In ultima vreme, in lumea scriitoriceasca se face tot mai mult caz de moralitate. Caz, dar nu uz. Ar fi un lucru binevenit daca dezbaterea morala s-ar limita exact la ceea ce se pretinde a fi. Sigur, ea ar fi fost si mai de folos, si mai legitima daca s-ar fi sincronizat cu actiunile similare ale intelectualitatii poloneze, cehe, ungare. E bine si asa, mai bine mai t\u00e2rziu dec\u00e2t niciodata. Altminteri, pentru cineva venit dintr-o generatie mai recenta, spectacolul este cel putin ciudat, daca nu grotesc. Pe c\u00e2t ne indepartam in timp de razboiul rece, pe at\u00e2t el se infierb\u00e2nta si se inteteste. \u201eRazboiul rece cultural\u201c nu este o metafora, nu e doar un concept, ci, vedem, o realitate, iar cine cunoaste cartea britanicei Frances Stonor Saunders, \u201eWho Paid the Piper. The Cultural Cold War\u201c (Granta Books, 1999), stie despre ce e vorba. Ea demonstreaza, prin documente si marturii din interiorul mecanismului, cum poate fi folosita cultura, prin v\u00e2rfurile ei, ca bun si eficient conducator de manipulare politica. Faptul ca intelectuali si artisti cu influenta precum Raymond Aron, Arthur Koestler, Hannah Arendt, Igor Stravinski si altii, persoane importante, cu stiinta sau mai ales fara stiinta lor, au fost finantati si folositi de catre CIA, prin intermediul unor organisme si fundatii, in interesul politicii americane, demonstreaza, o data in plus, ca literatura si politica, nu doar in comunism, alcatuiesc o combinatie nu tocmai inocenta. Folosirea culturii ca arma nu este doar apanajul totalitarismelor, iata ca nici democratiile sau pretinsele democratii nu se dau la o parte de la practici nu chiar virginale. Muzele se dovedesc de multe ori mult mai feroce dec\u00e2t armele.
\nDe morala \u2013 spuneam \u2013 se face caz, dar cei mai vocali \u201emoralisti\u201c sunt tocmai cei mai tacuti in vremuri de sc\u00e2rbavnic, nu-i asa, regim comunist, cei incotosmanati in nonsensul \u201erezistentei prin cultura\u201c (rezistenta, in termeni reali, presupune ofensiva, lupta, operatiuni militare, din interior, impotriva trupelor de ocupatie, dar si impotriva propriului guvern tradator). Asta in conditiile in care, chiar daca sporadica, disidenta a existat. \u201eAdio, domnule Goma!\u201c, articolul publicat de seful celei mai prestigioase, daca nu si celei mai valoroase, in postcomunism, reviste a breslei scriitorilor, da seama despre cum rezistenta invinge disidenta. Pentru cineva care a apucat sa traiasca in acest regim, dar nu a apucat sa se compromita, spectacolul este aiuritor. Ca intr-o stranie inchidere a cercului vicios al istoriei, sentimentul de intoarcere la stalinism si la metodele lui devine tot mai acut. Lapidari in piata publica, epurari, denunturi, turnatorii, sedinte de excludere, infierari, nimiciri de reputatii, chiar daca la nivel simbolic, dar nu mai putin nociv, trivializeaza si imb\u00e2csesc spatiul public. In numele eticii si moralei. Ca in stalinism. Vezi scriitori marcanti, odinioara respectati de cei din generatia noastra, d\u00e2ndu-si poalele peste cap in modul cel mai vulgar cu putinta.
\nSpuneam, intr-un interviu relativ recent, la Radio Rom\u00e2nia Cultural, ca revista intregii noastre bresle, care se presupune ca trebuie sa ne reprezinte ca principal organ scriitoricesc, pare ca face in ultima vreme mai mult politie politica dec\u00e2t literatura. Ultimele articole din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c imi intaresc aceasta perceptie. Mai mult, dupa o absenta din tara, aflu ca Daniel Cristea-Enache, unul dintre cei mai marcanti reprezentanti ai criticii mai tinere, expulzat initial din cercul redactiei de unde au disparut si alte nume importante ale literaturii contemporane (deh, are de unde pierde!), si-a dat demisia din Uniunea Scriitorilor. Desi nu o impartasesc, respect decizia lui. Nu o impartasesc pentru ca legitimitatea lui in cadrul organizatiei este emblematica in raport cu masa de manevra manipulabila si, evident, manipulata. In ce ma priveste, nu at\u00e2t scandalul Horia Hatieganu ca nume conspirativ (sic!) \u2013 lamentabila \u201estrategie\u201c literara, hilara daca nu ar fi penibila \u2013 ar trebui sa ingrijoreze, ci aparent eficientul, insidiosul si detestabilul program de distrugere a reputatiilor. Veritabil asasinat cultural, trista si rusinoasa reglare de conturi. Nu vorbesc doar de mai mult sau mai putin abila \u201edosariada\u201c, c\u00e2nd naivitatea marturisitoare a \u201ecolaboratorilor buni\u201c e contrapusa celor \u201erai\u201c, mai putin marturisitori, si poate nici chiar at\u00e2t de colaboratori, ci de mult mai grava campanie impotriva valorii cu certificat de autenticitate, prin joase mijloace jandarmeresti. Nume ca Cezar Ivanescu, Breban, Grosan, Ioan Es. Pop sunt nume de patrimoniu pentru literatura rom\u00e2na. Nu este normal, si nici admisibil, ca in revista ce ne reprezinta pe toti, cel putin teoretic, ele sa fie terfelite in felul acesta.
\nUniunea Scriitorilor este o asociere pe principii sindicale ce presupune solidaritate si respect, nu e sectie de politie; iar revista ei se numeste \u201eRom\u00e2nia LITERARA\u201c, nu \u201eCan-can\u201c, nici \u201ePentru Patrie\u201c, nici macar \u201eGlasul Patriei\u201c. C\u00e2t despre \u201edosariada\u201c, totusi, o singura intrebare: cine este mai culpabil, cel care, printr-un concurs nu tocmai agreabil de imprejurari, a semnat un angajament cu securitatea, dar nu s-a probat ca ar fi facut rau cuiva, sau acela care, prefer\u00e2nd sa nu taca, asa cum indemna din exil Virgil Ierunca, criticul est-etic, ci sa publice cu orice pret orice, in ipostaza de formator de opinie, in conditiile in care prea multe reviste de cultura nu existau, cel care depl\u00e2ngea, fac\u00e2nd o prima \u201elista\u201c a celor mai semnificative realizari literare ale timpului, slaba reprezentare a romanului de uzina, saluta in schimb dibacia creatorului de personaje memorabile precum Mustea, nimeni altul dec\u00e2t Mihai Beniuc, autor al notoriului roman \u201ePe muche de cutit\u201c? Notoriu, desigur, prin asasinarea in efigie a lui Lucian Blaga (v. articolul \u201eInnoire\u201c, \u201eContemporanul\u201c, nr. 34\/24 august 1962, dar si altele).
\nCitesc uluita editorialul domnului Nicolae Manolescu, \u201eUra noastra cea de toate zilele\u201c, din nr. 25\/24 iunie 2011. Domnia sa sustine, cu frivola seninatate, daca nu si serenitate, ca vocile care ii contesta prestatia din ultima vreme ca director al revistei scriitorilor si ca presedinte al organizatiei de breasla nu sunt dec\u00e2t zgomote ale urii. Sa fie libertatea de opinie interzisa la U.S.?!, chiar in conditiile in care unele voci se mai ratacesc prin argumente nu din cele mai elevate si elocvente, ton pasional, limbaj nu totdeauna din cel mai adecvat si nu intotdeauna de ordin strict intelectual, cum s-ar cuveni. P\u00e2na la urma un lider de breasla ar trebui sa stie ca aceasta a fost si este prin excelenta, pe l\u00e2nga un tezaur de talente de diferite marimi, si unul de vanitati si orgolii. Asta nu inseamna ca nu exista nemultumiri autentice, deceptii reale, si ca ele nu ar trebui exprimate si luate in seama. Finalul editorialului, daca nu am sti ca, la urma urmei, Comitetul Director nu e Inchizitie si nici Comitet de Partid, ne-ar trezi fiori reci pe spinare: \u201eAm convocat in partea a doua a lui iulie o reuniune exceptionala a Comitetului Director, care va analiza situatia creata caz cu caz (!!!). Nu exclud posibilitatea de a da curs solicitarii unor filiale (care filiale mai exact, prin vocea cui?!, adunari ale oamenilor muncii, COM-uri?!, n.m., N. S.) si a unor colegi (care? Presedintele e dator sa-i numeasca, e chiar obligat, n. & s. m., N. S.) de a proceda la sanctiuni statutare. Reuniunea va face publice concluziile, nu inainte de a pune pe doua coloane acuzatiile (!!!) si, respectiv, actiunile intreprinse de USR in folosul obstei\u201c. Dar pe cine reprezinta reuniunea aceasta ca sa puna pe coloane acuzatii si sa intreprinda actiuni, fie si in folosul obstei? Cine este U.S.R.? Este o persoana sau un grup de persoane? Este procuratura literara? Cum stabileste \u201eUSR-ul\u201c acesta ce este in folosul obstii? Pentru ca, nu-i asa, dl. Manolescu nu poate si nici nu cred ca se incumeta sa decida de unul singur sanctiuni, nici chiar impreuna cu Comitetul Director, nefiind ei detinatorii adevarului absolut, si nici arog\u00e2ndu-si astfel de abuz, chiar daca meandrele statutului le-ar permite-o. Sa fie asta un fel de propunere mai alambicata de alegeri anticipate?
\nUniunea Scriitorilor, la vremea in care m-am asociat acestei organizatii, nu era un organism coercitiv care functioneaza prin si la propunerea unui grup de tovarasi anonimi (unele filiale, unii colegi). Sa-si fi schimbat profilul? Sa nu mai fie o asociere libera, sa fi devenit un organism punitiv? Daca da, cred ca avem dreptul toti membrii, nu doar \u201eunele filiale\u201c sau doar \u201eunii colegi\u201c, sa aflam si, eventual, sa punem umarul la propasirea ei, propun\u00e2nd \u2013 de ce nu?! \u2013 forme mai perfectionate de disciplinare a \u201eobstei\u201c, in ordinea gravitatii culpei: bunaoara autocritica, prelucrarea prin filiale, reeducarea, infierarea, confiscarea carnetului, domiciliul obligatoriu, excluderea din literatura si, de ce nu, deportarea in Siberia spiritului.
\nCeea ce stiam ca Uniunea Scriitorilor este responsabila sa cultive si sa intretina, in momentul in care am optat sa-i fiu parte, si mi s-a facut onoarea sa fiu acceptata, ca institutie pe care o respect in continuare, era solidaritatea de breasla si ocrotirea libertatii de expresie, un bun decisiv in domeniul nostru. Constat cu tristete ca aceste gracile si totusi semete drepturi au fost mai bine aparate in comunism (celor ce nu inteleg ce vreau sa spun, celor mai tineri dintre noi, le-as sugera lectura jurnalului lui Mircea Zaciu \u2013 nume, din pacate, obscurizat si el). Nici un fost presedinte al Uniunii noastre de creatie nu a ajuns at\u00e2t de departe inc\u00e2t sa-si ameninte direct confratii cu masuri punitive.
\nIn afara solidaritatii si liberei exprimari, sau tocmai in virtutea acestora, o alta atributie, de onoare, a fost aceea de a ne pretui si regreta pierderile, de a ne indolia, nu doar formal, c\u00e2nd ne imputinam. Se int\u00e2mpla ca, pe fondul absurdului razboi rece fratricid anticomunist postcomunist, sa fi plecat de l\u00e2nga noi, alaturi de Mircea Horia Simionescu, Fanus Neagu si Ion Zubascu, cu siguranta intr-o lume mai buna, unul din criticii \u201eRom\u00e2niei literare\u201c, unul din cei mai importanti critici si istorici literari ai literaturii contemporane, supus lapidarii publice, fara probe concludente, al carui adevarat nume de cod, Grigore Negrescu, cel sub care a publicat, din tara, una din cele mai virulente critici aduse regimului comunist, este adevaratul sau blazon: Mircea Iorgulescu. Cele patru plecari au fost bifate de \u201eUSR\u201c in cel mai formal mod cu putinta. In cazul lui Mircea Iorgulescu ar fi fost nevoie, poate, de mai mult. El a fost sufletul a ceea ce s-a consacrat deja sub formula \u201egeneratiei de aur a \u00abRom\u00e2niei literare\u00bb\u201c. Probabil ca echipa actuala a revistei nu a considerat ca este datoare sa o si recunoasca. Apropiatii sai, in schimb, printre care omul care se identifica cu ADN-ul organului Uniunii Scriitorilor, Gabriel Dimisianu, impreuna cu Augustin Buzura, au gasit adapost pentru regrete in \u201eJurnalul national\u201c, care a stiut sa-si pretuiasca un colaborator plecat pentru totdeauna. Cum, de altfel, a stiut si RFI, prestigiosul post francez de radio, prin vocile redactiei rom\u00e2ne, Luca Niculescu si Matei Visniec, precum si Radio Europa Libera, prin impresionantul grupaj alcatuit de Victor Eskenasy, sa isi ia un bun ramas emotionant sau macar\u00a0 civilizat.
\nPentru toate acestea, p\u00e2na vom afla cine se ascunde barbateste in dosul etichetei \u201eunele filiale\u201c, \u201eunii colegi\u201c, sub nume propriu, imi exprim solidaritatea de breasla cu colegul meu Daniel Cristea-Enache si, desi nu imi dau demisia din Uniunea Scriitorilor, asemenea lui (cu toate ca, in mod fals, si conform unor tehnici consacrate de dezinformare, Nicolae Manolescu, in ultimul editorial, afirma ca ar fi o demisie \u201epretinsa\u201c, \u201eretrasa ulterior, in interviul din \u00abAcademia Catavencu\u00bb, interviu ce sta marturie in spatiul virtual), imi retrag respectul pentru conducerea vremelnica a \u201eobstei\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
In ultima vreme, in lumea scriitoriceasca se face tot mai mult caz de moralitate. Caz, dar nu uz. Ar fi un lucru binevenit daca dezbaterea morala s-ar limita exact la ceea ce se pretinde a fi. Sigur, ea ar fi fost si mai de folos, si mai legitima daca s-ar fi sincronizat cu actiunile similare… Cite\u0219te mai mult »Arme de catifea, muze feroce<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[5947,5948,5949,2224],"class_list":["post-8330","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-dezbatere-morala","tag-moralitate-in-lumea-culturii","tag-razboiul-rece-cultural","tag-scriitori"],"views":1838,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8330","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8330"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8330\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8330"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8330"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8330"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}