{"id":8309,"date":"2011-07-07T16:15:28","date_gmt":"2011-07-07T14:15:28","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8309"},"modified":"2015-01-15T17:04:29","modified_gmt":"2015-01-15T15:04:29","slug":"blestem","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/blestem\/","title":{"rendered":"Blestem"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Demult, \u00een \u00eendepartata-mi tinerete, circula urmatoarea definitie a subtilului: un intelectual care niciodata nu citeste o carte, ci o reciteste. Mai t\u00e2rziu, a aparut o foarte generoasa recolta de subtili. \u00cen timp ce \u00een jurul lor se murea \u00een \u00eenchisori, \u00een munti cu arma \u00een m\u00e2na, la Canal sau \u00een ad\u00e2ncul minelor, nimic din toate acestea nu razbatea \u00een\u00a0 prozele sau \u00een numeroasele lor jurnale. Ei respirau, chipurile, prin Horatiu si Virgiliu sau urmareau cu satisfactie cum \u00eesi bea Socrate ultimele picaturi de cucuta. Sigur, nu erau chiar at\u00e2t de orbi cum se straduiau sa para si, mai ales, nu erau deloc subtili cum se pretindeau, dar le era frica, fapt de \u00eenteles: nu toti au curaj, nu pe toti \u00eei doare soarta celorlalti. <\/strong><\/em><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Numai ca frica si-o mascau cu teorii despre neimplicarea literaturii sau suprematia desav\u00e2rsita a esteticului. Astazi, g\u00e2nditori din aceasta categorie, nici macar nu-si ascund lasitatea \u00een spatele vreunei explicatii din sfera esteticului, iar multi dintre ei au \u00eembratisat manierele stalinistilor de odinioara: cine nu-i cu noi e \u00eempotriva noastra. S-au organizat, s-au numerotat si au facut imposibilul sa-i \u00eendeparteze pe toti ceilalti. Nu mai au nici o legatura cu meseria lor, se dau de dreapta mai cu seam\u00e3 pentru ca dreapta are bani, \u00eentotdeauna \u00eensa importanta este doar partea pe care se afla casieria. Ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een aceasta tara, nu mai este demult treaba lor. Au o singura obligatie: sa-i salveze onoarea celui ce-i sponsorizeaza. Nu are nici o importanta starea \u00eenvatam\u00e2ntului, a sanatatii, a nevoilor \u00een care se zbat oamenii. \u201eReformele\u201c, catastrofale unele, sunt pentru ei teme minore sau inexistente. Dupa cum era de asteptat, proiectele de \u201emodernizare\u201c a tarii au fost am\u00e2nate pentru la toamna, c\u00e2nd lunga si ridicola epopee a reorganizarii administrative si a luptei cu coruptia altora va face din nou valuri. Ar fi fost teribil de bine daca macar p\u00e2na atunci, presedintele ar fi lasat tara sa respire, asa cum si-a \u00eendemnat recent enoriasii, dar n-a fost sa fie. Diversiunile \u00eenca mai au multa cautare, caci, cum a marturisit recent, la un post de televiziune, \u201eoamenii sunt usor de manipulat\u201c. \u00cen lipsa lor, fireste, s-ar vorbi despre sinucideri din cauza mizeriei, de moarte, umilinta si de\u00a0 degradare p\u00e2na la insuportabil a\u00a0 vietii sociale si politice. Asa ca desfiintarea sistemului public de pensii este ultima noutate aruncata pe piata, de catre specialistii sai, dar p\u00e2na voi termina de scris editorialul, am sentimentul ca vor urma si altele. Unele, nu am nici o \u00eendoiala, din zona \u201epartizanatului etnic\u201c spre a-l cita pe presedinte, caci maghiarii au fost avertizati sa fie atenti p\u00e2na unde se \u00eentind. Oricum, U.D.M.R.-ul a aratat, iarasi, cine-i seful \u00een Rom\u00e2nia si, drept urmare, pe lunga lista de esecuri prezidentiale, ei au marcat puncte decisive. Si, desigur, nu se vor opri aici deoarece, asa cum au dovedit, mai ales \u00een ultimii 20 de ani, ungurii stiu sa negocieze. Adevarul este ca \u00eesi cunosc foarte bine partenerii de coalitie, cumplita foame de avutie si iresponsabilitatea acestora. Prin urmare, nu vor pierde prilejul sa obtina Legea Minoritatilor, de nu cumva, cine stie sub ce pseudonim, si Tinutul secuiesc. Caci parlamentarii rom\u00e2ni de la putere au, cum spunea un politician francez, Dominique de Villepin, \u201eun organ mai dezvoltat dec\u00e2t ceilalti, este vorba de fricometru\u201c. Teroarea dosarelor mostenita \u00eenca de la comunistii primitivi de dupa razboi nu este doar o amintire, dimpotriva. Nepregatiti pentru posturile pe care le ocupa, ministrii nostri, unii adevarate catastrofe intelectuale, lasi si aroganti, un fel de pinguini care nu pot supravietui \u00een afara grupului, au reusit sa transforme Rom\u00e2nia \u00eentr-un stat fara proiecte de viitor, dar si fara grija prezentului, un stat care nu apara pe nimeni si este incapabil sa scoata m\u00e2inile p\u00e2na si din buzunarele ultimilor defavorizati ai sortii.<\/p>\n<p>Spre desebire de conationalii nostri, maghiarii stiu foarte bine si ca unde nu-i cultura, nu e nici patriotism si nici reguli morale. \u00cenainte de a se ocupa de autonomie, ei au cerut mereu scoli si universitati \u00een limba lor, separate de cele rom\u00e2nesti, ca nu cumva ideile care-i terorizeaza de la Trianon \u00eencoace sa le fie influentate de altii. Ai nostri, \u00een schimb, desfiinteaza \u00eentr-o veselie scoli, reduc programele de \u00eenvatam\u00e2nt, umilesc profesorii si medicii,\u00a0 fac totul ca lumea sa le semene,\u00a0 \u00een asa fel \u00eenc\u00e2t ei \u00eensisi sa nu mai aiba complexe \u00een fata nimanui. \u00cen plus, gafele prezidentiale, precum cea referitoare la Regele Mihai, dar si aceea care a st\u00e2rnit, pe buna dreptate, reactia Federatiei Ruse, de o duritate fara precedent \u2013 \u201eo bravada nerusinata\u201c \u2013 vor \u00eentuneca si mai mult prestigiul si autoritatea partidului prezidential. Caci, \u00een viziunea presedintelui ei, Rom\u00e2nia pare doar o anexa palida, un furnizor de avantaje materiale pentru suporterii acestei formatiuni. \u00cen ce ma priveste, nu am crezut nici o clipa ca asa-zisele gafe au fost facute la \u00eent\u00e2mplare, deoarece impulsivitatea, absenta remuscarii, setea de razbunare si, \u00een general, dificultatea de a se conforma normelor sociale si de a respecta un spirit civic sunt elemente de baza ale unui asemenea tip de personalitate. Precizarile facute ulterior la alt post de televiziune au dovedit, daca mai era nevoie, premeditarea, faptul ca a vorbit din convingere. Trist este doar ca, dupa sapte ani de mandat, domnul presedinte tot nu a \u00eenvatat ca tara se conduce altfel dec\u00e2t o nava. Nu am nici o \u00eendoiala ca si de pe nava noastra, Rom\u00e2nia, ar cobor\u00ee ultimul, dar numai dupa ce singur si nesilit de nimeni i-a dat foc. Fiecare meserie are obligatiile ei, vocabularul si regulile dupa care functioneaza. Cu putina bunavointa totul se \u00eenvata. Ultimii oameni care au detinut toata informatia si cunostintele vremii lor au fost Pico de la Mirandola si Shakespeare, iar pe masura \u00eenaintarii \u00een timp, acestea s-au diversificat at\u00e2t de mult \u00eenc\u00e2t abia daca mai exista buni cunoscatori ai unui fragment \u00eengust dintr-o disciplina. Dar, cu c\u00e2t stii mai putin, cu c\u00e2t te apropii de zona periculoasa a ignorantei, cu at\u00e2t ai curajul sa te pronunti despre orice si despre oricine. Poate ca niciodata \u00eendemnul scris de Pliniu cel Batr\u00e2n, \u00een \u201eIstoria naturala\u201c, nu a fost mai folositor dec\u00e2t acum: \u201eCizmarule, nu mai sus de sandale!\u201c Dar, trist este, de asemenea, ca \u00eent\u00e2iul om politic al tarii \u00eenca nu a descoperit ca mai exista si celalalt, ceilalti, noi, voi etc. Sigur, mai sunt \u00eenca trei ani si jumatate si, nu am nici o \u00eendoiala ca, daca ar fi convinsi ca presedintele va ram\u00e2ne la Cotroceni p\u00e2na la sf\u00e2rsitul mandatului, niciunul dintre intelectualii sai nu ar fi devenit, fie si pentru o singura clipa, partizan al monarhiei. Lumea ar ram\u00e2ne mirata daca ar face cineva calculul cheltuielilor\u00a0 pe cap de laudator prezidential. Ca sa nu mai vorbim de functii. De altfel, consecventa si bunul simt nu mai au demult nici o cautare, nu fac parte din obiceiurile pam\u00e2ntului. Exista \u00eensa c\u00e2teva giruete care au dovedit c\u00e3 stiu s\u00e3 se \u00eenv\u00e2rt\u00e3 sub toate culorile politice. \u00cemi amintesc ca, \u00eentr-un guvern \u201ecripto-comunist\u201c din vremea presedintelui Iliescu, un ministru \u00eesi striga admiratia monarhica \u00een gura mare, dar n-ar fi parasit guvernul nici macar cu o zi mai devreme.\u00a0 Aici, pe D\u00e2mbovita, sunt la moda guralivii, pitorestii, cei cu \u201ei-am spus-o\u201c si \u201ei-am tras-o\u201c. Nu are importanta ce ai scris, ce ai facut, ci cu cine esti. De doua decenii nu \u00eencetez sa ma mir vaz\u00e2nd\u00a0 cine sunt procurorii si judecatorii timpului nostru si unde ne-au dus. Ca om, am trait multe \u00eenaltari si caderi, suisuri si prabusiri spectaculoase. Caci, se stie, lumea, grabita, \u00eei consuma cu aceeasi pofta si pe cei buni si pe cei rai. Si toate aceste jertfe nu ram\u00e2n fara consecinte. Din pacate, si aici facem exceptie. Sa fie, oare, un blestem? Ne izolam tot mai mult, nu mai comunicam cu nimeni pentru simplul motiv ca am \u00eencetat sa mai comunicam \u00eentre noi. \u201eTotul este esuat \u00een aceasta tara. Asta e singura ei originalitate\u201c, spusese mai demult Cioran. Desi mi-as dori, deocamdata nu gasesc nici un argument sa-l contrazic.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Demult, \u00een \u00eendepartata-mi tinerete, circula urmatoarea definitie a subtilului: un intelectual care niciodata nu citeste o carte, ci o reciteste. Mai t\u00e2rziu, a aparut o foarte generoasa recolta de subtili. \u00cen timp ce \u00een jurul lor se murea \u00een \u00eenchisori, \u00een munti cu arma \u00een m\u00e2na, la Canal sau \u00een ad\u00e2ncul minelor, nimic din toate&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/blestem\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Blestem<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[1590,4,5927,5928,3106],"class_list":["post-8309","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-carti","tag-editorial","tag-intelectuai","tag-monarhie","tag-perioada-comunista"],"views":1993,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8309","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8309"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8309\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8309"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8309"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8309"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}