{"id":8389,"date":"2011-07-21T12:38:16","date_gmt":"2011-07-21T10:38:16","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8389"},"modified":"2015-02-13T12:44:06","modified_gmt":"2015-02-13T10:44:06","slug":"fetele-durerii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/fetele-durerii\/","title":{"rendered":"Fe\u0163ele durerii"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Numerele de telefon ale prietenilor sau ale celor destul de putini de care ma simt \u00eentr-un fel legat le stiu pe de rost. Deocamdata nu am nevoie sa apelez la agenda. Dar daca totusi am ajuns sa-mi fac una, este mai mult ca o masura de prevedere caci, pentru mine, rasfoirea ei este un prilej de coplesitoare tristete. Tot mai multe nume sterse si, oric\u00e2t as fi de lucid sau de \u00eentelept, nu ma pot consola cu g\u00e2ndul ca, la capatul firului, nu va mai fi niciodata cel cu care ma obisnuisem sa vorbesc la anumite ore sau \u00een diverse \u00eemprejurari importante pentru unul dintre noi. Spun asta g\u00e2ndindu-ma, \u00een momentul de fata, la Mircea Iorgulescu. Si mai ales la faptul ca \u00eenainte de a fi fost rapus de necrutatoarea boala, a fost \u00eenfr\u00e2nt de o alta, perfida, murdara, foarte la moda \u00een minunatul nostru spatiu spiritual si geografic, fara a fi avut sansa sa o \u00eenfrunte p\u00e2na la capat. Nu este singurul lovit, a avut predecesori celebri, caci aproape nimeni dintre cei care au facut ceva pentru literatura rom\u00e2na nu a scapat de asediul periferiei. Sigur, \u00een cele din urma vor \u00eenvinge cartile celor loviti, toata m\u00e2rsavia dosarelor de Securitate va cadea \u00een ridicol \u00eempreuna cu cei ce le-au m\u00e2nuit nu de dragul adevarului, \u00eentotdeauna necesar, ci doar pentru a obtine\u00a0 o iluzorie izb\u00e2nda. Timpul da c\u00e2stig de cauza lucrurilor cu adevarat durabile. <\/strong><\/em><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Ce importanta mai are ca Eminescu a fost conservator? Cine \u00eesi mai aminteste de faptul ca Ion Luca Caragiale sau Camil Petrescu au fost simpatizanti sau membri ai unor partide? Cu toate astea,\u00a0 cei de azi ar trebui sa cunoasca si punctul de vedere al celor acuzati pe nedrept. Dar c\u00e2ti dintre iubitorii de dezvaluiri si de scandaluri facute \u00een numele adevarului asa cum \u00eel pricep ei, merg cu investigatiile p\u00e2na \u00een p\u00e2nzele albe? La noi, unde superficialitatea se simte la ea acasa, cine ataca primul c\u00e2stiga, iar eticheta pusa de unul ca acesta, risca sa ram\u00e2na definitiva. Lumea condamna fosta Securitate, dar, paradoxal,\u00a0 mizeriile consemnate de catre slujbasii ei au fost si continua sa fie luate \u00een serios. Pe asemenea minciuni s-au cladit mari reputatii postrevolutionare, s-a consolidat o dinastie de procurori bine remunerati. Marile acte de razvratire, precum cele ale minerilor sau ale muncitorilor brasoveni, nu se bucura de interesul si de cinstirea pe care le-ar merita, \u00een schimb b\u00e2rfele, micile cancanuri, razvratirile consumate \u00een soapta capata dimensiuni nemeritate. Eroi si modele nu au fost cei care cu adevarat au facut ceva, ci mai degrab\u00e3 cei ce s-au proclamat eroi, democrati si luptatori \u00eempotriva comunismului. Cei care n-au trait acele vremuri, \u00eenainte de a condamna ar fi obligatoriu sa se \u00eentrebe\u00a0 cine sunt cei ce acuza si, fireste, cine sunt cei ce ne judeca? Si, mai ales, daca faptele celor acuzati au avut vreun efect asupra celorlalti, daca le-au pricinuit vreun rau. Din moment ce\u00a0 tara a ajuns asa cum este, iar saracia, umilinta si prostia\u00a0 s-au \u00eentins ca o boala infectioasa, unde sunt marii luptatori de atunci, de ce au permis sa se \u00eent\u00e2mple toate c\u00e2te se petrec sub ochii nostri mereu mai \u00eenchisi, mai obositi? \u00centreb cu iluzia ca si altii vor fi av\u00e2nd aceleasi nedumeriri. \u00cen ceea ce ma priveste, nu astept nici un raspuns. Am o v\u00e2rsta, lupt cum pot cu neajunsurile ei, stiu ca dispar lumi, universuri, ca tot ce exista este sortit mortii, dar trist este ca \u00eenainte de\u00a0 a te ucide Inevitabila, te \u00eenving prostia, nedreptatea si agresivitatea celor ce nu-si lasa semenii \u00een seama infernurilor ce vor veni. \u00cen cele c\u00e2teva dictaturi pe care le-am traversat, am avut posibilitatea sa cunosc\u00a0 toate fetele stupiditatii si ale prostiei agresive si fudule \u00eempotriva carora, desi am scris mai bine de o jumatate de veac, nu am avut satisfactia de\u00a0 de a fi obtinut nici cea mai ne\u00eensemnata victorie. Se stie ca prostii nu citesc, iar cei care totusi citesc sunt convinsi ca nu despre ei este vorba. Mai ales ca \u00een jurul lor misuna \u00eentotdeauna \u201enulitatile recompensate\u201c, cum spunea Eminescu. Dar, cu toate acestea, nu mi-am pierdut speranta ca, asemeni unor marunte si ignorate izvoare subterane, adevarul si dreptatea vor izbuti sa iasa la suprafata.<\/p>\n<p>Acum, ma iluzionez ca ne aflam la cursul cel mai important pe care ni-l preda istoria: de pierdere a libertatii si demnitatii cucerite cu doua decenii \u00een urma cu sacrificii. Din pacate, \u00eentr-un timp at\u00e2t de scurt nimeni nu a ramas neumilit. Dar vina pentru aceasta situatie nu trebuie cautata \u00een alta parte, ci \u00een slabiciunea noastra, \u00een usurinta cu care acceptam infernul de fiecare zi. fara sa \u00eent\u00e2rziem cu suficienta temeinicie asupra \u00eentrebarilor care ne-ar putea arata o cale de scapare. Iata, ma urmareste o \u00eent\u00e2mplare din anii \u00een care descoperisem ce \u00eenseamna cu adevarat a scrie. \u00cen anii aceia at\u00e2t de \u00eendepartati, avusesem, ca orice scriitor neocolit de succes, numerosi dusmani pe care, pe atunci \u00eei luam \u00een serios. Unul dintre ei, un scriitor cu nume sonor, ma\u00a0 desfiinta \u00een orice \u00eemprejurare: nu numai ca nu \u00eemi gasise nici urma de\u00a0 talent, dar si ca om \u00eemi descoperise mai multe defecte dec\u00e2t acele c\u00e2teva de care eram eu \u00eensumi constient. \u00cent\u00e2mplarea a facut sa re\u00eent\u00e2lnesc un fost coleg de facultate pe care Securitatea \u00eel ridicase de la camin. \u00cen vremea aceea,\u00a0 asemenea gesturi de o mare brutalitate, menite sa impresioneze, nu erau raritati, dimpotriva. Colegul respectiv mi-a marturisit ca \u00een anii de detentie statuse \u00een aceeasi celula cu scriitorul\u00a0 pomenit, ceea ce pentru mine era o adevarata surpriza. Mi-a povestit despre respectivul ca adeseori era luat dimineata, iar seara revenea \u00een celula cu tigari, ciocolata si alte delicatese. Din care cauza lua de multe ori bataie de la ceilalti detinuti. M\u00e2nc\u00e2nd acelasi lucru, fecalele tuturor aveau aceeasi culoare. Cei ce faceau exceptie erau \u00een\u00a0 ochii lor turnatori si, se \u00eentelege, pedepsiti \u00een consecinta. Toate aceste marturisiri le-am folosit \u00een disputa cu confratele meu,\u00a0 mult mai cunoscut dec\u00e2t mine. \u00centr-o \u00eemprejurare \u00een care am simtit nevoia sa contraatac, m-am pomenit luat de reverul hainei de catre unul dintre ascultatori: \u201eDaca l-ai fi vazut, si nu doar o data,\u00a0 inconstient, \u00eentr-o balta de s\u00e2nge, fara dinti \u00een gura, cu gardienii arunc\u00e2nd peste el\u00a0 galeti cu apa \u00eencerc\u00e2nd sa-l trezeasca, tu ai fi rezistat?<br \/>\nN-ai fi devenit si tu turnator?\u201c \u00centrebarile lui m-au urmarit mereu si ori de c\u00e2te ori am \u00eent\u00e2lnit numele \u201eadversarului\u201c meu, am simtit nevoia sa-i cer iertare \u00een g\u00e2nd si sa-i multumesc celui ce m-a certat pun\u00e2ndu-mi \u00eentrebarea aceea at\u00e2t de simpla.\u00a0 \u00cenainte, dar si dupa acea \u00eent\u00e2mplare, am vorbit cu sute de oameni care au facut \u00eenchisoare.\u00a0 Discutiile cu multi dintre ei m-au convins, daca mai era nevoie, ca, uneori, cuvintele lovesc mai necrutator dec\u00e2t instrumentele tortionarilor. \u201eCuvintele lovesc mai greu ca lancea\/ C\u00e2nd porti razboi cu morile de v\u00e2nt\u201c. Sunt doua versuri dintr-un poem scris \u00een \u00eenchisoare si pastrat \u00een memorie p\u00e2na dupa 1964.<br \/>\nPublic\u00e2nd documentele care \u00eel apara pe Mircea Iorgulescu, mi-e imposibil sa uit ca Marin Sorescu si Valeriu Cristea au fost linsati pur si simplu. Si ca, \u00een 20 de ani, s-au realizat doua statii de metrou, c\u00e2tiva milimetri de autostrada pe cap de locuitor,<br \/>\ns-a golit tara de forta ei de munca, au fost distruse \u00eenvatam\u00e2ntul si sanatatea si, mai ales, nu a ramas un singur scriitor nemurdarit: unii de aiurelile din dosarele Securitatii, altii pentru ca, singuri si nesiliti de nimeni, au ales banii, gloriile trecatoare si incultura pe care o slujesc cu credinta.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Numerele de telefon ale prietenilor sau ale celor destul de putini de care ma simt \u00eentr-un fel legat le stiu pe de rost. Deocamdata nu am nevoie sa apelez la agenda. Dar daca totusi am ajuns sa-mi fac una, este mai mult ca o masura de prevedere caci, pentru mine, rasfoirea ei este un prilej&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/fetele-durerii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Fe\u0163ele durerii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[1720,5985,5986],"class_list":["post-8389","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-mircea-iorgulescu","tag-ntelectualii-si-olitica","tag-scriitori-in-politica"],"views":1628,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8389","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8389"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8389\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8389"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8389"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8389"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}