{"id":8360,"date":"2011-07-07T17:25:28","date_gmt":"2011-07-07T15:25:28","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8360"},"modified":"2011-07-07T17:25:53","modified_gmt":"2011-07-07T15:25:53","slug":"show-sters-%e2%80%9etournee%e2%80%9c-de-mathieu-amalric","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/show-sters-%e2%80%9etournee%e2%80%9c-de-mathieu-amalric\/","title":{"rendered":"Show sters: \u201eTourn\u00e9e\u201c de Mathieu Amalric"},"content":{"rendered":"<p>Desi trateaza lumea spectacolului, acest al patrulea lungmetraj regizat de Mathieu Amalric e departe de a fi spectaculos, \u00een sensul strict al termenului. \u00cen cadrul acestei consemnari a unui turneu imaginar al unor artiste de cabaret reale, vedem minute bune din reprezentatiile pe care acestea le ofera. Doar ca spectacolul se vede \u00eentotdeauna din culise, daca nu chiar de undeva din spatele scenei, ca niste instantanee \u00een care, nestiutor, modelul s-a \u00eentors cu spatele tocmai c\u00e2nd nu trebuia. \u00cen mod normal, genul asta de poze ajunge pe fundul cosului de gunoi. Asa si filmul lui Amalric. Daca ceea ce vrem e un road movie clasic, cu momente-cheie si cu un final plin de \u00eenvataminte, \u201eTourn\u00e9e\u201c e departe de a ne satisface. Mai mult, nici nu \u00eencearca.<br \/>\n<strong>Cusaturi tangente cu rana<\/strong><br \/>\nJoachim Zand (Amalric) \u00eencepe si sf\u00e2rseste ca un marginal, desi \u00eentre genericul de \u00eenceput si cel de final sunt o gramada de \u00eencercari ale lui de a-si schimba norocul. La prima vedere, \u00eesi apara sansele cu toate puterile \u2013 urla la telefon, urla fata \u00een fata, sare la bataie etc. \u00cen realitate, nici el nu prea pare sa creada ca are vreo sansa. E pagubosul care, indiferent c\u00e2t ar fi de antipatic, ne atrage simpatia, ca o echipa de fotbal care porneste \u00eentotdeauna cu sansa a doua. La urma urmei, \u00een film nu se \u00eent\u00e2mpla mare lucru \u2013 Zand e umilit din nou si din nou, difera doar modul \u00een care aceasta se \u00eent\u00e2mpla, iar c\u00e2rligele prefigureaza, dar nu livreaza \u2013 Ulysse (Ulysse Klotz) nu este sedus de vreuna dintre membrele trupei New Burlesque, iar Evie Lovelle (Angela de Lorenzo) tot cu hainele pe ea ram\u00e2ne \u00een fiecare spectacol, asa ca de nostimadele aferente primei dezgoliri suntem vaduviti. Toate sunt asemeni acelor instantanee ratate, acoperite de muzica de fond, pe care Zand \u00eencearca de fiecare data sa o opreasca (dar e un soundtrack al ratarii pe care rareori reuseste sa-l acopere) si vazute prin tot felul de geamuri (al intrarii de hotel, al cafenelei, al ghiseului de la benzinarie).<br \/>\nExceptie fac c\u00e2teva scene. Daca acestea nu trec pe l\u00e2nga noi (chestie care nu e foarte greu sa se \u00eent\u00e2mple, nimic nu e evident \u00een filmul lui Amalric), sensul tuturor banalitatilor mai bine sau mai prost \u00eencadrate pe care filmul se sprijina este deturnat (sau mai bine zis, nimicurile capata sens si devin niste ceva-uri care, puse \u00eempreuna, duc la un ceva mai mare). Unul din momentele mai semnificative ale filmului este cel \u00een care Roky Roulette (Alexander Craven) vorbeste despre discutia telefonica avuta cu fiica sa, aflata de partea cealalta a oceanului. \u201eTata, casa, scoala, vacantele, toate sunt grozave, dar ce mi-ar placea mie mai mult si mai mult e sa traiesc.\u201c<br \/>\n<strong>Totul sau nimic<\/strong><br \/>\nKitten on the Keys (Suzanne Ramsey) citeste cu aviditate despre unul dintre porturile \u00een care are un spectacol, sunt nume de regi si cardinali care n-au cum sa-i zica mare lucru, dar ea totusi citeste. Ar vrea sa vada Franta, si totusi \u00eei e si dor de casa. Tuturor membrilor trupei le e dor de America, \u00een timp ce Zand a visat sa se \u00eentorca acasa, dar casa \u00eel respinge cu o indiferenta \u00eenversunare. Nimeni nu e unde ar vrea sa fie, iar inadecvarea si incomunicabilitatea revin cu o obstinatie egalata doar de propria lor discretie. Copiii lui Zand \u00eesi iubesc tatal, si totusi nu scapa nicio ocazie sa-l jigneasca. Zand \u00eesi iubeste copiii, dar abia asteapta sa scape de ei. Singurul mod \u00een care protagonistul e capabil sa-si manifeste sentimentele fata de Mimi La Meaux (Miranda Colclasure) e insult\u00e2nd-o. Singurul mod \u00een care poate sa-si exprime sentimentele fata de trupa pe care o impresariaza e prin intermediul unui microfon, de la distanta. C\u00e2nd vorbeste cu fetele, o face mai mult \u00een franceza, astfel \u00eenc\u00e2t c\u00e2teodata e incert c\u00e2t de mult \u00eenteleg ele din ceea ce el le zice (sau c\u00e2t de mult le pasa). Una din putinele dati c\u00e2nd face ce vrea, iar dorintele lui nu au legatura cu spectacolul care \u00eel obsedeaza, e atunci c\u00e2nd flirteaza cu v\u00e2nzatoarea de la benzinarie (care e ascunsa dupa un geam de sticla si vorbeste la microfon).<br \/>\nO aiureala postmoderna \u00een care un protagonist antipatic se f\u00e2t\u00e2ie fara sens dintr-un hotel \u00eentr-altul, comport\u00e2ndu-se sinucigas sau aberant. O meditatie inegala si formulata deloc explicit despre dificultatile omului modern de a gasi echilibrul perfect \u00eentre a face bani pentru a trai si traitul propriu-zis. Filmul e geamul, Amalric e geamgiul, iar cei care ar trebui sa-l tina curat suntem noi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Desi trateaza lumea spectacolului, acest al patrulea lungmetraj regizat de Mathieu Amalric e departe de a fi spectaculos, \u00een sensul strict al termenului. \u00cen cadrul acestei consemnari a unui turneu imaginar al unor artiste de cabaret reale, vedem minute bune din reprezentatiile pe care acestea le ofera. Doar ca spectacolul se vede \u00eentotdeauna din culise,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/show-sters-%e2%80%9etournee%e2%80%9c-de-mathieu-amalric\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Show sters: \u201eTourn\u00e9e\u201c de Mathieu Amalric<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[2583,83,5972],"class_list":["post-8360","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-tournee","tag-film","tag-film-francez"],"views":1199,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8360","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8360"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8360\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8360"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8360"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8360"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}