{"id":8408,"date":"2011-07-21T12:59:33","date_gmt":"2011-07-21T10:59:33","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8408"},"modified":"2011-07-21T13:00:49","modified_gmt":"2011-07-21T11:00:49","slug":"trubadurul-mincinos","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/trubadurul-mincinos\/","title":{"rendered":"Trubadurul mincinos"},"content":{"rendered":"

Adrian Dinis, Poezii odioase de dragoste<\/em>, Bucuresti, Editura Vinea, 2010,120 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Raspunz\u00e2nd la ancheta organizata de Andrei Terian (\u201eDouamiismul par lui-m\u00eame\u201c), Adrian Dinis a demonstrat ca-si apreciaza corect profilul intelectual: \u201eMa consider parte a generatiei douamiiste (sau macar copilul ei) si cred ca, desi la temelie e construita, e \u00eenca o generatie care se face si mai sunt voci de integrat aici. Sunt douamiist, chiar daca ma simt exclus de la masa douamiistilor\u201c (\u201eCultura\u201c, nr. 19, 2011, p. 17). \u00cei ram\u00e2n debutantului de anul trecut urmatoarele variante: ori fura scaunul cuiva, ori \u00eesi ciopleste unul mai aratos. Ori se impune \u00een cadrul gruparii, ori se \u00eendreapta spre altceva. Particip\u00e2nd la cenaclurile bucurestene, a \u00eenvatat de la colegii sai ca poezia \u00eenceputului de mileniu se bazeaza pe trucaj si pe filtrare, pe ceea ce \u00eemi place sa denumesc \u201eautenticitatea livrescului\u201c. Mizerabilismul nu reprezinta o experienta imediata, ci o travestire a lecturilor.
\nDe factura mimetica, scrisul lui Adrian Dinis contureaza o microantologie a liricii erotice rom\u00e2ne din ultimele sapte decenii. Volumul sau evidentiaza aptitudinea de a asimila stiluri variate. Evident, pastisele p\u00e2ndesc \u00een orice vers, iar ezitarile \u00eenceputului \u00eel \u00eempiedica sa struneasca un text de la un capat la celalalt. Totusi, la debut, un poet poarta raspunderea de a-si demonstra cultura, nu spontaneitatea. Nu insinuez ca \u00een \u201ePoezii odioase de dragoste\u201c (titlul care, inevitabil, trimite la ciclul \u201eCu gura uscata de ura\u201c, din \u201eC\u00e2ntece eXcesive\u201c si \u201ePavor nocturn\u201c de Dan Sociu) am citi exclusiv imitatii. Domolita, originalitatea\u00a0 se manifesta la nivelul imaginilor, amintind \u00eentruc\u00e2tva de candoarea si de senzualitatea poemelor lui Mircea Cartarescu: \u201eVezi, nu e motiv\/ de tristete ploaia prin care ma plimb\/\/ cu m\u00e2inile \u00een buzunarele hanoracului\/ unde te port ca \u00eentr-un marsupiu\u201c (\u201eFlori de cancer pentru tine\u201c, p. 75).
\nDeficienta primara a volumului consta \u00een absenta dozajului \u00eentre cuv\u00e2ntul demonetizat, siropos, zdrobit de batjocura avangardista, reabilitat, partial, de ironia postmoderna, si efectul liric dorit. Minoratul tonalitatii, concretizat prin divinizarea iubitei si exhibarea propriei nimicnicii \u00een maniera menestrelilor, conduce la insuficienta valorica, desi intentia ar fi, de pilda, persiflarea dulcegariilor. C\u00e2nd cauta sa se desprinda de influente, Adrian Dinis nu se debaraseaza de sentimente. Textele lui devin atunci declarative, invadate de simboluri precare (inima si fluturii), iar reprezentarile vizuale reusite \u00eesi pierd puterea de sugestie: \u201e\u00cen parul tau se asezau fluturii toti \u00eendragostiti\/ de tine si dec\u00e2t sa te paraseasca acceptau\/ sa fie cusuti de vii \u00een perna pe care aveai sa dormi\/\/ cu parul tau ca o ghilotina. Sau \u00een haine.\/ pe care le schimbi at\u00e2t de des\/ si nu puteau sa te atinga dec\u00e2t pe dinafara\/\/ si \u00eesi doreau sa se preschimbe-n molii\/ iar cei care aveau sa-ti atinga pielea\/ stateau nemiscati si mureau sper\u00e2nd\/\/ sa ajunga tatuaje care sa-ti intre \u00een piele\u201c (\u201eC\u00e2nd va veni poemul meu sau iubirea ta\u201c, p. 72). Alteori, pentru a contracara dezechilibrul precedent, poetul \u00eesi asuma ipostaza disimulanta, a creatorului veritabil, a celui care, ne\u00eencercat de nicio pasiune, transform\u00e2ndu-se \u00een bolnav \u00eenchipuit, confund\u00e2ndu-se cu masca aleasa: \u201eadrian r\u00e2de fals. el nu stie\/ ce \u00eenseamna dragostea\/ dar scrie \u00een fiecare zi despre ea\u201c (\u201eVindicativa\u201c, p. 32).
\nGenialul si trimbulindul<\/strong>
\nPrea tare \u00eel atrage poza pe t\u00e2narul scriitor. Lucrul este aproape inevitabil pentru cineva aflat la prima aparitie editoriala si educat \u00een spiritul ideii ca poezia se regenereaza din ea \u00eensasi. Prin urmare, gasirea unui culoar inovator se dovedeste imposibila. Tehnica a cam fost acaparata de generatia \u201epierduta\u201c (Geo Dumitrescu, Dimitrie Stelaru, Constant Tonegaru) si de generatia optzecista (Mircea Cartarescu, Traian T. Cosovei, Florin Iaru). Dar daca precursorii erau teribilisti, Adrian Dinis se complace \u00een blazare, care genereaza si nonsensuri: \u201eMa numesc adrian\/ au trecut ani buni de c\u00e2nd nu mai scriu\/ \u00eemi pare rau chiar daca e greseala tot ce fac ss.m.t\/ si ma consider degeaba genial ca nu stiu c\u00e2te\/\/ alte milioane de oameni\/ din lumea asta si din cealalta\u201c (\u201eCercul poetilor anonimi\u201c, p. 6). Atitudinea trimbulinda nu aduce beneficii acestei poezii care, cu toate ca merge si pe trasee viscerale, emana lirism de tip Emil Brumaru sau Mircea Dinescu. Afectarea nevoii intertextuale obtureaza canalul odios al poeziilor. \u00cen consecinta, egolatria, \u00eentruchipata de rafinatul si extravagantul \u201eCorydon\u201c al lui Radu Stanca, devine constanta dominanta: \u201esunt cel mai frumos trecator singur\/ privirea mea cocheta flirteaza\/ cu fete cu nasul pe sus sau cu fundul mare\/ din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd inspirate ma \u00eentreaba\/ daca am pl\u00e2ns \u00abti se vede umbra lacrimii\u00bb\/\/ asa ca \u00eemi feresc privirea de orice ochi \u00eentelegatori\/ ma simt al naibii de poet si sexi \u00een seara asta\u201c (\u201eSnapshots\u201c, p. 14).
\nNu lipseste Nichita Stanescu, acela din \u201eSensul iubirii\u201c si \u201eO viziune a sentimentelor\u201c, pe care cameleonicul Adrian Dinis \u00eel ascunde cu eficienta. De altfel, autorului \u201eMaretiei frigului\u201c i se consacra o poezie care marcheaza distantarea de maestru (\u201eCea mai mare problema a mea \u00een legatura cu Nichita\u201c, p. 20-21). Modelul \u00eesi exercita tirania prin forta perspectivei postromantice. Re\u00eent\u00e2lnim amestecul de tandrete si adorare \u00een raport cu sacralitatea feminina. De asemenea, si exaltarea barbatului dornic sa-si absoarba iubita, \u00een tentativa de a restabili unitatea androginului. Totodata, efortul de a plasmui partenera perfecta. Toate functiile trupului functioneaza la parametri extatici: \u201e\u00eembracam \u00eentr-un cocon o femeie frumoasa\/ si asteptam sa izbucneasca din ea\/ valuri de fluturi\/\/ c\u00e2nd mi-am dat seama ca erai tu\/ devenise un vitraliu cu o sf\u00e2nta\/\/ respiratia mea plam\u00e2nii mei inima mea\/ au aburit geamul\/ p\u00e2na s-a depus peste el un strat gros de stelute argintii\/ apoi l-am sters cu m\u00e2na\/ disparusei\/\/ uite ge uite\/ \u00eenchid ochii si cred \u00een \u00eengeri\/ vreau c\u00e2nd \u00eei deschid ca tu sa apari\u201c (p. 15-16).
\nDomnisoara Ge<\/strong>
\nNicio sursa nu rivalizeaza \u00eensa cu versurile lui Dan Sociu. Adrian Dinis extrage din acestea macabrul, sarcasmul si dispretul. Micile nuclee narative alcatuiesc povesti \u00eentre un voluptuos al esecului \u00een amor si o fiinta eterata, care \u00eei joaca renghiuri \u00een permanenta. Consistenta himerica a domnisoarei Ge.sorgianat este ascunsa \u00een spatele unei biografii nascocite. Mesajele coerente sau sugestive, desprinse din clipele petrecute \u00eempreuna, sunt tehnici de distragere a atentiei. \u00cen ciuda nurilor, t\u00e2nara nu exista dec\u00e2t ca \u00eenchipuire: \u201edupa proba de 1000 nu voiam s-ascult cum \u00eeti bate\/ inima ci sa-ti pun m\u00e2na pe s\u00e2n ma urcam mereu cu tine\/ \u00een aglomeratia din 102 chiar daca mergeam doar o statie\/ sa fiu aproape de tine si sa nu-ti puna nimeni m\u00e2na pe fund\/ stiam at\u00e2tea glume despre hoti si \u00eenghesuiala\/\/ sa te fac sa r\u00e2zi si nu ma temeam sa ma prind\u00e3 controlorul\/ c\u00e2nd ploua veneam la tine sub umbrela c\u00e2nd ningea nu scapai\/ nesapunita \u00eeti scriam povesti de adormit doar ca sa pot profita\/ de tine ti-am dat cu pietre \u00een geamul de la balcon\/ p\u00e2na l-am spart faceam glume deocheate despre tine\u201c (\u201eAutoportret\u201c, p. 42). Provocata de narcoza, dragostea \u00eesi inventeaza realitatea. Dragalasenia si monstruozitatea se combina p\u00e2na la neutralizare. Halucinatia debuteaza cu o visare calma pentru a se preschimba dintr-odata \u00een delir. Orbecairea pricinuita de droguri denota imposibilitatea restabilirii contactului cu lumea concreta. Privirea reactioneaza numai la miraje, anunt\u00e2nd iminenta disparitie: \u201ece frumos era\/ p\u00e2na mai adineauri sa vezi cum\/ ratele ciugulesc din luna\/ care tremura \u00eempaturita sub apa\/\/ vreau sa vezi bine diferenta\/ dintre lacrimile unui orb\/ si aceste doua gauri negre\/ din care ies doar viermi\u201c (\u201eDependentul de morfina\u201c, p. 87). \u201ePoeziile odioase de dragoste\u201c urmeaza scenariul unui desces mizerabilist. Trubadurul mincinos se sf\u00e2rseste \u00eentr-o relatie nedorita. Despartirea de fata morgana se produce dupa tipicul brevetat de creatorul \u201eUrbancoliei\u201c. Masochismul si automutilarea alunga orice regret. \u00censemnatatea altruista a gestului religios se perverteste \u00een modalitate de a scapa de femeia din carne si oase. Furia este eliberata de taietura versurilor. Ritmul sacadat seamana cu \u00eenghititurile \u00een sec: \u201eGeorgiana, \u00eeti pun lum\u00e2nari\/ la vii \u00een speranta ca poate\/ o sa-mi pui si tu una acolo\/ la morti si ma voi bucura\/\/ Georgiana, e ceva timp de c\u00e2nd ti-am jurat ura eterna\/ p\u00e2na c\u00e2nd moartea ne va desparti\/ dar a facut-o deja Despina\/\/ care e mult mai frumoasa\/ dec\u00e2t moartea\u201c (\u201eO lum\u00e2nare pe apa\u201c, p. 98).
\nCartea se arata saracacioasa si, cu toate ca aduna portiuni de apreciat, ilustreaza cugetarea lui Br\u00e2ncusi: \u201eRien ne pousse \u00e0 l’ombre des grands arbres\u201c.<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Adrian Dinis, Poezii odioase de dragoste, Bucuresti, Editura Vinea, 2010,120 p.   Raspunz\u00e2nd la ancheta organizata de Andrei Terian (\u201eDouamiismul par lui-m\u00eame\u201c), Adrian Dinis a demonstrat ca-si apreciaza corect profilul intelectual: \u201eMa consider parte a generatiei douamiiste (sau macar copilul ei) si cred ca, desi la temelie e construita, e \u00eenca o generatie care se… Cite\u0219te mai mult »Trubadurul mincinos<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5994,5995],"class_list":["post-8408","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-adrian-dinis","tag-poezii-odioase-de-dragoste"],"views":3137,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8408","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8408"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8408\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8408"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8408"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8408"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}