{"id":8351,"date":"2011-07-07T17:16:17","date_gmt":"2011-07-07T15:16:17","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8351"},"modified":"2011-07-07T17:16:37","modified_gmt":"2011-07-07T15:16:37","slug":"de-unde-vine-%e2%80%9echip%e2%80%9c-dar-%e2%80%9enu-i-chip%e2%80%9c-dar-%e2%80%9enu-i-bai%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-unde-vine-%e2%80%9echip%e2%80%9c-dar-%e2%80%9enu-i-chip%e2%80%9c-dar-%e2%80%9enu-i-bai%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"De unde vine \u201echip\u201c? Dar \u201enu-i chip\u201c? Dar \u201enu-i bai\u201c?"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Fara sa fi epuizat nicidecum seria cuvintelor rom\u00e2nesti de provenienta biblica latina si cu origine obscura (et.nec. \u00een DEX), de care ne-am propus sa ne ocupam cu precadere \u00een aceasta prima parte a incursiunii noastre etimologice, sa ne oprim astazi la un cuv\u00e2nt foarte important pentru crezul nostru crestin, si anume \u201echip\u201c, care ne defineste chiar identitatea fiintei, \u00eenfatisarea si totodata intimitatea ei, \u00een acelasi timp exterioritatea si interioritatea. Caci suntem facuti, cum stim, dupa chipul si asemanarea Domnului.<\/strong><\/em><br \/>\nDerogarea pe care ne-o permitem acum consta \u00een faptul ca ne ocupam de un cuv\u00e2nt pe care, desi se presupune ca ar veni din maghiarul \u201ek\u00e9p\u201c, \u00eel consideram \u00een chip hotar\u00e2t un fals maghiarism \u00een rom\u00e2na. E mai cur\u00e2nd un rom\u00e2nism \u00een maghiara, luat de unguri de la vlahi, vechi crestini \u00een C\u00e2mpia Panonica.<br \/>\nSa ne amintim mai \u00eent\u00e2i, ca de obicei, sensurile cuv\u00e2ntului inventariate \u00een definitia din DEX: \u201eChip, chipuri, s.n., adv. I. S.n. 1. Fata, obraz, figura; 2. \u00cenfatisarea sau aspectul unei fiinte; 3. Imagine&#8230; redata prin desen, pictura, sculptura etc. Chip cioplit = idol. II. S.n. 1. Fel, mod, gen&#8230; Loc.adj. Fel si chip de&#8230; = tot felul de. Loc.adv. \u00cen fel si chip (sau chipuri) = \u00een tot felul, \u00een toate modalitatile posibile. 2. (rar) modalitate, posibilitate. Loc.adv. Cu orice chip = oricum. \u00cen niciun chip = nicidecum. Expr. Nu e chip sa&#8230; = nu se poate, imposibil sa&#8230; A nu avea (niciun chip) sa&#8230; = a nu avea posibilitatea, a nu putea sa&#8230; (pop.) a afla chip (si cale) = a gasi un mijloc eficace, o solutie. 3. (reg.) \u00cencercare (de a gasi o solutie). 4. (\u00een expr.) Cu chip sa&#8230; = ca sa, pentru ca sa, av\u00e2nd intentia sa&#8230; Cu chip ca&#8230; = sub pretext ca, sub aparenta ca&#8230; III. Adv. (la pl. art.; pop.) Vorba vine, cica. La drept vorbind, nu-i vorba; ba chiar. \u2013 Din magh. k\u00e9p.\u201c<br \/>\nSa adaugam ca acest cuv\u00e2nt are o familie destul de numeroasa, alcatuita din derivatele chipes, chipos, chipusor, de natura sa-i confirme importanta (eventual si vechimea) \u00een limba. Pentru vechime, \u00eensa, dovada hotar\u00e2toare este prezenta prototipului sau \u00een latina: quippe, al carui \u00eenteles \u00eel amintim dupa dictionarul lui Ioan Nadejde: \u201eQuippe (p. quid-pe), adv. si conj. Caci, \u00een adevar. Deoarece, de vreme ce. Cic. Nep. quippe qui. Cel care, ca unul care. Ter. Quippe quia. Plin. Quippe quoniam. Pentru ca. Verg. Negresit, fara \u00eendoiala. Cic. Da (\u00een raspunsuri).\u201c<br \/>\nTrebuie sa mai spunem ca frecventa de folosire \u00een latina a adverbului si conjunctiei quippe e foarte mare, ceea ce se verifica pe deplin si \u00een Sf\u00e2nta Scriptura. Iata c\u00e2teva exemple din \u201eFacerea\u201c, unde echivalentele rom\u00e2nesti sunt, de cele mai multe ori, caci sau ca:<br \/>\n\u00cen \u201eVestirea potopului\u201c (\u201eFacerea\u201c, 6, 12): \u201eSi a cautat Domnul Dumnezeu spre pam\u00e2nt si iata era stricat, caci (quippe) tot trupul se abatuse de la calea sa pe pam\u00e2nt\u201c. Sau, tot \u00een \u201eFacerea\u201c, 13, 6, c\u00e2nd Avram se desparte de Lot: \u201e\u00censa pam\u00e2ntul acela nu-i \u00eencapea sa stea \u00eempreuna caci (quippe) averile lor erau multe si nu-i \u00eencapea locul sa traiasca \u00eempreuna.\u201c O particularitate importanta a folosirii cuv\u00e2ntului latin este locul lui \u00een propozitie, deosebit de acela pe care-l ocupa echivalentul lui \u00een rom\u00e2na. \u00cen latina, quippe e situat mai \u00eentotdeauna dupa verb, sau mai exact \u00eentre verb (sau alta parte de vorbire) si substantiv: omnis quippe caro (caci tot trupul) si erat quippe substantia eorum multa (caci averile lor erau multe). La fel se comporta \u201echipurile\u201c din rom\u00e2na, limba \u00een care urmasul etimologic al lui quippe, spre deosebire de echivalentul lui semantic, pastreaza topica latina. Ca dovada, chiar daca \u00eentelesul e putin diferit, se poate spune: \u201eaverile lor erau, chipurile, multe\u201c sau (si mai fidel, desi mai putin firesc) \u00eentocmai cu ordinea cuvintelor din latina: \u201eerau, chipurile, averile lor multe\u201c (erat quippe substantia eorum multa).<br \/>\nDar argumentul hotar\u00e2tor pentru derivarea cuvintelor chip si chipurile (acesta din urma resimtit ca un plural al celui dint\u00e2i), din latinescul quippe, se afla \u00een urmatorul context: \u201eFacerea\u201c, \u201eLegam\u00e2ntul cu Noe\u201c, 9,6: \u201eDe va varsa cineva s\u00e2nge omenesc, s\u00e2ngele aceluia de m\u00e2na de om se va varsa, caci Dumnezeu a facut omul dupa chipul Sau.\u201c \u00cen latina, pasajul este: \u201eQuicumque effuderit sanguis illius; ad imaginem quippe Dei factus est homo.\u201c<br \/>\nNu aici ni se spune pentru prima data ca omul a fost facut \u201edupa chipul lui Dumnezeu\u201c, ci, cum ne amintim, chiar \u00een cap.1. \u201eFacerea lumii\u201c: \u201eEt creavit Deum hominem ad imaginem suam; ad imaginem Dei creavit illum.\u201c Sintagma din \u201eLegam\u00e2ntul cu Noe\u201c pe care am citat-o mai \u00eenainte a beneficiat \u00eensa de o sansa mai mare de a se transmite neolatinei orientale, care este limba rom\u00e2na \u00een stratul ei fundamental. \u00cen pasajul citat, legatura nemijlocita dintre cuvintele imago si quippe a facut ca, \u00een detrimentul primului cuv\u00e2nt, doar ultimul (quippe) sa supravietuiasca \u00een rom\u00e2na prin doi descendenti: prima oara cu sensul lui din latina: caci, si a doua oara cu un sens nou, acela al cuv\u00e2ntului precedent (imago), ceea ce arata c\u00e2t de indisolubil legat, \u00een solidaritatea sa de vecinatate nemijlocita, a fost perceput de cititorii sau auditorii Liturghiei acest pasaj biblic at\u00e2t de impresionant.<br \/>\nCum vedem, \u00een cadrul sintagmei \u201eimaginem quippe\u201c a precumpanit adverbul, care p\u00e2na la urma a \u00eenghitit pur si simplu substantivul alaturat. Fiind un cuv\u00e2nt foarte expresiv, quippe a proliferat trainic \u00een spatiul sau contextual, perpetu\u00e2ndu-se astfel \u00een doua cuvinte adesea echivalente: chip si chipurile, considerat \u00een DEX plural de la \u201echip\u201c.<br \/>\n\u00centorc\u00e2ndu-ne la definitia din DEX, sa ne amintim ca latinescul quippe, alaturi de sensul caci, alaturi de hotar\u00e2t afirmativul desigur, \u00eentr-adevar, are si o acceptie ironica sau sceptica: \u201emai e vorba?\u201c (R. Ochesanu). Aceasta atitudine \u201enegativa\u201c, decurg\u00e2nd dintr-un deloc surprinzator scepticism fata de prea apasata siguranta a utilizarii \u201epozitive\u201c, \u00eesi gaseste ecou \u00een cele doua glose ale formei de plural, chipurile: pe de o parte \u201evorba vine, cica\u201c, iar pe de alta parte \u201ela drept vorbind, nu-i vorba; ba chiar\u201c.<br \/>\nAceasta descumpanire cu oscilatii de interpretare poate proveni si din pasajul despre judecata lui Solomon din \u201eIII Regi\u201c, 3 \u2013 19,22,26, c\u00e2nd urmarim cu \u00eenfrigurare pledoariile celor doua femei \u00eempricinate care-si disputa copilul ramas \u00een viata: \u201eMortuus est autem filius mulieris huius nocte, dormiens quippe opressit eum\u201c (\u201e\u00censa noaptea a murit fiul acestei femei, caci a adormit peste el\u201c). Asa sustine femeia, \u00eensa nu stim daca nu cumva e la mijloc o minciuna (cealalta chiar o acuza ca minte), si atunci putem sa fim ne\u00eencrezatori si sa citim pasajul \u00een felul (chipul) urmator: \u201ePesemne (quippe) ca a adormit peste el\u201c sau \u201eSe prea poate (quippe) sa fi adormit peste el\u201c, sau (si mai bine): \u201eChipurile (quippe) a adormit peste el.\u201c<br \/>\nAm putea sa ne oprim si la alte \u00eentelesuri ale cuv\u00e2ntului \u201echip\u201c (\u00eendeosebi din expresii), \u00een care percepem ecouri ale unor contexte latine, ca bunaoara, \u201ePorunca iubirii\u201c din \u201eIoan\u201c, 13, 35: \u201eIn hoc cognoscent omnes quia discipuli mei estis\u201c (\u201e\u00centru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei\u201c). \u201e\u00centru aceasta\u201c este echivalentul lui \u201ein hoc\u201c, dar s-ar fi putut spune foarte bine \u201e\u00centr-acest chip\u201c, ceea ce ne face sa banuim, ori sa nu excludem, o posibila atractie cu \u201echip\u201c, derivat de data aceasta din \u201ediscipuli\u201c, nu din \u201equippe\u201c, sau din am\u00e2ndoua.<br \/>\nPasind pe aceasta punte, sa ne oprim \u00een continuare la un alt pasaj biblic, \u00een masura sa explice expresia \u201enu-i chip sa&#8230;\u201c, at\u00e2t de frecvent folosita \u00een limba rom\u00e2na: \u201eLepadarea de sine\u201c, din \u201eLuca\u201c, 14, 26-27: \u201eSi quis venit ad me et non odit patrem suum et matrem et uxorem et filios et fratres et sorores, ad huc autem et animam suam non potest meus esse discipulus; et qui non baiulat crucem suam et venit post me non potest meus esse discipulus\u201c. (\u201eDaca vine cineva la Mine si nu uraste pe tatal sau si pe mama si pe femeie si pe frati si pe surori, chiar si viata sa \u00eensasi, nu poate sa fie ucenicul meu. Si cel care nu-si poarta crucea sa si nu vine dupa Mine nu poate sa fie ucenicul meu\u201c). Cel care nu poate fi nici nu este, \u00een fond, discipol, deci \u201enu e chip sa fie\u201c (unde \u201echip\u201c a avut c\u00e2ndva sensul de discipol). Din acest pasaj de mare forta decurg doua expresii rom\u00e2nesti solidare: \u201enu-i chip\u201c si \u201enu-i bai\u201c.<br \/>\nFaptul ca DEX-ul indica drept etimon maghiarul \u201ebaj\u201c pentru cuv\u00e2ntul rom\u00e2nesc \u201ebai\u201c nu ne poate \u00eempiedica sa presupunem ca acesta vine \u00een realitate din latinescul \u201ebaiulare\u201c (a purta, a duce \u00een spinare, a cara \u2013 \u201enon baiulat crucem suam\u201c), asa cum un cuv\u00e2nt \u00eenrudit, \u201ebaierul\u201c, este derivat \u00een DEX, fara dificultate, din latinescul \u201ebaiulus,i\u201c (\u201ehamal\u201c).<br \/>\nC\u00e2t despre interj. \u201ebaiu\u201c, cu sensul de \u201enici vorba!\u201c, care conform DEX ar veni din ba+io (eu), ea ar putea fi pusa \u00een chip firesc \u00een legatura tot cu \u201ebaiul\u201c din expresia \u201enu-i bai\u201c,\u00a0 la care, ulterior, s-a adaugat prin etimologie populara, ca o explicatie plauzibila, dupa ce s-a pierdut sensul originar, ipoteticul \u201eba io\u201c, adica ba eu (pot sa-mi port crucea).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Fara sa fi epuizat nicidecum seria cuvintelor rom\u00e2nesti de provenienta biblica latina si cu origine obscura (et.nec. \u00een DEX), de care ne-am propus sa ne ocupam cu precadere \u00een aceasta prima parte a incursiunii noastre etimologice, sa ne oprim astazi la un cuv\u00e2nt foarte important pentru crezul nostru crestin, si anume \u201echip\u201c, care ne defineste&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-unde-vine-%e2%80%9echip%e2%80%9c-dar-%e2%80%9enu-i-chip%e2%80%9c-dar-%e2%80%9enu-i-bai%e2%80%9c\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">De unde vine \u201echip\u201c? Dar \u201enu-i chip\u201c? Dar \u201enu-i bai\u201c?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5968,5969,5629],"class_list":["post-8351","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cuvinte-de-provenienta-biblica","tag-etimologie","tag-sensuri-cuvinte"],"views":5646,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8351","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8351"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8351\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8351"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8351"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8351"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}