{"id":8380,"date":"2011-07-07T17:46:09","date_gmt":"2011-07-07T15:46:09","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8380"},"modified":"2011-07-07T17:47:16","modified_gmt":"2011-07-07T15:47:16","slug":"roland-garros-mon-amour-9","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/roland-garros-mon-amour-9\/","title":{"rendered":"Roland Garros, mon amour (9)"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Dupa Al Doilea Razboi Mondial, nu doar decimarea populatiei masculine, disparitia sportivilor de frunte, foametea, saracia si lipsurile marcheaza reluarea turneului de la Roland Garros, ci si constatarea, dureroasa, ca r\u00e2ndurile \u201eMuschetarilor\u201c s-au rarit si ele. \u00cen 1946, din legendara echipa de Cupa Davis a Frantei, doar Toto Brugnon supravietuise conflagratiei si anilor. L\u00e2nga el, merituoasa rezerva, Christian Boussus. Si doi nou-veniti, talentati, nu-i vorba, dar lipsiti si de palmares, si de notorietate: Andr\u00e8 Merlin si un anumit Marcel Bernard. <\/strong><\/em><br \/>\nEditia din acel an postbelic a competitiei de la Porte d&#8217;Auteuil nu se anunta una prea fericita. Dincolo de entuziasmul redeschiderii marelui turneu, mai numeroase erau \u00eentrebarile dec\u00e2t certitudinile. Cei care aparusera dupa glorioasa epoca a \u201eMuschetarilor\u201c \u00eesi tocisera rabdarea si talentul pe altarul asteptarii. Si Bernard, si Petra, si Boussus avusesera ghinionul ca istoria sa fie fascinata de alt tip de confruntare dec\u00e2t cea pur sportiva. Vremea trecuse, la fel si disponibilitatea atletica a frumosilor ani ai tineretii sportive. Doar speranta mai p\u00e2lp\u00e2ia \u00een sufletul acestor merituosi tenismani frustrati de o istorie de o duritate fara precedent. Asa ca, \u00een 1946, Yvon Petra, Pierre Pelizza si Marcel Bernard traiesc sentimentul unui nou \u00eenceput, caci lor le ram\u00e2ne totul de cucerit&#8230;<br \/>\nBernard, deja matur, av\u00e2nd \u00eempliniti fatidicii 32 de ani, este \u00eenscris pe toate tablourile de concurs. El face echipa cu colegul si amicul lui din echipa de Cupa Davis, Yvon Petra, pe de o parte, iar pe de alta parte, cu jucatoarea ianchee Pat Todd. \u00centr-un fel, la c\u00e2t de flam\u00e2nd de rezultate este, Marcel Bernard regreta ca nu si-a canalizat energia doar spre partidele de dublu. Nu se crede \u00een stare sa joace pe trei fronturi si, la v\u00e2rsta lui, fireste, simplul este cel mai solicitant. Din pacate pentru francez, Pat Todd anunta forfait, iar Marcel sur\u00e2de amar: \u201eO sansa \u00een minus sa mai c\u00e2stig un titlu de Grand Slam\u201c.<br \/>\nResemnat, Bernard ia startul pe cele doua tablouri masculine. Nu are speranta si nici asteptari. E convins ca va muri un tenisman lipsit de palmares. \u00censa miracolul abia \u00een aceste conditii se produce. Totul \u00eei iese \u201ecocosului galic\u201c, el joaca un tenis de mare calitate, norocul \u00eei sur\u00e2de si orice \u00eencercare \u00eei reuseste. Marcel \u00eesi aminteste: \u201etrimiteam mingea exact acolo unde doream, de parca as fi pus-o cu m\u00e2na\u201c. El \u00eel elimina pe formidabilul jucator de peste Atlantic Pancho Segura, apoi \u00eel \u00eengenunchiaza \u00eentr-o partida de cinci seturi pe Budge Patty. \u00cen semifinale \u00eel asteapta bunul sau camarad, Yvon Petra, si rezulta o batalie de zile mari, cu sare si piper pentru publicul entuziasmat, al carui apetit pentru tenisul de performanta abia fusese deschis.<br \/>\n\u00cen finala, Marcel Bernard trebuie sa dea piept cu teribilul tenisman cehoslovac Jaroslav Drobny, un foarte eficient si pragmatic st\u00e2ngaci. E prima finala de la Roland Garros \u00een care se dueleaza doi jucatori de brat st\u00e2ng! Esticul pare mai stap\u00e2n pe sine, jocul lui e mai str\u00e2ns, mai riguros, mai geometric, asa ca primele doua manse sunt trecute \u00een contul acestuia. Apoi, vraja, norocul si zeii opereaza \u00eenca o data \u00een favoarea v\u00e2rstnicului sportiv francez, care revine la doi si-si adjudeca decisivul \u00een aplauzele si aclamatiile spectatorilor, care nu mai traisera un asemenea moment de pe glorioasa vreme a \u201eMuschetarilor\u201c. Dupa partida, natural, apropiatii si colegii sunt invitati \u00eentr-un cunoscut local din Montmartre, \u201ePatachou\u201c, unde se \u00eencinge o petrecere monstruoasa, cu mult vin nobil.<br \/>\nA doua zi, abia treziti dupa betie, Yvon si Marcel se prezinta pe Central pentru finala de dublu. \u00cen ciuda oboselii si mahmurelii, francezii se impun, iar triumful lui Marcel Bernard este dublat de \u00eenca o cupa. Asa, el intra \u00een panteonul Roland Garros-ului, alaturi de Cochet si Lacoste, care si ei realizasera la vremea lor \u201edubla\u201c. Astazi, trecatorul care viziteaza parcul de la Porte d&#8217;Auteuil, nu trebuie sa ocoleasca aleea Marcel Bernard, o eleganta artera ce face legatura \u00eentre Place des Mousquetaires si arena Suzane Lenglen&#8230; nume alaturi de care marele jucator a intrat \u00een legenda, dar si nume ale unor campioni care l-au inspirat pe Bernard si pe care el i-a admirat nespus!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Dupa Al Doilea Razboi Mondial, nu doar decimarea populatiei masculine, disparitia sportivilor de frunte, foametea, saracia si lipsurile marcheaza reluarea turneului de la Roland Garros, ci si constatarea, dureroasa, ca r\u00e2ndurile \u201eMuschetarilor\u201c s-au rarit si ele. \u00cen 1946, din legendara echipa de Cupa Davis a Frantei, doar Toto Brugnon supravietuise conflagratiei si anilor. L\u00e2nga el,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/roland-garros-mon-amour-9\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Roland Garros, mon amour (9)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[723,5979,720,5978],"class_list":["post-8380","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-cupa-davis","tag-marcel-bernard","tag-roland-garros","tag-titlu-de-grand-slam"],"views":1480,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8380","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8380"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8380\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8380"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8380"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8380"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}