{"id":8440,"date":"2011-07-21T13:40:45","date_gmt":"2011-07-21T11:40:45","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8440"},"modified":"2011-07-21T13:41:07","modified_gmt":"2011-07-21T11:41:07","slug":"trecutul-ne-este-o-tara-vecina","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/trecutul-ne-este-o-tara-vecina\/","title":{"rendered":"Trecutul ne este o tara vecina"},"content":{"rendered":"

Despre stat, democratie, natiune si descentralizare \u00een modernitatea rom\u00e2neasca<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Titlu reprezinta o \u00eencercare de parafraza dupa expresia, de o mai mare notorietate si cu un impact mult mai pregnant, a lui David Lowenthal, care \u00eencerca sa sublinieze necesitatea detasarii de un trecut din care uneori nu prea am avea ce sa \u00eenvatam. Pentru rom\u00e2ni, trecutul nu numai ca nu ne ofera motive de a-l relua, dar devine tot mai mult un trecut care tine pasul cu prezentul, amenint\u00e2ndu-ne c\u00e2teodata ca ar vrea sa sara \u00eenaintea noastra, ca \u00eentr-un scenariu al relativitatii \u00een care viitorul ne va aduce propriul trecut.<\/strong><\/em>
\nRom\u00e2nia se \u00eencapat\u00e2neaza sa ne ofere astfel de scenarii \u2013 si vedem acest lucru numai daca ne g\u00e2ndim la tensiunile pe care le isca probleme inerente unei dezvoltari autentic moderne ale statului: regionalizarea, statutul de cetatean, partidele politice. Dar lectia trecutului, daca stim sa o analizam, demonstreaza \u00eenca o data ca si astea sunt povesti vechi.
\nIncursiuni \u00een trecut<\/strong>
\nIntervalul cronologic 1859-1939 este \u00eendeobste considerat unul al instaurarii unui model democratic, prin care elita politica rom\u00e2neasca \u00eencerca sa copieze modelul liberalismului european, \u00eentr-o nota locala. Retrospectiv, se realizeaza o sinonimie conceptuala \u00eentre construirea statului national rom\u00e2n si instaurarea unui model democratic, ceea ce, din perspectiva stiintelor politice, nu poate fi dec\u00e2t un demers deficitar, care obnubileaza dimensiunea politicului \u00een favoarea nationalului. O clarificare a raporturilor dintre constructia politica a statului si aspiratiile societatii reprezentata de elita intelectuala si politica (de cele mai multe ori aproape ca aceste doua elite se confunda) nu poate fi dec\u00e2t salutara pentru surprinderea impactului modernizarii asupra societatii rom\u00e2nesti, interbelice mai ales.
\nDemocratie, stat, <\/strong>
\ncetatenie \u2013 forme fara fond?<\/strong>
\nAdoptarea unei constitutii de inspiratie occidentala \u00een iulie 1866 deschidea calea implementarii unei societati democratice. Cu toate acestea, termenul democratie nu apare nici o singura data mentionat \u00een textul acestei legi fundamentale, la fel cum nu va aparea nici \u00een textul ei revizuit din martie 1923. La fel, lipseste definirea unui concept esential \u00een procesul reprezentarii politice \u2013 partidul politic. Ceea ce se garanteaza prin cele doua legi fundamentale este libertatea asocierii cetatenilor, \u00een organizatii care nu este obligatoriu sa devina personalitati juridice. Corobor\u00e2nd aceste doua carente ale sistemului legislativ cu definirea de pe pozitii etnic-nationale a ideii de cetatenie, nu putem dec\u00e2t sa observam ca modelul politic de construire a statului rom\u00e2n este abandonat \u00een favoarea unui model national(ist). Ceea ce prima era natiunea, actul politic fiind sau trebuind sa fie expresia unei unanimitati.
\nGeneza politicului \u00een spatiul rom\u00e2nesc este legata de constituirea celor doua importante partide politice antebelice: Partidul Liberal (1875) si Partidul Conservator (1880), expresii a doua scoli culturale (junimistii maiorescieni si discipolii hasdeieni), dar si a acutizarii unui patriotism local (iesenii conservatori, lezati de pierderea \u00eent\u00e2ietatii \u00een construirea statului, si bucurestenii, care impun ritmul constructiei statale, dar si directiile de urmat). Idealul oricarui t\u00e2nar devenea astfel politica, cu toate beneficiile pe care le aducea aceasta. Marturia acida a unui contemporan de talia lui Constantin Bacalbasa e edificatoare: \u201e\u00cen Rom\u00e2nia era o foarte slaba activitate literara, activitatea stiintifica era si mai nula, viata publica era, prin urmare, redusa la politica. Tot ce era om de actiune, temperament militant, pasionat pentru lupta, trebuia sa faca politica.\u201c Un mod original de a face politica, \u00een care dialogul are la baza un limbaj ce descinde mai degraba din sfera polemicului, ce urmareste o etichetare inferioara a concurentului: \u201ePe vremea aceea erau numai doua tabere: ciocoii si liberalii. Cealalta expresie, albii si rosii, \u00eencepea sa dispara (…)\u201c, \u00eesi aminteste Bacalbasa despre \u201eBucurestiul de altadata\u201c. O capitala \u00een care conservatorii erau considerati de drepta, iar liberalii de st\u00e2nga, adica progresisti.
\nAceasta dificultate \u00een implementarea unui limbaj politic este evidentiata si de procesul de definire al natiunii rom\u00e2ne. Cum se putea realiza o trecere semantica de la prosti, dar multi! la ideea de cetatean? Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t existau numeroase confuzii \u00eentre termenii de nationalitate si cetatenie, asa cum o arata \u00eenca o data textul Constitutiei din 1866, prin articolul nr. 30: \u201eNici un Rom\u00e2n fara autorizatiunea guvernului nu poate intra \u00een serviciul unui Stat fara ca \u00eensusi prin aceasta sa-si piarda nationalitatea.\u201c Imposibilitatea de a defini natiunea si de a face o distinctie clara \u00eentre notiunile de nationalitate si cetatenie a creat convingerea ca politicienii si guvernantii \u00een special \u00eesi exercita autoritatea asupra natiunii, nu asupra cetatenilor. Confuzia dintre interesul public si cel national a transformat actul guvernamental \u00eentr-unul perceput ca un act derulat \u00een interesul natiunii, al Statului-natiune. Natiunea, mai ales prin intermediul sistemului censitar, este perceputa ca un corp politic, deci ca o entitate indivizibila, ireductibila (nu compusa din indivizi distincti), pentru care actul politic al guvernarii trebuie sa se desfasoare, asadar, sub auspiciile unanimitatii. Divergentele politice trebuie sa fie armonizate.
\nDin nefericire, acolo unde era nevoie de stiinta si de dezbatere, acestea erau abandonate \u00een spiritul unitatii si al interesului national. Ideea \u00een sine de politica disparea. Unanimitatea reprezenta modul rom\u00e2nilor de a face politica, iar modul de exprimare politica erau populismul, demagogia si emotia. Ideea de dezbatere disparea \u00eenainte de a fi fost vreodata pusa \u00een valoare. Poate aici se regasesc si motivele instaurarii alternantei la guvernare, sistem perpetuat si \u00een interbelic, ce reducea minoritatea la tacere.
\nPerioada interebelica: natiunea ca si colectivitate democratica<\/strong>
\nIntroducerea votului universal masculin \u00een Rom\u00e2nia \u00een 1918 schimba radical viziunea asupra procesului politic, \u00een care se vor implica tot mai mult si intelectualii, care \u00eesi asuma o functie sociala. Daca Primul Razboi Mondial a adus \u00een prim plan arhetipul carturarului-militant, care \u00eentr-o m\u00e2na tine condeiul, iar \u00een alta sabia (Nicolae Iorga devine un apostol al Neamului), absorbit total de cauza nationala, perioada interbelica lanseaza prototipul carturarului care devine un colportor al spiritului cetatii, fiind convins ca \u00eenversunarea nationalista \u00eel \u00eenalta, aduc\u00e2nd beneficii civilizatiei. Forma lui de comunicare cu natiunea ram\u00e2ne presa, jurnalul de opinie, ce devine un instrument de informare mobilizatoare, o expresie a pasiunilor colective. Aceasta este o forma de comunicare indirecta, pentru ca \u00een cadrul comunicarii directe intelectualii dezvolta mecanismul conferintelor desfasurate sub auspiciile unor importante foruri culturale sau politice, etichete care confera autoritate comunicarii \u00een sine. Partidele politice, tot \u00een cadrul comunicarii directe, vor pune bazele meeting-ului electoral, care evidentia necesitatea vizibilitatii \u00eentr-o societate a votului universal.
\nUn proiect de regionalizare a Rom\u00e2niei Mari<\/strong>
\n\u00centr-un mediu politic cvasinationalist, \u00een care centralizarea statului reprezenta piatra unghiulara a oricarui demers politic, un politician rom\u00e2n, universitar clujean, are curajul de a prezenta un proiect de regionalizare a Rom\u00e2niei mari ca sansa de modernizare autentica a statului.\u00a0 Romul Boila era titularul cursului de Drept constitutional din cadrul Facultatii de Drept a Universitatii din Cluj-Napoca \u00een perioada interbelica si, din punct de vedere politic, detinea functia de membru al Partidului National Rom\u00e2n (din octombrie 1926, \u00een urma fuziunii cu Partidul Taranesc, ve deveni P.N.T.). Demersul nostru \u00eencearca asadar sa surpinda itinerariul viziunii unui universitar al perioadei interbelice asupra unor notiuni cheie ca democratie, stat, natiune, cetatean. De ce neaparat profesor universitar? Pentru ca profesorul universitar \u2013 ca notiune generica \u2013 este cel care, \u00een ultima instanta, inculca tinerilor o noua viziune asupra acestor notiuni. Tineri care \u2013 cum este cazul absolventilor din facultatile de drept \u2013 vor fi legatura directa dintre stat si cetatenii sai; de fapt, vor fi chiar statul. Conferintele sale si apoi proiectul de constitutie propus de catre Romul Boila permit creionarea evolutiei avatarurilor unor astfel de notiuni si \u00eenaitarea c\u00e2torva explicatii pentru aceste reabordari.
\nConferintele lui Boila: <\/strong>
\nrefortificarea spiritului nationalist<\/strong>
\n\u00cen 31 decembrie 1921 Romul Boila tine o conferinta \u00een cadrul cercului de studii al PNR, intitulata Democratia1, forma de organizare a statului care, \u201e\u00een \u00eentelesul ei de domnie a poporului a ajuns maximul posibil, idealul chiar\u201c dupa Primul Razboi Mondial. Democratia, \u00een viziunea autorului, este un concept care, din perspectiva natiunii, trebuie sa absoarba ideea de individ politic, cetatenia fiind deci o idee trecuta \u00een plan secund: \u201eCum natiunea, ca depositara a puterii de Stat, se prezinta \u00een fata noastra nu ca totalitatea matematica a indivizilor cari o alcatuiesc, ci ca o fiinta deosebita, care ea \u00eensasi constituie Statul (…)\u201c. Doar statul-natiune construit pe fundamente constitutionale este singurul care poate asigura \u201edezvoltarea tuturor energiilor intelectuale, morale si materiale ale indivizilor, pun\u00e2ndu-le apoi aceste toate \u00een serviciul cauzei comune a natiunii\u201c.
\nViziunea colectivista asupra societatii si\u00a0 a statului transforma cetateanul \u00eentr-un supus al cauzei nationale. Motivatia unei astfel de relatii \u00eentre individ si statul-natiune este \u00eentarita de faptul ca natiunea este \u201ecea mai sublima organizatie a omului \u00een drepturile sale\u201c, la fel cum si statul este \u201ecea mai \u00eenalta organizatie a Natiunii\u201c. \u00cen acest context, drepturile de care beneficiaza individul nu sunt altceva dec\u00e2t \u201edrepturi date de Natiunea organizata pentru viata de Stat. Natiunea este nu numai depozitarea tuturor puterilor \u00een Stat, ci ea este si izvorul tuturor drepturilor. (…) Natiunea are dreptul sa puna fata de drepturile oamenilor toate restrictiile, are dreptul sa le ia de la noi, chiar si viata noastra, c\u00e2nd este vorba de existenta sa\u201c. \u201eTrebuie expulzata din ideologia politica, odata pentru totdeauna, cuv\u00e2ntul de drepturi individuale, de drept privat, caci ele nici ca numiri, nici ca institutiuni de drept nu au nici o baza reala (…). Drept este numai unul: acela al carui izvor este Natiunea. (…) Prin drept nu se pot realiza interese private\u201c. \u00cen aceeasi logica, Boila cere eliminarea principiului separarii puterilor \u00een stat si repudierea sa ca principiu fals, pentru ca \u00een statul modern nu exista dec\u00e2t puterea natiunii, cea care fondeaza statul.
\nConferinta sustinuta \u00een data de 23 martie 1927 \u00een cadrul sectiei medicale si biopolitice a Astrei, cu titlul \u201eCapitalul uman si organizatia constitutionala a statelor\u201c2 reflecta o schimbare de optica a lui Romul Boila, \u00een care cetateanul nu mai este perceput ca un membru indistinct al unei colectivitati, ci devine o individualitate ce poate fi pusa \u00een drepturile sale doar printr-o autentica viata constitutionala. Singura modalitate de rezolvare a problemei capitalului uman \u2013 vazut ca resortul ultim al vietii oricarui stat \u2013 este posibila doar prin intermediul vietii de stat. Modernitatea este echivalentul\u00a0 validarii individualismului, \u201ecu alte cuvinte, descatusarea omului de sub robia seculara politica si economica\u201c, iar\u00a0 constitutionalismul \u00eenseamna \u201eorganizarea statului \u00een baza unor principii \u00een al caror centru se gaseste omul\u201c. \u201e\u00cen statul constitutional toti au o raspundere pentru ca astfel sa se respecte \u00een primul r\u00e2nd ordinea privitoare la apararea si validitarea capitalului uman\u201c. Conferinta devine un prilej de contestare a modelului constitutional rom\u00e2nesc, care este unul fals, ce nu pune \u00een valoare capitalul uman, ci se rezuma la mimarea unei vieti politice democratice. \u00cen acelasi timp, Boila trage un semnal de alarma \u00een privinta pericolelor ce p\u00e2ndesc societatea europeana per ansamblu, invocate fiind modelul bolsevic si cel fascist, care opereaza discriminari \u00eentre cetatenii sai si \u00eei transforma \u00een supusi si conducatori: \u201eUn stat \u00een care se face deosebire \u00eentre om si om pe alta baza dec\u00e2t conditiunile lui naturale \u2013 nu mai serveste cauza capitalului uman.\u201c
\nStatul descentralizat: <\/strong>
\nrevolta \u00eempotriva Centrului<\/strong>
\nViziunea politica a lui Romul Boila se va schimba radical. Acest fapt devine vizibil \u00een 1929, c\u00e2nd sustine o conferinta ce readucea \u00een atentia publicului necesitatea reformarii administratiei locale pe principii descentralizatoare. Este criticata Legea de unificare administrativa publicata \u00een Monitorul Oficial la 14 iunie 1925, care introducea doua autoritati centraliste, ministrul si prefectul, \u201ecari \u00een baza atributiunilor date lor prin lege aproba, suspendeaza si executa toate\u201c3. Este de preferat modelul descentralizat \u2013 sustine autorul \u2013 pentru ca acesta are rolul de a revalida principiul responsabilitatii, prin care \u201efiecare cetatean ce exercita o functie de orice natura \u00een Stat sa fie raspunzator pentru actele sale. (…) Descentralizarea \u00eensemneaza, deci, \u00een afara de descentralizarea atributiunilor, si descentralizarea raspunderilor\u201c. Descentralizarea \u00eenseamna totodata cointeresare, cetatenii devenind actori angajati \u00een problemele publice, parte a problemei, dar si a rezolvarii acesteia: \u201eControlul devine real, initiativa cetateneasca ia locul initiativei birocratice, se naste un interes deosebit de viu pentru afacerile publice, demnitatea cetateneasca \u00eesi gaseste cel mai prielnic teren de manifestare.\u201c
\nO viziune completa a lui Romul Boila asupra unei Rom\u00e2nii (re)\u00eentemeiate pe principii descentralizatoare este adusa la cunostinta \u00een 1931, constat\u00e2nd necesitatea revizuirii sau chiar a emiterii unei noi legi fundamentale a statului rom\u00e2n4. Dezamagit ca se scursesera 13 ani de la Marea Unire, perioada \u00een care nu s-a atins telul dorit, \u201edesav\u00e2rsirea unitatii sufletesti a natiunii rom\u00e2ne\u201c, Boila recomanda ca solutie imediata reorganizarea statului rom\u00e2n pe cel mai \u201epur constitutionalism\u201c. \u201eNoua organizatie va trebui sa rezolve \u00een mod definitiv problema minoritara si confesionala\u201c, \u00een deplin acord cu Rezolutia Marii Adunari Nationale de la Alba Iulia (dec. 1918), si sa estompeze diferentele sociale, sub deviza dreptatii sociale, care sa \u00eenlature orice forma de lupta de clasa. Boila aduce si o critica politicii protectioniste liberale, din cauza careia Rom\u00e2nia, \u201euna dintre cele mai bogate tari\u201c, nu a fost capabila \u00een 13 ani de la Marea Unire sa se \u00eenstareasca economic, pentru \u201ea se pune la adapost fata de crizele mari economice din lume\u201c. Situatia infrastructurii feroviare si rutiere \u201ene face ca numai cu rusine sa ne g\u00e2ndim la starea lor\u201c, iar bogatiile subsolice, \u201ecare ar trebui sa fie de cel mai mare folos pentru valuta noastra, nu progreseaza cu nimic\u201c, din cauza politicii etatiste promovate de catre liberali.
\nSolutia propusa pentru eradicarea \u201ehaosului \u00eenspaim\u00e2ntator\u201c, a \u201einstabilitatii politice, nesigurantei de drept, a controlului labil si uneori inexistent\u201c ar fi, din perspectiva profesorului universitar clujean, o descentralizare administrativa, o formula prin care se urmarea de facto \u201estabilirea raspunderilor si sanctionarea lor\u201c. Descentralizarea urmarea si redob\u00e2ndirea unui consens social, tot mai necesar \u00eentr-o societate \u00een care \u201eostracizarea fratilor din provinciile eliberate si excluderea lor dela o validitate fireasca si dreapta\u201c devenea insuportabila si perceputa ca o \u201easuprire\u201c a Bucurestiului centralist. Acest principiu, inserat \u00een proiectul de Constitutie, \u201ecauta sa dea singura solutie corespunzatoare, fara sa se atinga unitatea si indivizibilitatea Statului rom\u00e2n \u00eentregit\u201c. Noua ierarhie a puterilor \u00een proiectatul stat rom\u00e2n descentralizat urma sa aiba la nivel central un Consiliu de Stat, institutie\u00a0 legislativa, si un guvern central, iar la nivelul provinciilor inovatia va fi adusa de \u00eenfiintarea dietelor si a guvernelor provinciale.
\nO prevedere cu totul neobisnuita, dar care surprinde o evidenta viziune paternalista asupra statului, este art. 169 al acestui proiect de constitutie: \u201eStatul rom\u00e2n recunoaste si garanteaza viata, sanatatea si onoarea cetatenilor\u201c, drepturi considerate de Boila indispensabile unei vieti de stat democratice, a caror absenta poate periclita existenta oricarui stat. O prevedere ce releva o caracteristica a modernitatii, \u00een care \u2013 folosind expresia lui Foucault \u2013 puterea nu se mai exercita asupra teritoriului, ci asupra constiintelor.
\nCa raspuns adus adversarilor descentralizarii, Boila reitereaza modelele de organizare politico-administrativa a unor state europene ca Germania, Marea Britanie, Iugoslavia, Rusia sovietica, invoc\u00e2nd totodata si modelul unei federatii transatlantice, SUA, \u201epentru cari, cu descentralizarea dusa p\u00e2na la autonomie, prezinta o configuratie exemplara de ordine, munca, progres si solidaritate\u201c. Astfel, celor care afirma ca descentralizarea ar fi o piedica \u00een cursul unificarii sufletesti a rom\u00e2nilor, Boila le ofera urmatorul argument, pertinent \u00een opinia mea: \u201eDescentralizarea serveste ideea nationala si opreste actiunea oricarei iredente. \u00cen statul descentralizat curentele centrifugale si fractiunile extremiste \u00eesi pierd din elan si se esofeaza. Ele sunt canalizate \u00een viata descentralizata a organelor provinciale locale. Daca \u00een lumea economica prin sistemul cointeresarii s-a \u00eentarit capacitatea productiei, astfel si \u00een viata statelor o participare c\u00e2t mai larga si c\u00e2t mai directa a cetatenilor \u00eentareste solidaritatea lor, dezvolta demnitatea cetateneasca si dragostea fata de patria comuna.\u201c
\nExplicatii pentru avatarurile <\/strong>
\nunui discurs<\/strong>
\nCum se explica aceasta schimbare radicala de optica asupra unor notiuni precum democratia si statul-natiune (care nu mai e perceput \u00een pandant cu ideea de unitate)? O prima explicatie ar putea fi trecerea momentului euforic creat de Marea Unire si o reasezare a discursului politic pe pozitii democratice. Probabil \u00een \u00eencercarea de a se distanta de miscarile cu caracter extremist care acum impun modelul unui stat etnocratic, ortodoxist, Boila prefera un model care sa revigoreze statul rom\u00e2n, un stat \u00een care provinciile alipite se simt \u00een continuare straine (dupa mai bine de un deceniu de unitate), iar prestigiul autoritatii de stat este subminat, printre altele, si de criza economica. \u00cen \u00eencercarea de a evidentia caracterul democratic al noului stat reorganizat, Boila pune pe picior de egalitate\u00a0 confesiunile greco-ortodoxa, greco-unita, romano-catolica, evanghelica-luterana, reformata si unitara, mahomedana si mozaica, elimin\u00e2nd ideea unei biserici dominante \u00een statul rom\u00e2n. Aceasta deoarece regimul cultelor din 1923 nu a reusit sa solutioneze problema confesionala din statul rom\u00e2n \u00eentregit si \u00eentruc\u00e2t ideea de biserica dominanta intra \u00een contradictie cu ideea de egala \u00eendreptatire a cetatenilor de orice neam, religie si limba.
\nO alta explicatie, ce poate fi doar o simpla speculatie intelectuala, este sugerata \u00een filigran de catre Boila, ce vede \u00een descentralizare o modalitate nu de a \u201edistruge partidele, dar de a anihila tendintele lor de a capta o hegemonie politica daunatoare intereselor generale\u201c. \u00cen spatele unei astfel de motivatii se poate \u00eentrezari si o frustrare a national-taranistilor, care, chiar si prin fuziunea realizata \u00een 1926, nu au reusit sa \u00eenlature suprematia liberalilor. Asadar, scopul descentralizarii ar fi si acela ca Transilvania sa fie controlata mai ales de catre urmasii PNR-ului.
\nO a treia explicatie \u2013 care tine mai degraba de argumente sociologice \u2013 a acestei revizuiri a discursului poate fi determinata si de schimbarea receptorului mesajului. \u00cen primul caz \u2013 cel al conferintelor \u2013 de obicei vorbitorul are de-a face cu un auditoriu eterogen, nu tocmai pregatit sau specializat \u00een anumite teme, scopul principal ram\u00e2n\u00e2nd acela de a \u00eensufleti spiritele, de a inocula idei simple, usor acceptabile si care vin \u00een \u00eemplinirea unui orizont de asteptare al publicului. Conferintele nu \u00eenseamna transmiterea de noi informatii, ci refortificarea unor stereotipii. Adoptarea \u00een asemenea cazuri a unui discurs populist, demagogic, reprezinta tot timpul o solutie eficienta. Nu aceeasi este situatia \u00een care textul se adreseaza unui public specializat, asa cum e acest proiect de constitutie.
\nO ultima explicatie ar fi acutizarea unei regionalizari accentuate \u00een cadrul Rom\u00e2niei Mari, edificator fiind Congresul PNT de la Alba Iulia din 6 mai 1928, la 10 ani de la Marea Unire, desfasurat \u00een conditii de mare sarbatoare. Desi unii membri au fost adeptii unui mars asupra Bucurestiului pentru a scapa de hidra liberala, dovada clara a unei repulsii cresc\u00e2nde fata de regateni, totusi, prin \u00eendemnul la moderatie al lui Iuliu Maniu, \u201eCongresul de la Alba Iulia afirma neclintita Unirea\u201c. Centralismul Bucurestilor este denuntat si de Boila, care afirma ca regatenii, care sunt \u201epracticantii unui regionalism exclusivist si feroce, servind numai interesele lor personale si de casta, acuza tot ei pe cei din provinciile unite de mentalitate regionalista\u201c.
\n\u00cen loc de concluzii<\/strong>
\nPosteritatea lui Romul Boila a fost puternic umbrita de scadalul Skoda, \u00een care a fost anchetat \u00eentre 1932-1934 de o comisie parlamentara condusa de Aurelian Bentoiu. Concret, acuzatiile care i s-au adus ar fi fost ca profesorul clujean ar fi primit un spert de 70 milioane de lei pentru a interveni \u00een favoarea constructorului de armament cehoslovac, guvernul Rom\u00e2niei condus atunci de liderul national-taranist Iuliu Maniu (unchiul lui Romul Boila) urm\u00e2nd sa contracteze o comanda de echipamente militare de la Skoda.
\nDesi Romul Boila \u00eesi prezinta nevinovatia \u00eentr-un memoriu adresat presedintelui Camerei Deputatilor, reputatia sa va fi viciata de acest antecedent5. La fel, va ram\u00e2ne fara ecou si proiectul sau de constitutie, unul care avea curajul de a remarca numeroasele carente ale sistemului centralizat de organizare a Rom\u00e2niei Mari, dar si de a surprinde \u00een subsidiar diferentele regionale din cadrul statului rom\u00e2n \u00eentregit \u00een 1918. \u00centr-o perioada \u00een care unitatea definea crezul politic al majoritatii partidelor politice; \u00een care securitatea statului rom\u00e2n statea sub spectrul incertitudinii, mai ales din partea regimului sovietic, cu care nu se reusea \u00eencheierea unui tratat prin care sa se recunoasca granitele consfintite de tratatele de la sf\u00e2rsitul Primului Razboi Mondial; \u00een care relatiile cu Ungaria erau umbrite de problema transilvana; \u00eentr-o astfel de conjunctura, Romul Boila propunea o cvasi-federalizare a Rom\u00e2niei, ca sansa pentru relansarea economica a unei tari cuprinsa de criza financiara mondiala (1929-1933), dar si ca o forma de nou contract social \u00eentre stat si cetatenii sai, care sa le refortifice sentimentul apartenentei la un stat puternic.
\nConform teoriilor statalitatii, un stat, pentru a fi puternic si pentru a crea un atasament profund \u00eentre cetateni si institutiile sale, trebuie sa ofere urmatoarele bunuri politice: securitate, libertate si bunastare. Proiectul lui Boila urmarea sa reimpuna pe agenda publica tocmai aceste trei elemente centrale, care ar fi putut transforma locuitorii Rom\u00e2niei Mari \u00een cetateni cu drepturi si libertati necesare oricarei democratii. Pentru a accede spre acest nivel, nu exista dec\u00e2t o singura cale: cea a constitutionalismul real. Ca si atunci, si acum aceasta pare a fi premisa esentiala pe care o ignoram. Pentru ca, nu-i asa, c\u00e2t de normala poate fi o societate a carei mentalitate se naste din trecut?<\/p>\n

 <\/p>\n

NOTE:<\/strong>
\n1. Romul Boila, \u201eDemocratia\u201c (conferinta tinuta la cercul de studii PNR, 31 decembrie 1921), Cluj, Tipografia Nationala, fara an
\n2. Romul Boila, \u201eCapitalul uman si organizatia constitutionala a statelor\u201c, Cluj, Tipografia Nationala, 1923
\n3. Romul Boila, \u201eOrganizatia administratiei locale\u201c, Bucuresti, Editura Fundatia Culturala \u201eRegele Mihai I\u201c, 1929, p. 6
\n4. Romul Boila, \u201eStudiu asupra reorganizarii statului rom\u00e2n \u00eentregit\u201c (cuprinde un anteproiect de constitutie cu o scurta expunere de motive), Cluj, Tipografia Nationala, 1931
\n5. Afacerea Skoda a fost una dintre cele mai controversate afaceri din perioada interbelica. Desi initial Iuliu Maniu\u00a0 (prin intermedierea lui Romulus Boila) a fost acuzat de faptul ca a acceptat un contract dezavantajos pentru statul rom\u00e2n, \u00een urma caruia se prevedea \u00eenzestrarea armatei rom\u00e2ne cu echipamente militare de la constructorul cehoslovac (dar la preturi mult mai mari dec\u00e2t cele ale pietei), ulterior au devenit tot mai limpezi motivele reale ale acestui scandal. Practic, regele Carol
\nal II-lea urmarea sa distruga credibilitatea politica a celui mai \u00eenversunat inamic politic si sa \u00eesi impuna programul de guvernare peste partide. El este cel care \u00eencurajeaza disidentele si fractiunile politice dintre doi importanti lideri taranisti: dr. Nicolae Lupu si Alexandru Vaida-Voevod.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Despre stat, democratie, natiune si descentralizare \u00een modernitatea rom\u00e2neasca   Titlu reprezinta o \u00eencercare de parafraza dupa expresia, de o mai mare notorietate si cu un impact mult mai pregnant, a lui David Lowenthal, care \u00eencerca sa sublinieze necesitatea detasarii de un trecut din care uneori nu prea am avea ce sa \u00eenvatam. Pentru rom\u00e2ni,… Cite\u0219te mai mult »Trecutul ne este o tara vecina<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6008,410,3541,600],"class_list":["post-8440","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-david-lowenthal","tag-democratie","tag-natiune","tag-stat"],"views":2674,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8440","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8440"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8440\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8440"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8440"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8440"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}