{"id":8366,"date":"2011-07-07T17:33:30","date_gmt":"2011-07-07T15:33:30","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8366"},"modified":"2011-07-07T17:33:54","modified_gmt":"2011-07-07T15:33:54","slug":"nimeni-nu-e-perfect","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nimeni-nu-e-perfect\/","title":{"rendered":"Nimeni nu e perfect"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\"><strong>CANNES 2011 (IV)<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><em><strong>Trebuie sa ni-l imaginam pe G\u00e9rard Depardieu, \u00een 1992, c\u00e2nd, presedintele juriului fiind, \u00een seara decernarii premiilor le-a spus, cu nesf\u00e2rsita candoare, celor ramasi pe dinafara palmaresului : \u201eEu as fi dat premii tuturor, dar daca nu am avut de unde\u2026\u201c C\u00e2ta omeneasca dreptate avea! Chiar, de unde, c\u00e2nd un festival nu este un sac fara fund iar editia s-a \u00eent\u00e2mplat sa fie una buna, foarte buna? Nu stiu cum a fost atunci, dar cred ca de data aceasta, Robert De Niro ar fi avut toate motivele sa calce pe urmele lui Depardieu. Poate \u00een sinea lui a si facut-o, dar cum sa afli de la un presedinte at\u00e2t de putin vorbaret? Ram\u00e2nem cu mereu consolatorul \u201eNimeni nu e perfect\u201c, cu bucuria de a fi vazut alte Filme care \u00eesi merita numele (at\u00e2t \u00een competitie c\u00e2t si la Un certain regard), cu convingerea ca ele nu trebuie neaparat premiate pentru a fi iubite, dar si cu vechea idee ca nicio selectie, oric\u00e2t ar fi ea de buna, nu este scutita de unele semne de \u00eentrebare. <\/strong><\/em><br \/>\nAcestea fiind zise, nu as trece peste constatarea ca multe titluri, laureate sau nu, s-au \u00eenfratit, asez\u00e2ndu-se de la sine \u00eentr-o ordine tematica neurmarita de selectioneri. Thierry Fr\u00e9maux a negat, \u00eentotdeauna, existenta vreunei astfel de linii directoriale. Pur si simplu, s-a \u00eent\u00e2mplat, bunaoara, ca raporturile dintre parinti si copii, fie ele si doar o vaga referinta, sa fie lesne localizate. Asa cum era de asteptat, fratii Jean-Pierre si Luc Dardenne au fost la datorie, cu \u201eLe gamin au v\u00e9lo\u201c. Din nou, un parinte mai mult dec\u00e2t delasator, mincinos, infantil \u00een iresponsabilitatea lui, interpretat, bine\u00eenteles, de J\u00e9r\u00e9mie Renier, aproape specializat \u00een astfel de partituri, si un pusti de 13 ani, \u00een cautarea tatalui, cu o frenezie ce ne-o aminteste pe \u201eRosetta\u201c (Palme d&#8217;Or 1999) mereu pe fuga, doar-doar va gasi un loc sub soare. Norocul \u00eei va iesi \u00een cale pustiului cu bicicleta. Va avea sur\u00e2sul bl\u00e2nd al actritei C\u00e9cile de France, z\u00e2na buna care \u00eenfrunta raul adus \u00een preajma de barbati. Simplitatea fratilor Dardenne este cuceritoare, schema narativa, desi previzibila, are un parcurs echilibrat \u00eentre ceea ce se poate ghici si ceea ce ram\u00e2ne ascuns. Nu \u00eencape \u00eendoiala, ei cunosc bine psihologia relatiilor umane, dar tot at\u00e2t de bine \u00eesi cunosc si propriile limite, de aceea rar se av\u00e2nta pe terenuri noi. C\u00e2nd au \u00eendraznit, acum c\u00e2tiva ani, cu \u201eLe silence de Lorna\u201c, au plecat de la Cannes fara niciun premiu, ceea ce nu le sta \u00een obicei. Vezi cele doua \u201ePalme\u2026\u201c pentru \u201eRosetta\u201c si \u201eL&#8217;enfant\u201c, premiul de interpretare pentru Olivier Gourmet, protagonist \u00een \u201eLe fils\u201c.<br \/>\nUn fiu ceva mai mare traverseaza si filmul lui Paolo Sorrentino \u201eThis Must Be the Place\u201c, \u00een cautarea urmelor tatalui sau. Nu mai vorbise cu el vreme de treizeci de ani, \u00eentre timp, batr\u00e2nul murise, dar fostul c\u00e2ntaret rock Cheyenne, depresiv, se trezeste cuprins de \u201einexorabila frumusete a razbunarii\u201c. Strabate mii de kilometri pentru a da de un criminal nazist, fost tortionar al tatalui sau, \u00een lagarul de la Auschwitz. \u201eThis Must Be the Place\u201c, titlul unui c\u00e2ntec al formatiei Talking Heads, ne sugereaza apropierea de locul cautat. Travestit, oribil machiat, \u00eenduiosator-caraghios, ros de sciatica, debil, \u00eemping\u00e2nd un carucior de supermarket pe post de bagaj, Sean Penn, cu un firicel de voce, tine tot filmul \u00een spate, \u00eendreptatind asteptarile celor care \u00eel vedeau cu un premiu \u00een brate. Nu a fost sa fie asa. Sean Penn mai poate spera la o nominalizare pe lista Oscarurilor, Academy Awards iubind rolurile construite, deghizarile. C\u00e2nd la sf\u00e2rsitul filmului \u00eesi scoate peruca, \u00eesi sterge rujul si redevine fiul care va fi fost c\u00e2ndva, cel care a izbutit sa-si razbune tatal, un murmur de admiratie a trecut prin sala. Italianul Sorrentino, aflat la cel dint\u00e2i film al sau american, nu a intrat, \u00eensa, \u00een vederile juriului, ca si compatriotul Moretti cu \u201eHabemus Papam\u201c. A fost de \u00eenteles supararea peninsularilor. Nu cumva s-a exagerat cu rasfatarea fratilor Dardenne? Poate.<br \/>\nAdevaratul punct nevralgic al unui palmares, altfel, multumitor, ram\u00e2ne, cred, optiunea \u00een numele careia premiul pentru scenariu a revenit filmului israelian \u201eHearat shulayim\u201c, ceea ce s-ar traduce prin \u201eFootnote\u201c\/ \u201eNote de subsol\u201c, al lui Joseph Cedar,, cunoscut ca autor al lui \u201eBeaufort\u201c, un bun film, c\u00e2stigator al unui Urs de Argint si nominalizat la Oscar. Subiectul ne trimite, de data aceasta, \u00een lumea academica, mai rar frecventata de cinematograf, \u00een general nu prea fotogenica, daca nu este zguduita de vreo love story \u00eentre profesori si studente. \u00cen filmul lui Cedar exista un mic cutremur, adus de \u00eent\u00e2mplari obisnuite si ele, \u00een mediul universitar, generate de invidia profesionala. Pe terenul geloziei se \u00eent\u00e2lnesc, acum, un tata si un fiu, ceea ce nu e o premisa de neimaginat, numai ca toate rasturnarile, darea peste cap a presupunerilor au un aer posomor\u00e2t, invidia pare meschina si at\u00e2ta tot, fara sa hraneasca individul. Am vrea sa-l detestam sau sa-l ur\u00e2m cu pofta pe tatal gelos si nerecunoscator, dar vechiul buchisitor \u00een tainele Talmudului nu are farmecul batr\u00e2nilor c\u00e2rcotasi.<br \/>\nAcum, retraind Cannes-ul, \u00eemi dau seama: festivalul a \u00eenceput chiar cu un horror domestic, agresorul fiind un baiat de noua ani, al carui nume se strecoara si \u00een titlu \u2013 \u201eWe Need to Talk About Kevin\u201c, al regizoarei scotiene Lynne Ramsay. Despre Kevin s-a tot vorbit aproape doua ore, c\u00e2t tine filmul, merg\u00e2nd din spaima \u00een spaima, din oroare \u00een oroare, imaginatia copilului psihopat neav\u00e2nd limite. Tot filmul are aerul unui cosmar dominat de culoarea rosie a vopselei de pe pereti, la \u00eenceput, treptat-treptat a s\u00e2ngelui. Un cosmar trait de o mama singura si \u00eenfr\u00e2nta cu enigmatica demnitate pe care o mare actrita cum este Tilda Swinton o poate revarsa. Probabil ca daca festivalul nu ar fi fost tulburat de afacerea Lars von Trier si \u201eMelancholia\u201c sa ar fi avut alt loc pe tabla premiilor, Swinton ar fi fost detinatoarea premiului de interpretare feminina. Nu stiu c\u00e2te actrite te pot ravasi \u00een clipa \u00een care \u00eesi \u00eembratiseaza fiul, \u00eentre timp criminal, fostul pusti bezmetic razvratit, acum adolescent, sarbatorit pentru cei optsprezece ani, ca orice copil din lume asta. Ce nu ar face o mama pentru fiii sai. Ar putea fi o \u00eentrebare care a circulat cu de la sine putere prin filmele acestei editii.<br \/>\nNu as putea sa nu amintesc aici si filmul lui Andrei Zviaghintev, \u201eElena\u201c, inclus \u00een ultimul moment \u00een selectia oficiala, sectiunea Un certain regard, care si-a facut o onoare din a-l avea drept \u00eencheietor de pluton. \u00cenca t\u00e2narul cineast rus, fulminant lansat la Venetia \u00een 2003 cu exceptionalul \u201e\u00centoarcerea\u201c, debut \u00eencununat cu Leul de Aur, a fost rapit, bag de seama, de Cannes. Ah, magia Cannes-ului\u2026 Acum patru ani, \u201eExilul\u201c era \u00een competitie, actorul sau, Konstantin Lavronenko lua premiul de interpretare. Nici \u201eElena\u201c nu a plecat cu m\u00e2inile goale. Juriul Un certain regard (presedinte Emir Kusturica) i-a acordat premiul sau. Nu as spune ca Zviaghintev, al carui debut ram\u00e2ne, pentru mine, unul dintre filmele care au marcat deceniul, a avut constanta \u00eenaltimii unui \u00eenceput putin obisnuit. Am auzit ca neasteptatul succes de la Venetia l-a tulburat at\u00e2t de mult, \u00eenc\u00e2t, prea asaltat de presa, s-a retras, patru ani, \u00een Novosibirskul natal. Oricum, cineastul nu s-a \u00eendepartat de tema inaugurala devenita, se pare obsesie: pacatul, iertarea, suspendarea temporara a absolvirii morale. Altfel spus, Zviaghintev ne conduce lent, cu o raceala metalica precum culorile filmului, pe un teren al nelinistitoarelor alegorii biblice. \u201eElena\u201c sa ucide pe ascuns, \u00een numele iubirii materne. Nu a omor\u00e2t din ura, eroina are toate datele femeii ruse din mitologia literar-cinematografica,(devotament, afectiune, compasiune), nici macar din disperare. Pur si simplu socoteste de cuviinta ca viitoarea victima, barbatul ei, tot nu mai are mult de trait, iar banii lui i-ar pica at\u00e2t de bine familiei unui fiu cam netrebnic. Actioneaza putin \u00eenaintea lui Dumnezeu. Avea dreptul? Artist moral, autorul ne lasa singuri, cu povara \u00eentrebarii.<br \/>\nA existat un film care se numeste chiar asa, \u201ePater\u201c, dar \u00een care nu este vorba de nici un parinte, de fapt, ci doar la modul subversiv. Filmul lui Alain Cavalier fusese definit de Thierry Fr\u00e9maux drept unul dintre cele mai ciudate obiecte din istoria cinematografului, ceea ce nu l-a \u00eempiedicat sa-l includa, spre stupoarea aproape generala, \u00een competitie. Cu un singur spectacol ce a tinut loc si de seara de gala si de proiectie pentru presa, \u201ePater\u201c, despre care mai toti stiam ca nu are cum sa intre \u00een gratiile juriului (pentru asta ar fi trebuit sa se nimereasca o banda de indivizi cu umor nebun), a fost cel mai aplaudat film al festivalului. Sfertul de ora de standing ovations se adresa, \u00een fapt, lui Alain Cavalier unul dintre enigmaticii cinematografului francez. Dupa \u201eT\u00e9r\u00e8se\u201c (premiul juriului la Cannes \u00een 1986, record de aplauze si atunci), a renuntat la naratiunea clasica, micile camere digitale devenind jucaria preferata a unui artist retras \u00een sine \u00eensusi. Acum doi ani, \u201eIr\u00e8ne\u201c, emotionanta evocare a femeii pierdute, ne apropia un artist pe care nu ni-l mai \u00eenchipuiam b\u00e2ntuit de umor. Si iata-l acum, experiment\u00e2nd cu spor dar nu de tot gratuit. \u201ePater\u201c nu este c\u00e2tusi de putin inocent. Are tot ce \u00eei trebuie unui making off al unui film ce tot da sa se faca dar se poticneste \u00een nimicuri, sau al unei work in progress. Nu este nici una, nici alta, ci doar o fermecatoare causerie \u00eentre doi amici, un regizor (autorul) si un actor, Vincent Lindon, ispititi sa se proiecteze \u00eentr-un eventual film despre raporturile dintre un presedinte de tara si viitorul prim ministru. Ce ar face unul, ce ar drege altul sau \u00eempreuna. Cine sa fie \u201ePater\u201c, tatal din amintiri sau tatucul, presedintele tarii, cel care are de g\u00e2nd ca, odata ajuns la putere, sa \u00eenfiinteze legi p\u00e2na si \u00eempotriva celor care fura poporul cu un singur euro? Nevinovat film, nu-i asa. Mai ales c\u00e2nd Vincent Lindon declara ca ar prefera sa fie brutar dec\u00e2t seful statului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>CANNES 2011 (IV) &nbsp; Trebuie sa ni-l imaginam pe G\u00e9rard Depardieu, \u00een 1992, c\u00e2nd, presedintele juriului fiind, \u00een seara decernarii premiilor le-a spus, cu nesf\u00e2rsita candoare, celor ramasi pe dinafara palmaresului : \u201eEu as fi dat premii tuturor, dar daca nu am avut de unde\u2026\u201c C\u00e2ta omeneasca dreptate avea! Chiar, de unde, c\u00e2nd un festival&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nimeni-nu-e-perfect\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Nimeni nu e perfect<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[4339,2859,5974],"class_list":["post-8366","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-filme","tag-filme-cannes","tag-juriu-cannes"],"views":1370,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8366","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8366"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8366\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8366"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8366"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8366"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}