\u2013 Mami, de ce trebuie sa moara oamenii?
\nIntrebarea strapunse febrilitatea de dimineata si o obliga pe mama sa se opreasca. Imbracata cu o rochie de vara imprimata cu mici trandafiri rosii, cu sandale albe si parul aranjat intr-o coafura moderna, privi in jos si isi apropie m\u00e2inile de parul fetitei pentru a o consola, in timp ce trecatorii o priveau cu interes. Fuma o tigara al carei fum se incolacea in rotocoale argintii, in timp ce se uita la fiica ei cu nasul in v\u00e2nt, la chipul pistruiat si, intr-o pornire de caldura sufleteasca se apleca si o saruta pe obraz.
\n\u2013 Haide, pisicel, spuse mama ragusita, lu\u00e2nd-o de m\u00e2na. Sa nu int\u00e2rziem. Haide. Ca int\u00e2rziem la gradinita si se supara doamna educatoare pe noi.
\nFetita cu obrajii trandafirii si par brunet, inelat refuza sa mai faca un pas. Se uita incruntata la ea, cu ochii incetosati de lacrimi, ca la o rememorare subita a unei ingrijorari uitate.
\n\u2013 Haide, draga mea, insista mama, ca nu am timp de prostii la ora asta. Si asa am int\u00e2rziat la munca. Nu vrei ca mama sa mearga la munca si sa aduca bani ca sa-ti cumpere o rochita pentru serbare?
\nFetita izbucni in pl\u00e2ns, apas\u00e2ndu-si pumnii pe ochi, in timp ce nelinistea mamei se accelera brusc. Strivi tigara de caldar\u00e2m si aproape ingenunche in fata copilului.
\n\u2013 Hai, iubita, acu’ de ce pl\u00e2ngi? Nu ma asteptam sa ma intrebi asa ceva. Hai, nu mai pl\u00e2nge, ca te vede lumea si r\u00e2de de tine. Hai, nu mai pl\u00e2nge! Uite ce are mama pentru tine, numai sa nu mai pl\u00e2ngi.
\nMama baga m\u00e2na in poseta si scoase de acolo un suc de fructe. Fetita lua sucul, incerc\u00e2nd in zadar sa se opreasca din pl\u00e2ns.
\n\u2013 Mami, suspina fetita, de ce trebuie sa moara oamenii?
\n\u2013 Hai, termina cu pl\u00e2nsul! Si cu intrebarile! Ca deja ma enervezi…
\nOchii negri si cruzi ai mamei se imbl\u00e2nzira in timp ce isi privea odrasla care suspina din tot corpul.
\n\u2013 Haide, Raluca, ce-ti veni in dimineata asta sa-mi pui intrebari at\u00e2t de serioase. De ce ma chinui? De unde sa stiu eu de ce mor oamenii? E o intrebare prea grea pentru mine.
\nTonul mamei ragusit, ochii tristi, gura cu colturile lasate si gropitele ca niste virgule in fiecare obraz par s-o convinga pe fetita. Isi privea parintele cu nesat si cu o mare nedumerire.
\n\u2013 Atunci cine stie? Tata?
\n\u2013 Nu cred ca stie nici el. El oricum e ateu convins. Ce sa zic, iubito, poate oamenii mor c\u00e2nd sunt foarte, foarte obositi si nu mai pot sa se odihneasca. Atunci mor oamenii… c\u00e2nd sunt istoviti.
\nFemeia isi pleca ochii spre m\u00e2inile albe pe care le tinea intinse in fata. Unghiile ii erau vopsite cu un lac auriu. Un gest inconstient de cochetarie. Piata Victoriei sc\u00e2nteia in soare ca o bijuterie.
\n\u2013 Da’ de ce Dumnezeu ii lasa?
\nO clipa, femeia ramase blocata. Era nedumerita. Tulburata. Pe urma scoase un oftat si clatina din cap cu exasperare.
\n\u2013 Cine ti-a spus de Dumnezeu? intreba ea.
\n\u2013 Mamaie.
\n\u2013 Aha. Va trebui sa discut cu ea despre asta.
\n\u2013 Mami, de ce ne lasa Dumnezeu pe noi sa devenim cu timpul istoviti?
\nO clipa, am vazut adiind pe fata femeii o umbra de ingrijorare, care disparu insa pe data, las\u00e2nd loc unei expresii ce pendula intre disperare si resemnare. Degetele ei m\u00e2ng\u00e2iau usor, sugestiv, fruntea fetitei.
\n\u2013 Am m\u00e2inile reci? Lasa-ma sa ma g\u00e2ndesc p\u00e2na m\u00e2ine si o sa-ti raspund. Uite, sunt unele lucruri… esti doar prea mica pentru a intelege.
\n\u2013 Juri pe viata ta?
\nMama arunca in jur o privire nelinistita si indignata.
\n\u2013 Raluca!! Unde ai invatat expresia asta oribila? Tot bunica te-a invatat? Uita-te la mine c\u00e2nd iti vorbesc!
\n\u2013 Si ce? Mare scofala! C\u00e2ti ani trebuie sa ai pentru ca lumea sa te trateze ca pe un om?
\n\u2013 Te rog frumos sa nu fii obraznica!
\nFemeia isi insotise nemultumirea de un sur\u00e2s afectuos, ca o imbratisare.
\n\u2013 Hai sa ne grabim, s-a facut at\u00e2t de t\u00e2rziu si noi trancanim despre lucruri… fara importanta.
\n\u2013 Bunica zice ca Dumnezeu e cel mai important…
\n\u2013 Bunica are timp… Ea nu mai trebuie sa alerge la serviciu. Asta e. Hai ca discutam acasa despre toate problemele astea.
\nFacura c\u00e2tiva pasi in liniste si fara sa se priveasca. In sf\u00e2rsit, mama isi str\u00e2nse buzele si-si apleca usor capul, z\u00e2mbind in gol.
\n\u2013 Dar ce te-a apucat cu spectacolul asta?
\nFetita nu raspunse. Isi miscase incet capul de parca s-ar fi temut sa nu sperie, printr-un gest brusc, niste spirite intristate pe care s-ar fi straduit din greu sa le convoace.
\n\u2013 Ma rog, nu prea mai conteaza…
\n\u2013 N-ai raspuns la intrebarea mea.
\n\u2013 Nu totdeauna am raspunsuri la indem\u00e2na.
\n\u2013 Inainte le aveai.
\n\u2013 Inainte puteam minti \u2013 o privi cu duiosie. Acum ai crescut si nu te mai pot duce cu vorba asa usor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u2013 Mami, de ce trebuie sa moara oamenii? Intrebarea strapunse febrilitatea de dimineata si o obliga pe mama sa se opreasca. Imbracata cu o rochie de vara imprimata cu mici trandafiri rosii, cu sandale albe si parul aranjat intr-o coafura moderna, privi in jos si isi apropie m\u00e2inile de parul fetitei pentru a o consola,… Cite\u0219te mai mult »De ce mor oamenii?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[62,474,473,472],"class_list":["post-836","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-bucuresti","tag-parinti-copii","tag-strada","tag-urban"],"views":2464,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/836","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=836"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/836\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=836"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=836"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=836"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}