{"id":8336,"date":"2011-07-07T16:55:24","date_gmt":"2011-07-07T14:55:24","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8336"},"modified":"2011-07-07T16:57:20","modified_gmt":"2011-07-07T14:57:20","slug":"tactici-de-mobilizare-barcelona-retur-cluj","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/tactici-de-mobilizare-barcelona-retur-cluj\/","title":{"rendered":"Tactici de mobilizare: Barcelona-retur Cluj"},"content":{"rendered":"

Dialog \u00eentre Adi Dohotaru & Alex Goldis<\/strong><\/p>\n

Sunt etichetat de ani buni drept \u201eactivist\u201c. Am \u00eenceput sa ma \u00eentreb din ce \u00een ce mai serios ce \u00eenseamna asta, mai ales ca eu am lucrat preponderant \u00een media clujeana. \u201eActivistul\u201c nu apare, desigur, \u00een vreun nomenclator de meserii. Doar de un an si jumatate mi-am schimbat profilul \u00eencep\u00e2nd un doctorat \u00een domeniul istoriei, iar de c\u00e2teva luni lucrez si \u00eentr-o asociatie la un proiect legat de drepturile romilor pe piata muncii. \u00cemi asum un anumit tip de activism, pe doua filiere. \u00centr-o zona teoretica \u00eel invoc \u00een sprijinul meu pe Baudrillard, iar \u00eentr-alta exegetica pe Martin Luther King, chiar daca ideologic ma diferentiez de cei doi.<\/p>\n

Reflect\u00e2nd la rostul teoriei, Baudrillard spune ca intelectualul trebuie sa iasa dintr-un raport de negativitate critica cu lumea. Sarind c\u00e2teva etape argumentative, pozitionarea lui se poate scurta astfel: din moment ce nu poate exista o reconciliere \u00eentre teorie \/ interpretare si real, sarcina teoriei ar fi sa sfideze realul, deoarece realul, la r\u00e2ndul lui, sfideaza interpretarile. Teoria trebuie sa devina eveniment \u00een universul descris, sa accelereze schimbarile din acel univers, sa-l evadeze alteori, si sa nu se multumeasca cu descrierea si analiza: \u201e\u00cenca o data, la ce foloseste sa spunem ca lumea este extatica sau ca este ironica sau ca este obiectiva \u2013 ea este, at\u00e2ta tot. La ce serveste sa nu o spunem? Ceea ce poate face teoria, este sa o provoace sa fie mai mult dec\u00e2t este: mai obiectiva, mai ironica, mai seducatoare, mai reala sau mai ireala, stiu si eu?\u201c1. Dincolo de acest aspect, activismul \u00een care cred, este o tehnica de dramatizare a situatiei, asemanatoare actiunilor directe, confruntative dar non-violente, la care face referire Martin Luther King \u00een eseul \u201eLetter from Birmingham Jail\u201c, scris pe marginile unui ziar: \u201eNonviolent direct action seeks to create such a crisis and foster such a tension that a community which has constantly refused to negotiate is forced to confront the issue. It seeks so to dramatize the issue that it can no longer be ignored\u201c2. Asemenea tehnici sunt valide c\u00e2nd un cadru deliberativ lipseste, c\u00e2nd diverse structuri de putere refuza dialogul.<\/p>\n

Mi-ar placea ca la un moment dat mai multi camarazi din Grupul pentru Actiune Sociala (GAS) sa fim etichetati, chiar \u00een derizoriu, drept activisti, pentru ca am deveni oameni care echilibram teoria & exegeza cu un praxis pe masura. Atelierul \u201eMobilization Tactics and Direct Action\u201c, tinut recent la Cluj, creeaza un astfel de mediu simbiotic.<\/p>\n

Alex Goldis, unul dintre cei mai semnificativi critici literari ai momentului si, totodata, membru GAS, povesteste despre participarea, \u00een Barcelona, la prima sa manifestatie de anvergura, protestele indignatilor catalani din 19 iunie, la care au venit aproximativ 50 000 de oameni. Eram curios cum a perceput emotia acestei coagulari de cetateni indignati si asa s-a nascut scurtul nostru dialog pe email. \u00cei \u00eempartasesc \u00een buna masura analiza sa comparata, sceptica, lucida si realista, schitata la finalul dialogului nostru, cu privire la lipsa \u00een urmatorii ani a unui potential mobilizator si emancipator \u00een spatiul rom\u00e2nesc. Cu toate acestea, sfidez aceasta interpretare. (Adi Dohotaru)<\/p>\n

Adi Dohotaru: Predilectia mea pentru manifestatii sociale, dar si pentru performance-uri stradale se datoreaza unei senzatii de urgenta care marcheaza un moment kairotic de intensitate, tensiunii ca trebuie spus cu necesitate ceva \u00eentr-o anumita clipa. Timpul nostru kronofag, monoton si secvential, este \u00eenlaturat, iar participarea colectiva a grupurilor asociate de cetateni da senzatia de comuniune si solidaritate, asa cum multi laici educati nu mai simt \u00eentr-o biserica sau la stadion. Timpul e Aici si Acum. Simt ca inima mi se dilata \u00een astfel de momente, chiar daca am participat la organizarea unor manifestari sociale stradale care rareori depaseau suta de participanti (la happening-uri cont\u00e2nd chiar mai putin numarul). Tu ai participat pentru prima data la o manifestare de o asemenea anvergura, cu zeci de mii de oameni \u00een strada. Ce simteai, la ce te g\u00e2ndeai?<\/p>\n

Alex Goldis: \u00cen primul r\u00e2nd, trebuie sa-ti spun ca totul a fost o surpriza imensa pentru mine. Am pornit la Barcelona ca turist si am aterizat, ca sa zic asa, \u00een mijlocul protestelor. \u00cen orice caz, primul lucru la care m-am g\u00e2ndit e ca \u00eenainte de plecare m-ai avertizat \u00een gluma ca s-ar putea sa prind manifestarile de acolo, asa \u00eenc\u00e2t nu-mi venea sa cred ca lucrul mi se \u00eent\u00e2mpla propriu-zis. Uimirea m-a facut, asadar, sa-ti \u00eemprumut ceva din conceptia usor mistica cu privire la ideea de interventie stradala, mai ales ca mi-ai profetit at\u00e2t de bine. Pornit sa caut iesirea la mare \u00een dupa-amiaza calda, dar schimbatoare de 19 iunie (vedeam nori deasupra bisericii Sagrada Familia), am dat peste c\u00e2tiva tineri manifestanti care m-au directionat catre un grup de aproximativ 100-200 de oameni. Si mai mare mi-a fost mirarea c\u00e2nd mi-am dat seama ca, \u00een marsul catre Piata Catalunia, centrul vechi al orasului, acest grupuscul, daca pot sa-i spun asa, s-a transformat \u00eentr-o mare impresionanta de oameni (nu pot sa aproximez exact numarul, dar erau c\u00e2teva zeci de mii). La fiecare intersectie se adaugau, \u00een ovatiile celorlalti, grupuri noi, asa \u00eenc\u00e2t nu numai ca am participat la manifestatie, dar am vazut-o cresc\u00e2nd sub ochii mei. \u00cen timpul celor 5-6 ore petrecute \u00een strada, senzatiile au fost, trebuie sa-ti marturisesc, extraordinare. Chiar daca n-am reusit sa comunic propriu-zis dec\u00e2t greu si sporadic cu protestatarii (eu nu vorbesc spaniola, iar ei nu vorbesc aproape deloc engleza), manifestarea mi s-a parut expresiva \u00een sine. Sigur ca exista o regie a miscarii stradale, \u00eensa totul parea extrem de spontan, fiecare participant \u00eesi cunostea si \u00eesi asuma rolul cu o naturalete de invidiat \u2013 mai ales pentru un sceptic ca mine. Astfel \u00eenc\u00e2t, chiar daca problemele lor \u00eemi erau din multe puncte de vedere straine, n-am putut sa nu empatizez cu niste oameni care vor si stiu, \u00eentr-adevar, sa-si apere drepturile. Si poate ca tocmai pozitia mea de \u201eturist\u201c la demonstratie m-a facut sa \u00eenteleg ca, dincolo de revendicarile propriu-zise, poti experimenta acea \u201esenzatie de comuniune si solidaritate\u201c despre care vorbesti. Eu am simtit-o cu at\u00e2t mai pur cu c\u00e2t n-aveam nimic concret de c\u00e2stigat, \u00een afara unei lectii extraordinare despre angajarea civica normala. Caci despre asta a fost vorba, p\u00e2na la urma, de vreme ce toata manifestarea s-a plasat, prin excelenta, sub semnul pacifismului si al civilitatii. N-am vazut urma de violenta, nici fizica, nici verbala, \u00een manifestarile \u201eindignatilor\u201c \u2013 los indignados, cum \u00eesi spun protestatarii spanioli \u2013 \u00eempotriva modului dezastruos al gestionarii crizei de catre guvernanti. Dimpotriva, c\u00e2tiva dintre ei faceau cordoane simbolice \u00een jurul posturilor politiei nu at\u00e2t pentru a le apara (n-ar fi fost nevoie, caci, repet, gesturile bruste au lipsit cu desav\u00e2rsire), c\u00e2t mai ales pentru a se disocia de orice tip de unii demonstranti anarhisti. Gesticulatia principala a corpului comun pe care l-am simtit \u00eencheg\u00e2ndu-se, \u00een ciuda dezinvoltelor manifestari individuale, a fost mai degraba aceea de a bate obrazul autoritatilor dec\u00e2t de a le forta propriu-zis m\u00e2na sau de a le brusca de pe piedestal.<\/p>\n

A.D.: Care erau mesajele si sloganele care ti-au placut cel mai mult la manifestarea din Barcelona?<\/p>\n

A.G.: \u00cen general, sloganele vizau efectele gestionarii proaste a crizei si disparitia \u00eencrederii \u00een modelul bunastarii capitaliste. Taierile salariale, trecerea la sistemul euro sau pactul cu FMI sunt, toate, motive de revolta a barcelonezilor. Ceea ce m-a frapat \u00eensa n-a fost at\u00e2t mesajul \u2013 desi de retinut faptul ca nemultumirile si revendicarile lor nu pluteau, ca la noi uneori, \u00een generalitati precum \u201esistemul corupt\u201c, \u201eschimbarea clasei politice\u201c, ci erau c\u00e2t se poate de concret formulate \u2013, c\u00e2t modalitatea de transmitere si spectacolul \u00een sine al manifestatiei. Am vazut, \u00een primul r\u00e2nd, pe strazile Barcelonei, persoane din toate v\u00e2rstele si categoriile sociale, de la pensionari sau adolescenti, p\u00e2na la mame cu copii sugari sau infirmi \u2013 n-au lipsit de la protest persoane \u00een c\u00e2rje sau \u00een carucioare. Cei care dintr-un motiv sau altul n-au cobor\u00e2t \u00een strada \u00eesi manifestau spontan, spre frenezia nemultumitilor, simpatia de la balcoanele cladirilor centrale. Apoi, spaniolii poseda, \u00een mod evident, un know-how al protestului civic, menit sa-l faca extrem de credibil si de animat. Tobosari si tot felul de c\u00e2ntareti la instrumente care de care mai exotice au alimentat si \u00eentretinut pe tot parcursul manifestatiei atmosfera, astfel \u00eenc\u00e2t, daca nu vedeai pancarte la tot pasul, ai fi zis ca ai nimerit \u00een mijlocul unei imense fiesta stradale. Participant, de trei zile, la un festival international de muzica avangardista tinut \u00een curtea Muzeului de Arta Contemporana, aveam senzatia ca protestele stradale nu sunt dec\u00e2t o prelungire fireasca a acestuia. Fie ca apela la fluiere, cutii de bere si pet-uri umplute cu nisip sau, un grup asiatic, scoici speciale pentru suflat, fiecare participant \u00eencerca sa se faca auzit \u00een felul lui. Majoritatea folosea, \u00eensa, pe post de instrumente revolutionare, obiecte casnice, ceea ce dadea un aer intim-domestic, autentic, \u00eentregii manifestari: linguri de lemn sau doar lingurite, cratite si oale, pahare cu rezonante speciale, toate au fost scoase \u00een strada pentru a face mai pregnanta vocea protestatarilor. N-am putut sa nu ma g\u00e2ndesc, vaz\u00e2nd toate aceste dispozitive, aproape instinctiv la aspectul de \u201einstalatie\u201c postmoderna, \u00een care artistul schimba functionalitatea obiectelor obisnuite, desi ma \u00eenselam \u00een mod evident: mai preocupati de a-si trece mesajul dec\u00e2t de a face impresie artistica, oamenii au \u00eensfacat primul lucru la \u00eendem\u00e2na din casa. Mi-a placut foarte mult si caracterul improvizat al pancartelor: cearsafuri, cartoane sau simple coli de h\u00e2rtie legate cu s\u00e2rme de niste crengi, multe confectionate la fata locului, au servit drept suport al revendicarilor indignatilor. De retinut, iarasi, ca nu at\u00e2t pancartele uriase dadeau caracter pitoresc manifestarii, c\u00e2t pancartele-biletele, purtate individual \u00een c\u00e2te un betigas sau lipite \u00een piept ori pe spate. Ca \u00een body-art, fiecare dintre manifestanti devenea, \u00eentr-un fel, un om-pancarta, purtator de mesaj individual. \u00cenca o lectie inconstienta de descentralizare si democratizare chiar \u00een interiorul manifestarilor concrete ale demonstratiei… Cel mai mult m-a impresionat \u00eensa capacitatea de apropriere si \u2013 as zice \u2013 chiar transfigurare a spatiului public, de care am tot vorbit, stii bine, la \u00eent\u00e2lnirile noastre din cadrul Grupului pentru Actiune Sociala. \u00cen marsul catre centrul Barcelonei, pietele \u2013 locuri de popasuri aproape ritualice, \u00een care se c\u00e2nta si se strigau slogane \u2013 si monumentele erau \u00eempodobite de mesajele protestatarilor. Reversul pudicitatii din spatiul public rom\u00e2nesc, de genul \u201enu calcati iarba din parcuri\u201c sau \u201enu atingeti monumentele\u201c, e o atitudine degajata si revendicativa, conform careia acest spatiu nu e un no man’s land, sediu al interdictiei autoritatilor, ci un loc populat, gestionat conform nevoilor si intereselor cetateanului obisnuit. N-am vazut monumente sau piete stricate sau devastate, am vazut \u00een schimb o \u00eenfatisare noua a orasului, ca si cum toata arhitectura lui s-ar fi modificat dintr-o data pentru a servi scopurilor populare. Cum ne-ajuta pe noi \u00een continuare doar r\u00e2ul si ramul, vechile situri, cladiri sau monumente istorice deveneau dintr-o data, la ei, aliati excelenti (a se citi: foarte bine instrumentati) si cutii de rezonanta pentru intensificarea mesajului colectiv.<\/p>\n

A.D.: La o \u00eent\u00e2lnire a indignatilor din Cluj de la sf\u00e2rsitul lui iunie, fortele de ordine au cerut manifestantilor sa \u00eesi puna mesajele protestatare \u00een lazi si sa plece ori sa suporte amenzile pentru protest \u00een spatiul public fara autorizatie. Manifestantii au ales sa plece. C\u00e2nd i-ai \u00eentrebat la Barcelona pe c\u00e2tiva manifestanti daca au vreo autorizatie pentru protest, \u00eencepeau sa r\u00e2da sau pur si simplu nu \u00eentelegeau \u00eentrebarea. Cum crezi ca s-a ajuns \u00een Spania la un astfel de ethos protestatar \u00een care se recuza dreptul autoritatilor de \u201ea autoriza\u201c manifestarea publica?<\/p>\n

A.G.: Ceea ce m-a mirat a fost ca asa cum exista un respect (si chiar o protectie simbolica) al protestatarilor vizavi de fortele de ordine, tot asa, acestea respectau aproape cu eleganta dreptul nemultumitilor de a se exprima liber. Multimea nu era escortata, ca la noi, de politisti \u2013 nici n-ar fi fost posibil, probabil, din cauza numarului mare al indignatilor \u2013, ci era mai degraba supravegheata de la distanta. \u00cen plus, nu doar ca mesajele protestatare n-au fost aruncate \u00een lazi si uitate cine stie pe unde, dar ele au ramas vizibile in pietele si \u00een parcurile centrale ale Barcelonei. Chiar la c\u00e2teva zile dupa protestul de duminica, am fost surprins sa constat ca mesajele erau \u00eenca acolo. \u00cemp\u00e2nzita de pancarte, cearsafuri scrise sau simple afise de h\u00e2rtie, piata Catalunia pare un bastion permanent al \u201eindignatilor\u201c, de care autoritatile nu se ating. Nu stiu daca exista vreo intentie reala de a se respecta revendicarile populatiei, \u00eensa ele sunt lasate la lumina zilei ca semn ca problemele n-au fost solutionate si ca amintire a faptului ca, \u00een fond, \u201erevolutia\u201c e permanenta.<\/p>\n

Din pacate, ceea ce stiu despre istoria lor se rezuma la niste generalitati care nu-mi permit sa explic originile acestui \u201eethos protestatar\u201c, asa cum te exprimi tu. Sunt constient, \u00een schimb, ca el lipseste azi aproape cu desav\u00e2rsire \u00een mediul autohton. Vizita foarte recenta a presedintelui Greciei \u00een Rom\u00e2nia \u00een timpul protestelor de la Atena a prilejuit c\u00e2torva cotidiene occidentale si comentarii asupra situatiei celor doua state vizavi de criza si de nivelul de trai, iar strainii au observat un lucru c\u00e2t se poate de simplu: desi masurile de austeritate din Grecia au fost mai putin dure ca la noi, \u00een timp ce Atena e pe baricade, la Bucuresti totul e senin. Nu-mi permit sa fac teoria \u201eMioritei\u201c, nu cred ca suntem mai pasivi sau mai lasi dec\u00e2t altii, \u00een schimb, cred ca lipsa exercitiului de a participa la viata publica altfel dec\u00e2t prin manifestari organizate de la centru, timp de mai bine de patru decenii totalitariste, are mult de a face cu indiferentismul actual. Mai ales ca aceste patru decenii au fost, \u00een Occident, cruciale pentru c\u00e2stigarea unor drepturi fundamentale ale omului si cetateanului. \u00cenchisi ermetic \u00een bula totalitarismului comunist, noi am \u201esaltat\u201c experientele marilor emancipari sociale din a doua jumatate a secolului, trec\u00e2nd direct de la un interbelic extremist la o perioada postrevolutionara prea agitata administrativ, politic si economic pentru a face posibila construirea acestui ethos. \u00cencerc sa nu idealizez Occidentul, \u00eensa din pacate, mai avem destule de recuperat si de \u00eenvatat \u00een ce priveste teoria si practica democratica. Deocamdata, ma tem ca traim mai degraba \u00eentr-o democratie strict capitalista, daca ma pot exprima astfel, atenta mai ales la egalitatea de sanse \u00een ce priveste initiativele economice \u2013 acestea au fost mai stringente, ce-i drept, din 90 \u00eencoace \u2013, dec\u00e2t \u00eentr-o democratie propriu-zisa, gata sa ofere un cadru pentru emanciparea civica a populatiei. Pentru asta, trebuie investit foarte mult nu doar \u00een legislatie, ci si \u00een educatie, capitol la care suntem \u00eenca repetenti.<\/p>\n

A.D.: Din toamna, dupa cum bine stii, organizam cu GAS-ul o serie de ateliere si seminarii despre tehnici de mobilizare sociala cu invitati din tara si strainatate, cu doua-trei episoade pilot \u00een vara asta. Cum crezi ca s-ar putea declansa miscari similare \u00een Rom\u00e2nia de exprimare colectiva a indignarii? Pe ce problematici si \u00een alianta cu cine?<\/p>\n

A.G.: Mi-e greu sa-ti raspund la aceasta \u00eentrebare, de vreme ce taierile salariale de anul trecut, probabil cele mai drastice din Europa, precum si \u00eencalcarea unor drepturi \u00eenscrise \u00een Constitutie, n-au reusit sa st\u00e2rneasca vreo indignare vizibila \u00een spatiul public rom\u00e2nesc. Posibil ca doar un al doilea val al crizei mondiale, despre care se vorbeste tot mai insistent \u00een ultima vreme, sa ne supuna la \u00eencercari cu adevarat insuportabile, care sa surmonteze deficitul de educatie civica si sa ne arunce instinctiv \u00een strada. \u00cen rest, problemele de reglaj fin, pentru noi, ale democratiei occidentale (drepturile minoritatilor, aproprierea spatiului public, chestiuni de ecologie s.a.m.d.) ne vor preocupa si mobiliza probabil \u00een mod real abia peste c\u00e2teva decenii.<\/p>\n

 <\/p>\n

Note:<\/strong>
\n1. Jean Baudrillard, \u201eCelalalt prin sine \u00eensusi\u201c, Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj, 1997, pp. 77-78
\n2 http:\/\/abacus.bates.edu\/admin\/offices \/dos\/mlk\/letter.html<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dialog \u00eentre Adi Dohotaru & Alex Goldis Sunt etichetat de ani buni drept \u201eactivist\u201c. Am \u00eenceput sa ma \u00eentreb din ce \u00een ce mai serios ce \u00eenseamna asta, mai ales ca eu am lucrat preponderant \u00een media clujeana. \u201eActivistul\u201c nu apare, desigur, \u00een vreun nomenclator de meserii. Doar de un an si jumatate mi-am schimbat… Cite\u0219te mai mult »Tactici de mobilizare: Barcelona-retur Cluj<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[5953,5954,5955],"class_list":["post-8336","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-grupul-pentru-actiune-sociala","tag-manifestari-sociale","tag-proteste-stradale"],"views":1495,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8336","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8336"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8336\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8336"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8336"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8336"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}