{"id":8422,"date":"2011-07-21T13:10:51","date_gmt":"2011-07-21T11:10:51","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8422"},"modified":"2011-07-21T13:14:32","modified_gmt":"2011-07-21T11:14:32","slug":"jurnalul-ca-autoportret","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/jurnalul-ca-autoportret\/","title":{"rendered":"Jurnalul ca autoportret"},"content":{"rendered":"

\u00cemi propusesem sa scriu la aniversarea Poetei Angela Marinescu (s-a nascut la 8 iulie 1941) despre volumul sau de poeme \u201eProbleme personale\u201c, una dintre cele mai tulburatoare carti de poezie pe care le-am citit \u00een ultimii ani. Dar am revazut si \u201eJurnalul scris \u00een a treia parte a zilei\u201c, care mi s-a parut chiar mai incitant si mai actual dec\u00e2t atunci c\u00e2nd a fost publicat, de parca ar fi fost scris \u00een a treia parte a zilei de… ieri, iar contextul\/ contextele s-ar fi adaptat, \u00eentre timp, si mai mult la textul sau. La data aparitiei, observam \u00eentr-un comentariu publicat \u00een \u201eAdevarul literar si artistic\u201c ca nu numai depresivii si anxiosii risca sa cada \u00een \u201emelancolia neagra\u201c a autoarei acestui jurnal, asa cum s-ar putea crede. De aceea, sugeram ca el sa fie citit… \u00een prima parte a zilei. Dar, daca esti cumva \u201ecorect politic\u201c, sincer ori din obligatia de a-ti plati functia, sinecura sau \u201ebursa\u201c \u2013 a ta sau a odraslelor tale \u2013, trebuie sa fii extrem de precaut si sa iei grabnic distanta fata de consideratii sau de pozitii ca aceasta: \u201eRam\u00e2n la convingerea ca a fi nationalist (adica ostentativ din punctul de vedere al patriotismului) este un lucru sf\u00e2nt si atunci c\u00e2nd esti atacat \u00een fiinta ta nationala este indicat sa fii nu doar civilizat, dar si orgolios c\u00e2nd \u00eeti faci dreptate\u201c. Sa nu uitam un mic-mare amanunt: convingerea este a unei poete cu radacini ardelene\u2026 Despre \u201eJurnal scris \u00een a treia parte a zilei\u201c, un cronicar afirma: \u201eCategoric, Angela Marinescu este o mare poeta, nu un analist politic\u201c. Slava Domnului! At\u00e2ta ne-ar mai trebui: ca marii poeti sa \u00eengroase si mai mult r\u00e2ndurile \u201eanalistilor politici\u201c si tatelor moderatoare care tropaiesc, de dimineata p\u00e2na noaptea t\u00e2rziu, pe nervii nostri! Desi s-au mai vazut cazuri. Ce nu ne este dat sa vedem de mai bine de 21 de ani?! De altfel, Angela Marinescu chiar noteaza \u00een jurnal: \u201eC\u00e2nd i-am solicitat d-lui Cristian Tudor Popescu o rubrica \u00een suplimentul \u00abAdevarului\u00bb, l-am rugat sa nu ma oblige sa scriu despre politica. Nu ca nu m-as pricepe, i-am spus\u201c. <\/strong><\/em>
\nCe a scris de fapt Angela Marinescu \u00een ipostaza sa de diarist? \u201eNu scriu jurnal sau scriu jurnal pentru ca sa pot sa scriu un \u00abantijurnal\u00bb, ceva paralel cu jurnalul, un text \u00abadus\u00bb la temperatura mea, la trupul meu, la cultura, la saracia, la nebunia mea\u2026 \u00abJurnalul\u00bb meu este singur, pluteste la \u00eenaltime sau coboara sub (text), ma ridic o data cu el sau ajung acolo unde orice rostire este naclaita de s\u00e2nge\u201c.
\n\u00centr-adevar, nu analize gasim \u00een jurnalul sau, ci autoanaliza, nu portrete, ci autoportret, nu anecdote, ci incizii pe propriul suflet. Tocmai de aceea am si ales sa recitesc si sa rescriu \u201ela aniversara\u201c despre jurnal.
\nSinceritatea Angelei Marinescu ajunge p\u00e2na la limita negarii sinceritatii \u00eensesi, ca \u00een aceasta confesiune: \u201eDesi toata lumea crede ca sunt sincera, brutala si, poate, chiar grosolana, \u00eemi repugna sa spun lucrurilor pe nume. Refuz instinctiv sa ma exprim asa cum simt. Deoarece simt ceva si scriu altceva. Sunt cea mai smechera scriitoare posibila. Si nu neaparat din delicatete, la naiba cu delicatetea, c\u00e2t din puterea de a fi duplicitara, inimaginabila. Nu-mi place sa arat cum sunt, nu ma intereseaza sinceritatea (vulgara) si nici obraznicia de a sufla direct \u00een nasul partenerului meu de discutie. Daca, vreodata, sunt asa cum g\u00e2ndesc, atunci sunt numai \u00een cazul \u00een care afirm vreun principiu \u00een care locuiesc cu lejeritate. Restul declaratiilor mele asa-zis sincere sunt tacere. Niciodata nu comunic exact, comunicarea perfecta o las sa zaca nemiscata \u00een spatele spuselor mele\u201c. Si \u00eenca: \u201eRecunosc faptul ca am directete \u00een conversatie si, poate, si \u00een scris, ce se confunda cu sinceritatea, dar directetea presupune curaj, asumarea ideilor pe care le sustii, credinta \u00een aceleasi idei. \u00cen schimb sinceritatea este laxa, lenesa, comoda, desi conduce la un disconfort ulterior, egal, probabil, cu gradul de lenevie al sinceritatii. Exclud posibilitatea ca eu sa fi fost o singura data ceea ce se cheama a fi sincera. Sau, daca am fost, ma dezic de mine, care am fost \u00een felul acela. Nu ma recunosc astfel\u201c.
\nRar se poate citi o spovedanie a unui scriitor, a unui artist at\u00e2t de… sincera. O spovedanie care e deopotriva document existential si arta poetica.
\nDe la pagini de o frusta si cuceritoare poezie , de pilda cele \u00een care este evocata o \u201evara fierbinte cum erau pe vremuri verile si aveam 31 de ani\u201c, petrecuta la Valea Vinului, si p\u00e2na la pamfletul \u201eDon-Juanii politici sau de ce mi-a fost respins articolul din revista Playboy\u201c, jurnalul este esentialmente polemic, neiertator fata de tot ceea ce intra \u00een contradictie cu principiile estetice si morale \u00een care \u201elocuieste\u201c Angela Marinescu.
\nDe un tratament sever si, din punctul meu de vedere, poate prea sever, asa cum mi s-a parut si la data aparitiei Jurnalului, are parte Mircea Cartarescu. Iata ce nota poeta la 25 mai 2001: \u201eNu ma mai intereseaza dec\u00e2t lupta cr\u00e2ncena cu neantul din fiecare cuv\u00e2nt. C\u00e2t cuv\u00e2nt, tot at\u00e2t neant. De aceea \u00eei spuneam d-lui Nicolae Manolescu, acum vreo doua saptam\u00e2ni, ca nu ma intereseaza un scriitor precum Mircea Cartarescu… Lumea din \u201eOrbitor\u201c nu este o lume ireala, ci a-reala. Nu ma poate interesa nimic din ceea ce se povesteste, cu o tehnica impecabila, p\u00e2na la un punct, acolo. \u201eOrbitor\u201c a lui Cartarescu este o carte exemplara despre cum nu ar trebui sa fie o carte. Ceva ce nu ram\u00e2ne. Are aceasta carte ceva din paloarea fada a unui site de pe Internet. Totul este posibil, deci totul este fals… Nu-mi plac scriitorii care sunt numai scriitori si care nu-si arata fata ascunsa si \u00eenfr\u00e2nta, uneori, de prea mare libertate a mortii ce-si face loc, cu voluptate, \u00een viata de zi cu zi. Nu ma satisfac \u201eartistii\u201c si nici virtuozitatea lor de bijutieri dedicati lucrarii migaloase \u00een metal sau lemn parfumat. Nu ma satisface nimic, oricum, cu at\u00e2t mai mult nu ma satisfac cei care \u00eesi gasesc un rost \u00een a sculpta aerul din jurul cuvintelor ce vin spre noi, roze si pline de razele nestap\u00e2nite ale lunii. Nu-mi place viziunea blajina si visatoare a unui cosmar educat prin metafore nenumarate. Ce sa ma fac cu biata muritoare ce vreau sa ma regasesc \u00een fata lui Dumnezeu cu o lume at\u00e2t de colorata ca a lui Cartarescu? At\u00e2tea baloane colorate peste capul meu \u00eemi \u00eentuneca perspectiva si asa destul de sumbra\u201c.
\nDincolo de vehementa negatiei, este exprimat aici un veritabil crez artistic. E bine ca o poeta de valoarea Angelei Marinescu, o ne\u00eenregimentata, o \u2013 nu-i asa?\u2013 marginala \u00eesi rosteste cu glas puternic opiniile \u00eentr-o vreme caracterizata de confuzia valorilor, de dislocari abuzive, de \u00eencercari uneori huliganice \u00een fond de dar\u00e2mare a unor mituri fecunde si nu o data de \u00eenlocuire a lor cu statui de carton. Sigur, nu e cazul lui Mircea Cartarescu, desi \u00eentr-un interviu acesta afirma ca \u201e\u00eentre generatia ’60 si generatia ’80 (generatia sa \u2013 nota mea) este un gol imens\u201c. Nu-mi dau seama ce \u00eel orbise pe Cartarescu at\u00e2t de tare \u00eenc\u00e2t sa-i apara gol tocmai preaplinul! Oricum, reactia Angelei Marinescu, venita din chiar mijlocul \u201egolului\u201c mi se pare perfect \u00eendreptatita: \u201e\u00cemi dati voie sa fiu la fel de radicala \u00een afirmatii ca si Domnia Lui si, din convingere de data aceasta si nu din infatuare, sa consider ca cea mai stralucita generatie de poeti de dupa cel de-al doilea razboi mondial este generatia noastra despre care se spune ca exceleaza printr-un nimic stralucitor?\u201c
\nDe altfel, jurnalul Angelei Marinescu e si o marturie asa-zic\u00e2nd din interior, privind fenomenul poetic rom\u00e2nesc produs \u00een deceniile 7 si 8 ale secolului trecut si neegalat p\u00e2na astazi.
\n(Va urma)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cemi propusesem sa scriu la aniversarea Poetei Angela Marinescu (s-a nascut la 8 iulie 1941) despre volumul sau de poeme \u201eProbleme personale\u201c, una dintre cele mai tulburatoare carti de poezie pe care le-am citit \u00een ultimii ani. Dar am revazut si \u201eJurnalul scris \u00een a treia parte a zilei\u201c, care mi s-a parut chiar mai… Cite\u0219te mai mult »Jurnalul ca autoportret<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5998,321],"class_list":["post-8422","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-adevarul-literar-si-artistic","tag-angela-marinescu"],"views":1489,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8422","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8422"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8422\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8422"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8422"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8422"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}