{"id":8419,"date":"2011-07-21T13:08:02","date_gmt":"2011-07-21T11:08:02","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8419"},"modified":"2011-07-21T13:09:16","modified_gmt":"2011-07-21T11:09:16","slug":"sfarsitul-copilariei-si-drumul-spre-descoperirea-de-sine","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/sfarsitul-copilariei-si-drumul-spre-descoperirea-de-sine\/","title":{"rendered":"Sf\u00e2rsitul copilariei si drumul spre descoperirea de sine"},"content":{"rendered":"

Ian McEwan, Gradina de ciment,<\/em> traducere de Dan Croitoru, Editura Polirom, 2009<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Daca scriitorii romantici subliniau inocenta copilariei, iar romancierii victorieni alegeau sa accentueze conditiile materiale precare de care aveau parte multi copii in epoca respectiva (Oliver Twist si David Copperfield din romanele lui Dickens fiind, probabil, exemplele edificatoare in acest sens), continuatorii lor au preferat sa se orienteze catre o literatura cu continut dominat mai degraba de un soi de evazionism, daca e sa ne g\u00e2ndim doar la \u201eAlice in Tara Minunilor\u201c, de Lewis Carroll, sau la \u201eInsula comorilor\u201c, de Robert Louis Stevenson. Cunosc\u00e2nd perfect aceste linii ale unei adevarate traditii a genului, Ian McEwan, apropiindu-se, la r\u00e2ndul sau, de protagonistul adolescent, mai cu seama in romanul \u201eGradina de ciment\u201c (1978), se raporteaza, insa, si la atitudinile lui Holden Caulfield, din \u201eDe veghe in lanul de secara\u201c, de J. D. Salinger, dar si la unele dintre reactiile copiilor ajunsi pe neasteptate pe o insula pustie, din \u201eImparatul mustelor\u201c, celebrul roman al lui William Golding.
\nDincolo de toate aceste posibile influente, incercarea de a trata tema adolescentei \u2013 ori a sf\u00e2rsitului copilariei \u2013 ridica in fata oricarui scriitor, iar McEwan este pe deplin constient de acest lucru, o problema delicata, c\u00e2ta vreme, in dorinta de a surprinde c\u00e2t mai exact transformarile si provocarile \u201ev\u00e2rstei ingrate\u201c, multi autori s-au confruntat cu pericolul pierderii autenticitatii, tocmai din cauza excesului de analiza psihologica, realizata cu mijloace mult superioare capacitatii de intelegere a tinerilor protagonisti. Solutiile de rezolvare a acestei probleme au variat, caci, daca, de pilda, James Joyce, in \u201ePortret al artistului in tinerete\u201c alegea sa-si adapteze limbajul evolutiei psihologice si artistice a eroului, Golding, pe urmele lui Dickens sau chiar ale lui George Eliot, se foloseste de avantajele unei voci narative mature, oarecum omnisciente pe tot parcursul romanului. Constient de marele adevar subliniat nu o data de Charlotte Bront\u00eb, si anume ca orice copil simte si recepteaza lumea exterioara in mod acut, dar e greu de crezut ca e si capabil sa-si analizeze trairile p\u00e2na la capat, Ian McEwan s-a dovedit a fi preocupat de toate aceste aspecte inca de la inceputurile sale literare, c\u00e2ta vreme primul sau volum de povestiri, \u201eFirst Love, Last Rites\u201c (1975) a fost considerat, pe buna dreptate, momentul de inceput al manifestarii unei noi directii in proza britanica contemporana, nu putine texte incluse in cartea aceasta fiind centrate pe evolutia unor adolescenti, adesea pusi in fata unor situatii extrem de complicate. De aceea, primul sau roman, \u201eGradina de ciment\u201c, nu a reprezentat, cel putin din punctul de vedere al temei alese (adolescenta si multiplele sale provocari) o surpriza, surprinzatoare ram\u00e2n\u00e2nd, insa, mijloacele pe care autorul le-a gasit pentru a o rezolva. Dincolo de imensul scandal provocat de acest roman din cauza acuzatiilor de plagiat care i-au fost aduse autorului \u2013 si care s-au dovedit, in scut timp, a fi nefondate \u2013 \u201eGradina de ciment\u201c a impus, pe data, atentiei publicului cititor britanic si nu numai, un scriitor ce deprinsese perfect strategiile narative impuse de William Trevor, cu c\u00e2tiva ani in urma, prin \u201eThe Children of Dynmouth\u201c (1976), unde tortionarul se transforma, treptat, in victima dar care, pe de alta parte, nu va ajunge la excesele pasional-senzuale ale protagonistelor din romanele lui Jeanette Winterson.
\nFiind, in principiu, relatarea la persoana int\u00e2i a int\u00e2mplarilor sumbre prin care trec patru copii ramasi pe neasteptate orfani de tata \u2013 care moare din cauza unui atac de cord \u2013 dar si de mama, rapusa in scurta vreme de cancer, \u201eGradina de ciment\u201c inregistreaza perfect temerile si provocarile carora copiii trebuie sa le faca fata si pentru care, evident, nu sunt deloc pregatiti. Astfel, ei vor decide sa o inmorm\u00e2nteze pe mama in pivnita casei, acoperind-o cu un soi de sarcofag de ciment (acelasi ciment cu care tatal lor incercase sa acopere intreaga gradina pentru a impiedica buruienile sa mai creasca, dar distrug\u00e2nd, in acelasi timp, si florile) pentru a nu fi dusi la un orfelinat. Julie, fiica cea mai mare, incearca sa se ocupe de treburile gospodaresti, av\u00e2nd de infruntat mai cu seama opozitia lui Jack, naratorul, numai ca lucrurile vor tinde sa scape de sub control, o data ce marele lor secret este descoperit de Derek, prietenul lui Julie, decis sa se impuna in fata fetei chiar si prin forta bruta. Romanul, redus ca dimensiuni si alert in ceea ce priveste relatarea int\u00e2mplarilor, cucereste de la primele pagini \u2013 si socheaza, in acelasi timp, mai cu seama prin unele din atitudinile lui Jack, cel care nu se fereste sa-si afirme deschis aversiunea fata de tata. Desigur, nu cu vehementa micului James Ramsay din \u201eSpre far\u201c, romanul Virginiei Woolf, nici cu accentele oedipiene ale lui Paul Morel din \u201eFii si indragostiti\u201c de
\nD. H. Lawrence, insa cu o claritate uimitoare. De altfel, precizia \u2013 uneori de-a dreptul chirurgicala, asa cum au afirmat unii critici \u2013 a tonului narativ caracterizeaza stilul lui McEwan de la inceput si p\u00e2na la marile sale creatii romanesti, \u201eDurabila iubire\u201c sau \u201eIspasire\u201c, simptomatic, centrate si ele, chiar daca nu in mod at\u00e2t de evident ca primul roman, pe aspectele destramarii familiilor sau pe cele legate de dificultatea comunicarii chiar si intr-un mediu familial aparent stabil. In \u201eGradina de ciment\u201c, aceasta precizie este de gasit mai cu seama in ceea ce priveste aducerea in fata cititorului a reactiilor lui Jack si a modului in care el se comporta in contextul tragicelor evenimente care ii marcheaza existenta. Plus tema incestului, a atractiei interzise dintre el si Julie, concretizata catre finalul cartii, toate acestea de natura a transforma romanul intr-un excelent exemplu de modernitate insolita, apropiat ca structura \u2013 dar si ca rezolvare narativa \u2013 de realizarea artistica din \u201eM\u00e2ng\u00e2ieri straine\u201c, cartea publicata de autor in 1981. In fond, asa cum se va int\u00e2mpla si in acest roman, unde locul de desfasurare a actiunii, niciodata numit ca atare, putea fi imediat recunoscut ca fiind Venetia, si in \u201eGradina de ciment\u201c, mai important se dovedeste a fi ceea ce autorul nu spune niciodata p\u00e2na la capat, Ian McEwan dovedindu-se de pe acum a stap\u00e2ni perfect tehnica omisiunii sugestive. De aici si atmosfera inconfundabila, amestec de roman de mistere cu elemente gotice, totul prins intr-un discurs construit in mod evident pe urmele lui Kafka si Beckett, caci textul este golit de orice punct referential care sa poata reprezenta o legatura cu lumea reala contemporana. \u201eGradina de ciment\u201c se transforma astfel, dintr-o aparenta relatare a unui fapt divers, ca at\u00e2tea altele din paginile tabloidelor (britanice sau nu), in scriere de atmosfera, av\u00e2nd un aer de vechime nedeterminata ce prinde cititorul de la prima si p\u00e2na la ultima pagina.
\nDesi aparent inrudit ca tematica si structura, la o lectura atenta, vom observa ca romanul lui McEwan se afla la distanta semnificativa de celebrul si popularul \u201eDe veghe in lanul de secara\u201c, caci Jack nu are nici umorul si nici exuberanta narativa a lui Holden si nici tendinta permanenta a acestuia de a lua peste picior marile modele narative ale epocilor anterioare, intre acestea, la loc de cinste afl\u00e2ndu-se frecvent mentionatul Dickens… In loc de asa ceva, \u201eGradina de ciment\u201c (esentiala aceasta determinare, caci noua generatie t\u00e2nara nu mai are de-a face cu vreo gradina a Edenului, ci cu una de ciment) se prezinta drept un text golit, in mod esential, de referinte livresti directe, tehnica lui McEwan fiind, in mod fundamental, cea a aluziei. Raportarea se face, desigur, cam la aceleasi modele pe care le utiliza c\u00e2t se poate de clar si J. D. Salinger, numai ca intr-un mod pe care-l putem numi de-a dreptul subversiv, ce pare a-i scoate, astfel, pe tinerii protagonisti, din mijlocul societatii in care traiesc si a-i plasa ca pe un alt fel de insula pustie, fara sa insemne ca Jack ar avea prea multe legaturi cu personajul cu acelasi nume din \u201eImparatul mustelor\u201c ori cu cruzimea innascuta a acestuia. In fond, Jack, ca si at\u00e2tia alti adolescenti, se afla in cautarea adevaratei sale identitati, un drum extrem de dificil, mai ales in absenta unor modele pe care sa le poata urma la nivelul familiei sale. Astfel ca, implicit si subtextual, autorul il face sa se raporteze la ce altceva dec\u00e2t la literatura, c\u00e2ta vreme imaginea pe care doreste sa si-o construiasca, in calitate de t\u00e2nar indoliat si indurerat de moartea parintilor nu are at\u00e2t de mare legatura cu ceea ce simte el cu adevarat, ci cu ceea ce doreste sa arate celorlalti ca ar simti, caz asemanator p\u00e2na la identificare cu cel al lui David Copperfield, ramas orfan de mama si afl\u00e2nd acest lucru in mijlocul colegilor sai pe care, cu o vanitate copilareasca, incearca sa-i impresioneze prin poza pe care o adopta imediat. Ian McEwan reuseste, in acest fel, sa spuna mult mai mult \u2013 si mult mai multe \u2013 despre psihologia adolescentilor, dar si despre problemele cu care se confrunta acestia dec\u00e2t un cititor neobisnuit cu maniera sa de a scrie s-ar fi putut astepta. Dar, in acelasi timp, sa afirme, iarasi si iarasi, c\u00e2teva mari adevaruri referitoare la viata si moarte, la dificultatea comunicarii intre oameni si la singuratatea care, mai des chiar dec\u00e2t am crede sau am vrea sa recunoastem, afecteaza lumea in care traim.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ian McEwan, Gradina de ciment, traducere de Dan Croitoru, Editura Polirom, 2009   Daca scriitorii romantici subliniau inocenta copilariei, iar romancierii victorieni alegeau sa accentueze conditiile materiale precare de care aveau parte multi copii in epoca respectiva (Oliver Twist si David Copperfield din romanele lui Dickens fiind, probabil, exemplele edificatoare in acest sens), continuatorii lor… Cite\u0219te mai mult »Sf\u00e2rsitul copilariei si drumul spre descoperirea de sine<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5997,5996],"class_list":["post-8419","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-gradina-de-ciment","tag-ian-mcewan"],"views":2302,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8419","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8419"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8419\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8419"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8419"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8419"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}