{"id":8492,"date":"2011-07-21T14:45:39","date_gmt":"2011-07-21T12:45:39","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8492"},"modified":"2011-07-21T14:51:19","modified_gmt":"2011-07-21T12:51:19","slug":"subiecte-de-vara-si-inca-ceva","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/subiecte-de-vara-si-inca-ceva\/","title":{"rendered":"Subiecte de vara si \u00eenca ceva"},"content":{"rendered":"

Vara, presa pare sa se mai odihneasca. Mai putine stiri despre razboaie, despre conflicte violente, despre dispute internationale. Mai bine zis, numai at\u00e2tea c\u00e2t sa nu uitam de ele. Mai putine caderi la bursa, dezastre financiare. Asta nu \u00eenseamna ca nu se pregatesc altele noi. Mai putine manevre politice, negocieri, tratative. Cel putin asa avem impresia. Si c\u00e2nd credem ca lucrurile chiar merg mai calm, ca politicienii s-au retras la suete pe marginea unei piscine, apar si bombele. Vara-vara, dar lumea nu a \u00eencremenit.<\/strong><\/em>
\nScandal de presa <\/strong>
\n\u00een Marea Britanie<\/strong>
\nDesi aducea at\u00e2tea profituri, \u00een urma unui scandal (devenit clasic) de ascultare a telefoanelor, magnatul Rupert Murdoch a dispus \u00eencetarea aparitiei tabloidului \u201eNews of the World\u201c. Initial, a fost preferata discretia \u00een jurul cauzei suprimarii saptam\u00e2nalului, dar implicatiile politice nu au lasat loc pentru manevre. Publicatia, sora geamana cu \u201eThe Sun\u201c si \u201eSunday Times\u201c, toate scoase de grupul News Corp al lui Murdoch, era pe valuri c\u00e2nd, \u00een ianuarie, \u201eThe Guardian\u201c a facut primele dezvaluiri. Cine cunoaste presa britanica stie ca astfel de publicatii se hranesc din cumpararea de stiri deocheate despre viata celor bogati sau a celebritatilor ,,excentrice sau depravate\u201c, cum noteaza revista franceza ,,Le Point\u201c. Cei 200 de ziaristi de la \u201eNews of the World\u201c au scormonit timp de opt ani nu numai \u00een viata oamenilor influenti, ci si a familiilor soldatilor morti \u00een razboaiele din Afganistan sau Pakistan. Cabinetul britanic a fost pus \u00een dificultate de noile dezvaluiri. \u00cen 2007, premierul David Cameron a numit consilier personal cu probleme de comunicatie pe unul dintre ziaristii de la \u201eNews of the World\u201c. Desi acesta a negat ca este implicat \u00een ascultarea telefoanelor si apoi a demisionat, reprosurile pentru nefericita (sau intentionata) alegere a premierului britanic nu au putut fi evitate. La o conferinta de presa, Cameron a refuzat sa admita ca a facut o greseala recrut\u00e2nd pe postul de consilier personal un ziarist obisnuit sa intre \u00een casele oamenilor pe usa din dos. Nu a fost si parerea adversarul lui politic, laburistul Ed Milibrand, care a calificat situatia drept ,,o eroare catastrofala de judecata\u201c. Cam la fel este vazuta povestea si de catre Steven Fielding, directorul Centrului de cercetari privind politica britanica de la Nottingham: ,,aceasta eroare de judecata risca sa-i aduca premierului urmari de acum \u00eenainte pentru ca scandalul este departe de a se fi terminat iar ancheta continua; daca David Cameron a fost mintit de consilierul lui \u00een chestiunea ascultarii telefoanelor, atunci el va trece drept un naiv si nu poate sa mai prezinte \u00eencredere \u00een negocierile internationale de nivel \u00eenalt \u00een Europa sau altundeva\u201c. Doamne, ce poate face si presa!
\nCriza guvernamentala <\/strong>
\nprelungita \u00een Belgia<\/strong>
\nDe mai bine de un an, Belgia traieste sub comanda unui guvern tehnic, bun sa expedieze afacerile curente. Si nu traieste rau. Numai ca unii vor cu orice pret ca acest mic stat din Europa sa fie si mai mic, sa se rupa \u00een doua. Regele Albert al II-lea a calificat situatia extrem de grava si a aruncat mai toate sagetile \u00eenspre Partidul Independist Flamand care tine neaparat la crearea unui stat nou, Flandra. \u00cenapoi \u00een Evul Mediu! Regele cere insistent ca valonii si flamanzii sa se aseze la masa negocierilor si sa faca, \u00een numele interesului de stat, compromisuri politice. El a sugerat responsabililor politici sa ia c\u00e2teva zile de vacanta, sa reflecteze si sa gaseasca o pista de solutionare a crizei guvernamentale. La r\u00e2ndul ei, Comisia Europeana este \u00eengrijorata de perspectiva unui posibil blocaj financiar al statului belgian pentru ca acesta ar putea sa aiba repercusiuni neplacute la nivelul institutiilor europene cu sediul la Bruxelles.
\nDatoria Statelor Unite <\/strong>
\ncreeaza nelinisti<\/strong>
\nCum datoria Statelor Unite a atins suma record de 14. 294 de miliarde de dolari, Administratia Obama a propus, \u00eenca din aprilie, o reducere a deficitului bugetar cu 4. 000 de miliarde \u00een zece ani. Solutiile sunt greu de gasit. Casa Alba a avansat una care prevede combinarea reducerilor cheltuielilor cu o marire a impozitelor. Discutiile l-au pus pe presedintele Barack Obama \u00een dificultate, deocamdata, un acord \u00eentre republicani si democrati pare greu de stabilit. Deceptionat, presedintele Camerei Statelor Unite, republicanul John Boehner, a anuntat ca renunta sa mai caute solutii pentru \u00eempacarea taberelor. Chestiunea care separa pe republicani de democrati este cea a asezarii echilibrului bugetar pe seama unei contributii mai mare din partea celor mai bogati americani. Cam greu sa dai de generosi printre bogatii lumii.
\nA murit Otto de Habsburg<\/strong>
\nAflam de la AFP ca la 4 iulie s-a stins din viata Otto de Habsburg Lorraine, cel care ar fi trebuit sa se urce pe tronul Austro-Ungariei daca imperiul de opereta nu se destrama \u00een timpul Primului Razboi Mondial. \u00cen cei 98 de ani c\u00e2t a trait, urmasul Casei Imperiale nu a avut parte de coroana pentru ca istoria semnase \u00een 1918 certificatul de deces al Imperiului austro-ungar. Imediat ce valsurile au \u00eencetat sa se mai auda \u00een somptuoasele saloane vieneze, Otto de Habsburg a luat calea exilului. S-a stabilit pentru o vreme \u00een Tara Bascilor, apoi a colindat prin Belgia, Franta si Statele Unite sa-si faca studiile. Ramas fara \u00eemparatie, el a trebuit sa se dedice mai \u00eent\u00e2i scrisului, apoi carierei politice europene. Timp de doua decenii, din 1979 p\u00e2na \u00een 1999, a fost euro-parlamentar. O cariera \u00eendelungata pe care a folosit-o, desi devenise cetatean german, pentru apararea Ungariei, si cea de dinainte si cea de dupa 1919.
\nPresedintia Ungariei la Uniunea Europeana a deceptionat<\/strong>
\nLa prezentarea raportului presedintiei rotative a Ungariei la Uniunea Europeana, premierul ungar Viktor Orban a avut ghinionul sa nu fie primit cu ovatii. Nici amabilitatea, nici curtoazia nu au mai functionat. Ghinion. Pe tot parcursul celor sase luni c\u00e2nd a \u00eendeplinit \u00eenalta demnitate, Budapesta si-a atras destule critici, mai ales din cauza excesului de nationalism strecurat \u00een noua Constitutie adoptata recent si a masurilor restrictive luate prin legea presei. La 5 iulie, ziua c\u00e2nd Orban a prezentat bilantul presedintiei ungare, ecourile rezolutiei adoptate de deputatii europeni \u00een urma unui raport critic al Comisiei de la Venetia nu se stinsesera. \u00cen obiectiv era chiar Constitutia Ungariei. ,,Tratati problemele si puneti \u00een aplicare recomandarile facute prin avizul juridic al Comisiei de la Venetia!\u201c, a auzit premierul ungar. Vocea cea mai vehementa s-a dovedit a fi cea a euro-parlamentarului Daniel Cohn-Bendit: ,,De ce este prost vazuta Europa \u00een anumite tari?\u201c, a \u00eentrebat acesta si a raspuns tot el: \u201epentru ca exista femei si barbati politici care vorbesc \u00eentr-un fel aici la Bruxelles si la Strasbourg si \u00eentr-un alt fel \u00een tara lor iar aceasta face rau Europei si o degradeaza. Iar dumneavoastra, domnule Victor Orban, faceti parte dintre acestia… Dumneavoastra sunteti un combatant al dictaturii contra dictatorului, comandantul se numeste Victor Orban iar dictatorul se numeste tot Victor Orban\u201c, a \u00eencheiat strig\u00e2nd nervos Cohn-Bendit. Replica premierului ungar a venit la conferinta de presa: ,,Voi apara \u00eentotdeauna Ungaria de remarci si de critici venite de la Bruxelles sau din alta parte. Nici un guvern, nici o tara nu are dreptul sa spuna cum trebuie sa fie Constitutia ungara. Poporul ungar decide. Ungaria nu este subordonata Bruxelles-ului, Bruxelles-ul nu este centru de comanda al Ungariei\u201c. Constitutia Ungariei, adoptata \u00een aprilie cu sprijinul direct si confortabil al majoritatii de care se bucura \u00een Parlamentul de la Budapesta Viktor Orban, risca, potrivit aparatorilor drepturilor omului si ale societatii civile, sa slabeasca echilibrul democratic, remarca mai tolerant un ziarist francez care a relatat stirea. Textul Constitutiei limiteaza mai ales prerogativele celei mai \u00eenalte jurisdictii \u00een materie de buget si de fiscalitate si autorizeaza presedintele sa dizolve Parlamentul \u00een caz de neaprobare a bugetului, p\u00e2na \u00een luna aprilie. Ceea ce a uitat sa retina jurnalistul francez \u2013 eu am auzit discursul lui Cohn-Bendit \u2013, a fost expresia extrem de dura folosita la sf\u00e2rsitul interventiei sale de fostul lider al studentilor de la Sorbona rasculati \u00een 1968, azi euro-parlamentar din partea Verzilor. Aceasta este: nationalismul dvs. este subiectiv si rusinos!
\nChiar stim totul <\/strong>
\ndespre Strauss-Kahn? <\/strong>
\nBombardati pe toate caile cu stiri \u00een flux continuu despre ispravile lui Dominique Strauss-Kahn, multi au ajuns sa nu mai aiba chef de povestea fostului director general al FMI. Chiar daca nu este vinovat pe c\u00e2t au dorit judecatorii americani sa-l faca, lumea nu mai este interesata de subiect. Ce sa mai afle? Si, totusi, ram\u00e2ne zatul cafelei. \u00cen fata lui Strauss-Kahn nu mai exista nici un fel de obstacol. Nici politic, nici financiar, nici moral. Politic, pentru ca DSK, desi lider al Partidului Socialist Francez, a fost propulsat \u00een \u00eenalta functie de la FMI de presedintele de dreapta Sarkozy. Ciudat, nu?! Financiar, pentru ca directorul Fondului \u00eesi \u00eengaduia moftul de a trai \u00een lux exorbitant; de aceea era catalogat drept ,,socialist de caviar\u201c, categorie larg rasp\u00e2ndita \u00een Rom\u00e2nia. Moral, pentru ca demnitatea \u00een care ajunsese nu a fost at\u00e2t de puternica, nici ea macar, pentru a-l opri la timp sa intre \u00eentr-o istorie sordida. Ram\u00e2n c\u00e2teva neclaritati care depasesc dezgustul unora. Al celor care se \u00eentreaba daca nu se ascunde ceva \u00een spatele afacerii fostului director general al FMI. Ceva-ceva nu este suficient de bine lamurit. Sa fie un complot \u00eempotriva lui Strauss-Kahn? Pe cine sa fi deranjat el cu politica lui? Pe bancheri? Ar fi o ipoteza. Pe cei din conducerea Fondului care s-au trezit cu un socialist pe cap? Poate fi luat \u00een calcul. Pe cei care s-au saturat de politica anchilozata a Fondului, neschimbata de la crearea acestuia? Este plauzibil daca ne g\u00e2ndim ca statele cu economii emergente au c\u00e2stigat un loc solid \u00een viata internationala si vor un loc la pupitrul de comanda al finantelor lumii.
\nLa v\u00e2rf, st\u00e2nga <\/strong>
\nfranceza se detesta<\/strong>
\nCum se face politica mare? Iesit din joc pentru cursa prezidentiala unde era creditat cu mari sanse, Strauss-Kahn a lasat st\u00e2nga sa-si caute un candidat puternic si charismatic pentru confruntarea\u00a0 din 2012. Potrivit sondajelor, socialistii francezi vor avea cei mai redutabili contracandidati \u00een doamna Le Pen, noul lider al Frontului National si \u00een presedintele Sarkozy. Cine va fi candidatul socialistilor? Deocamdata, la primarele din toamna, s-au \u00eenscris S\u00e9gol\u00e8ne Royal\u00a0 (care a pierdut \u00een 2007), Fr. Hollande, fostul sot al doamnei Royal devenit \u00eentre timp adversar, si lidera partidului, Martine Aubry. Batalia este mare, adversitatile pe masura. \u201eLe Nouvel Observateur\u201c a publicat\u00a0 o analiza a sanselor \u00eentr-un serial de patru episoade cu titlul ,,Aubry-Hollande: de ce se detesta?\u201c. Iata un paragraf din analiza pe care \u00eel ofer cititorilor revistei \u201eCultura\u201c ca lectura de vara. ,,Aubry \u00eenca din 1995 visa sa ajunga la Elys\u00e9e. \u00cen numele tatalui ei?! (Este vorba de Jacques Delore, fostul presedinte al Comisiei Europene, n. n.). De pe la mijlocul anilor 1980, o mica banda s-a reunit la sf\u00e2rsitul verii la Lorient unde primar era Jean-Yves Le Drian. Clubul se intitula \u00abD\u00e9mocratie 2000\u00bb. Cei ce-l frecventau erau tineri, moderni, glumeti si… deloristi. L\u00e2nga Hollande se afla bine\u00eenteles S\u00e9gol\u00e8ne, dar si Jean-Pierre Jouyet, viitor ministru \u00een cabinetul lui Sarkozy, avocatul Jean-Pierre Mignard si un consilier al lui Mitterrand, Lean-Michel Gaillard. Presedintele Comisiei Europene, caruia \u00eei placea tineretea, \u00eei acoperea sub aripa lui primitoare. Cur\u00e2nd, \u00abD\u00e9mocratie 2000\u00bb va deveni Clubul T\u00e9moin. si va adopta un program politic. De unde se vede ca Delors nu era un om fara trupa. Atunci se vorbea ca el este succesorul presedintelui Mitterrand. Hollande si amicii lui aveau sentimentul de a fi \u00eencalecat pe calul cel bun, fara sa se g\u00e2ndeasca, totusi, ca le-ar dauna convingerilor lor novatoare. Se putea visa mai frumos? Ram\u00e2nea \u00eensa o dificultate. Delors avea o sotie care nici nu vrea sa auda sa se vorbeasca de Elys\u00e9e si o fata care visa deja la asta. Pentru castorii juniori de la T\u00e9moin are vreun cusur Martine Aubry? Da, ea strica ambianta. Nu pentru ca nu se poate glumi cu ea, ci pentru ca \u00eentre ei se instaleaza o lupta de influenta. (De atunci) Aubry considera ca Hollande si camarazii lui erau mai interesati de cariera lor dec\u00e2t de a tatalui ei\u201c. Deci, ambitii mari. De aici si explicatia detestarii reciproce a principalilor candidati socialisti la presedintia franceza. Vom vedea daca aceasta detestare le va aduce \u00eenca un insucces \u00een 2012.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Vara, presa pare sa se mai odihneasca. Mai putine stiri despre razboaie, despre conflicte violente, despre dispute internationale. Mai bine zis, numai at\u00e2tea c\u00e2t sa nu uitam de ele. Mai putine caderi la bursa, dezastre financiare. Asta nu \u00eenseamna ca nu se pregatesc altele noi. Mai putine manevre politice, negocieri, tratative. Cel putin asa avem… Cite\u0219te mai mult »Subiecte de vara si \u00eenca ceva<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[6023,6024,1862],"class_list":["post-8492","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-cazul-strauss-kahn","tag-scandal-de-presa-in-anglia","tag-stanga-franceza"],"views":1492,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8492","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8492"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8492\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8492"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8492"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8492"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}