"date":"2011-07-21T15:03:46","date_gmt":"2011-07-21T13:03:46","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8509"},"modified":"2011-07-21T15:04:15","modified_gmt":"2011-07-21T13:04:15","slug":"a-cincea-posteritate-a-lui-e-lovinescu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/a-cincea-posteritate-a-lui-e-lovinescu\/","title":{"rendered":"A cincea posteritate a lui E. Lovinescu"},"content":{"rendered":"

Daca pentru E. Lovinescu teoria mutatiei valorilor estetice determina si declansa \u00een mod organic procesul revizuirilor potrivit unei cadente si necesitati naturale, continute, \u00een privinta partii celei mai vizibile a revizuirilor postcomuniste miscarea, desi se vrea si se autopostuleaza drept una naturala si pretinde ca ar tine de fiziologia fireasca a culturii, nu convinge ca demers axiologic sustinut \u00een exclusivitate de principiul estetic, ci se exercita extracorporal, dinspre exteriorul organismului cultural. Sa fie acestea cu adevarat \u201erevizuiri\u201c? Fiindca revizuirea \u00een acceptiune lovinesciana, asa cum cu justete precizeaza un exeget al acestuia, Eugen Simion, \u201enu-i deci expresia unei elasticitati morale, ci opera unui spirit critic iesit din comun, un act de asceza spirituala. La nici un alt critic rom\u00e2n nu se observa un at\u00e2t de dramatic efort de a smulge din opera inima adevarului ei, o \u00eempresurare mai abila si mai staruitoare pentru a gasi o cale spre secretul artei\u201c. <\/strong><\/em>
\n\u00centr-o maniera insidioasa, totusi tot mai agresiva, reteaua normativa extraliterara tinde sa copleseasca, sa secularizeze si controleze palierul estetic, p\u00e2na \u00een punctul unde valoarea intrinseca a operei conteaza mai putin, subordon\u00e2ndu-se mai cur\u00e2nd unor norme de ordin etic si, \u00een ultima instanta, politic. De aici p\u00e2na la ideea de revizionism nu mai e dec\u00e2t un pas, si acela a fost facut. Se stie c\u00e2t de reductioniste si handicapante au fost, pentru cultura rom\u00e2na, \u00een decursul evolutiei sale, criteriile etic si etnic. \u00centr-un articol de mare importanta, pentru ca reprezinta o asumare explicita a lovinescianismului, dar si un tulburator document prin care, referindu-se la \u201ecuvintele straniu testamentare\u201c cu care se \u00eencheie monografia lui E. Lovinescu despre Maiorescu, aparuta \u00een 1940, \u201eavea sa capete \u00een scurta vreme, doar dupa trei ani, sensul unei proprii inscriptii funerare, din specia \u00eensa a acelora ce contrazic, de dincolo, si \u00een vesnicie, dezolarea cu miez nihilist a Ecleziastului\u201c, Mircea Iorgulescu \u00eesi ciopleste propria inscriptie funerara. Trec\u00e2nd \u00een revista, cu exemplara acribie, \u201eposteritatile\u201c dificile, problematice, ale lui E. Lovinescu (numar\u00e2nd cinci posteritati), condus de evidente, constata, nu tocmai surprins, ca, de departe, de cea mai buna receptare, \u201ecea mai ampla si mai glorioasa de p\u00e2na \u00een prezent\u201c,\u00a0 s-a bucurat criticul Sburatorului \u00een anii \u00b460, ani ai asa-zisului \u201edezghet\u201c ideologic: \u201e\u00cen ciuda \u00eengradirilor si a lipsei de libertate reala, climatul este unul de incontestabil triumf al lovinescianismului\u201c.
\nDesi \u201eera de asteptat ca steaua lui E. Lovinescu sa se \u00eenalte si mai mult dupa caderea regimului comunist\u201c, lucrurile nu s-au \u00eent\u00e2mplat asa. Paradoxul este expertizat cu casanta si diagnosticat \u00een termeni foarte precisi de criticul parizian. \u201ePrintr-o regretabila, dar vasta si plina de consecinte deturnare, lovinescianismul a fost redus la o expresie, revizuiri, careia i s-a atribuit un \u00eenteles fara nici o legatura cu cel dat de E. Lovinescu \u00eensusi, chiar violent opus acestuia. Daca prin folosirea si impunerea termenului de revizuiri E. Lovinescu avusese \u00een vedere, \u00een mod exclusiv si fara nici un echivoc, revizuirea propriilor opinii critice, si \u00een functie doar de criteriul estetic, \u00een acord cu doctrina \u00abmutatiei valorilor estetice\u00bb, dupa 1990 conceptul a fost folosit pe scara larga \u00een acceptia primitiva si grosolana de revizuire a literaturii dupa criterii politice si etice, de catre justitiari autoproclamati. Aceasta deviere, care anula sensul \u00eensusi al lovinescianismului, pentru care judecata literara nu se putea nicidecum confunda cu judecata dintr-un tribunal, iar autonomia artei nu putea fi sacrificata pe nici un altar, trebuie desigur \u00eenscrisa \u00een cadrele mai largi ale anticomunismului postcomunist, un fenomen de mari proportii si ale carui explicatii sunt inclusiv de natura psihologiei sociale. Fapt este, totusi, ca si aceasta scamatorie, poate nici premeditata \u00eentotdeauna \u2013 uneori simplu conformism, alteori cea mai banala ignoranta \u2013, nu poate fi exclusa dintre cauzele pentru care cea de a cincea posteritate a lui E. Lovinescu se \u00eenfatiseaza acum, la 60 de ani de la moartea lui, ca una dintre cele mai ofilite, c\u00e2nd firesc era sa fi fost \u00eenfloritoare\u201c.
\nDesigur ca \u00eenfloritoare a cincea posteritate a lui E. Lovinescu nu a fost si nu este, iar paradoxul face ca, \u00een deplina buna credinta si determinata de \u00eemprejurari politice, tocmai fiica marelui critic interbelic sa fie cea care va introduce criteriul etic \u00een evaluarea literaturii contemporane, lans\u00e2nd totodata un concept care \u00eendeobste este preluat \u00een exegeza autohtona ca fiind original. Formula est-etic. Aceasta \u00eensa nu este inventata de Monica Lovinescu, ci, asa cum singura mentioneaza, \u00eentr-o culegere de publicistica, este preluata de la Timothy Garton Ash, acel \u201efauritor de formule fericite\u201c, cum tine sa precizeze autoarea. O data puritatea criteriului estetic fisurata, interpretarea operei literare se va deschide imprudent catre ingerintele, extrem de turbulente, mai ales dupa caderea regimului comunist, ale politicului. Ceea ce, prin mai mult sau mai putin legitima \u201erezistenta prin cultura\u201c, \u00een comunism, fusese alungat pe usa, iata ca, \u00een postcomunist, se \u00eentoarce pe fereastra, si nu oricum, ci cu o virulenta aproape nemai\u00eent\u00e2lnita. Se fac\u00a0 epurari, excomunicari, \u201edeconspirari\u201c, simbolice desigur, iar tonul nu este diferit de al celor \u00eent\u00e2lnite \u00een presa culturala si nu numai, din anii de \u00eenceput al comunismului. Un jdanovism pe dos, cu semn schimbat, \u00een care toleranta pare sa se fi depreciat ireversibil. Intelectualitatea rom\u00e2neasca, scriitorul rom\u00e2n, nu pare, la mai bine de douazeci de ani de la caderea comunismului, dispus la un dialog rational, de ordin cultural. Sa fie posibila rinocerizarea si \u00een conditii de libertate?
\nDaca procesul revizionist reprezinta sau nu o miscare pur literara si un demers de sorginte estetica este o \u00eentrebare superflua ce \u00eesi contine \u00een mod evident si raspunsul. Nu se poate revizui estetic nimic prin mijloace extraestetice. Asadar, nici o revizuire ce nu se declanseaza ca mecanism necesar de reasezare, ca o consecinta naturala a unor acumulari de perceptie si sensibilitate estetica modificate, nu se poate numi cu adevarat revizuire, cel putin din perspectiva consacrata de E. Lovinescu. Cum \u00eensa literatura este departe de a fi un produs de sera autogenerativ si cu forta de propulsie spontanee, e de la sine \u00eenteles ca interactioneaza, chiar si indirect, \u00eentr-un grad mai redus sau mai avansat, cu ideologiile. Dar care ar fi proportia de aur \u00eentre produsul estetic si ideologie \u00een asa fel \u00eenc\u00e2t aliajul sa nu devina toxic? Se pot oare depista si determina critic depasirile de concentratie ideologica susceptibile sa conduca la alterarea si deturnarea valorii \u00een sine a obiectului cultural? De la ce prag \u00eencolo ingerintele ideologice pot deveni nocive? Sunt tot at\u00e2tea \u00eentrebari legitime, mai cu seama pentru un spatiu si un timp convalescente \u00eenca, \u00een urma unui lant de sf\u00e2rtecari politice extreme.
\n\u00centr-un articol publicat \u00een trei parti, \u00een \u201eObservator cultural\u201c, \u201eIluziile revizionismului est-etic\u201c, probabil varianta publicistica a studiului aparut ulterior \u00een volumul \u201eLiteratura si politicul\u201c, Paul Cernat aduce \u00een discutie, poate pentru prima data printr-un discurs echilibrat si eliberat de orice complexe, aceasta problema obsesiva a literaturii rom\u00e2ne contemporane. El identifica \u201ecritica de front\u201c, critica militanta, ca fiind subordonata unor principii care preschimba \u201eordinea prioritatilor contextuale, respectiv suprapunerea deliberata \u00eentre notiunea de \u00abscriitor\u00bb si cea de \u00abintelectual public\u00bb, de instanta civico-morala\u201c. Tot el observa, printr-o modulatie supla si fara parti-pris a g\u00e2ndirii, ca \u201eDin pacare sau din fericire, experienta ne arata ca au putut fi scrise cu aceeasi m\u00e2na si delatiuni (sau texte propagandistice) si carti de mare valoare literara, asa cum \u00abcolaborationisti\u00bb precum Tudor Arghezi sau Ioan Slavici ram\u00e2n, dincolo de orice, scriitori de v\u00e2rf ai literaturii rom\u00e2ne. \u00cen plus, daca \u00een timpul unei ocupatii militare si\/ sau politice \u2013 lesne calificabile drept anormale \u00een raport cu norma libertatii pluraliste \u2013 atari atitudini sunt adecvate, daca nu si legitime, aplicarea retrospectiva a criticii de front devine de la un punct \u00eencolo contraproductiva si inadecvata.\u201c Se poate merge \u00eensa cu interogatia \u00eenca mai departe: daca \u201eaplicarea retrospectiva a \u00abcriticii de front\u00bb apare ca inadecvata, dupa cum si Paul Cernat pare sa fie \u00eencredintat, ne putem \u00eentreba bunaoara de c\u00e2ta adecvare, legitimitate si eficienta s-a bucurat critica militanta aplicata prospectiv si simultan, chiar si \u00een conditiile unei \u201eocupatii militare sau politice\u201c,\u00a0 a servit si sustinut ea cu adevarat continutul axiologic al operei? Fiindca, este evident, excesul de militanta, precum si politizarea actului critic \u00eesi afla radacinile si se nutresc tocmai din filonul \u201ecriticii de front\u201c.
\nE importanta observatia asupra confuziei dintre ideea de \u201escriitor\u201c si aceea de \u201eintelectual public\u201c, de \u201einstanta civico-morala\u201c, dar e si mai important sa aflam cauzele acesteia. Ea nu se face doar de astazi (literatura rom\u00e2na cunoaste un lant \u00eentreg de asemenea confuzii voite si nevoite, \u00eencep\u00e2nd cu actiunea pasoptista), si nici nu se manifesta doar \u00een fostele tari comuniste. Pe de o parte, aceasta confuzie tine de v\u00e2rsta, de tineretea culturilor, iar cumulul de scopuri culturale, sociale, politice pare sa fie un mijloc de sporire a fortei de propulsie a actiunii publice intelectuale, \u00een vremuri de urgenta si de emergenta inaugurala, fondatoare. Este un fenomen firesc si pregateste prima mare diviziune a culturii. Pe de alta parte \u00eensa, dupa ce diviziunea culturii pe domenii distincte s-a \u00eenfaptuit, ideea de intelectual ca \u201einstanta civico-morala\u201c, de intelectual public, capata o coloratura retardatara\u00a0 si vetust-normativa, nu \u00een ultimul r\u00e2nd manipulatorie, ca forma perimata de aroganta culturala. Mass-media, precum, de altfel, toate noile media de propagare a informatiei nu sunt straine de aparitia acestei struto-camile ce se numeste intelectual public. \u00cen climatul unei culturi a consumului se naste, iata, si intelectualul de consum. O data consacrat mediatic, acesta se va folosi de influenta acumulata si, de ce nu?!, va si abuza de ea. E o forma viciata de neopasoptism care, spre deosebire de pasoptismul real, nu mai e necesara, dar se proclama ca atare, profit\u00e2nd de mijloacele publice puse la dispozitie prin care \u00eesi poate exercita puterea. Iar puterea \u00eenseamna institutii, fonduri, notorietate. Acestea nefiind criterii intrinseci ale culturii, ale literaturii \u00een speta, apare ca lesne derapajul dinspre estetic catre ideologic si politic; pentru ca, p\u00e2na la urma, cine altul dec\u00e2t politicul controleaza si utilizeaza institutii, fonduri, notorietati?
\nCa nu doar \u00een fostele tari comuniste se face aceasta confuzie, se stie, daca luam doar exemplul Frantei, bunaoara. Aici o serie de intelectuali, denumiti generic \u201enoii filosofi\u201c, si-au arogat roluri mediatice, de formatori de opinie. Este de notorietate cazul lui Bernard-Henri L\u00e9vy, precum cunoscute sunt si rasucirile sale politice rafinat inserate \u00een demersul sau public si mediatic. Procesul este \u00eensa global, iar categoria aceasta de intelectual a fost clasificata si consacrata sub denumirea de \u201eintelectual mediatic\u201c. Sa fie mass media un transportor insidios de ideologie prin cultura? Daca asumarea rolului public, civico-moral, \u00een cazul literaturii de pionierat, a celei aflate la \u00eenceputuri, poate fi acceptata ca vector robust al afirmarii, legitimarii si consolidarii, ideologizarea culturii prin mass si new media poate reprezenta, \u00een cazuri extreme, chiar demisia morala a acesteia prin exces de ideologizare. \u00cen cazul acesta, dupa cum doar estetica pura este cu totul morala, tocmai o abordare apasat etica si morala poate conduce la nimicirea moralitatii \u00een cultura. Obiectul cultural, o data ce-si pierde saturatia continutului estetic, devine un simplu vehicul al unei ideologii sau al alteia, ratiunea sa se va reduce la aceea de schimb si de reproductibilitate, iar actiunea sa va fi simpla prestare de sevicii corporatiste, sectare. Unicatul devine produs de serie. Irepetabilul devine previzibil. Cum actul critic este instanta ce normeaza si ierarhizeaza ceea ce nu poate fi \u00eendeobste disciplinat, artisticul \u00een sine, lucr\u00e2nd asadar cu material compus din \u201eidei gingase\u201c, si cum etica si morala nu actioneaza \u00een absolut, ci sunt reflexe ale unui complex de normativitati de extractie ideologica, el este p\u00e2ndit, \u00een orice moment, de tentatia abuzului. \u00cen atare ipostaza actiunea critica nu mai este una naturala, adecvata obiectului, ci se transforma \u00een factor de corectie etica, iar \u00een cel mai negru dintre scenarii, \u00een propaganda pura. Care este rolul formatorului de opinie \u00een aceasta configuratie apare ca \u00eentrebare obligatorie.<\/p>\n

Aceasta lucrare a fost realizata \u00een cadrul proiectului \u201eValorificarea identitatilor culturale \u00een procesele globale\u201c, cofinantat de Uniunea Europeana si Guvernul Rom\u00e2niei din Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, contractul de finantare nr. POSDRU\/89\/1.5\/S\/59758<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Daca pentru E. Lovinescu teoria mutatiei valorilor estetice determina si declansa \u00een mod organic procesul revizuirilor potrivit unei cadente si necesitati naturale, continute, \u00een privinta partii celei mai vizibile a revizuirilor postcomuniste miscarea, desi se vrea si se autopostuleaza drept una naturala si pretinde ca ar tine de fiziologia fireasca a culturii, nu convinge ca… Cite\u0219te mai mult »A cincea posteritate a lui E. Lovinescu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1214],"class_list":["post-8509","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-e-lovinescu"],"views":2411,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8509","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8509"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8509\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8509"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8509"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8509"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}