{"id":8503,"date":"2011-07-21T14:58:08","date_gmt":"2011-07-21T12:58:08","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8503"},"modified":"2011-07-21T15:00:49","modified_gmt":"2011-07-21T13:00:49","slug":"divina-trauma","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/divina-trauma\/","title":{"rendered":"Divina trauma"},"content":{"rendered":"
\n

Medeea Iancu, \u201eDivina tragedie\u201c<\/em>, Brumar – Poeti rom\u00e2ni contemporani, Timisoara, MMXI, 92 p.<\/strong><\/p>\n<\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Obtin\u00e2nd \u00een 2009 Marele Premiu la Festivalul si concursul de poezie ProVERS, organizat la Nicula prin truda mereu harnicului sufletist Luigi Bambulea, manuscrisul \u201eDivinei tragedii\u201c semnat Medeea Iancu apare cu sprijinul Clubului Cultural Euphorion din Dej, care \u00eei decerneaza Premiul National de Poezie \u201eRadu Saplacan\u201c \u00een decembrie 2010. Trec\u00e2nd peste faptul ca premiile de gen au relevanta locala si centrifuga, fiind oarecum desuete, pe cartea debutantei de fata se pare c-am putea paria. Delicat, insolit, vaporos, \u00eensa mai ales tragic, volumul aduna o scriitura daca nu gata formata, cel putin aproape de stadiul tintit al maturitatii.
\n\u00cen deplina concordanta cu motoul cehovian ales (\u201eDar sufletul mi-e ca un pian pretios si \u00eenchis\u201c), autoarea se deschide cu tact \u00eenaintea noastra, de parc-ar fi scris doar \u00een g\u00e2nd. E ca si cum poeta ni s-ar interpreta recit\u00e2ndu-ne volumul, ca-n piesa celor trei surori, \u00een ziua c\u00e2nd se-mplineste fatidicul an de la moartea tatalui celor patru, divina tragedie ce da si titlul cartii, nitel exagerat la prima vedere. Deocamdata, vom pune frumos \u00eentre paranteze referinta la Dante, pentru a-i remarca volumului structura, mai degraba de piesa neterminata pentru pianina mecanica: trei miscari, \u00een care tempo-ul ar fi, pe r\u00e2nd, Allegro, Allegro con Molto, respectiv Largo.
\nDe-a-v-ati-ascunselea \u00een boala<\/strong>
\nEveniment capital, disparitia figurii paterne transforma cumva tot universul \u00eentr-un spital. Evident, o hazardare se prea poate sa fie la mijloc, \u00eensa poeta pare ca se interneaza si sufera doar pentru tata, caruia s-ar decide sa-i \u00eempartaseasca destinul. Inclusiv iubitul apare contaminat: \u201eEU AT\u00c2RN DE INIMA TA CA UN CATHETER.\u201c (\u201eAllegro con Molto, 13\u201c); la un palier ceva mai abisal-fantasmatic, doliul se traduce printr-un regres \u00een complexul jungian al Electrei. Si coperta volumului, \u00eenfatis\u00e2nd o piet\u00e0 lucioasa pe fond bleumarin, duce si mai departe \u2013 sau mai aproape? \u2013 fantasma: tatal ajunge copil. Astfel, de la \u201emi-e dor de tata \u00eencerc mereu sa imaginez un alt film\u201c, la identificare simbolic-participativa (\u201ec\u00e2nd te uiti \u00een oglinda trebuie sa te astepti ca \u00een ziua urmatoare sa moara cineva\u201c \u2013 \u201eAllegro, 3\u201c), poeta parcurge toate stadiile unui traseu regresiv: \u201eEU, MEDEEA IANCU AM SCRIS \/ CAPITOLUL AL SAISPREZECELEA \/ \u00ceNTR-UN MOMENT DE FRICA, LA V\u00c2RSTA DE DOUAZECI SI DOI DE ANI \/ C\u00c2ND AM CREZUT CA POEZIA ESTE UN OM CARE MOARE.\u201c\u00a0 (\u201eAllegro con Molto, I, 14\u201c) \u2013 p\u00e2na la schimbarea tonului \u00een voce tendentios infantila: \u201etata, eu am \u00eenceput sa dezlipesc pam\u00e2ntul bucata cu bucata p\u00e2na \u00eemi voi face o groapa s\u2026t tata, eu sunt mica mica de tot \/ ia-ma \u00een brate \/ nu mai pot \/ nu mai pot \/ nu mai pot\u2026\u201c (\u201eAllegro con Molto, II, 1\u201c). V\u00e2rstele feminitatii survin fiecare cu specificul asumat si cu perspectiva de timp \u00eentors \u00eenapoi, de parca nu din memorie, ci din jurnal ar vorbi. Ca si cum,\u00a0 dupa modul \u00een care procedeaza pe situl omonim personal, poeta si-ar posta \u00een format clasic fotografiile cu stafiile proprii, facute cu \u201etata tatoi tataioi tatioi\u201c \u00een diverse camere luminoase.
\nReconstituirea decesului cu D mare \u00eencepe ca un arghezian de-a v-ati ascunselea \u00een boala: \u201etata ne-a rugat \u00eentr-o zi sa plecam pentru ca el are cancer \/ iar cancerul se poate lua prin m\u00e2ng\u00e2iere\u201c; si poezia citata basculeaza brusc \u00een recunoastere: \u201etata are nasul meu \/ tata are ochii mei \/ tata are urechile mele…\u201c (\u201eAllegro con Molto, II\u201c). Cobor\u00e2ta subit \u00een acest punct, viata e re-imaginata si de-scrisa de parc-ar fi fost o calatorie dintr-un spital infernal prin purgatoriul unui traseu personal p\u00e2na la un paradis textual, \u00een care, o data ajunsa, poeta poate spune cu buzele str\u00e2nse, lipite, unite: \u201eAici e tata. Adica lipsa lui.\u201c (\u201eLargo, 5\u201c). \u00cen fond, asa cum viziunea trinitatii din finalul \u201eDivinei comedii\u201c ne lasa \u2013 noua \u2013 nu senzatia de cerc \u00eenchis, ci, paradoxal, de nefinitudine, \u201eDivina tragedie\u201c se sf\u00e2rseste la fel, ca un volum ramas neterminat. Cele trei surori nu mai ajung la Moscova, iar poeta ram\u00e2ne captiva, si doar \u00een absenta figurii paterne.
\nStilistic vorbind, \u00eenca de la primul contact cu textul, e clar ca reteta versului devine de la un punct facila. Versul-propozitie, ruptura de la finalul fiecarui vers traduce ruptura de la sf\u00e2rsitul \u00eens\u00e2ngerat al fiecarei amintiri (de notat serialul \u201eDallas\u201c vizionat cu bunicii si trenuletul \u00eencropit din piesele televizorului). \u00cenlocuind rima cu versul taiat, poeta scapa impresia certa ca fiecare vers apartine altui poem: o heteropoezie cu ritm sacadat, sustinut, serios amenintata de retorism. Apoi, formula poetica mizeaza prea mult pe substantivul initial iterat, \u00een jerbe incantatorii de genul: \u201e\u00eengeri mai mari, \u00eengeri din ce \u00een ce mai mici sundeva p\u00e2lp\u00e2ie barbianul \u201e\u00eencet, mai tare\u201c, cu timbrul sau largt, \/ \u00eengeri decolorati, \u00eengeri cu aripile p\u00e2rlite, \/ \u00eengeri asezati unul peste altul printre cuvintele noastre, \/ printre literele imigrante, lterele de dragoste, \/ cu flori pe p\u00e2ntece, cu ploi sub brate, \/ literele pe care le \u00eenghitim c\u00e2nd suntem singuri \/ dar singuratatea este o moarte mai mare din care ies fel si fel de morti mici \/ posibile morti mici, larve de moarte, puzderie \/ care se urca pe tine nu te lasa, te pipaie, te siluiesc, \/ \u00eeti pun m\u00e2na la gura.\u201c (\u201eLargo 6\u201c). Mai trebuie scris ca, nu de putine ori, poezia scapa de sub controlul Medeei Iancu: \u201eZiua mea cea mai frumoasa este dimineata \u00een care \/ scriu pe obrazul tau \/ Cutele pielii tale \/ Ziua mea este a o perna de sarbatoare \/ \u00cen culori vii cu tesatura subtire \/ \u00cen care pregatesc tristetea \/ Apretata ziua mea cea perfecta \/ Pe care o ating toti sub frunzele de castan \/ Pe care arunca cu pam\u00e2nt, petale fine de nu-ma-uita\u201c (\u201eLargo 8\u201c).
\n\u00cen a doua parte a cartii, se \u00eent\u00e2mpla ca poeta sa treaca la enumeratia prin \u201esi\u201c \u2013 cu alte cuvinte la glasul de copil \u2013 c\u00e2stig\u00e2nd \u00een fluenta; la fel evolueaza lucrurile c\u00e2nd e transcris dialogul bunicilor porniti \u00een vizita la familia fiului raposat. Alteori, \u00eenca dinainte ca poezia sa curga, naturalatea si gesturile sale coboara la nivelul cel mai de jos al poeticului si atinge firescul, acolo unde e cel mai greu sa fii poet, la firul de par: \u201eas vrea sa \u00eeti scriu ceva frumos despre fapte valoroase despre oblomov \/ despre cum \u00eemi sta astazi parul \/ c\u00e2t de mult mi-am simtit astazi picioarele spatele clavicula \/ mi-e at\u00e2t de dor de tine \u00eenc\u00e2t o sa ma gasesti dimineata rasucita precum un ciorchine\u201c \u2013 \u201eAllegro con Molto, 5\u201c). \u00cen rest, atmosfera cartii e destul de rarefiata, realitatea se destrama ca o flanela, fiind \u00een fond o realitate modernista: \u201eun gropar mi-a spus aseara ca deasupra lumii stau lebede si nu \u00eengeri \/ ca ele bat cu aripile lor lungi \u00een balti puturoase\u201c (Allegro con Molto, 7).
\nDar minusurile volumului sunt cauzate mai ales de metaforele si comparatiile deplasate, imposibil de vizualizat \u2013 \u00eensa niciodata comune, mereu neasteptate sau c\u00e2teodata numai… gratuite, ca \u00een stupefiantul urmator exemplu: \u201eMAMA s-a schimbat \u00eentr-o apa limpede a deschis soarele si \/ VOCEA i se mareste ca un sunet \u00eennodat peste ghetari.\u201c (\u201eLargo, 15\u201c). Medeea Iancu se complace \u00eentr-o postura genuina, de parca fiecare poem s-ar fi ivit cu forta primei t\u00e2sniri. \u00cen fond, instinctul poetic e foarte prezent, acut sanatos, \u00een ciuda subiectului, cronic imatur, \u00een ciuda bravadelor, exhib\u00e2nd o prematura placere de-a scrie, de a se copia sau muta pe h\u00e2rtie. Cu toate astea, c\u00e2nd poti sa fii mai mult obiectiv-impartial dec\u00e2t subiectiv-incomod, e mai bine sa punctezi meritele si nu dezastrele unui volum, caruia daca e si debut, o radere s-ar putea solda cu mutenia pentru t\u00e2narul autor poate mai slab de \u00eenger. \u00censa si mai bine ar fi sa treci dincolo de minusuri, plusuri si mai stiu eu ce alte semne de-ale revolutei cumva judecati de valoare, si sa te-ncumeti \u00eencet la o analiza rece a textelor, o analiza globala, care sa traseze liniile de forta si coerenta dintr-un imaginar. Am tot mai clar convingerea ca literatura buna e nu doar plina de viata \u2013 sau moarte? \u2013 si\/sau talent, ea bucur\u00e2ndu-se gratios, printr-o favoare al carei agent nu trebuie neaparat clasat, cel putin nu cu precizie si pentru totdeauna, tocmai de aceasta coerenta la nivel de imaginar. O coerenta sistemica, de parti unite prin ceva ce le depaseste si le constituie miraculos \u00eentr-un tot.
\nUn univers \u00eendoliat<\/strong>
\nFireste, o cronica de poezie poate fi colata din citate culese nu at\u00e2t pentru marea lor valoare estetica sau mai stiu eu de care, c\u00e2t alese cu grija, de dragul ideilor de mai sus. Par exemple despre cum din gologanii primiti \u00een sau pe sub m\u00e2na, domnul doctor o sa-si faca de toate la tara, \u201efac\u00e2nd socoteala pe spatele plicului\u201c, si cum \u00eei va m\u00e2nca familia (coliva) \u201edin farfurii cu boruri largi c\u00e2t lustra din sala de operatie\u201c\u00a0 (\u201eAllegro con Molto\u201c, 11)\u00a0 pe seama bolii si mortii, nicidecum sanatatii unui om. Aparent, o poezie cu miza si tinta sociala, desi punctul nevralgic si nodal \u00een care imaginarul poetei se concentreaza ram\u00e2ne disparitia tatalui.
\n\u00centorc\u00e2ndu-ne la paralela cu \u201eDivina comedie\u201c, daca prin \u00eentortocheatele mecanisme ale sublimarii, Dante si-a valorificat iubirea ne\u00eempartasita pentru Beatrice Portinari cre\u00e2nd o capodopera, pentru Medeea Iancu moartea ne\u00eempartasita s-a transformat \u00een poezie de relativ promitatoare calitate. Si ce poate fi mai ne\u00eempartasibil-inacceptabil dec\u00e2t iubirea ne\u00eentoarsa daca nu moartea? Spre final, poeta ne ofera o macroviziune, de copil \u00eenchis \u00eentr-un imens univers \u00eendoliat: \u201ea doua zi lucrurile ni se \u00eempachetasera \/ \u00een pungi de cadouri \/ tata purta funda cea mai mare \/ o funda neagra, lunga \/ care \u00eenconjura blocul nostru, facea o bucla \/ continua pe 11 iunie; \/ a doua bucla \u00eencepea la spitalul din Craiova \/ rom\u00e2nia fusese \u00eempachetata \u00eentr-o funda neagra, lucioasa, de satin.\u201c (Largo, 10); mai mult, experienta mortii paterne se prelungeste fantomatic \u00eentr-un spatiu post-mortem: \u201e\u00eemi pusesera fundita neagra la g\u00e2t. \/ Cu ochii rosii de pl\u00e2ns \u00eemi imaginam lumea lalelelor \/ sub care se afla la 12 361 m tata \/ cu trupul ca o linie, \/ tata, sub cerul alb, grunjos \/ tinea ochii deschisi \/ ca sa vada ce face mama c\u00e2nd ne trezeste dimineata \/ sa vada pe cine pl\u00e2nge mama, pe cine iubeste mama mai mult \/ ce face mama c\u00e2nd e singura acasa. \/\/ Nu esti singur, \/ noi nu suntem singure, \/ noi tine ochii deschisi \/ pregatim respiratia pentru groapa \/ punem ace de siguranta pe piept \/ (…) \/ numai tata cu ochi deschisi \/ urmarea culoarul pe care mama nu mai venea.\u201c (\u201eLargo\u201c, 17). Si peste toate, fiind eminamente o tragedie divina, volumul nu se putea sf\u00e2rsi dec\u00e2t cu viziunea celor de sus, multiplicati absurd si fara speranta: \u201edincolo, prin tuneluri, dumnezeii r\u00e2d cu gurile p\u00e2na la urechi.\u201c (\u201eLargo\u201c, 18). Ca orice poet veritabil, Medeea Iancu stie prea bine ca despre Dumnezeu nu poti vorbi dec\u00e2t cu pumnul \u00een gura.
\nMa si mir c-o atare carte s-a pricopsit cu premiu la Nicula; si oare cum un Luigi Bambulea poate sa creada pe coperta a patra ca \u201eredescoperind sensul tulburator si m\u00e2ntuitor totodata al ad\u00e2ncului inimii, cel ss.m.; insuportabila misoginie de critic, pentru care poetul nu are sex \u2013 aidoma \u00eengerului, probabilt care oficiaza acest ritual eliberator al poeziei ajunge \u00een apropierea unei intuitii profunde a infinitatii spirituale (care \u00eencheie, cu ultimele tonuri de glorie, volumul)\u201c? Nu stiu pe cine, dar \u00eentreb: ce (dumnezeu) e de redescoperit aici? De c\u00e2te ori \u00eeti moare tatal pe lumea asta? Si ce poate fi spiritual \u00eentr-o moarte care nu dovedeste nimic \u2013 \u00een afara faptului ca, ea, moartea, se bucura de atributul infinitatii si, mai ales, gloriei? Fireste, \u00eemi transform textul \u00een cu totul altceva, poate chiar \u00een ce si-a transformat poeta imaginarul pornind de la un eveniment obscen, capital, imposibil, ireparabil. Impardonabil. \u00cen fond si la urma cea de pe urma, volumul e un teribil denunt, un rechizitoriu de asumat la modul colectiv, etern-valabil: \u201etata a fost creat dupa chipul si asemanarea lui dumnezeu. \/ numai ca trupul lui s-a facut un sm\u00e2rc.\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Medeea Iancu, \u201eDivina tragedie\u201c, Brumar – Poeti rom\u00e2ni contemporani, Timisoara, MMXI, 92 p.   Obtin\u00e2nd \u00een 2009 Marele Premiu la Festivalul si concursul de poezie ProVERS, organizat la Nicula prin truda mereu harnicului sufletist Luigi Bambulea, manuscrisul \u201eDivinei tragedii\u201c semnat Medeea Iancu apare cu sprijinul Clubului Cultural Euphorion din Dej, care \u00eei decerneaza Premiul National… Cite\u0219te mai mult »Divina trauma<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6027,6026],"class_list":["post-8503","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-divina-tragedie","tag-medeea-iancu"],"views":1589,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8503","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8503"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8503\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8503"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8503"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8503"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}