{"id":8451,"date":"2011-07-21T13:51:46","date_gmt":"2011-07-21T11:51:46","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8451"},"modified":"2011-07-21T13:52:10","modified_gmt":"2011-07-21T11:52:10","slug":"independenti-de-nevoie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/independenti-de-nevoie\/","title":{"rendered":"Independenti de nevoie"},"content":{"rendered":"

Desi e departe de ponderea pe care o are \u00een tarile normale, inclusiv \u00een cele vecine, teatrul independent pare sa cunoasca si la noi o evolutie ascendenta. Din ce \u00een ce mai multe afise, din ce \u00een ce mai multe anunturi tv, radio ori pe net se straduiesc sa ne atraga prin poduri, prin beciuri, prin cluburi sau cafenele \u00een care se face teatru. Si nu numai \u00een Bucuresti, Cluj, Iasi, Timisoara, Craiova, ci si \u00een orase mai mici, cu teatre de stat destul de autoritare, exista initiative nascute fara aportul banului public. De c\u00e2tiva ani buni, fenomenul a intrat si \u00een atentia organizatorilor de festivaluri. A existat chiar si un festival anume (Underground-ul de la Arad), din care s-au consumat opt editii, ultimele trei sau patru fiind internationale. Sa \u00eensemne asta ca avem si noi, \u00een sf\u00e2rsit, independentii nostri? <\/strong><\/em>
\nDe fapt, nevoia artistilor de a-si asigura un grad c\u00e2t mai mare de libertate tine de definitia artei. Iar miscarea desprinsa programatic de sistemul teatral consacrat a aparut atunci c\u00e2nd acesta din urma a \u00eenceput sa-i confrunte pe artisti cu varii \u00eengradiri sau presiuni. Ele nu veneau dinspre politic, ci \u2013 culmea?! \u2013, erau facute \u00een numele publicului. Ati \u00eenteles, desigur, ca e vorba de Broadway-ul anilor \u201850. Succesul comercial era incompatibil cu contrarierea gustului general, cu orice tentativa de bruscare a orizontului de asteptare. Orice \u00eencercare de \u00eennoire a limbajului, orice gest ce implica o doza de risc de casa erau respinse de catre un establishment beat de propriul sau succes. Ca atare, un numar de creatori de teatru au \u00eentors spatele nu doar consacrarii generale si prosperitatii materiale, ci si unui confort tehnic considerat indispensabil unei exprimari teatrale adecvate. Acestia s-au apucat sa faca teatru prin locuri care de care mai ciudate, cu mijloace extrem de precare. Un teatru polemic, refuz\u00e2nd orice compromis moral si estetic, un teatru al frondei, al socului. Miscarea a fost denumita, probabil spontan, off-Broadway. Iar c\u00e2nd fronda si socul au devenit de bon ton si comertul a pus stap\u00e2nire si pe off, independentii radicali au creat off-off-Broadway-ul. Iar sirul de off-uri a continuat \u2013 e drept, sub denumiri care au facut istorie: Living Theatre, Open Theatre, Bread and Puppet\u2026
\nAm reluat aici, foarte pe scurt, c\u00e2teva lucruri stiute pentru a releva cele c\u00e2teva elemente definitorii al independentei \u00een teatru: alergia la orice tip de constr\u00e2ngere exercitata de sistem, nevoia de cautare ne\u00eengradita, fascinatia riscului. Artistul independent refuza compromisul. Si, odata cu acesta, succesul de dragul succesului. Mai mult, el accepta o serie \u00eentreaga de neajunsuri si sacrificii determinate de lipsa banilor. Pentru ca e convins de puterea mesajului, de energia explorarii, gata sa compenseze orice fel de neajuns. P\u00e2na la un punct, situatia independentului pare sa se asemene cu cea a unui personaj de desene animate. C\u00e2nd e victima unui accident extrem de dureros, dar nu poate sa urle din cauza c\u00e2inelui care doarme alaturi, motanul iese glont din casa, fuge p\u00e2na-n v\u00e2rful dealului si \u00eesi urla durerea \u00een voie. E adevarat, pe artistul independent nu frica \u00eel goneste din casa, ci sila de stap\u00e2nii acesteia. Si apoi, acolo unde se refugiaza el, exista totusi un public dispus sa urle cu el. \u00cencolo, si unul, si celalalt, au o mare problema cu dulaul imbecil si feroce si stap\u00e2nii tal\u00e2mbi.
\nC\u00e2tiva independenti din specia asta a dat si teatrul nostru. E vorba de artisti care, fie doar \u00eentr-o prima etapa a carierei lor, fie si ulterior, s-au simtit mai la largul lor pe scena precara tehnic si material a independentei. Acestia \u2013 i-am putea numara pe degetele unei m\u00e2ini \u2013, s-au lansat pe la sf\u00e2rsitul anilor nouazeci si \u00eenceputul deceniului urmator. Dar independentii aparuti \u00eentre timp? Sa nu fie ei autentici?
\nS-ar putea ca si printre acestia sa existe c\u00e2tiva artisti obsedati de un teatru pentru care scenele noastre nu se simt \u00eenca pregatite. Dar cei mai multi dintre ei se produc prin subsoluri, prin cluburi, prin sufragerii si garaje pentru ca nu au \u00eencotro. Mai exact, pentru ca nu au loc pe scenele subventionate.
\nSi cum ar putea sa-si gaseasca loc \u00een vreunul din cele mai putin de saizeci de teatre nationale si de stat din Rom\u00e2nia cei peste doua sute de tineri care ies, anual, din toate facultatile noastre teatru? Sigur, exista si televiziuni, posturi de radio, exista publicitatea. Dar nici acestea nu pot prelua dec\u00e2t o mica parte dintre absolventi. Si apoi, e firesc sa ne \u00eenchipuim ca multi dintre cei ce au absolvit actoria, regia, scenografia, teatrologia tin mortis sa faca teatru, si nu televiziune sau radio sau publicitate. Pentru acestia, singura posibilitate ram\u00e2ne scena independenta. Sau underground. Sau off. \u00cen cazul lor, nu e \u00eensa vorba de o alegere. Ei sunt constr\u00e2nsi sa fie independenti.
\nAr fi absurd ca aceasta delimitare \u00eentre independentii de vocatie si cei de nevoie sa fie citita ca un repros adresat celei de-a doua categorii. Rostul acestei strapontine e acela de a introduce o nuanta, un accent, o precizare. E extraordinar ca mai avem c\u00e2tiva independenti de vocatie. Acum vreo zece ani am cunoscut, \u00een Germania, un actor \u00een v\u00e2rsta. Prin anii saizeci, la douazeci si trei de ani, era angajat la un teatru important \u2013 M\u00fcnchner Kammerspiele \u2013 si\u00a0 considerat unul dintre marile talente ale scenei germane. P\u00e2na \u00eentr-o zi, c\u00e2nd directorul i-a \u00eemprumutat cartea lui Peter Brook, \u201eThe Empty Space\u201c, care a tocmai aparuse \u00een germana. Dupa ce a citit-o, t\u00e2narul actor de succes si-a dat demisia din prestigioasa institutie si si-a alcatuit o trupa a lui. Ar fi putut sa revina \u00een establishment, dar a ales sa-si petreaca viata bat\u00e2nd lumea cu propria sa companie.
\nSi e foarte bine ca avem o scena independenta din ce \u00een ce mai populata. Climatul specific acesteia, chiar si \u00een conditiile \u00een care majoritatea celor ce o anima sunt idependenti de nevoie, nu va \u00eent\u00e2rzia sa-si arate efectele. Iar de acestea are din\u00a0 ce \u00een ce mai multa nevoie teatrul nostru de repertoriu, cel subventionat. Establishment-ul, cum s-ar zice.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Desi e departe de ponderea pe care o are \u00een tarile normale, inclusiv \u00een cele vecine, teatrul independent pare sa cunoasca si la noi o evolutie ascendenta. Din ce \u00een ce mai multe afise, din ce \u00een ce mai multe anunturi tv, radio ori pe net se straduiesc sa ne atraga prin poduri, prin beciuri,… Cite\u0219te mai mult »Independenti de nevoie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6013,86,6012],"class_list":["post-8451","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-succes-comercial-in-teatru","tag-teatru","tag-teatru-independent"],"views":1461,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8451","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8451"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8451\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8451"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8451"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8451"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}