{"id":8357,"date":"2011-07-07T17:20:44","date_gmt":"2011-07-07T15:20:44","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8357"},"modified":"2011-07-07T17:21:38","modified_gmt":"2011-07-07T15:21:38","slug":"io-directorul%e2%80%a6","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/io-directorul%e2%80%a6\/","title":{"rendered":"Io, directorul\u2026"},"content":{"rendered":"

\u201e\u00cen stagiunea viitoare fac numai piese clasice.\u201c <\/strong>
\n\u201eIntru \u00een renovare, dar o sa joc la Casa de cultura.\u201c <\/strong>
\n\u201eLa toamna \u00eel aduc pe Afrim, sa le rup gura la toti.\u201c <\/strong>
\n\u201eAnul asta nu mai am bani…\u201c <\/strong><\/p>\n

Ce anume au \u00een comun propozitiile si frazele de mai sus \u2013 \u00een afara ghilimelelor, desigur? Toate sunt formulate la persoana I singular, desi actiunile la care se refera presupun, pe post de subiect, o institutie, o echipa, asadar un personaj colectiv. Corobor\u00e2nd acest detaliu formal cu continutul citatelor, rezulta cu necesitate faptul ca, de fiecare data, subiectul este un director de teatru. Rom\u00e2n. Fie ca se afla \u00een fata unui microfon ori a unor camere de luat vederi, \u00een biroul propriu, \u00eentr-o discutie \u00eentre patru ochi sau \u00een grup, pe strada sau \u00een foaier, directorul rom\u00e2n pare a fi una cu institutia pe care o conduce. Frumos, nu-i asa? Ins dinamic si dispus la sacrificii, el nu mai are casa, nu mai are masa (cum de multe ori \u00eei place sa spuna), fiindca viata lui se reduce la aceea a scenei pentru a carei propasire a renuntat, nu-i asa, la tot ce-i e drag unui om normal. S-ar zice ca merita compasiunea noastra \u2013 dar si pretuirea.
\nFiindca el singur poarta raspunderea repertoriului, de vreme ce a decis sa faca \u201enumai piese clasice\u201c. Ca sa nu mai vorbim de cel de-al doilea exemplu. De intrat \u00een renovare, nu intra doar cladirea teatrului; ooh, ce simplu ar fi sa fie asa… Dar nu. E ca si cum el personal s-ar lasa renovat (ceea ce, \u00eentre noi fie vorba, nu ar fi rau deloc). Ni-l si imaginam \u00eencorsetat de schele, cu meseriasii lovindu-i nemilos trupul mai v\u00e2njos sau mai firav cu fel de fel de unelte ca sa-i dea jos tencuiala, ca sa-i schimbe o grinda, doua, sa-i refaca acoperisul. Ca sa nu mai vorbim de amenajarile interioare, de echipamente. Si cum, \u00een tot acest timp (care se lungeste, caci cine nu stie cum sunt constructorii?) o sa joace \u00een haul populat de fantomele proletcultiste al Casei de cultura..! Nu el \u00eensusi, fireste. Actorii lui. Numai ca, atunci c\u00e2nd zice ca EL o sa joace, noi trebuie sa \u00eentelegem c\u00e2t sufera pentru actorii care vor fi nevoiti sa presteze efectiv acolo. Ei, noroc ca functia \u00eei mai ofera totusi si satisfactii. Si chiar o umbra de autoritate, de putere, atunci c\u00e2nd \u00eel pune \u00een situatia de a-l aduce pe Afrim sa monteze la el \u00een teatru. (\u00centr-un fel, mandatul lui pare sa aiba ceva \u00een comun si cu acela de… aducere.) Iar el e m\u00e2ndru \u2013 pe buna dreptate! \u00cen fond, nu oricine poate sa-l aduca pe Afrim. Sau pe Hausvater. Sau pe\u00a0\u00a0 Frunza. E adevarat, dupa astfel de \u201eaduceri\u201c, el nu va mai avea bani. El \u2013 adica teatrul. Sa fie clar.
\nAm improvizat cele c\u00e2teva \u201ecitate\u201c de la \u00eenceputul acestei Strapontine frapat fiind de faptul ca, de c\u00e2tiva ani buni, directorii nostri de teatru mi-l evoca pe Mircea cel Batr\u00e2n. Si asta, nu at\u00e2t pentru ca \u00eembatr\u00e2nesc literalmente \u00een functii (despre asta, poate, \u00eentr-o rubrica viitoare), c\u00e2t pentru acest singular al deciziilor si \u00eenfaptuirilor evoc\u00e2nd celebrul document istoric care \u00eencepe cu \u201eIo, Mircea Voievod\u201c. Am avut ocazia sa stau de vorba cu directorii unor teatre ori festivaluri importante din Germania, Anglia, Polonia, Ungaria… Ca sa nu mai vorbesc de interviuri, articole. Nu stiu daca era vorba de o modestie funciara sau \u201edoar\u201c de un elementar bun-simt (cultivat, presupun, si de o mult mai lunga experienta a democratiei), dar, de fiecare data c\u00e2nd era vorba de performante, initiative, turnee ale institutiei conduse de ei, pronumele personal era pus la plural. Si personalitati artistice de maxima anvergura, av\u00e2nd si calitatea de fondatori si directori ai unor companii sau centre (Ariane Mnouchkine, Declan Donellan, Peter Brook etc.) se evoca doar ca parte a unei echipe.
\nSi atunci, am fi oare \u00eendreptatiti sa banuim ca viata directorului de teatru rom\u00e2n nu se reduce la aceea a institutiei care-l are drept staroste, ci se extinde p\u00e2na c\u00e2nd ajunge sa se identifice cu scena respectiv\u00e3? Nu cumva omul nostru procedeaza, \u00een fond, la un transfer de importanta? Identific\u00e2ndu-se cu functia, cu teatrul respectiv, arog\u00e2ndu-si statutul de unica instanta decizionala, el capata dintr-odata rang, profil, importanta. \u00cen momentul \u00een care si-a luat \u00een primire mandatul, el \u00eenceteaza sa mai fie doar actorul Popescu sau regizorul Ionescu. Si atunci arunca la gunoi si pluralul, asa cum un boschetar ajuns peste noapte milionar \u00eesi arunca vechile zdrente \u00een pubela \u00een care le-a gasit. Pluralul e pentru subalterni, pentru mase.
\n\u00cen plus, acest mod de a folosi singularul tradeaza de cele mai multe ori atitudinea insului fata de rostul sau \u00een lumea care e, nu-i asa, teatrul. Odata \u00eenscaunat, insul se transforma \u00eentr-un vataf care face, cu mai mult sau mai putin talent, pe boierul. Slugarnic fata de cei care l-au \u00eenscaunat, taie si sp\u00e2nzura \u00een relatia cu cei de sub el. (De exemplu, te lovesti de o secretara careia \u00eei e frica sa primeasca si sa \u00eenregistreze o cerere fara acordul sefului! Atunci, cum sa-ti rezolvi daravela? Poate sa faci mai \u00eent\u00e2i o cerere prin care sa-i soliciti directorului aprobarea de a depune cererea propriu-zisa. Dar cum faci sa ajunga la el aceasta prima cerere? Poate printr-o cerere preliminara..?)
\nIar atunci c\u00e2nd i se cere sa faca reduceri de personal, se grabeste sa fuga la primarie cu tabelul cu indezirabilii de la el din teatru. Ori \u00eesi aduna \u00eentreg personalul (artistic, administrativ, tehnic), \u00eesi freaca m\u00e2inile si comunica, \u00een termeni mult mai licentiosi dec\u00e2t cei folositi aici: \u201eAcum ati ajuns la m\u00e2na mea!\u201c.
\nSigur, nu toti cei care conduc teatre, la noi, corespund acestui posibil portret-robot. Doar ca aceia nu prea se \u00eenvesnicesc \u00een fotoliul de director. Poate pentru ca prefera pluralul?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201e\u00cen stagiunea viitoare fac numai piese clasice.\u201c \u201eIntru \u00een renovare, dar o sa joc la Casa de cultura.\u201c \u201eLa toamna \u00eel aduc pe Afrim, sa le rup gura la toti.\u201c \u201eAnul asta nu mai am bani…\u201c Ce anume au \u00een comun propozitiile si frazele de mai sus \u2013 \u00een afara ghilimelelor, desigur? Toate sunt formulate… Cite\u0219te mai mult »Io, directorul\u2026<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[5970,5971],"class_list":["post-8357","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-director-de-teatru","tag-repertoriu-teatru"],"views":1931,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8357","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8357"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8357\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8357"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8357"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8357"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}