Poet \u00een stare pura si \u201enimic altceva\u201c este D. Bolintineanu \u00eentr-una din sintezele lui Mihai Zamfir care, dupa toate probabilitatile, vor deveni capitole dintr-o noua \u201eIstorie a literaturii rom\u00e2ne\u201c. O Istorie\u00a0 unde scriitorii \u201eclasici\u201c se vad recititi cu ochii unui specialist redutabil \u00een retorica, poetica si stilistica literara. Nu-i \u00eensa vorba, din c\u00e2te ne putem da seama, de o recitire \u201eactualizanta\u201c, \u00een pas cu moda, vr\u00e2nd cu tot dinadinsul sa faca din literatii secolelor trecute \u201econtemporanii nostri\u201c; dimpotriva, multi dintre ei, de nu chiar toti, se vad \u201einactualizati\u201c si, adusi \u00eentre noi prin delegatie, par solii unor planete disparute, \u00eendepartate sau necunoscute. Trimisii altor tar\u00e2muri. Unghiul de atac asupra acestor planete (era sa spun: monade!) literare este mai totdeauna unul socant si contrariant \u00een raport cu opinia \u00een uz. Iata-l, \u00eentr-o sinteza din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, nr. 26, pe prea cunoscutul pasoptist si unionist, patriotul \u00eenfocat Dimitrie Bolintineanu, \u00eentr-o viziune cel putin necalinesciana: smuls din loc si dezbracat de biografie, de hainele civile, civice si sociale si pus, gol, pe masa de disectie a stilisticianului robit exclusiv \u201eartei pentru arta\u201c: \u201eCu Bolintineanu \u00eent\u00e2lnim pentru prima oara la noi poezia \u00een stare pura. Daca p\u00e2na la el pasoptistii rom\u00e2ni integrasera arta versurilor \u00een entitati non-culturale, consider\u00e2nd-o mijloc de a atinge valori sociale, politice, umanitare etc., odata cu Bolintineanu ea se dispenseaza de pretexte non-poetice, ajunge valoare \u00een sine\u201c. Cauza poeziei, extrateritoriala si neterestra, este \u00een poet, purtatorul ei pentru care influentele externe (lamartiniene din \u201eScoala Heliade\u201c \u00een acest caz) sunt exclusiv de natura catalitica: poetul Bolintineanu este \u2013 dincolo de orice influente culturale ori sociale \u2013 produsul exclusiv si revelat al propriului ingenuu, al unei fatale si irepresibile \u201edispozitii de versificare iesita din comun. Imediat dupa debut \u00eencepe sa improvizeze cu gratie, sa se joace cu ritmurile si cu metrul: \u00abmodelul Lamartine\u00bb devine cur\u00e2nd pentru Bolintineanu doar unul dintre multe altele\u201c. Alte modele catalitice sunt romanticii germani si Byron, receptati din Franta lui Lamartine: \u201eun romantism deja obosit, fara Lamartine, plin de contestari ale romantismului provenite chiar din r\u00e2ndurile romanticilor, iar romantismul englez si cel german exercitau o influenta hotar\u00e2toare. Atmosfera \u00abMeditatiilor\u00bb lui Lamartine, traduse de Heliade, fusese lasata \u00een urma\u201c. Noutatea extrasa de Mihai Zamfir din observarea sagace a defilarii modelelor ce doar precipita si precizeaza vocatia de \u201epoet pur\u201c a lui Bolintineanu consta \u00een \u201eUnirea explicita a voluptatii cu ideea mortii (care) nu mai trecuse prin poezia noastra (…) Poezia lui Bolintineanu reprezinta \u00eent\u00e2lnirea dintre doua lumi geografice si culturale diferite: cea a Sudului, unde jocul luminilor, atmosfera de iubire intensa fac regula; si cea a Nordului, populata de spectre, h\u00e2rci, morminte, decor macabru \u2013 comuna romantismului englez si german si preluata apoi cu aviditate (de la Uhland, B\u00fcrger si Byron) \u00een cea de-a doua faza a romantismului francez. Originalitatea lui Bolintineanu consta tocmai \u00een unirea neasteptata a celor doua orizonturi opuse, \u00eentr-unul singur, ambivalent: pe de o parte, Sudul de basm oriental si splendoare factice a Imperiului otoman \u00een decadenta; pe de alta parte, contactul cu romanticii germani si cu Byron a lasat urme directe \u00een poezia lui Bolintineanu, venind sa fortifice pornirea naturala a poetului spre mister si scenerie \u00eentunecata. Lumea poetica specifica lui Bolintineanu a rezultat din \u00eent\u00e2lnirea celor doua orizonturi\u201c. Prezenta celor doua \u201elumi\u201c \u00een poezia lui Bolintineanu fusese, ce-i drept, observata si catagrafiata si de G. Calinescu: noul exeget semnaleaza si descrie copios ambivalenta naturala a poetului nascut si nu facut ce uneste sub acelasi temperament complex si paradoxal senzualitatea sudica si \u201emacabritatea\u201c, abuziva dupa G. Calinescu, a Nordului. Din loc \u00een loc si ca urmare a neasteptatei uniri si ambivalente din faptura \u201epoetului pur\u201c, M. Zamfir \u00eel semnaleaza pe Eminescu \u00een creatia lui Bolintineanu. \u00cen afara de \u201erelatia ambigua dintre vii si morti\u201c ce naste \u201epaloarea mortala eminesciana \u00een care moartea si placerea se unesc\u201c din cunoscutele \u201eMihnea si baba\u201c ori \u201ePestera mustelor\u201c, exegetul descopera \u00een \u201eTraianida\u201c lui Bolintineanu \u201eraiul dacic\u201c, \u00eenca nenascut, din \u201eMemento mori\u201c si, decisiv pentru noutatea si coerenta viziunii critice, scrie despre romanul \u00een versuri \u201eConrad\u201c: \u201eTrec\u00e2nd pe l\u00e2nga insulele grecesti, Conrad \u00eesi rememoreaza epopeile homerice, ca si imnurile primilor lirici; \u00een Liban, el versifica \u00een stilul lui Rudel, trubadurul \u00eendragostit de legendara \u00abprintesa departata\u00bb; \u00een Palestina, revede timpurile biblice si pe profeti; \u00een Egipt, descrie originea civilizatiei umane si monumentele mute ale splendorii, asa cum va face mai t\u00e2rziu Eminescu \u00een \u201eMemento mori\u201c. Ca si la Eminescu, suita pitoreasca de peisaje culturale, desfasurate \u00een versuri ample, e acompaniata cu muzica de fond a unei filozofii funciar-pesimiste. Reflectiile continui despre efemeritatea omului si a civilizatiilor marcheaza momentele cruciale ale poemului. Ultimul vers din \u00abConrad\u00bb (\u00abDar crucea nu mai este, morm\u00e2ntul s-a stricat\u00bb) ne anunta retragerea \u00een natura a ultimului semn lasat de erou pe pam\u00e2nt. Rostogolirea continua de sententii schopenhaueriene din ultimele strofe ale lui \u00abMemento mori\u00bb se afla aici schitata cu anticipare\u201c. Alta aparitie ca si miraculoasa a lui Eminescu \u00een straiele \u201epoetului pur\u201c D. Bolintineanu se petrece \u00een \u201eTraianida\u201c: \u201eRomantismul debordant si fastuos prindea pentru prima oara forma \u00een limba rom\u00e2na \u00een versurile \u00abTraianidei\u00bb. E drept ca, \u00een acelasi timp, ascuns \u00een camera sa studenteasca de la Viena, ca sub imboldul unei inspiratii secrete, Eminescu asternea deja pe h\u00e2rtie primele sale poeme fantastice de mari dimensiuni: \u00abArbori cu fructele d-aur se copera, \/ Muntii pierd fruntile verzi \u00een azur, \/ Lacuri, prin cele opt ceruri feerice, \/ R\u00e2ur molatece cu lin murmur \/ … \/ Stelele scutura pulbere aura, \/ Luna molateca \u00een spatiu luce \/ Ca o sur\u00e2dere dulce de vergura \/ Sufla \u00een frunzele vaii v\u00e2nt dulce\u00bb (\u00abTraianida\u00bb, c\u00eentul III)\u201c. Exegeza lui Mihai Zamfir pe urmele lui Eminescu \u00een opera lui Bolintineanu este, cum scrie el \u00eensusi, una de tip… politist: \u201eA descoperi valoarea poetica bine ascunsa din aceasta nesf\u00e2rsita opera presupune o investigatie aproape politista\u201c. La capatul acestei recitiri minutioase si anevoioase ca o \u201einvestigatie politista\u201c criticul poate formula convingator si cu deplina acoperire aceasta judecata noua ce schimba radical pozitia traditional subalterna a unui precursor literar: \u201e\u00abCel mai poet\u00bb dintre pasoptisti poate fi \u00eenteles mai bine daca \u00eel privim ca pe un fel de pre-Eminescu\u201c. De regula, precursorii sunt \u201e\u00eenghititi\u201c, cu recunostinta si respect, de marii urmasi care le capitalizeaza mostenirea sub nume propriu. Noutatea consta \u00een faptul ca Bolintineanu devine \u00een viziunea lui M. Zamfir un Eminescu \u00eenainte de Eminescu. Revizuirea poetului din Bolintin \u00eei da acestuia o noua sansa de supravietuire. \u00cen plus, existenta unui poet prin si \u00een altul face mai putin \u201einexplicabila\u201c, cum credea Ibraileanu, aparitia lui Eminescu \u00een saraca si defazata poezie rom\u00e2na.<\/p>\n
Cu o viziune \u00eennoitoare vine Mihai Zamfir si asupra \u201epoetului taranimii\u201c, George Cosbuc (\u201eClasici revizuiti\u201c, \u00een \u201eViata Rom\u00e2neasca\u201c, 5-6, 2011). Sa spun din capul locului ca nu \u00eenteleg si nu \u00eempartasesc dispretul aristocratic, ca sa nu zic altfel, fata de \u201egaleria\u201c impresionata de un poem social ca \u201eNoi vrem pam\u00e2nt\u201c. Ce-au facut ideologiile si propaganda din poemul lui Cosbuc \u2013 e una; din ce realitate istorica a \u201ebrazdei\u201c argheziene s-a nascut poemul \u2013 e cu totul alta. Trec\u00e2nd peste aceasta impolitete… istorica, trebuie sa notam contributia remarcabila a criticului la re-definirea \u201epoetului taranimii\u201c. \u00cen sinteza dedicata lui George Cosbuc, Mihai Zamfir umple \u00een chip fericit \u201egolurile\u201c din capitolul \u00eenchinat poetului de G. Calinescu \u00een marea lui \u201eIstorie…\u201c. \u00centr-un chip aproape inexplicabil, \u201edivinul critic\u201c trece acolo \u00een galop prin opera lui Cosbuc: noteaza, prea rezumativ, c\u00e2teva trasaturi, aproximeaza inefabilul inanalizabil al poeziei \u201eobiective\u201c si \u201eabstracte\u201c, face trimiteri la goticul german si sanctioneaza \u00een treacat \u201euitarea injusta\u201c a lui Cosbuc, fara a ne convinge cu propriile-i judecati asupra injustetei, desi recomanda \u201eredescoperirea\u201c si pretuirea autorului \u201eBaladelor si idilelor\u201c. Dar nu face pasul mai departe. Meritul lui Mihai Zamfir consta, mai \u00eent\u00e2i, \u00een definirea cu precizie erudita a formulei lirice proprii, \u00een care se simte acasa Cosbuc: \u201eAcest gen de lirica scrisa de Cosbuc \u00een ultimii ani ai secolului al 19-lea actualiza \u00een mod neasteptat specia numita, \u00een poezia medievala iberica, cantiga de amigo, specie care facuse faima lirismului din secolul al 13-lea. Sase veacuri mai t\u00e2rziu, poetul rom\u00e2n redescoperea o formula poetica straveche; ca si \u00een cantiga de amigo, \u00een cele mai reusite poeme de iubire ale lui Cosbuc asistam la confesiunea, de obicei dramatica, a unei tinere fete, confesiune careia poetul, cu spiritul sau masculin, \u00eei ofera o gama infinita de posibilitati stilistice (…) Lirica erotica se \u00eenrudeste la Cosbuc cu cantiga medievala prin conditia ei stilistica de baza, cea a lirismului travestit: poetul ne vorbeste prin intermediul unei voci secunde\u201c. Cosbuc redescoperea cantiga secolului al 13-lea c\u00e2nd avea 20 de ani si va practica ingenioasa formula p\u00e2na \u00een faza ultimelor sale poezii de iubire: vitalitatea remarcabila a speciei poate asigura si poeziei lui Cosbuc o actualitate spectaculoasa…<\/p>\n
\u00cen al doilea r\u00e2nd, meritul exegetului consta \u00eentr-o la fel de spectaculoasa repunere \u00een drepturi a marelui traducator al \u201eOdiseei\u201c, \u201eEneidei\u201c si al \u201eDivinei Comedii\u201c, \u201epunctul maxim de evolutie al poeziei lui Cosbuc \u00een general, chiar daca e vorba doar de o traducere… \u00cen varianta Cosbuc, \u00abDivina Comedie\u00bb se apropie de idealul unei traduceri… Cosbuc inventeaza \u00een cazul de fata o limba rom\u00e2na artificiala, utilizata de el o singura data \u00een viata \u2013 si anume pentru \u00abDivina Comedie\u00bb\u201c. Este profund inexplicabila si misterioasa mentionarea sumara, \u201edin avion\u201c, a acestei capodopere realizata de poetul si dantologul Cosbuc de catre un \u201eitalienist\u201c de talia lui G. Calinescu. M. Zamfir are meritul de a face cuvenita reparatie. Restabilirea locului \u00eenalt ocupat de Cosbuc \u00een istoria poeziei rom\u00e2nesti i se datoreaza celui ce semneaza aceasta remarcabila sinteza critica asupra \u201epoetului taranimii\u201c, sinteza \u00eencheiata memorabil: \u201eDaca poezia lui Cosbuc rascumpara oarecum lipsa unui clasicism rom\u00e2nesc, absent la momentul potrivit, aceeasi poezie rezuma, involuntar, istoria poeziei europene: plec\u00e2nd de la Homer si de la clasicii latini, trec\u00e2nd prin lirica medievala, ajung\u00e2nd la Dante, fac\u00e2nd o reverenta barocului italian, inspir\u00e2ndu-se apoi din clasicii germani si din marii romantici ai secolului al 19-lea, Cosbuc personifica o sinteza de cultura, explicita \u00een traduceri, implicita \u00een poezia originala. (…) Atasat unor surse culturale aproape ignorate la \u00eenceputul secolului 20 (poezia clasica latina, lirica medievala, clasicismul german, literaturile orientale), Cosbuc are meritul de a le fi actualizat, \u00een limba rom\u00e2na, sub forme surprinzatoare, de indiscutabila originalitate. Cea mai reusita parte a poeziei lui se prezinta cronologic izolata, suspendata \u00eentr-un atemporal care \u00eei asigura supravietuirea\u201c.\u00a0\u00a0\u00a0 n<\/p>\n
P.S.: O voce din \u201egaleria impresionata\u201c de activismul social al poetului taranimii, precum si de patriotismul lui Bolintineanu ne sopteste ca remarcabilele sinteze recuperatoare si revizuiri adevarate operate de Mihai Zamfir contin, \u00een subtext, si o revizuire polemica, implicita, a predecesorilor, critici si exegeti ai celor doi importanti poeti rom\u00e2ni. Din bunacuviinta, pudoare sau prudenta criticul pastreaza tacerea asupra lor sau pur si simplu \u00eei ignora, desi uzantele ar fi pretins cuvenitele mentiuni bibliografice. Probabil ca le are \u00een vedere la publicarea viitoarei lui istorii a literaturii rom\u00e2ne.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Poet \u00een stare pura si \u201enimic altceva\u201c este D. Bolintineanu \u00eentr-una din sintezele lui Mihai Zamfir care, dupa toate probabilitatile, vor deveni capitole dintr-o noua \u201eIstorie a literaturii rom\u00e2ne\u201c. O Istorie\u00a0 unde scriitorii \u201eclasici\u201c se vad recititi cu ochii unui specialist redutabil \u00een retorica, poetica si stilistica literara. Nu-i \u00eensa vorba, din c\u00e2te ne putem… Cite\u0219te mai mult »Clasici revizuiti<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2461,5987,5988],"class_list":["post-8395","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-romania-literara","tag-d-bolintineanu","tag-mihai-zamfir"],"views":1589,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8395","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8395"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8395\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8395"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8395"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8395"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}