{"id":8325,"date":"2011-07-07T16:37:13","date_gmt":"2011-07-07T14:37:13","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8325"},"modified":"2011-07-07T16:45:01","modified_gmt":"2011-07-07T14:45:01","slug":"despre-marxisti-sau-elogiul-unei-istorii-in-devenire","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-marxisti-sau-elogiul-unei-istorii-in-devenire\/","title":{"rendered":"Despre marxisti, sau elogiul unei istorii \u00een devenire"},"content":{"rendered":"

– un studiu introductiv \u2013<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

\u201eFilosofia triumfa cu usurinta asupra relelor trecute si a relelor viitoare, dar relele prezente triumfa asupra ei\u201c, <\/strong><\/em>
\nLa Rochefoucauld, \u201eMaxime\u201c<\/strong><\/em><\/p>\n

Dorindu-se un analist exterior angajamentului politic, un analist obiectiv, asertiune cam simpla despre care s-ar putea discuta \u00eendelung, se releva totusi ca lucrarea genealogica a domnului Mamina asupra marxismului apartine unei specii prea rare \u00een Rom\u00e2nia pentru a nu-i semnala interesul singular. Pentru tinerele generatii \u00eendopate cu cultura pop-rock de doua parale si de publicitate pentru tot felul de marfuri, unele mai inutile dec\u00e2t altele, \u00eembibate cu povestiri memorialistice despre minunatii ani interbelici (c\u00e2nd Rom\u00e2nia era deja ultima tara din Europa \u00een privinta dezvoltarii sanitare, a \u00eenvatam\u00e2ntului si a sperantei de viata, dar prima \u00een privinta foametei rurale si a ratei mortalitatii infantile), cu smiorcaieli legate de soarta lui Zelea-Codreanu (cine seamana v\u00e2nt culege furtuna; cine seamana crima politica risca aceeasi soarta!), abrutizate de lamentarile anticomuniste de opereta care au v\u00e2ndut celor mai doritori o dizidenta de bazar, uit\u00e2nd sa-i onoreze, cum se cuvine, pe adevaratii dizidenti, deci pentru acest tineret pe care anumite elite \u00eel mentin \u00eentr-o amnezie culpabila, aceasta lucrare soseste la momentul potrivit. Ea permite sa se aminteasca acestui tineret adesea fara griji ca marxismul si multiplele sale partide, scoli, bisericute, grupuscule, dar si succesele sale universitare \u00een Occident constituie unul dintre elementele primordiale si ale istoriei intelectuale (teoria) si ale istoriei politico-sociale europene, asadar mondiale… Nefiind pe placul celor care, rat\u00e2nd momentele unice (Hapax) \u00een care istoria contemporana a rom\u00e2nilor a oferit de doua ori posibilitatea unui real angajament de dizident (praxis) gratie unei aliante potentiale a intelectualilor cu clasa muncitoare revoltata \u00eempotriva Partidului national-comunist rom\u00e2n (pretinsa ei avangarda) \u2013 grevele din Valea Jiului \u00een 1977, apoi \u00een timpul celor de la uzinele din Brasov din 1987 \u2013, suntem \u00een drept sa constatam marea lasitate a intelighentiei rom\u00e2nesti \u00een comparatie cu exemplele polonez, ceh, maghiar si est-german. Toti au ramas tacuti si s-au supus pentru un blid de linte servitutii de bunavoie. Desi nu este pe placul acestor traficanti ai dizidentei, Marx ram\u00e2ne indispensabil pentru \u00eentelegerea modernitatii si a multor aspecte esentiale ale modernitatii t\u00e2rzii. Nu as putea uita ceea ce mi-a zis, cum grano salis, \u00eentr-o seara de aprilie din 1991 \u00een fata intrarii \u00een Universitatea Babes-Bolyai, cel care, de-a lungul anilor avea sa devina un prieten fidel, colegul meu Aurel Codoban: \u201eMarx, cu Nietzsche si Freud, sunt presocraticii modernitatii t\u00e2rzii\u201c1!… La aceasta bunul meu prieten a adaugat: \u201ejustetea g\u00e2ndirii lui Marx asupra fetisismului marfii s-a verificat tocmai prin implozia URSS si a statelor satelite\u201c… Iar eu am completat afirmatia adaug\u00e2nd: \u00een definitiv, Marx si Engels au fost \u00eenvinsi de Marks and Spencer2! Apoi, n-as putea sa uit ultimele imagini ale lui Nicolae Ceausescu, care, \u00een ciuda unui nationalism profund antimarxist (apropiat de ideologia Garzii de Fier), \u00eenainte de a fi asasinat cu salbaticie si-a amintit de tineretea sa de militant ilegalist si, poate, \u00een acest moment fatal, \u00eentr-o ultima izbucnire, manifest\u00e2ndu-si pe deplin demnitatea de om angajat \u00een lupta comunista, ale carui erori si nedreptati uneori criminale nu le judec aici, a intonat primele versuri ale refrenului Internationalei: \u201eHai la lupta cea mare,\/ Rob cu rob sa ne unim…\u201c3. Marx, fie ca asta place sau nu pe malurile D\u00e2mbovitei sau Somesului, \u00een c\u00e2mpiile Banatului si Olteniei, pe colinele Iasilor sau pe plajele Constantei, este un g\u00e2nditor pe care poti sa contezi pentru a \u00eentelege prezentul lumii noastre, si ai carui mostenitori, \u00een multipla si adesea contradictoria lor diversitate teoretica si practica, domina g\u00e2ndirea (teoria practicii si practica teoriei) acestei modernitati tardive, numita eronat postindustriala sau postcapitalista. Drept dovada, dupa c\u00e2teva decenii de euforie rapace postcomunista, criza economica mondiala \u00eenceputa \u00een 2008 a reactualizat multe dintre analizele lui Marx asupra dinamicii irationale a capitalismului, asupra fetisismului marfii si asupra radicalizarii exploatarii oamenilor si a Terrei pentru obtinerea unei plusvalori mereu sporite… \u00cen fapt, Marx, ca toti g\u00e2nditorii exceptionali, a alimentat diverse curente de abordare critica a lumii organizate de modul de productie capitalist (capitalist privat sau de stat), ca si unele curente istorice, sociologice, antropologice, deschideri psihologice si psihanalitice, tot at\u00e2tea tentative de interpretare carora li s-au alaturat alti g\u00e2nditori la fel de exceptionali ca el, Nietzsche, Freud sau Heidegger, ajung\u00e2ndu-se uneori p\u00e2na la a face sinteza celor patru, de catre un Marcuse sau un Baudrillard4. Nu doar influentele acestor filosofi au corectat g\u00e2ndirea marxista cum se corecteaza o ciorna, dar, \u00eenca mai mult, si asta n-ar trebui uitat, marxismul a marcat anumite curente emancipatoare ale catolicismului social, precum cel numit miscarea preotilor-muncitori din Franta, sau pe cel mult mai important din Lumea a treia sud-americana, Teologia eliberarii5.
\nIata asadar o carte care, sper, va reprezenta un reper \u00een g\u00e2ndirea critica din Rom\u00e2nia postcomunista. \u00cen sf\u00e2rsit un compendium care \u00eei reaseaza pe Marx si marxismul nu numai \u00eentr-o perspectiva istorica, dar, si aceasta este cu siguranta o originalitate a lucrarii, \u00eentr-o abordare subtil culturala a temelor fundamentale ale marxismului, de fapt mai degraba ale celor din \u201eManifestul comunist\u201c si ale celor legate de natura stiintifica sau mai putin stiintifica a materialismului dialectic si istoric. Autorul urmeaza firul relatiei care uneste \u00een activitatea marxistilor evolutionismul lui Darwin si stiintele fizice pe de o parte, cu materialismul dialectic pe de alta, cu scopul de a construi o interpretare totalizanta integrata a naturii si a omului social si economic, asa cum o enunta Engels \u00een \u201eDialectica naturii\u201c. De asemenea, una dintre pistele analitice urmate de autor este de a sesiza cum mostenitorii lui Marx au g\u00e2ndit materialismul dialectic \u00een raport cu stiintele naturii, cu stiintele exacte. Era acest materialism dialectic \u00eemplinirea unificatoare a unei stiinte globale a obiectelor neanimate si animate? Putea astfel analiza capitalismului si a ansamblului devenirii socio-istorice prin materialismul dialectic si istoric sa se prezinte ca fiind pandantul (sau echivalentul) stiintelor exacte \u00een c\u00e2mpul analizei sociale? \u00cen maniera \u00een care o afirma unii, printr-un fel de revenire neg\u00e2ndita la kantianism, inclusiv prin violenta, drept singura si unica stiinta a socius-ului. La Se vede astfel la Engels dezvolt\u00e2ndu-se \u00eentoarcerea la o filosofie care se pretinde non-idealista a naturii, pe care materialismul dialectic o va \u00eemplini \u00een adevarul ei plenar6, \u00een timp ce dintr-o perspectiva mai sociologizanta, pentru unii dintre emulii sai leninisti, materialismul dialectic devine, chiar \u00een contra realitatii \u00eensasi, chintesenta adevarului stiintific, si va genera uneori, \u00een momentul punerii sale \u00een practica, \u00eenfr\u00e2ngeri politice dureroase cu costuri umane gigantice7. Aceasta disputa a strabatut si strabate \u00eenca unele dezbateri \u00eentre mostenitorii marxismului… De aceea aportul freudismului sau al celui de-al doilea Heidegger (respectiv \u00een cazul lui Marcuse si al lui G\u00e9rard Granel) a dus partial \u00een desuetudine disputa asupra stiintei demonstr\u00e2nd, la cel dint\u00e2i, ca anumite elemente ale suprastructurii, ale reprezentarii psihice, puteau sa devina determinante \u00een subiectivitatea constiintei alienarii, iar la cel de-al doilea, \u00een masura \u00een care structura ontologica a Dasein-ului omului Tehnicii ca ultima metafizica determina modul sau de a fi \u00een lume, i.e., lumea \u00eensasi, si oricare ar fi modul de exploatare economica a subiectilor, capitalist sau comunist, de fapt Heidegger dezvaluie ca Dasein-ul modern le \u00eenglobeaza \u00een ontologia sa. La urma urmei, nici un spirit c\u00e2t de c\u00e2t cu bun simt nu poate deci sa elimine printr-o stersatura g\u00e2ndirea lui Marx, mult mai subtila sub raportul suprastructura\/ infrastructura dec\u00e2t cea a lui Engels, \u00een ceea ce ea poate sa intre \u00een rezonanta cu a altor g\u00e2nditori ai determinarilor ultime. Autorul ne introduce asadar \u00een istoria liniamentelor acestui discurs al stiintificitatii materialismului dialectic. Poate \u00een acest fel sa articuleze una dintre ipotezele sale centrale privind diferentele din abordarile \u201escolilor\u201c marxiste din Vest si din Est. Daca discerne o mai mare rigiditate \u00een ideea de stiintificitate la marxismele din Est fata de cele din Vest, el leaga aceasta diferenta de ceea ce s-ar putea numi deosebirile de culturi politice sau, mai bine, istorico-politice.
\n\u00cen cadrul acestei ipoteze, ne \u00eendeamna sa reflectam asupra unei analize pasionante, total necunoscuta \u00een Rom\u00e2nia, aceea a idealismului lui Marx si al marxistilor germani din secolul al XIX-lea. Idealism pe care-l percepem \u00een ideea stiintei pure a socialului, pe care am schitat-o foarte pe scurt \u00een paragraful precedent, dar ipoteza pe care autorul, istoric, o ia \u00een considerare drept unul dintre reperele diferentei Vest\/ Est amintind teza lui Jean Jaur\u00e8s, \u201eOriginile socialismului german\u201c (Paris, 1892). Surprinzatoare afirmatie pentru cel care n-ar asculta dec\u00e2t incantatiile anticomunistilor de serviciu despre teribilul materialism (fara Dumnezeu, adauga ei) al comunistilor, ca si cum capitalismul nu era si el tot at\u00e2t de materialist (cu un Dumnezeu golit de orice substanta \u00eenduratoare). \u00cen fapt, chestiunea este tot aceeasi si ram\u00e2ne obsedanta: cum, \u00een epoca Omului Tehnic, sa folosesti puterea tehnica si financiara fara a reduce \u00eentreaga activitate omeneasca la productia de marfuri si orice subiect la a nu fi dec\u00e2t un consumator real, potential sau chiar imaginar \u00een cazul celor mai saraci! Desigur, nu am putea sa-i purtam pica autorului ca a omis abordarea similara sustinuta de filosoful italian Giovanni Gentile, care, \u00eenainte de a deveni teoreticianul fascismului italian, a demonstrat si el, \u00eentr-o lucrare de tinerete, idealismul din g\u00e2ndirea materialista a lui Marx (\u201eFilosofia lui Marx\u201c, 1899)8. \u00cen fapt, atunci c\u00e2nd citim cu o oarecare detasare analitica, ce nu \u00eempiedica o oarecare empatie, \u201eManifestul partidului comunist\u201c sau \u201eMizeria filosofiei\u201c, pare evident ca rolul de Mesia m\u00e2ntuitor al socius-ului alienat de catre capitalism atribuit proletariatului releva un anume idealism, fiindca pozitia sa infrastructurala \u00een procesul sistemului economic nu este suficienta pentru a-i atribui logic acest rol politico-mesianic. De aceea marxistii ramasi fideli acestei calitati, considerate a priori ca neput\u00e2nd sa fie pierduta de proletariat, au contemplat prea mult timp p\u00e2na sa \u00eenteleaga ca veritabila castrare a capacitatii revolutionare a muncitorilor occidentali nu fusese urmarea reprimarii feroce a aspiratiilor lor legitime de a trai mai bine dec\u00e2t o simpla supravietuire aleatorie, ci pararea gasita de statul burghez, aceea a statului social inaugurat \u00eentr-o versiune germana cu alianta \u00eentre social-democratia reformista (Programul de la Gotha al lui Lassale, criticat de Marx) si conservatorismul aristocratic al lui Bismarck, continuata apoi sub puterea wilhelmiana prin Kautsky si Bernstein, iar mai t\u00e2rziu, \u00een Statele Unite, pentru a \u00eendeparta efectele revolutionare ale crizei din 1929, prin keynesianismul New Deal-ului sau prin cel al francez al Frontului Popular. \u00cen fapt, \u00een Vest reformismul a fost consubstantial democratiei reprezentative si fusese posibil, conform autorului, datorita nu numai unei numeroase si deja foarte vechi clase muncitoare agent al luptelor sociale si al revoltelor ne\u00eencetate de-a lungul \u00eentregului secol al XIX-lea, dar si unei clase mijlocii nebirocratice \u00een crestere rapida si revendic\u00e2nd garantii sociale. Or acestui rol mesianic atribuit clasei muncitoare Lenin si bolsevicii i-au dat o dimensiune orientala, o dimensiune nu doar mesianica, ci si o mistica a Salvarii (legata de un cult la fel de mistic al stiintei) proprie traditiei ruse. Or, \u00een Rusia tarista proletariatul era o pasare foarte rara fata de o taranime arhaica animata de o credinta naiva si masiv majoritara (dupa 1948 se \u00eent\u00e2lneste o situatie apropiata \u00een cea mai mare parte a democratiilor populare, mai putin \u00een Cehoslovacia si \u00een Germania de Est): \u00een 1917 orasenii, toate clasele sociale \u00eempreuna, reprezentau \u00een jur de 20% din populatia Rusiei europene (lasam \u00een acest text statisticile referitoare la partea asiatica a imperiului), iar mujicii 80%9… Identific\u00e2nd un proletar cvasiinexistent \u00een realitatea cea mai cotidiana la sosirea lui Mesia pentru Salvarea unui popor sf\u00e2nt cum \u00eel concepeau narodnicii, proletarul lui Lenin a fost esentialmente acest proletar-idee, asa de bine descoperit de catre Nikolai Berdiaev \u00een lucrarea lui neegalata (\u201eSursele si sensul comunismului rus\u201c, Paris, 1937), pe care autorul din nefericire o omite \u00een referintele sale. \u00cenca o data idealismul scoate nasul sub retorica materialista… Or, evident pentru cine \u00eesi pune mintea la contributie, tocmai aceasta absenta a proletarilor reali dintr-o societate de fapt rurala din punct de vedere economic si, prin multe din aspectele sociale si politice, cvasimedievala10 a antrenat desfasurarea unei puteri comuniste devenita rapid, ca urmare a nevoilor unei modernitati radicale pe care chiar ea o pusese \u00een opera, din ce \u00een ce mai autoritara pentru a sf\u00e2rsi dictatoriala, cu scopul de a impune c\u00e2t mai rapid posibil singura praxis pe care o desfasoara puterea politica \u00een modernitate, a stap\u00e2ni cu \u00eenvatam\u00e2ntul obligatoriu, industria, tehnicizarea generala a societatii, cercetarea stiintifica civila si militara, cu o armata hipermodernizata, pe scurt, ceea ce Ernst J\u00fcnger, \u00een \u201eMuncitorul\u201c, definea drept \u201eTotale Mobilmachung\u201c. Ar trebui adaugat \u00een completarea datelor autorului ca \u00eensasi viteza acestei tentative de recuperare (recuperare teoretizata \u00een URSS simultan de catre Lenin, Buharin, Trotki si Stalin) este cea care a atras o modernizare extrem de cruda, care nu scutise mai \u00eenainte nici Vestul, dupa cum ne \u00eenvata lectura lui Engels (\u201eSituatia clasei muncitoare \u00een Anglia\u201c, 1845), precum si romanele lui Victor Hugo, Dickens si Zola, doar ca URSS a realizat \u00een saptezeci de ani ceea ce Marii Britanii i-a trebuit mai mult de un secol si jumatate sa realizeze11. Ca recuperarea nu este, \u00een cele din urma, niciodata desav\u00e2rsita, ca dupa 1989 se manifesta un regres \u00een dezvoltarea tehnico-industriala si stiintifica mai ales printre fostii sateliti ai URSS, e vorba aici de o istorie economica postcomunista \u00eencep\u00e2nd din momentul \u00een care toate industriile tarilor-satelit au fost scoase la mezat, v\u00e2ndute la solduri capitalului occidental si uneori chiar capitalului rus12.
\nO alta calitate a lucrarii domnului Mamina este maniera sa foarte pedagogica de a ne introduce \u00een meandrele interpretarilor divergente dintre marxistii din Vest si cei din Est, \u00een maniera \u00een care fiecare curent concepea organizatiile proletariatului si deci, ca si comentarii esentiale, raporturile sindicat\/partid sau despre \u00eensusi statutul Partidului, partid de avangarda ori partid de masa, centralism democratic \u00een versiune leninista ori toata puterea consiliilor muncitoresti. Citind post factum aceste dezbateri bogate \u00een idei novatoare \u00een vremea lor iar pentru anumite aspecte nepierz\u00e2ndu-si actualitatea dupa caderea regimurilor comuniste, se ghiceste, si probabil mai putin paradoxal dec\u00e2t ar parea \u00een prima instanta, ca depolitizarea realizata de comunismul real \u00een tarile din Europa de Est demonstreaza clar c\u00e2t nu mai era marxismul, iar asta de mult timp, dec\u00e2t un discurs gaunos, mai gol de sens dec\u00e2t ne-o sugereaza conceptia trotkista a statului muncitoresc degenerat. De fapt, \u00een URSS, ca mai t\u00e2rziu \u00een tarile satelit, marxismul ca discurs si practica critica fusese cur\u00e2nd \u00eenlocuit de o retorica total \u00eendepartata de realitatea practicilor si a experientei existentiale cotidiene. Cu trecerea timpului, dezbaterea politica fusese confiscata de profesionistii politicii, cadrele foarte \u00eenalte ale Partidului (\u00een URSS poate \u00eentre cinci si zece mii de persoane), si disparuse asadar din orizontul de interes al populatiilor, care nu mai g\u00e2ndeau politica dec\u00e2t \u00een termeni de bancuri, bat\u00e2ndu-si joc de ea.
\nCeea ce putem regreta la citirea acestei lucrari cu o tema foarte ambitioasa sunt scaparile oarecum pagubitoare si care ne-ar fi permis sa conturam mai precis complexitatea acestei istorii… Autorul ar fi putut sa-i aminteasca pentru Vest pe mostenitorii Rosei Luxemburg si ai lui Karl Liebknecht, extrema st\u00e2nga germana si olandeza, consilierismul italian, fiecare cu conceptia sa despre partid si relatiile cu sindicatele, conceptii funciar antileniniste iar mai t\u00e2rziu radical antistaliniste. Astfel, el ar fi supus curiozitatii cititorilor textele lui Bordiga si \u00eendeosebi pe cele ale lui Karl Korsch, cu siguranta cei mai inteligenti si mai subtili \u00een \u00eentelegerea marxismului, asa cum se regaseste ea \u00een \u201eCriza marxismului\u201c si \u00een special \u00een \u201eMarxism si filozofie\u201c. Korsch reprezinta o sursa fara egal pentru abordarea marxismului neleninist si netrotkist necunoscuta \u00een Rom\u00e2nia, unde tineretul este tinut \u00een totala confuzie, fac\u00e2ndu-l sa creada ca marxism = Stalin = Dej = Ceausescu, tot asa cum potrivit unui alt suflet caritabil, francez de aceasta data, inefabilul Glucksmann, geneza Gulagului s-ar situa \u00een paginile \u201eCapitalului\u201c; e adevarat \u00eensa ca acelasi Glucksmann scrisese deja ca Platon era la originea Gulagului si a Dachau-lui! Prin urmare nu vad de ce Platon si chiar Marx nu ar fi precis am\u00e2ndoi la originea bombardamentului atomic al Japoniei! Korsch, pe care Brecht \u00eel admira p\u00e2na la a-l face maestrul sau \u00een g\u00e2ndirea filosofica deoarece concepea marxismul nu ca pe o filosofie materialista pozitivista, nici macar ca pe o stiinta pozitiva, dar ca posibilitatea unei analize \u00eentotdeauna specifice, trimit\u00e2nd \u00eentotdeauna la situatii istorice, economice si sociale concrete, si adauga el: \u201einclusiv c\u00e2nd acestea apar sub lumina universalului\u201c. Este ceea ce maestrul meu G\u00e9rard Granel, \u00eentr-un text magistral unind fenomenologia Tehnicii a lui Heidegger si cea a \u201eCapitalului\u201c lui Marx, \u201eAnii treizeci sunt \u00eenaintea noastra\u201c, explica \u00eentr-un subtitlu promitator: \u201eanaliza logica a situatiilor concrete\u201c13. Nu ar fi deplasat, \u00een peisajul erudit al autorului, nici sa amintim c\u00e2teva texte esentiale pentru curentul consilierist rezultat din spartakism, fie ale lui Paul Mattik (emigrat mai t\u00e2rziu \u00een Statele Unite), ale olandezului Pannekoek, precum si ale marxistilor rusi sau \u00eenruditi cu ei \u00een ruptura totala de ceea ce unii dintre ei numeau oportunismul Internationalei a III-a sub bagheta sovietica, militanti, scriitori si teoreticieni ca Victor Serge, Anton Ciliga sau Boris Souvarine… \u00cen sf\u00e2rsit, sunt uimit ca autorul nu a spus c\u00e2teva cuvinte despre lucrarile lui Simone Weil, conduse totodata de un marxism critic radical si intransigent si de o \u00eenaltime crestina inflexibila. \u00cen fapt, cartile si eseurile sale asupra clasei muncitoare franceze sau germane, precum si cele asupra originii exploatarii, a dezradacinarii inumane sau a nazismului ram\u00e2n modele de analiza \u00eentemeiata pe materialismul dialectic \u00een dimensiunea lui fenomenologica. Aceste texte \u00eembina o eruditie dintre cele mai vaste si interpretari de o precizie chirurgicala, desfasoara o \u00eenaltime spirituala de o foarte rara grandoare14.
\nOricum, aceste lipsuri nu sunt dec\u00e2t momentane, ele vor putea fi completate cu ocazia unei a doua editii. Si, \u00een ciuda acestor rezerve facute de un domn \u00een v\u00e2rsta, care un timp a militat \u00een cadrul PCF (1957-1966), care a fost apoi exclus pentru deviationism de st\u00e2nga, care a studiat marxismul la scoala de cadre a Partidului sau cu ocazia unor cursuri-conferinta sustinute de Jean-Fran\u00e7ois Lyotard \u00een localurile organizatiei Puterea Muncitoare (iesita din grupul marxist dizident \u201eSocialism sau Barbarie\u201c, la care participau Claude Lefort si Cornelius Castoriadis), care l-a abordat la Universitate alaturi de contestatarii antistalinisti, asemenea unui alt maestru al tineretii mele, Henri Lefebvre, si care a urmat aceasta munca rabdatoare a g\u00e2ndirii citind si discut\u00e2nd lucrarile lui G\u00e9rard Granel si, de-a lungul a deja patruzeci de ani, continu\u00e2nd interminabilul dialog amical si riguros pe care-l \u00eentretine cu vechiul sau complice Remo Guidieri (un vechi gazetar la \u201eL’Unit\u00e1\u201c), dincolo deci de aceste amintiri si de diverse sedimente de marxism depuse de-a lungul anilor care se aduna pentru a se sf\u00e2rsi cur\u00e2nd, pentru acest domn \u00een v\u00e2rsta asadar, munca de cercetare a domnului Mamina este un prim pas important realizat pe scena culturala rom\u00e2neasca. Ea ofera celui care vrea sa citeasca si sa se informeze (nimeni nu spune ca trebuie sa adere), surse bibliografice bogate adesea necunoscute pe malurile Isterului15 si, last but not least, lasa generatiilor rom\u00e2ne viitoare o urma fundamentala, remontarea ca si cultura acestei tari cu un trecut recent stalinist apoi national-comunist nu va fi total orfana de o meditatie serioasa asupra \u00eensusi acestui trecut, \u00een ansamblu profund european si care, \u00eentr-un grad sau altul, cu entuziasm sau adversitate, simpatie sau ura, revolta eliberatoare sau servitute voluntara, ne-a implicat pe toti, inclusiv si mai ales pe cei care astazi se feresc de el. Astfel, citind mai t\u00e2rziu lucrarea domnului Mamina, tineretul curios si preocupat va \u00eentelege poate ca devenirea care-i apartine include, volens nolens, marxismul si multiplele sale avataruri mult mai mult dec\u00e2t si-ar fi putut imagina vreodata… (Bucuresti, martie 2011)<\/p>\n

Traducere de Alexandru Mamina<\/p>\n

Prefata la volumul Alexandru Mamina, \u201eMarxismul occidental si marxismul oriental (ideile, societatea, cultura)\u201c,<\/p>\n

Editura Cetatea de Scaun, 2011<\/p>\n

 <\/p>\n

Note:<\/strong>
\n1. Daca se doreste continuarea metaforei, ar trebui adaugat ca Platon al modernitatii t\u00e2rzii ar fi atunci reprezentat de Heidegger, cum afirma acum mai mult de jumatate de secol unul dintre cei mai buni comentatori francezi ai sai, Jean Beaufret, reluat de Fran\u00e7ois F\u00e9dier si Jacques Derrida…
\n2 Marks and Spencer este un lant de mari magazine britanice, celebre pentru calitatea excelenta a hainelor, v\u00e2ndute la preturi rezonabile.
\n3 T\u00e2nara generatie trebuie sa stie ca \u201eInternationala\u201c este un poem compus de autorul Eug\u00e8ne Pottier \u00een timpul represiunii salbatice verssaillese a Comunei din Paris, \u00een 1871, si pus pe muzica de Pierre Degeyter \u00een 1888, pentru a deveni c\u00e2ntecul muncitorilor revolutionari \u00eencep\u00e2nd cu Congresul Internationalei a II-a, tinut la Amsterdam \u00een 1904.
\nCu titlu de curiozitate arheologica, iata prima strofa:
\n\u201eDebout! l’\u00e2me du prol\u00e9taire,
\nTravailleurs, groupons nous enfin.
\nDebout! les damn\u00e9s de la terre!
\nDebout! les for\u00e7ats de la faim!
\nPour vaincre la mis\u00e8re et l’ombre,
\nFoule esclave, debout! debout !
\nC’est nous le droit, c’est nous le nombre:
\nNous qui n’\u00e9tions rien, soyons tout\u201c (\u00een fr. \u00een orig.)
\n4 Trebuie amintit ca Marcuse a fost publicat pentru prima data \u00een Rom\u00e2nia \u00een timpul regimului comunist, la prestigioasa Editura Politica, \u201eScrieri filosofice\u201c, studiu introductiv de Nicolae Tertulian, Bucuresti, 1977, traducerea de Ion Herdan, Sorin Vieru si Vasile Dem. Zamfiresu. Printre cele doisprezece texte adunate \u00een acest opus se regasesc texte fundamentale precum: \u201eNoi izvoare privind \u00eentemeierea materialismului istoric\u201c (de fapt \u201eManuscrisele din 1844\u201c); fragmente din \u201eEros si civilizatie\u201c; fragmente din \u201eOmul unidimensional\u201c; \u201eIdeea de progres \u00een lumina psihanalizei\u201c; \u201eEliberarea de societatea abundentei\u201c etc. Trebuie subliniat ca Marcuse (la fel ca Erich Fromm) nu are nici o influenta \u00een Rom\u00e2nia, nici macar printre micile grupari de studenti, de doctoranzi si de tineri universitari care se afirma de st\u00e2nga.
\n5 Trei autori catolici fundamentali pentru a aborda \u201eTeologia eliberarii\u201c: Gustavo Gutierrez Merino, \u201eLa force historique des pauvres\u201c, Paris, \u00c9ditions Cerf, 1982; Leonardo Boff, Didier Voita et Jane Lessa, \u201e\u00c9glise, charisme et pouvoir, la th\u00e9ologie de la liberation\u201c, Paris, Lieu Commun\/Spiritualit\u00e9, 1985; Ronaldo Munoz Gibbs, \u201eDieu: j’ai vu la mis\u00e8re de mon peuple\u201c, Paris, \u00c9ditions Cerf, Collection Lib\u00e9ration, 1990.
\n6 Nu e cel mai mic dintre paradoxuri sa remarcam ca Engels regaseste, printr-un cu totul alt demers, pozitia husserliana de a face din filosofie stiinta stiintelor, cea a principiilor fondatoare.
\n7 Astfel \u00een 1930, erorile analitice profunde ale unor conducatori ai PCC mai legati de Moscova (din cauza fidelitatii lor fata de un materialism istoric dogmatic si europocentric!), i-au condus pe alti conducatori chinezi, printre care Mao Zedong si Zhu De, sa paraseasca luptele politice din orase pentru gherila rurala si razboiul \u00eenceput la sate. \u00cen materialitatea dialectica a faptelor, ei au dezvoltat o practica inversa a luptei de clasa argumentata de ortodoxia \u201eclasica\u201c a marxism-leninismului, practica ce va fi apoi teoretizata de Mao ca razboi revolutionar al popoarelor din Lumea a treia. Cf. Mao Zedong, \u201eProbl\u00e8mes strat\u00e9giques de la guerre r\u00e9volutionnaire en Chine\u201c, 1936, mai multe reeditari. Aici se afla celebra teorie a pestelui \u00een apa reluata de comunistii vietnamezi \u00een timpul celor doua razboaie de eliberare anticoloniala, \u00eempotriva francezilor, 1945-1954, \u00eempotriva Statelor Unite, 1959-1975. Teorie pe care au \u00eencercat sa o aplice, relu\u00e2nd-o, ofiterii francezi \u00een timpul razboiului din Algeria si ofiterii din Special forces americane \u00een timpul celui de-al doilea razboi din Vietnam, si care bine\u00eenteles ca a esuat deoarece pestii, ofiterii occidentali, nu puteau trai mult timp ascunsi \u00een apa populata de asiatici.
\n8 Publicata \u00een franceza la \u00c9ditions TER, \u201eLa philosophie de Marx\u201c, traducere de Andr\u00e9 Tosel.
\n9 \u00cen Franta, recensam\u00e2ntul din 1911 da pentru prima data mai multi muncitori si functionari dec\u00e2t tarani, acestia din urma nereprezent\u00e2nd mai mult de 45% din populatia activa. Acest procent de 45% traind din activitatea rurala este aproape cel al Rom\u00e2niei postcomuniste.
\n10 Pentru tarile-satelit ale URSS, vezi Victor-Lucien Tapi\u00e9, \u201eMonarchies et peuples du Danube\u201c, Paris, 1969.
\n11 Pentru a reaminti realitatea prezentului sufletelor caritabile ale anticomunismului de opereta, trebuie stiut ca actualele conditii, \u00een 2011, ale minerilor din America de Sud sunt demne de cele ale \u00eenceputului de secol al XX-lea \u00een Franta sau Marea Britanie, copii coboara \u00eenca \u00een mina, cu picioarele goale, \u00eencep\u00e2nd de la 7 ani, sau ca \u00een Africa reporteri care nu erau nici pe departe militanti de st\u00e2nga au crezut a vedea infernul \u00een anul 2000 \u00een minele de fier mauritaniene. Minele au disparut \u00een Europa, ele exista \u00een alte parti, \u00een Lumea a treia care reediteaza starea dezastruoasa a societatilor noastre de acum mai mult de un secol…
\n12 Pentru acest subiect, vezi lucrarea \u201eLa grande braderie \u00e0 l’Est ou le pouvoir de la kleptokratie\u201c, sub directia lui Bruno Drweski si Claude Karnoouh, Paris, 2005.
\n13 Vezi G\u00e9rard Granel, \u201e\u00c9tudes\u201c. \u201eLes ann\u00e9es trente sont devant nous\u201c, Paris, \u00c9ditions Galil\u00e9e, 1995, p. 71-74. Pentru versiunea \u00een limba rom\u00e2na, vezi revista \u201eIdea. Arta+Societate\u201c, Cluj-Napoca, nr. 15-16, 2003, p. 217-227 (traducere de Adrian T. S\u00eerbu).
\n14 Editura Humanitas s-a pazit bine sa publice textele de filosofie si sociologie politica de extrema st\u00e2nga ale lui Simone Weil, care \u00eencarneaza \u00een ochii mei comunismul antistalinist poate cel mai exemplar. Voi aminti aici doar trei titluri post mortem esentiale: \u201eLa condition ouvri\u00e8re\u201c, Paris, Gallimard, 1951, \u201eL’enracinement\u201c, Paris, Gallimard, 1949 (\u00een care se \u00eent\u00e2lnesc accente heideggeriene privind hotar\u00e2rea de a trai \u00een plenitudinea sa), \u201eOpression et libert\u00e9\u201c, Paris, Gallimard, 1955.
\n15 Numele poetic al Dunarii, folosit de Friedrich H\u00f6lderlin. (Nota trad.)<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

– un studiu introductiv \u2013   \u201eFilosofia triumfa cu usurinta asupra relelor trecute si a relelor viitoare, dar relele prezente triumfa asupra ei\u201c, La Rochefoucauld, \u201eMaxime\u201c Dorindu-se un analist exterior angajamentului politic, un analist obiectiv, asertiune cam simpla despre care s-ar putea discuta \u00eendelung, se releva totusi ca lucrarea genealogica a domnului Mamina asupra marxismului… Cite\u0219te mai mult »Despre marxisti, sau elogiul unei istorii \u00een devenire<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[5945,5941,5944,5943,5946,5942],"class_list":["post-8325","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-alexandru-mamina","tag-angajamentul-politic","tag-aurel-codoban","tag-clasa-muncitoare-revoltata","tag-curente-istorice","tag-soarta-lui-zelea-codreanu"],"views":2170,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8325","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8325"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8325\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8325"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8325"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8325"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}