De nu si cel mai v\u00e2rstnic, unul din cei mai importanti scriitori rom\u00e2ni ai ceasului de fata ram\u00e2ne Constantin Toiu. Comunist \u201eimaginar\u201c, ca girafa care nu exista \u00een ochii taranului din celebra anecdota a lui Marin Preda, autorul \u201eCaderii \u00een lume\u201c a fost \u2013 cum spune repetat \u00een \u201eMemorii\u201c din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd si cum repeta \u00eentr-un interviu acordat Anei Chiritoiu (\u201eRom\u00e2nia literara\u201c nr. 27) \u2013 un intrus, \u201eun izolat tot timpul\u201c, un comunist care \u201em-am dat singur afara din partid\u201c: un comunist \u201e\u00cen sensul bun al cuv\u00e2ntului. Cum eram eu. Eu \u00eel sustineam pe Trotki\u201c, care, spre deosebire de Lenin cu a sa literatura de partid, spunea ca \u201eexista o singura literatura universala, nu prostiile cu proletcultismul\u201c. Comunismul lui Toiu e, \u00een raport cu doctrina \u00een uz, un comunism eretic, poate practicabil, dar cu alt nume: \u201eEu, repet, am fost comunist, nu puteam sa fiu contra comunismului. Adica… un bun crestin, \u00een definitiv. Cu grija pentru oameni. Parerea mea e ca un scriitor adevarat nu poate sa nu fie \u00abcomunist\u00bb \u2013 \u00een sensul asta. Trebuie sa tii cu oamenii saraci, cu omul de treaba.\u201c Despre scriitorii disidenti fata de comunismul real, nu imaginar si efectele literare ale acestei disidente Constantin Toiu are parerile sale: \u201eAna Blandiana era o poeta mare. N-a fost disidenta. Era foarte cunoscuta si bine vazuta de critica. Goma, Tudoran, \u00eentr-adevar, au fost disidenti. Iar parerea mea e ca Manolescu \u00eei surpaseaza pe toti. Am scris si asta. Si am mai spus ca scria mai interesant c\u00e2nd era disident dec\u00e2t dupa revolutie, c\u00e2nd a devenit liber. Regimul comunist l-a ajutat. \u00cen sensul ca a scos din el ce era foarte bun.\u201c Ideea lui Constantin Toiu e valabila pentru mai toti marii scriitori rom\u00e2ni din timpul comunismului: care \u201ei-a ajutat\u201c pe toti sa scoata din ei tot ce era mai bun! Unul dintre cei mai desav\u00e2rsiti stilisti ai literaturii rom\u00e2ne, C. Toiu, e totusi departe de calofilia evazionista si esopismul aluziv si parabolic practicate \u00een numeroase scrieri ale epocii: s-a \u201eperfectionat\u201c citind si \u201eprelucr\u00e2nd autori precum Balzac, Stendhal si iar Stendhal. Am luat de la ei rigoarea. Scriam foarte sec.\u201c Rigoarea, claritatea, laconismul elocvent, adica clasicitatea de tip latin: lectia literara a unui mare scriitor asupra caruia cenzura si autocenzura nu au lasat urme \u00eentr-o opera profunda si totodata accesibila si, de aceea, cum crede Mihai Zamfir, printre putinele capabile sa \u00eenfrunte proba traducerii: \u201eProbabil ca, \u00een perspectiva timpului, rezista si azi la proba traducerii perfecte doar acei prozatori care au utilizat \u00een anii 1960-1990 un limbaj c\u00e2t de c\u00e2t \u00abnormal\u00bb. Nu au fost multi, dar Constantin Toiu ram\u00e2ne fara \u00eendoiala unul dintre ei- poate cel mai proeminent. Cultura lui reala si \u00eentinsa, dublata de un puternic talent nativ, l-au calauzit spre fericita combinatie, spre gasirea formulei literare proprii. Toiu nu a apelat dec\u00e2t extrem de rar la esopic, pentru ca a folosit exprimarea prozastica normala, de mare fluenta si de mare eleganta; a atins o limba rom\u00e2na sustrasa momentului. A fost de la \u00eenceput traductibil.\u201c De ce nu s-a g\u00e2ndit sa plece din tara acest scriitor at\u00e2t de \u201etraductibil\u201c? Ba da, s-a g\u00e2ndit: \u201ec\u00e2nd eram trimis \u00een America. Dar nu m-am g\u00e2ndit foarte serios. Eram trimis de statul rom\u00e2n, nu se facea sa fug, sa fiu contra. Dar o secunda mi-a trecut prin cap. Eram \u00een casa unui milionar, noaptea, eram afara, priveam cerul si ma simteam asa de bine… zic, Doamne, ce bine e aici, da-mi te rog un semn, un semn oarecare, o frunza care cade, o mierla care c\u00e2nta, eu astept saizeci de secunde si, daca binevoiesti sa-mi dai un semn, ram\u00e2n.\u201c Dumnezeu \u00eei da un semn, \u201eun latrat, un c\u00e2ine alb fox-terrier, venind vesel spre mine. Semana cu c\u00e2inele din copilaria mea, pe care-l chema Bill. Era cu treizeci de ani \u00een urma. Eu \u00eel iubeam foarte mult pe catelul asta si nici el nu putea trai fara mine.\u201c Cum sa \u201eram\u00e2na\u201c fara Bill si fara copilaria din urma cu treizeci de ani?! \u201eSi c\u00e2nd am vazut ca Dumnezeu mi-a dat acest semn, pe Bill, din Rom\u00e2nia, mi-am zis ca nu se face chestia asta. Te \u00eentorci acolo la ai tai si o duci p\u00e2na la capat. Statutul meu de scriitor nu-mi permitea. Un scriitor care n-avea nimic de scris putea sa fuga oriunde. Dar eu trebuia sa scriu \u00een rom\u00e2neste ceva important pentru Rom\u00e2nia.\u201c Dar despre Rom\u00e2nia au scris si autorii rom\u00e2ni din exil: \u201eNu, vine raspunsul lui Constantin Toiu, despre Rom\u00e2nia despre care voiam eu sa scriu nu se putea scrie dec\u00e2t \u00een Rom\u00e2nia.\u201c Din exil ori din alta lume nu puteai sa \u201estii ce-nseamna sa fii fata \u00een anul 1970. Sau sa fii activista, cu basma, si sa pl\u00e2ngi la moartea lui Stalin… eu am observat si am scris\u201c…
\nUn precursor: Vasile Fabian-Bob
\n\u201eDacia literara\u201c \u201eregaseste\u201c un poem uitat: \u201eMoldova la anul 1821\u201c de Vasile Fabian-Bob aparut \u00een \u201eFoaie pentru minte, inima si literatura\u201c, Brasov, 1839. G. Calinescu \u00eel trece \u00eentre \u201eclasicii \u00eent\u00e2rziati\u201c din capitolul \u201eDescoperirea Occidentului\u201c. Vasile Fabian, aflam dintr-un documentat articol semnat de Niculae Vrasmas, debuteaza cu omagii si ode scrise \u00een limba latina, una dedicata, \u00een 1820, lui Mihail Sturza pe c\u00e2nd era eforul scolilor iesene, alta \u00eenchinata domnitorului Ionita Sandu Sturza la \u00eenscaunarea acestuia. Era nascut \u00een comuna Josenii B\u00e2rgaului din Bistrita-Nasaud si fusese chemat, \u00een 1820, la Iasi de Gheorghe Asachi devenind asistentul acestuia la Academia Domneasca. Poeziile \u00eei sunt publicate postum, \u00een 1839, la trei ani dupa moartea poetului de t\u00e2narul George Baritiu, editorul-redactor al \u201eFoii pentru minte, inima si literatura\u201c, suplimentul saptam\u00e2nal al revistei \u201eGazeta de Transilvania\u201c. Cel mai cunoscut si important poem de Vasile Fabian-Bob este \u201eMoldova la anul 1821\u201c, semnalat si de G. Calinescu pentru \u201eviziunea cataclismului \u00eentoarcerii pe dos a lumii\u201c, plina de \u201eumor fantastic\u201c, noteaza marele critic, ferindu-se \u00eensa de a-l trece \u00een r\u00e2ndul precursorilor lui Eminescu, acolo unde-i este de fapt locul: \u201eS-au \u00eentors masina lumei, s-au \u00eentors cu capu-n jos\/ Si merg toate dimpotriva, anapoda si pe dos …\u201c devin, \u00een \u201eEpigonii\u201c, \u201eS-a \u00eentors masina lumii, cu voi viitorul trece\/ Noi suntem iarasi trecutul…\u201c Versurile lui Fabian-Bob \u2013 scrie cu dreptate Niculae Vrasmas \u2013 \u201eau fost ca un sunet de diapazon pentru Eminescu, care a transpus \u00eentr-o maiastra simfonie patetismul lor \u00een \u00abEpigonii\u00bb.\u201c De la sunet la simfonie \u2013 traseul dintre precursor si geniu. Soarta primului e de a fi \u201e\u00eenghitit\u201c de al doilea. Aron Pumnul \u00eel aseaza pe Vasile Fabian \u201ealaturi de Antioh Cantemir si Vasile C\u00e2rlova\u201c, scrie N. Vrasmas. \u00cen realitate, \u00eensa, meritul precursorului e de a \u00eentari ideea lui G. Calinescu: \u201eCredinta de p\u00e2na mai deunazi ca Eminescu e un meteor, iesit din neant, ca un miracol fara nicio legatura cu trecutul, se dovedeste falsa. Eminescu e cel mai traditional poet, absorbind toate elementele, si cele mai marunte, ale literaturii antecedente.\u201c Ideea, falsa, a \u201emeteorului\u201c inexplicabil, pornita dintr-o impresionanta pretuire fara margini, fusese a marelui Ibraileanu: urmasul sau o corecteaza, restituind meritul si rostul precursorilor si construind, sprijinit pe ei, unitatea si continuitatea literaturii rom\u00e2ne, o literatura aflata mereu la \u00eenceputul drumului si mereu \u201erupta\u201c \u00een bucati si iarasi \u00eenceputa.
\nRom\u00e2nii \u00een \u201esalonul european\u201c
\nDespre o jumatate de secol miraculoasa din istoria rom\u00e2nilor scrie un eseu admirabil \u00een \u201eFamilia\u201c oradeana istoricul Florin Ardelean. Un eseu recomandabil pesimistilor si scepticilor iremediabili, \u00een general, tuturor \u201ecioranienilor\u201c de dupa Emil Cioran. Jumatatea miraculoasa a respectivului secol e cuprinsa \u00eentre 1830 si 1880: cincizeci de ani \u00een care principatele rom\u00e2ne ies din \u201e\u00eentunecatul ev mediu\u201c spre a pasi \u00eentr-o modernitate precara, nesigura, cu multe tuse caricaturale, dar modernitate: \u201eUn miracol istoric s-a \u00eenregistrat pe D\u00e2mbovita si Siret. Este vorba de ceea ce Eugen Lovinescu a teoretizat prin ideea sincronismului expusa pe larg \u00een \u00abIstoria civilizatiei rom\u00e2ne moderne\u00bb, dar si \u00een tomurile lui Stefan Zeletin, \u00abBurghezia rom\u00e2na \u2013 originea si rolul ei istoric\u00bb, respectiv, \u00abNeoliberalismul \u2013 studiu asupra istoriei si politicii burgheziei rom\u00e2ne\u00bb. Iesirea decisa a celor doua structuri statale rom\u00e2nesti din corsetul levantin si proiectarea societatii si a mentalitatilor pe orbita Apusului european a devenit un proces care a schimbat, salvator, locul nostru \u00een amplasamentul natiunilor lumii. De fapt, nu a schimbat, ci ne-a consacrat un topos. Dintr-o fiinta virtuala, vaga si timorata, ne-am destupat ca natiune. Cum s-a \u00eent\u00e2mplat? \u00centr-un mod c\u00e2t se poate de firesc si de temerar \u2013 \u00een rastimpul a cincizeci de ani Rom\u00e2nia a primit o identitate, o expresie si un sens. A fost initiat astfel lungul drum al tentativei autohtone de-a se scoate de sub vremi\u201c. \u00cen privinta identitatii: la 1830, practic, \u201etarile rom\u00e2ne nu aveau identitate, ci doar o existenta sub semnul hazardului si intereselor altora. Regimul constitutional se rezuma la aplicarea Regulamentului Organic, impus dupa Tratatul de pace de la Adrianopol, iar singura speranta parea sa se coaguleze dupa ce se reintrodusesera domniile pam\u00e2ntene. Noii domni erau \u00eensa timizi, simple marionete ale puterilor suzerana si protectoare (Turcia si Rusia \u2013 n.n.). Iata cum vedea Muntenia abatele Lionardo Panzini, fostul preceptor al fiilor lui Alexandru Ipsilanti, cel care a declansat miscarea armata a Eteriei: \u00abO tara at\u00e2t de frumoasa st\u00e2rneste mila strainului si a europeanului care se g\u00e2ndeste la starea de saracire si de \u00eenjosire \u00een care se gaseste ea…<\/p>\n
C. STANESCU<\/p>\n
De nu si cel mai v\u00e2rstnic, unul din cei mai importanti scriitori rom\u00e2ni ai ceasului de fata ram\u00e2ne Constantin Toiu. Comunist \u201eimaginar\u201c, ca girafa care nu exista \u00een ochii taranului din celebra anecdota a lui Marin Preda, autorul \u201eCaderii \u00een lume\u201c a fost \u2013 cum spune repetat \u00een \u201eMemorii\u201c din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd si cum repeta \u00eentr-un interviu acordat Anei Chiritoiu (\u201eRom\u00e2nia literara\u201c nr. 27) \u2013 un intrus, \u201eun izolat tot timpul\u201c, un comunist care \u201em-am dat singur afara din partid\u201c: un comunist \u201e\u00cen sensul bun al cuv\u00e2ntului. Cum eram eu. Eu \u00eel sustineam pe Trotki\u201c, care, spre deosebire de Lenin cu a sa literatura de partid, spunea ca \u201eexista o singura literatura universala, nu prostiile cu proletcultismul\u201c. Comunismul lui Toiu e, \u00een raport cu doctrina \u00een uz, un comunism eretic, poate practicabil, dar cu alt nume: \u201eEu, repet, am fost comunist, nu puteam sa fiu contra comunismului. Adica… un bun crestin, \u00een definitiv. Cu grija pentru oameni. Parerea mea e ca un scriitor adevarat nu poate sa nu fie \u00abcomunist\u00bb \u2013 \u00een sensul asta. Trebuie sa tii cu oamenii saraci, cu omul de treaba.\u201c Despre scriitorii disidenti fata de comunismul real, nu imaginar si efectele literare ale acestei disidente Constantin Toiu are parerile sale: \u201eAna Blandiana era o poeta mare. N-a fost disidenta. Era foarte cunoscuta si bine vazuta de critica. Goma, Tudoran, \u00eentr-adevar, au fost disidenti. Iar parerea mea e ca Manolescu \u00eei surpaseaza pe toti. Am scris si asta. Si am mai spus ca scria mai interesant c\u00e2nd era disident dec\u00e2t dupa revolutie, c\u00e2nd a devenit liber. Regimul comunist l-a ajutat. \u00cen sensul ca a scos din el ce era foarte bun.\u201c Ideea lui Constantin Toiu e valabila pentru mai toti marii scriitori rom\u00e2ni din timpul comunismului: care \u201ei-a ajutat\u201c pe toti sa scoata din ei tot ce era mai bun! Unul dintre cei mai desav\u00e2rsiti stilisti ai literaturii rom\u00e2ne, C. Toiu, e totusi departe de calofilia evazionista si esopismul aluziv si parabolic practicate \u00een numeroase scrieri ale epocii: s-a \u201eperfectionat\u201c citind si \u201eprelucr\u00e2nd autori precum Balzac, Stendhal si iar Stendhal. Am luat de la ei rigoarea. Scriam foarte sec.\u201c Rigoarea, claritatea, laconismul elocvent, adica clasicitatea de tip latin: lectia literara a unui mare scriitor asupra caruia cenzura si autocenzura nu au lasat urme \u00eentr-o opera profunda si totodata accesibila si, de aceea, cum crede Mihai Zamfir, printre putinele capabile sa \u00eenfrunte proba traducerii: \u201eProbabil ca, \u00een perspectiva timpului, rezista si azi la proba traducerii perfecte doar acei prozatori care au utilizat \u00een anii 1960-1990 un limbaj c\u00e2t de c\u00e2t \u00abnormal\u00bb. Nu au fost multi, dar Constantin Toiu ram\u00e2ne fara \u00eendoiala unul dintre ei- poate cel mai proeminent. Cultura lui reala si \u00eentinsa, dublata de un puternic talent nativ, l-au calauzit spre fericita combinatie, spre gasirea formulei literare proprii. Toiu nu a apelat dec\u00e2t extrem de rar la esopic, pentru ca a folosit exprimarea prozastica normala, de mare fluenta si de mare eleganta; a atins o limba rom\u00e2na sustrasa momentului. A fost de la \u00eenceput traductibil.\u201c De ce nu s-a g\u00e2ndit sa plece din tara acest scriitor at\u00e2t de \u201etraductibil\u201c? Ba da, s-a g\u00e2ndit: \u201ec\u00e2nd eram trimis \u00een America. Dar nu m-am g\u00e2ndit foarte serios. Eram trimis de statul rom\u00e2n, nu se facea sa fug, sa fiu contra. Dar o secunda mi-a trecut prin cap. Eram \u00een casa unui milionar, noaptea, eram afara, priveam cerul si ma simteam asa de bine… zic, Doamne, ce bine e aici, da-mi te rog un semn, un semn oarecare, o frunza care cade, o mierla care c\u00e2nta, eu astept saizeci de secunde si, daca binevoiesti sa-mi dai un semn, ram\u00e2n.\u201c Dumnezeu \u00eei da un semn, \u201eun latrat, un c\u00e2ine alb fox-terrier, venind vesel spre mine. Semana cu c\u00e2inele din copilaria mea, pe care-l chema Bill. Era cu treizeci de ani \u00een urma. Eu \u00eel iubeam foarte mult pe catelul asta si nici el nu putea trai fara mine.\u201c Cum sa \u201eram\u00e2na\u201c fara Bill si fara copilaria din urma cu treizeci de ani?! \u201eSi c\u00e2nd am vazut ca Dumnezeu mi-a dat acest semn, pe Bill, din Rom\u00e2nia, mi-am zis ca nu se face chestia asta. Te \u00eentorci acolo la ai tai si o duci p\u00e2na la capat. Statutul meu de scriitor nu-mi permitea. Un scriitor care n-avea nimic de scris putea sa fuga oriunde. Dar eu trebuia sa scriu \u00een rom\u00e2neste ceva important pentru Rom\u00e2nia.\u201c Dar despre Rom\u00e2nia au scris si autorii rom\u00e2ni din exil: \u201eNu, vine raspunsul lui Constantin Toiu, despre Rom\u00e2nia despre care voiam eu sa scriu nu se putea scrie dec\u00e2t \u00een Rom\u00e2nia.\u201c Din exil ori din alta lume nu puteai sa \u201estii ce-nseamna sa fii fata \u00een anul 1970. Sau sa fii activista, cu basma, si sa pl\u00e2ngi la moartea lui Stalin… eu am observat si am scris\u201c…
\nUn precursor: Vasile Fabian-Bob
\n\u201eDacia literara\u201c \u201eregaseste\u201c un poem uitat: \u201eMoldova la anul 1821\u201c de Vasile Fabian-Bob aparut \u00een \u201eFoaie pentru minte, inima si literatura\u201c, Brasov, 1839. G. Calinescu \u00eel trece \u00eentre \u201eclasicii \u00eent\u00e2rziati\u201c din capitolul \u201eDescoperirea Occidentului\u201c. Vasile Fabian, aflam dintr-un documentat articol semnat de Niculae Vrasmas, debuteaza cu omagii si ode scrise \u00een limba latina, una dedicata, \u00een 1820, lui Mihail Sturza pe c\u00e2nd era eforul scolilor iesene, alta \u00eenchinata domnitorului Ionita Sandu Sturza la \u00eenscaunarea acestuia. Era nascut \u00een comuna Josenii B\u00e2rgaului din Bistrita-Nasaud si fusese chemat, \u00een 1820, la Iasi de Gheorghe Asachi devenind asistentul acestuia la Academia Domneasca. Poeziile \u00eei sunt publicate postum, \u00een 1839, la trei ani dupa moartea poetului de t\u00e2narul George Baritiu, editorul-redactor al \u201eFoii pentru minte, inima si literatura\u201c, suplimentul saptam\u00e2nal al revistei \u201eGazeta de Transilvania\u201c. Cel mai cunoscut si important poem de Vasile Fabian-Bob este \u201eMoldova la anul 1821\u201c, semnalat si de G. Calinescu pentru \u201eviziunea cataclismului \u00eentoarcerii pe dos a lumii\u201c, plina de \u201eumor fantastic\u201c, noteaza marele critic, ferindu-se \u00eensa de a-l trece \u00een r\u00e2ndul precursorilor lui Eminescu, acolo unde-i este de fapt locul: \u201eS-au \u00eentors masina lumei, s-au \u00eentors cu capu-n jos\/ Si merg toate dimpotriva, anapoda si pe dos …\u201c devin, \u00een \u201eEpigonii\u201c, \u201eS-a \u00eentors masina lumii, cu voi viitorul trece\/ Noi suntem iarasi trecutul…\u201c Versurile lui Fabian-Bob \u2013 scrie cu dreptate Niculae Vrasmas \u2013 \u201eau fost ca un sunet de diapazon pentru Eminescu, care a transpus \u00eentr-o maiastra simfonie patetismul lor \u00een \u00abEpigonii\u00bb.\u201c De la sunet la simfonie \u2013 traseul dintre precursor si geniu. Soarta primului e de a fi \u201e\u00eenghitit\u201c de al doilea. Aron Pumnul \u00eel aseaza pe Vasile Fabian \u201ealaturi de Antioh Cantemir si Vasile C\u00e2rlova\u201c, scrie N. Vrasmas. \u00cen realitate, \u00eensa, meritul precursorului e de a \u00eentari ideea lui G. Calinescu: \u201eCredinta de p\u00e2na mai deunazi ca Eminescu e un meteor, iesit din neant, ca un miracol fara nicio legatura cu trecutul, se dovedeste falsa. Eminescu e cel mai traditional poet, absorbind toate elementele, si cele mai marunte, ale literaturii antecedente.\u201c Ideea, falsa, a \u201emeteorului\u201c inexplicabil, pornita dintr-o impresionanta pretuire fara margini, fusese a marelui Ibraileanu: urmasul sau o corecteaza, restituind meritul si rostul precursorilor si construind, sprijinit pe ei, unitatea si continuitatea literaturii rom\u00e2ne, o literatura aflata mereu la \u00eenceputul drumului si mereu \u201erupta\u201c \u00een bucati si iarasi \u00eenceputa.
\nRom\u00e2nii \u00een \u201esalonul european\u201c
\nDespre o jumatate de secol miraculoasa din istoria rom\u00e2nilor scrie un eseu admirabil \u00een \u201eFamilia\u201c oradeana istoricul Florin Ardelean. Un eseu recomandabil pesimistilor si scepticilor iremediabili, \u00een general, tuturor \u201ecioranienilor\u201c de dupa Emil Cioran. Jumatatea miraculoasa a respectivului secol e cuprinsa \u00eentre 1830 si 1880: cincizeci de ani \u00een care principatele rom\u00e2ne ies din \u201e\u00eentunecatul ev mediu\u201c spre a pasi \u00eentr-o modernitate precara, nesigura, cu multe tuse caricaturale, dar modernitate: \u201eUn miracol istoric s-a \u00eenregistrat pe D\u00e2mbovita si Siret. Este vorba de ceea ce Eugen Lovinescu a teoretizat prin ideea sincronismului expusa pe larg \u00een \u00abIstoria civilizatiei rom\u00e2ne moderne\u00bb, dar si \u00een tomurile lui Stefan Zeletin, \u00abBurghezia rom\u00e2na \u2013 originea si rolul ei istoric\u00bb, respectiv, \u00abNeoliberalismul \u2013 studiu asupra istoriei si politicii burgheziei rom\u00e2ne\u00bb. Iesirea decisa a celor doua structuri statale rom\u00e2nesti din corsetul levantin si proiectarea societatii si a mentalitatilor pe orbita Apusului european a devenit un proces care a schimbat, salvator, locul nostru \u00een amplasamentul natiunilor lumii. De fapt, nu a schimbat, ci ne-a consacrat un topos. Dintr-o fiinta virtuala, vaga si timorata, ne-am destupat ca natiune. Cum s-a \u00eent\u00e2mplat? \u00centr-un mod c\u00e2t se poate de firesc si de temerar \u2013 \u00een rastimpul a cincizeci de ani Rom\u00e2nia a primit o identitate, o expresie si un sens. A fost initiat astfel lungul drum al tentativei autohtone de-a se scoate de sub vremi\u201c. \u00cen privinta identitatii: la 1830, practic, \u201etarile rom\u00e2ne nu aveau identitate, ci doar o existenta sub semnul hazardului si intereselor altora. Regimul constitutional se rezuma la aplicarea Regulamentului Organic, impus dupa Tratatul de pace de la Adrianopol, iar singura speranta parea sa se coaguleze dupa ce se reintrodusesera domniile pam\u00e2ntene. Noii domni erau \u00eensa timizi, simple marionete ale puterilor suzerana si protectoare (Turcia si Rusia \u2013 n.n.). Iata cum vedea Muntenia abatele Lionardo Panzini, fostul preceptor al fiilor lui Alexandru Ipsilanti, cel care a declansat miscarea armata a Eteriei: \u00abO tara at\u00e2t de frumoasa st\u00e2rneste mila strainului si a europeanului care se g\u00e2ndeste la starea de saracire si de \u00eenjosire \u00een care se gaseste ea…<\/p>\n
Aflata de multa vreme la cheremul c\u00e2rmuirii turcesti, ajung\u00e2nd sa fie chiar v\u00e2nduta de aceasta, vesnic prada lacomiei domnitorilor trimisi de ea nu pentru a o c\u00e2rmui, ci pentru a o jefui si a o saraci, este mare minune ca oamenii n-au pierit cu totul de pe aici si ca tinutul nu slujeste de lacas doar pentru lupi si pentru ursi\u00bb\u201c. Aceasta situatie este mostenirea fireasca a secolului al 18-lea, \u00een care structurile sociale si politice ale principatelor agonizau sub regimul fanariot. Cota \u201espiritului public\u201c si a sperantei de libertate era, \u00een primul sfert al secolului al 19-lea, aceea descrisa \u00een faimoasa carte a lui Pompiliu Eliade, \u201eInfluenta franceza asupra spiritului public \u00een Rom\u00e2nia\u201c (1898): \u201e\u00eencep\u00e2nd cu sarmanul tigan rob si cu taranul care \u00eesi ia lumea \u00een cap sau devine t\u00e2lhar si p\u00e2na la domnitorul cu puteri discretionare, care se \u00eembogateste peste masura, toata lumea este nesigura pentru ziua de m\u00e2ine, toata lumea tremura: taranii \u00een fata oamenilor stap\u00e2nirii sau a boierului, robul \u00een fata stap\u00e2nului si \u00een fata slugilor acestuia, boierul, \u00een fata unui decret al domnitorului, domnitorul \u00een fata unui firman al Portii. Acesti oameni nefericiti alcatuiesc un fel de ierarhie a abuzului de putere, \u00een care fiecare \u00eesi asupreste c\u00e2t poate inferiorul\u201c. Nesiguranta endemica si cumplita nestatornicie a asezarilor constituie mostenirea veche, a \u201ebejeniilor\u201c din secolele anterioare si ea este magistral surprinsa si descrisa \u00een cheia celui mai aspru si mai sarcastic realism istoric cu putinta de \u201epatriarhalul\u201c scriitor genial Mihail Sadoveanu, \u201enefrecventabil\u201c din pricina lui Mitrea Cocor: \u201eDin vechi zile se stie ce \u00eensemneaza navala hoardelor. \u00cen clipeala aceasta s-au aratat la Nistru si peste un patrar de ceas acoperisurile de paie ale satelor de dincoace au si ridicat v\u00e2lvataie. Se umple de fum toata marginea… Atunci noroadele \u00eenteleg ca le-a venit pedeapsa. Unii o asteapta cu fruntea \u00een pam\u00e2nt, altii nazuiesc la paduri, \u00eencarc\u00e2nd \u00een carute copii, femei si putine lucruri. Clopotele bat, pojarurile \u00eenainteaza, tresarind la Raut, pe urma la Prut: unele suna \u00een vazduh, altele scriu pe cer numele semintiilor rele care vin pentru prada si robie asupra crestinatatii. Taranul cel prost, daca a avut la vreme noroc sa-si ascunda \u00een gropi arse holda, se duce \u00een vagaunile fiarelor nu cu prea mare parere de rau pentru bordeiul lui cladit din nuiele si glod. El stie din veci ca nu trebuie sa-si \u00eentemeieze altfel de salas dec\u00e2t a salbataciunilor, care stau cu urechea treaza si cu narile \u00een v\u00e2nt spre v\u00e2nator. Dupa ce a trecut puhoiul de fier si foc, fugarii se \u00eentorc \u00eenchin\u00e2ndu-se si mirosind, ca sa-si cunoasca vetrele; si \u00eentr-acelasi loc ori alaturi ridica \u00een putine zile alt bordei… S-apoi se duce vestea din loc \u00een loc, din codru \u00een codru si din bejenie \u00een bejenie p\u00e2na la manastirile de sub brazi si p\u00e2na \u00een cetatuile muntilor despre risipa cutaror case …, despre st\u00e2ngerea cutaror neamuri de pam\u00e2nteni, despre robia unor cneaghine si coconi de care, pe urma, nu mai vine nicio veste din Rasarit… despre toata pedeapsa pe care o \u00eensemneaza astfel Atoputernicul, din veac \u00een veac ticalosilor moldoveni. Caci cu toate semnele care li se arata, ei nu \u00eenvata a catare minte; desi stiu a deosebi cele bune de rele, se robesc dezmierdarilor trupului si uita de cuv\u00e2ntul sf\u00e2nt; desi slobod dintre ei pe pam\u00e2nt barbati \u00eentelepti, cov\u00e2rseste semetia celor prosti iar \u00eentelepciunea ram\u00e2ne de ocara…\u201c (Mihail Sadoveanu, \u201eNunta domnitei Ruxanda\u201c, cap. 9). Tabloul acelorasi tinuturi, acelasi pe vremea lui Vasile Lupu ca si la \u00eenceputul secolului al 19-lea este cu totul altul la 1880: \u201eParca am vedea altceva. Din mai nimic \u2013 scrie Florin Ardelean \u2013 rasarise o tara. Rom\u00e2nia mica se \u00eenfaptuise, independenta fusese proclamata si c\u00e2stigata pe c\u00e2mpul de bataie, Carol se pregatea sa devina rege. Constitutia dupa care se oc\u00e2rmuia urma modelul cel mai evoluat al Europei, partidele politice existau \u00eentr-un cadru legal si \u00eesi administrau puterea legislativa prin parlament, viata economica era \u00eenfloritoare, intelighentia formata \u00een universitatile Apusului pusese bazele unui \u00eenvatam\u00e2nt secundar si universitar performant, viata culturala se manifesta prin teatre, edituri, biblioteci, divertisment, iar viata urbana oferea un confort similar cu al metropolelor occidentale\u201c. La 1880, \u201esincronismul\u201c \u00eesi spusese cuv\u00e2ntul si apare \u201elumea lui Caragiale, cu Mitica si Mita Baston \u00een gros-plan, cu tipatesti exers\u00e2nd abuzul de putere \u00een palpit adulterin si cu catavenci ofensivi, gata sa fandeze senini, spre otreapa sau valet. Mai nimic din tragismul de altadata, chiar daca lumea satului pare aceeasi. Tabloul e de nerecunoscut, societatea danseaza pe o partitura vibranta, chiar si saracia pare a avea staif. Tropismele rom\u00e2nismului aveau deja un anume aer ce exersa daca nu eticheta macar dichisul omului ajuns. Jup\u00e2n Dumitrache nu mai este un fitescine, ci cherestegiu, iar Nae Girimea are detasarea si aplombul unui don juan pripasit \u00eentr-o frizerie de mahala. Deasupra tuturora, ca o emblema pe furniturile noii lumi, Conu Leonida \u2013 un \u00eentelept si un profet cu erectii apoftegmatice. E preferabila, \u00eensa, aceasta caricatura a unei lumi aflata pe calea unui progres implauzibil, dec\u00e2t asasinatul din iatacul domnitorului Hangerli. Ceva fundamental se schimbase ireversibil.\u201c Lumea noua, lumea lui Caragiale e privita aici cu ochii mai \u00eengaduitori si comprehensivi ai lui Mihail Ralea. \u201eNoi, rom\u00e2nii, \u2013 scrie si Stefan Zeletin \u2013 suferim \u00eenca de urmarile unui pacat de care nu suntem vinovati: acela ca ne-am nascut prea t\u00e2rziu. Noi am intrat \u00een era moderna abia \u00een al treilea deceniu al veacului al 19-lea\u201c. E un aspect ce tine de soarta, nu de vointa \u2013 scrie Florin Ardelean \u2013 \u201ehandicapul nu l-am putut anula niciodata, etapele nu au putut fi arse, iar progresul \u00een galop a avut si nedorite efecte secundare, inclusiv un anume comportament de neam fara \u00abeticheta\u00bb\u201c. Despre efectele caricaturale ale progresului \u00een galop va scrie memorabil Emil Cioran \u00een \u201eSchimbarea la fata a Rom\u00e2niei\u201c: el face acolo elogiul imitatiei si al \u201emaimutarelii\u201c al caror tipar poate fi resimtit azi mai mult dec\u00e2t ieri \u00een spatiul public si pe scena politica rom\u00e2neasca. Iuteala cu care ne-am \u201eadaptat\u201c si am imitat cu frenezie gesturi, sisteme, ideologii, organizatii de la haina de fiecare zi p\u00e2na la speculatii metafizice ne-a putut scoate din corsetul levantin caruia \u00eei eram destinati: \u201eParadoxul nostru istoric \u2013 scrie Cioran \u2013 ne-a obligat la aceasta maimutareala, daca nu fecunda, extrem de revelatoare\u201c. Facuta iute si pe usa de serviciu, intrarea \u00een \u201esalonul european\u201c a lasat, spre fericirea lui Caragiale si a urmasilor lui urme de nesters. La r\u00e2ndul lui, corosivul Paul Zarifopol scrie imbatabil: \u201eEuropa, \u00een vorbirea noastra publica, este un cuv\u00e2nt cu fior de patos… Ne rasucim si ne guduram ca sa fim primiti \u00eenauntru \u00een salonul european, parc-am vrea sa aratam noi singuri cu degetul ca stam, alminteri, pe dinafara, abia \u00eendraznind sa ne strecuram p\u00e2na-n prag. Cu toata fanfara si zdranganitul diverselor leit-motive de orgoliu national, \u00een fond nu ne-am izbavit de acele rasuciri de g\u00e2t si miscari st\u00e2ngace care ne-au ramas \u00een oase de pe c\u00e2nd eram umilele anexe ale atotputerniciei turce sau muscalesti.\u201c Acesta a fost intervalul, scurt, si asta a fost forma, st\u00e2lcita, \u00een care am patruns, moderniz\u00e2ndu-ne rapid si fortat, \u00een salonul european: \u201eE c\u00e2t se poate de limpede \u2013 scrie \u00een \u00eencheiere Florin Ardelean \u2013 ca revolta noastra a venit la timp si tocmai \u00eempotriva noastra. Numai asa 50 de ani au putut zidi un stat. Totul a fost alert si nemestecat, pentru ca eram flam\u00e2nzi si incitati de-un prea t\u00e2rziu… Asa a fost posibila modernitatea rom\u00e2neasca. De ce si cum am ratat-o e o alta halima\u201c. Ne putem \u00eensa consola doar cu aceea ca \u201ehalimaua\u201c li se \u00eent\u00e2mpla si altora, inclusiv din Apusul pe care l-am imitat si maimutarit cu at\u00e2ta frenezie …<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
De nu si cel mai v\u00e2rstnic, unul din cei mai importanti scriitori rom\u00e2ni ai ceasului de fata ram\u00e2ne Constantin Toiu. Comunist \u201eimaginar\u201c, ca girafa care nu exista \u00een ochii taranului din celebra anecdota a lui Marin Preda, autorul \u201eCaderii \u00een lume\u201c a fost \u2013 cum spune repetat \u00een \u201eMemorii\u201c din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd si cum… Cite\u0219te mai mult »Proba traducerii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2461,6020,3319],"class_list":["post-8474","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-romania-literara","tag-ana-chiritoiu","tag-constantin-toiu"],"views":1509,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8474","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8474"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8474\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8474"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8474"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8474"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}