<\/p>\n
Ultimii ani au readus poezia rom\u00e2neasca \u00eentr-o zona a gravitatii care \u00eei lipsea de mai multa vreme. Sedusi de \u00eent\u00e2mplarile zilnice ale \u201eFamiliei Popescu\u201c, scriitorii nostri tineri ai anilor ’90 au crezut ca banalitatea face poezia. Optzecistii, mai \u00eenainte, acreditasera ideea ca poezia este joc al textului. Ceea ce n-a fost rau, dar nici nu a dat mari realizari, demne de contextul european \u00een care vrem neaparat \u2013 si pe drept cuv\u00e2nt \u2013 sa ne aflam locul. La urma-urmei, sa luam aminte ca \u201eLevantul\u201c \u00eesi tragea seva dintr-o poezie care apartinea trecutului, acelei epoci clasice \u00een care omul era important pentru poezie. Dar omul \u201eLevantului\u201c este unul artificios, oric\u00e2t de seducatoare ar fi vesmintele sale. Iar acel trecut este unul marcat rom\u00e2nesc, fara prea multe sanse, \u00een transpozitia cartaresciana, sa fie interesant pentru cititorul de poezie apartin\u00e2nd altor culturi, cititor care, fatalmente, nu va dispune de codurile, de cheile si de referintele necesare pentru a putea \u00eentelege. Pentru ca \u2013 \u00eentre anumite limite ale paradigmei creative si de receptare \u2013 axarea poeziei pe problematica umana face ca ea sa aiba trecere si \u00een alte spatii dec\u00e2t cele de origine.
\nFaptul ca \u00een familia Popescu, cea reala, se moare, nu le-a dat de banuit poetilor nostri, nu i-a facut sa-si aduca aminte ca poeziei \u00eei sunt atasate traditional si teme mai mari. Voiosia oarecum de belle epoque a anilor postrevolutionari a inspirat o poezie lipsita de probleme, superficiala, adesea de un erotism de proasta inspiratie si de si mai proasta transcriptie, triviala p\u00e2na la anularea artisticului, ramasa doar la coaja lucrurilor (stim ca acesta este titlul unui roman care a facut o oarecare cariera \u00een anii ’90). P\u00e2na c\u00e2nd poetul rom\u00e2n s-a \u00eent\u00e2lnit el \u00eensusi cu moartea. Si a reactionat complet nepregatit. \u00cen cultura occidentala, pe care \u00eencercam din ce \u00een ce mai mult sa o asimilam, moartea este un subiect izgonit din conversatii, transferat \u00een izolarea clinicilor pentru \u00eengrijiri paliative, scos din uzul curent, \u00eembalsamat \u00een perifraze sau de-a dreptul \u00een tacere. Dar, prin aceasta, a fost alungat si din poezie.
\nPoezia occidentala de azi este una mai degraba mediocra, calduta. O poezie fara relief. Evanescenta, doar cu timbru pe alocuri grav, \u00een esenta ei lipsita de griji existentiale care sa implice prea profund metafizica, ecuatia existentiala, omul. Mult mai puternica apare, prin comparatie, poezia Estului. Iar \u00eentre estici, rusii cred ca au, la aceasta ora, poezia de cea mai mare forta. Pentru cine doreste sa se convinga este de revazut colectia revistei \u00eengrijite de echipa coordonata de Marius Chelaru, \u201ePoezia\u201c.
\nProbabil ca la auzul urmatoarelor cuvinte se va protesta, \u00een virtutea unei imagini de-acum desuete privitoare la statura poeziei occidentale: poezia rom\u00e2na de azi, cu toate pacatele pe care critica i le denunta, este, \u00een ansamblul ei, superioara poeziei occidentale (sau, cel putin, aceleia pe care am reusit sa o cunosc eu). Iar de aici \u00eencolo, faptul ca nu e suficient de cunoscuta \u00een Europa \u2013 atrag atentia ca, si din punct de vedere geografic, si istoric, si cultural Europa se \u00eentinde de la Atlantic la Urali \u2013 nu mai tine de vreo vina a poetilor si a editorilor rom\u00e2ni, a revistelor literare rom\u00e2nesti.
\nDar nu omul este subiectul cartilor de versuri din ultimele doua-trei decenii? veti \u00eentreba. Poate sa existe o poezie \u00een care sa nu fie vorba despre om? Da, dar ce fel de om, c\u00e2t de viabil ca fiinta generica? Moartea este importanta pentru poezie pentru ca ea ar trebui sa ne aminteasca faptul ca este necesar sa revenim cu preocuparile noastre la om.
\nDin pacate, asta s-a \u00eent\u00e2mplat numai atunci c\u00e2nd propria existenta a fost pusa sub semnul \u00eentrebarii. Ne-au tulburat, pe unii dintre noi, volumul lui Ion Zubascu \u201eMoarte de om\u201c si cel al Stefaniei Mincu \u201eDincolo\/ Dincoace de poezie\u201c. A trebuit sa intervina accidentul tragic al disparitiei lui Marin Mincu pentru ca autenticismul pe care el \u00eel pretindea literaturii sa devina efectiv si sa dob\u00e2ndeasca valoare estetica. Dupa o asidua servire a unui formalism fara un relief prea pronuntat, mai ales \u00een optiunile sale critice, Stefania Mincu scrie o carte zguduitoare p\u00e2na la lacrimi. Autenticismul si-a capatat dimensiunea \u2013 ce joc al destinului o fi aici?! \u2013 numai o data cu moartea celui care l-a clamat. Are si istoria literara vicleniile ei, presupun ca ar spune Hegel. Nu e nimic peiorativ. Este o tema grava pentru poezie, pentru literatura.
\nDar, cum spuneam, frisonul \u00eei atinge numai pe cei \u00een cauza. Toate acestea li se \u00eent\u00e2mpla doar celorlalti. Nu noua. Poate ca nici nu sunt at\u00e2t de multi pe c\u00e2t mi-ar placea mie sa cred cei care se emotioneaza ad\u00e2nc, fundamental, esential la transcrierea poetica a acestor experiente. Deocamdata, nu am aflat ca juriul (juriile, mai cur\u00e2nd, pentru cine cunoaste procedura) Uniunii Scriitorilor sa se fi interesat de ideea de a premia acea carte puternica, una dintre cele mai \u201etari\u201c scrise in ultimii douazeci de ani. Acum, dupa disparitia poetului, o reparatie nici macar nu mai este posibila. Si nu cred ca ma \u00eensel prea tare daca afirm ca si cartea Stefaniei Mincu va fi ignorata cu gratie.
\nDe ce va orbesc at\u00e2ta despre moarte? ma veti \u00eentreba. Nu ca sa va fac pe dumneavoastra sa tremurati \u00een preajma anului \u00een care profetiile mayase ar fi stabilit sf\u00e2rsitul lumii, ci pentru ca vorbind despre moarte vorbim despre om. Vorbim despre viata, iar viata este mereu uimitoare \u00een manifestarile ei. Mi se pare ca omul, omul adevarat, a disparut multa vreme din poezia noastra. \u00cencepem sa-l regasim abia acum, si eu observ ca din ce \u00een ce mai multi poeti \u2013 nu doar cei amintiti mai devreme \u2013 par sa \u00eesi aduca aminte, mai timid sau mai curajos, ca sunt facuti si din carne, nervi si s\u00e2nge, nu numai din epiderma, ca \u00een civilizatia noastra supertehnologizata omul sufera ca oric\u00e2nd \u00een istoria lui. Iar aceasta suferinta \u2013 uneori dulce, daca vorbim despre iubire \u2013 a facut o mare poezie.
\nEste, va fi un nou mod de a vedea omul. Putin diferit de cel traditional, \u00een contextul lumii contemporane. Acest umanism al noii poeziei de azi si de m\u00e2ine va fi unul fertil; nu am nici o \u00eendoiala, judec\u00e2nd dupa aceste schimbari de paradigma pe care le \u00eenregistrez azi, dupa ce, douazeci de ani, prin literatura pe care am scris-o, prin luarile de pozitie \u00een aria comentariului critic si al teoriei literare, am cautat sa atrag atentia ca acesta trebuie sa fie drumul cel bun al poeziei.
\nSi mai cred \u2013 \u00een \u00eencheiere \u2013 ca este timpul ca si celelalte culturi europene sa priveasca mai cu luare-aminte la ce se \u00eent\u00e2mpla azi \u00een poezia rom\u00e2neasca. Ar gasi lucruri cel putin interesante. Ar gasi poeti vrednici de acest titlu. Cum stiti, odinioara, titlul de poet se acorda cumva precum un rang nobiliar…
\nVa multumesc!<\/p>\n
<\/p>\n
Comunicare pentru cea de-a IV-a editie a Congresului National de Poezie, Botosani-Ipotesti-Suceava, 15-18 iunie 2011<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ultimii ani au readus poezia rom\u00e2neasca \u00eentr-o zona a gravitatii care \u00eei lipsea de mai multa vreme. Sedusi de \u00eent\u00e2mplarile zilnice ale \u201eFamiliei Popescu\u201c, scriitorii nostri tineri ai anilor ’90 au crezut ca banalitatea face poezia. Optzecistii, mai \u00eenainte, acreditasera ideea ca poezia este joc al textului. Ceea ce n-a fost rau, dar nici… Cite\u0219te mai mult »Viata si vers. Un nou umanism al poeziei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6004,111,6005],"class_list":["post-8433","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-poezia-de-azi","tag-poezie","tag-poezie-occidentala"],"views":2983,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8433","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8433"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8433\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8433"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8433"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8433"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}