Imi place sa notez faptul ca un numar relativ insemnat de critici rom\u00e2ni importanti sunt fii ai primaverii. Printre acestia doua figuri proeminente ale literaturii contemporane: Gheorghe Grigurcu si Mircea Martin, nascuti, primul, pe 16 aprilie 1936, al doilea, pe 12 aprilie 1940. Ce semnificatie ori importanta ar putea avea acest fapt? Absolut niciuna. Si totusi… Citind si recitind opera acestor importanti fii ai primaverii suntem obligati sa constatam ca lunile aprilie ale creatiei lor sunt profund diferite, chiar opuse si, cu siguranta, incompatibile. Ca Emil Botta, poetul Gheorghe Grigurcu apartine poetilor damnati din \u201eIntunecatul April\u201c. Ar putea murmura, ca si inaintasul sau intru damnare, \u201eoare ce mi-a scris pe frunte afurisitul destin\/ cu litere fine, cu o pana de venin?\u201c si, tot ca acela, e regasibil in acest lamento trist si resemnat de esenta romantica: \u201eUnde se duce, in amurguri cernit,\/ singuraticul frate,\/ alungat de toti, de nimeni iubit,\/ fara cetate?\u201c. El insusi \u201efara cetate\u201c, poetul Gh. Grigurcu se afla \u201ein exil printre oameni\u201c si, ca intr-un \u201eScut\u201c de Emil Botta, \u201eSinguratatea\/ cucereste umbra Poetului\u201c. Cetatea exilului caruia i-a fost destinat poetul Gheorghe Grigurcu este, cum stim dintr-o lunga serie de marturisiri, dar si din poezia sa, \u201eAmarul T\u00e2rg\u201c a carei umbra mitologica si un pic malefica revine impresionanta intr-un dialog cu Iulian Boldea in revista \u201eVatra\u201c din aprilie a.c. \u201eCe inseamna pentru dumneavoastra \u2013 intreaba Iulian Boldea \u2013 spatiul pe care l-ati denumit, de at\u00e2tea ori, cu resemnata tristete, \u00abamarul t\u00e2rg\u00bb? Un loc de refugiu? Un spatiu de recluziune? Un topos al exilului?\u201c. Din toate c\u00e2te ceva, dar mai ales \u201eo consecinta a unei prigoane politice\u201c, precizeaza poetul si marele critic de poezie Gheorghe Grigurcu: \u201eNu ma invoiam sa inalt ditirambi partidului si c\u00e2rmaciului scaldat intr-un delirant cult. Incercarile mele, pesemne lipsite de acea abilitate trebuitoare in asemenea demersuri, de a ma stabili intr-un \u00abCentru\u00bb, de-a lungul celor saisprezece ani in care n-am putut avea nici un serviciu, dar si dupa aceea, au esuat\u201c. Este insa un esec ce confirma un destin, caci, ramas in exil in Amarul T\u00e2rg, \u201eSe vede ca asa mi-a fost scris. De buna seama, exista un scriitor suprem care ne traseaza ursita precum unor personaje de roman\u201c. Ca Ovidiu la Tomis, nonconformist si damnat aidoma Poetului \u201efara cetate\u201c din \u201eIntunecatul April\u201c al lui Emil Botta, poetul nostru, un alt Ioan fara Tara al literaturii rom\u00e2ne \u201em-am straduit a ma adapta locului, asa cum te adaptezi unei zone geroase ori b\u00e2ntuite de arsita c\u00e2nd n-ai incotro. Mai bine de douazeci de ani concitadinii mei culturnici m-au ignorat cu desav\u00e2rsire, cu exceptia unor b\u00e2rfe ori ironii, marginaliz\u00e2ndu-ma, ca sa zic asa, chiar in Marginea in care ma aflam… Deci Amarul T\u00e2rg! Spatiu al recluziunii obligate, al exilului…\u201c. La 75 de ani, veninul recluziunii, al exilului si marginalizarii nu si-a secat izvorul si, distilat in poezie critica ori reflexiuni de jurnal mai mult sau mai putin intim, se mai revarsa din calimara lui Gheorghe Grigurcu. Se stie ca, teoretic, acest important critic al nostru (poet si eminent critic de poezie!) e partizanul infocat, ca sa nu zic \u201efanatic\u201c, al revizuirilor. Cel mai mult ar avea de suferit de pe urma revizuirilor, e de parere Gh. Grigurcu, scriitorii \u201eurcati conjunctural pe un platou de mare altitudine. Cu c\u00e2t au ajuns mai sus, cu at\u00e2t caderea la bursa valorii va fi mai dureroasa. Gloriile anilor \u00abrealismului socialist\u00bb s-au topit inca mai de mult, aidoma unor oameni de zapada decazuti in noroi\u201c. Care sunt aceste \u201eglorii\u201c decazute in noroi? Urmeaza un sir de exemplificari intesate de incruntari si brutalitati pamfletare pe care eminentul critic le-a mai emis in repetate r\u00e2nduri, fara a se putea vorbi insa de o revizuire critica in toata puterea cuv\u00e2ntului pe care el insusi ar fi intreprins-o. Ca sa nu mai spunem ca, in sesizarea si analiza mutatiei valorilor, orice revizuire implica o autorevizuire. Asadar, iata lista \u201edecazutilor\u201c in noroi ai literaturii rom\u00e2ne dupa opinia lui Gh. Grigurcu: \u201eDaca luam in considerare palmaresul mai recent al autorilor multpretuiti, constatam ca un Eugen Jebeleanu sau un Geo Bogza, care \u2013 sa ne amintim \u2013 faceau figura de \u00abclasici in viata\u00bb au suferit o redimensionare drastica\u201c. N-avem stiinta despre o atare \u201eredimensionare\u201c a celor numiti \u201eun G. B.\u201c, \u201eun E. J.\u201c. Dimpotriva. Am citit recent in \u201eViata Rom\u00e2neasca\u201c doua articole admirabile despre \u201eun\u201c Eugen Jebeleanu, semnate de Dorin Tudoran (\u201eCapitanul Ahab\u201c) si Marian Draghici (\u201eNimeni n-avea ceea ce el avea. Despre \u00abHanibal\u00bb, dupa 40 de ani\u201c). Poetul \u201eArmei secrete\u201c (1980) ar fi implinit la sf\u00e2rsitul lui aprilie 2011 o suta de ani. Recitirea lui procura argumente pentru o revizuire spectaculoasa. La antipodul \u201eoamenilor de zapada decazuti in noroi\u201c! Puseurile pamfletare n-au de-a face cu revizuirile. Trist si deplorabil este ca un critic proeminent precum Gh. Grigurcu nu e in stare sa-si puna teoria revizuirilor, justa!, in acord cu practica de format pamfletar. Domnia sa stie foarte bine ca \u201eTelul revizuirilor nu e demolarea, desfiintarea valorii, act imposibil\u201c si citeaza in acest sens \u201ecuvintele pururi actuale\u201c ale lui Benedetto Croce: \u201eNici un critic nu poate face artist pe cine nu e si tot astfel nici un critic nu poate, prin imposibilitatea metafizica sa nimiceasca, sa dar\u00e2me si nici sa zg\u00e2rie, c\u00e2t de usor, pe un artist, care ar fi intr-adevar artist\u201c. Nici un critic nu poate face asa ceva, cu o singura, unica exceptie: dl Gh. Grigurcu. Altfel cum sa intelegem ca din frumoasa teorie de sorginte croceana criticul cade cu b\u00e2ta pamfletara in capul unor mari scriitori? Marin Preda, reia obsesiva antipatie criticul, are o productie \u201epe teme urbane indenegabil mediocra, umflata cu pompa de o critica jenant magnanima. La fel, va trebui sa dispara valenta sa de \u00abconstiinta exemplara\u00bb. E o contrafacere sav\u00e2rsita in buna masura de Eugen Simion, dar \u2013 de ce oare? \u2013 contrasemnata de c\u00e2teva nume literare de vaza intr-un numar (postdecembrist) al \u00abVietii Rom\u00e2nesti\u00bb. In realitate, autorul \u00abDesfasurarii\u00bb, nuvela constituind un pandant al romanului sadovenian \u00abMitrea Cocor\u00bb, a fost o constiinta comunista, promotor si beneficiar al vasalitatii sale de partid, incredintat p\u00e2na la sf\u00e2rsitul vietii ca \u00abspiritului agresiv\u00bb ar trebui sa i se opuna \u00abspiritul revolutionar\u00bb. Mai persista ideea ca Preda s-ar fi situat cumva la antipodul ultracompromisului Eugen Barbu…\u201c Mai departe vine, previzibil, r\u00e2ndul \u201egenialoidului bard\u201c Nichita Stanescu. Cel ce a oferit \u201eoficialitatii perfide\u201c iluzia unui \u201eblazon al innoirii ca un merit propriu\u201c. Poet si el \u201eumflat\u201c de exegetii care promoveaza un \u201eentuziasm de colportaj\u201c etc. etc. \u201eBeneficiar\u201c, \u201eindigest\u201c, \u201erataciti\u201c, \u201escabros\u201c, \u201ecorupt peste masura\u201c, \u201eslujitor plin de r\u00e2vna\u201c, \u201eahtiati de functii\u201c, \u201earghirofil\u201c, \u201ecapatuiti\u201c, \u201eodiosul\u201c, \u201eoplosit sub pulpana\u201c, \u201esupusenia\u201c (criticii), \u201egenuflexiuni\u201c, in fine, \u201eprea mult Preda\u201c, \u201eprea mult Nichita\u201c, \u201eprea mult Sorescu\u201c: iata doar c\u00e2teva epitete, calificative si judecati din inventarul critic al unui remarcabil poet si exeget al poeziei cu fr\u00e2nele facute tandari sub presiunea idiosincraziilor nutrite iremediabil de exilatul din \u201eAmarul T\u00e2rg\u201c. Temperamentul polemic imbraca haina pamfletarului. In realitate, scriitorii care \u201esufera\u201c sub biciul lui Gh. Grigurcu sunt cei laudati de criticii \u201enesuferiti\u201c eminentului nostru critic: cu c\u00e2t lauda acelora este mai mare, cu at\u00e2t furia demolatoare a criticului creste si se sparge in capul respectivilor scriitori laudati si al criticilor lor. Cu razboiul tardiv si pierdut al poetului din \u201eUn trandafir invata matematica\u201c si \u201eSaluta viata\u201ccu poetul \u201eNecuvintelor\u201c \u2013 lucrurile devin, omeneste vorbind, mai simple: dupa ce declara in mai multe r\u00e2nduri ca situeaza propria poezie \u201ein prim-planul fiintei\u201c si ca \u201eexperienta mea intru vers concentreaza tot ce pot oferi mai profund si ca ma poate reprezenta\u201c si ca, in fine, \u201edaca as fi nevoit, la judecata de apoi a literaturii, sa fac o alegere intre mult-putinul cu care ma infatisez, as opta fara sovaire pentru poezie\u201c, avem intreaga explicatie a reactiilor de mai sus. Postura inconfortabila sau, ca sa parafrazez un titlu celebru, \u201econtradictia lui Grigurcu e surprinsa cu acuitate si exprimata intr-o judecata definitiva de celalalt critic nascut in aprilie, Mircea Martin, un veritabil \u201eclinician al criticii\u201c (cf. Al. Cistelecan in \u201eVatra\u201c, 12\/ 2010): \u201eComentariile sale ating deseori, fara retusuri ulterioare, rotunjimile unor medalioane critice, dar numai rareori si seninatatea caracteristica acestora. \u00abMastile\u00bb lui sunt nu o data deformate de tensiunile luptei. Criticul a lansat o veritabila campanie impotriva promotiei lirice a anilor ’60, a poetilor cu suprafata sociala si cu ecou la public mai ales \u2013 Nichita Stanescu, Adrian Paunescu, Marin Sorescu -, a caror importanta in ordine estetica incearca s-o minimalizeze c\u00e2t poate. Initiativa sa consecventa consta in rasturnarea ierarhiei acceptate a poeziei rom\u00e2ne actuale, mai presus in inlocuirea de la int\u00e2ietate a \u00abseriei N. Stanescu\u00bb prin valorile considerate \u00abmult mai temeinice\u00bb ale unei noi serii lirice, reprezentate de M. Ivanescu, Leonid Dimov, Cezar Ivanescu, Emil Brumaru s.a. Riscurile pozitiei sale nu stau in aceasta redistribuire a locurilor fruntase, c\u00e2t in echivocurile produse de neputinta mentinerii de-a lungul intregii operatii de reevaluare a aceluiasi punct de vedere exigent si radical. Atitudinea fata de poeti ii creeaza lui G. anumite obligatii si in atitudinea fata de critici. Acestia din urma sunt penalizati ori de c\u00e2te ori le scapa o apreciere favorabila despre vreunul dintre poetii in care el nu crede. Si, invers, orice apreciere negativa la adresa lor il binedispune. Dar si in privinta criticilor se pot sesiza anumite deosebiri de tratament: sublinierea apasata si chiar polemica a unor deficiente la unii autori importanti, si numai sugerarea lor, prin ambivalente ironice, la altii. Intr-un interviu, G. face urmatoarea confesiune, subliniindu-i el insusi \u00abimprudenta\u00bb: \u00abNu putem intelege cu adevarat dec\u00e2t lucrurile cu care nu concuram\u00bb. Prin implicarea unui orgoliu, a unei gelozii si, in orice caz, a unei malitii de creator, G. este cel mai saint-beuvenian dintre criticii nostri de azi. Si, desigur, prin arta de a-si distila \u00abotravurile\u00bb cu subtilitate\u201c. In dese r\u00e2nduri, respectiva \u201edistilare\u201c nu se mai produce …<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Imi place sa notez faptul ca un numar relativ insemnat de critici rom\u00e2ni importanti sunt fii ai primaverii. Printre acestia doua figuri proeminente ale literaturii contemporane: Gheorghe Grigurcu si Mircea Martin, nascuti, primul, pe 16 aprilie 1936, al doilea, pe 12 aprilie 1940. Ce semnificatie ori importanta ar putea avea acest fapt? Absolut niciuna. Si… Cite\u0219te mai mult »Intunecatul April<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5929,3232,1463,469,5930],"class_list":["post-8314","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-critic-de-poezie","tag-critici-romani","tag-gheorghe-grigurcu","tag-mircea-martin","tag-realismul-socialist"],"views":1728,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8314","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8314"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8314\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8314"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8314"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8314"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}