{"id":8301,"date":"2011-06-30T14:25:02","date_gmt":"2011-06-30T12:25:02","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8301"},"modified":"2011-06-30T14:25:25","modified_gmt":"2011-06-30T12:25:25","slug":"dar-ce-sunt-benzile-desenate-i","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/dar-ce-sunt-benzile-desenate-i\/","title":{"rendered":"Dar ce sunt benzile desenate? (I)"},"content":{"rendered":"

Benzile desenate sunt categoric un gen mixt, amestecat sau de granita. Genul \u00een discutie contine o parte din literatura, o parte din cinematografie si o parte din arta plastica. Se poate propune o definitie a acestui tip de text si, \u00een consecinta, analiza acest tip de discurs?<\/strong><\/em><\/p>\n

Am \u00eencercat sa utilizez c\u00e2teva notiuni elaborate \u00een teoria de film pentru a vedea cum se pot identifica trasaturile distinctive si felul de a \u00eentelege acest mod particular de expresie. \u00cen prima parte am folosit o definitie a filmului elaborata de Noel Carroll si c\u00e2teva sugestii elaborate de Gilles Fauconnier. \u00cen partea a doua benzile desenate sunt abordate din perspectiva teoriei semio-pragmatice de film, asa cum apare \u00een lucrarile lui Roger Odin. Am utilizat, de asemenea, un fragment de analiza narativa a lui Edward Branigan aplicata unui episod din banda desenata americana Nick Fury.
\nBanda desenata ca artefact<\/strong>
\nO prima abordare a genului este bazata pe o definitie de tip imanent: care sunt trasaturile definitorii ale categoriei de banda desenata? Un obiect este clasificat \u00eentr-o categorie pe baza unor trasaturi definitorii obtinute \u00een urma unei judecati de evaluare de tipul: este acest obiect o instanta a categoriei date, este el un obiect tipic sau un caz atipic? De exemplu, balena este o instanta atipica de mamifer care, desi \u00eempartaseste putine trasaturi cu maimuta, apartine categoriei mentionate.
\nBenzile desenate reprezinta o forma de arta plastica. Mediul grafic \u00eei permite realizatorului \u2013 individual sau colectiv \u2013, un control suficient pentru a genera variabile de articulare, alegeri plastice care sa ne permita sa identificam profiluri stilistice si expresive. Astfel, benzile desenate poseda un grad suficient de control grafic care ne confera posibilitatea sa le calificam ca fiind un mediu capabil de a produce arta. Pe de alta parte, benzile desenate se \u00eencadreaza \u00een ceea ce am putea numi \u00een urma lui Noell Carroll un afisaj detasat (detached display). Ceea ce este prezent \u00een fata noastra este un afisaj al carui referent este discontinuu fata de afisaj sau absent din spatiul \u00een care \u201eochii nostri pot sa organizeze calea catre destinatia noastra\u201c (Carroll 2008:57-8). Sau, altfel spus, notiunea de absenta se refera la modul \u00een care afisajul este discontinuu, disociat fata de spatiul pe care \u00eel locuim: spatiul \u00een care percepem.
\nFata de fotografie banda desenata nu este \u00eenregistrarea cauzala a ceva exterior afisajului ci utilizarea preponderenta a expresiei grafice. Un caz non prototip al categoriei benzilor desenate este format de foto-romanele unde \u00een locul desenelor avem o suita de cadre-fotografii. Cadrele si procesarea imaginii sunt bazate pe procese naturale de recunoastere a obiectelor. Rationamentele (si inferentele) cotidiane sunt utilizate \u00een procesarea unei secvente cinematografice. Similar \u00een benzile desenate gestionarea atentiei prin cadrarea variabila ordoneaza cursul atentiei \u00een mod natural, nu prin conventii de tip limbaj (Carroll 2008:132).
\n\u00cen comparatie cu filmul, benzile desenate sunt lipsite de posibilitatea miscarii. Cinematograful intra \u00een clasa obiectelor pentru care impresia miscarii este o posibilitate tehnica (Carroll 2008:59). \u00cen film, imobilitatea sau stasis-ul sunt o variabila stilistica care nu poate fi utilizata \u00een cazul imaginilor statice (pictura si fotografia). De asemenea, pictura implica temporalitatea prin \u201eimaginarea unui eveniment, de exemplu: rapirea Sabinelor\u201c iar filmul \u201eimplica evenimentele \u00eentr-o maniera temporala particulara\u201c (Danto 2006:102).
\nDaca vom distinge \u00eentre timpul de conceptie al unui eveniment reprezentat (c) si timpul conceput al evenimentului \u00een sine (C) \u2013 desfasurarea sa temporala \u2013, atunci vom putea situa pictura la polul divergentei maxime dintre cele doua instante temporale. \u00cen artele plastice nu se poate stabili o relatie de dependenta sau de interactiune \u00eentre c si C. \u00cen film, \u00eensa, durata de conceptie (perceptia \u00een timp a expresiei cinematografice) poate fi coincidenta cu durata evenimentului; fiecare etapa a unei actiuni este activata si conceputa secvential. \u00cen arta plastica, conceptia desfasurarii \u00een timp a evenimentului este sumativa: toate etapele unei actiuni C sunt concepute de o maniera simultana. \u00cen arta plastica figurativa sau \u00een fotografie numai o unica etapa a unei actiuni este reprezentata iar conceptualizatorul, spectatorul sau lectorul, concepe sumativ actiunea imaginara. \u00cen benzile desenate diferite etape ale unei actiuni, sa le spunem script (1), sunt reprezentate de fiecare plansa iar \u00eentre ele lectorul umple conceptual golurile. Efortul conceptualizarii lacunelor sau hiatului dintre o plansa si alta genereaza o tensiune \u00een actul de conceptualizare. Cum vom vedea \u00een continuare, decupajul actiunii \u00een planuri sau cadre de discurs este o trasatura similara cu montajul cinematografic. \u00cen benzile desenate, doua planse succesive pot reprezenta etape succesive ale unei actiuni sau ale unui script sau pot reprezenta dou\u00e3 script-uri diferite. \u00cen cele din urma, o retorica a montajului poate fi o retorica a figurilor posibile de inter-relationare \u00eentre planse \u00een benzile desenate. Banda desenata, \u00een comparatie cu pictura ori fotografia clasica, se recunoaste prin prezenta \u00een expresia grafica a serialitatii si multiplicitatii de cadre-planse. Sa ne amintim de tapiseria de la Bayeux (fig.1) si de arta antic-egipteana.
\nConsider\u00e2nd faptul ca un film este sau nu un artefact unic, constatam ca ceea ce consumam \u00een timpul proiectiei de film nu este dec\u00e2t o copie generata mecanic. Filmul este ceea ce se numeste un token generat de catre un sablon (template) care este la r\u00e2ndul sau un token (2). Interpretarea actorului din film apartine unui type. Filmul proiectie pe ecran este un token generat mecanic sau electronic. Performanta de joc actoricesc este o lucrare de arta (artwork) \u00een sine pe c\u00e2nd performanta token a filmului proiectie nu este o lucrare de arta (Carroll 2008:72). Notiunea de original nu are o semnificatie artistica \u00een conceperea filmelor (Danto 2006:101). Spectatorul sau lectorul nu consuma o opera unica, asa cum e cazul interpretarii actorului de pe scena care, \u00een fiecare interpretare particulara, are un caracter unic. \u00cen cazul benzilor desenate, ele sunt un token generat de un sablon care este el \u00eensusi un type; adica o lucrare de arta \u00een sine. Benzile desenate se consuma pe de o parte ca si filmul, dar, pentru ca plansele originale pot fi conservate ca lucrari de arta plastice unice, ele pot fi consumate alternativ de o maniera de tip galerie sau muzeu (3).
\nO cerinta esentiala pentru ca un obiect sa fie clasificat ca banda desenata ar fi aceea ca suportul expresiv sa aiba o dispunere bidimensionala \u2013 a 2 dimensional array \u2013, \u00een opozitie cu sculpturile miscatoare de gen Calder ori hologramele sau filmul \u00een 3D de gen \u201eAvatar\u201c. Dispozitive de genul zoetrope (4) ori flip books (5) nu sunt instante prototip ale categoriei de film, dar sunt de inclus \u00een categoria de imagini \u00een miscare (moving images) (Carroll 2008:78). Ele sunt, de asemenea, instante non-prototip ale categoriei de banda desenata.
\nBanda desenata \u00een postura <\/strong>
\nde concept mental.<\/strong>
\nConsemnele de lectura si efectul de gen<\/strong>
\nA. Pentru a recunoaste si clasifica o expresie grafica inclusa \u00een categoria banda desenata lectorul are nevoie de o serie de consemne de lectura (6). Consemnele de lectura sunt indici (cues) sau instructiuni de lectura. Nu este nevoie ca totalitatea elementelor definitorii sa fie prezente pentru ca lectorul sa clasifice obiectul ca apartin\u00e2nd categoriei date. Obiectele dintr-o categorie sunt mai mult sau mai putin tipice. O categorie poate sa aiba, \u00eentr-o forma extrema, doua cazuri atipice fara nici un element comun. De exemplu multiplicitatea unor cadre-planse este o trasatura definitorie a categoriei de banda desenata.
\nO expresie grafica formata dintr-o unica plansa \u00eencadrata \u00een \u00eentregimea ramei este de clasificat ca afis ori ca lucrare de arta plastica (fig.2). Sa presupunem \u00eensa ca aceasta plansa este micsorata si situata \u00een coltul din st\u00e2nga sus al ramei (fig.3). O evidenta diferenta ia nastere din tensiunea creata dintre plansa identificata cu un plin si golul evidentiat \u00een restul compozitiei. Aceasta tensiune poate fi \u00eencurajarea lecturii unei vectorialitati sau a unei serialitati virtuale prin prezenta a doua planse situate la poluri opuse (fig.4). Dar daca, gradual, introducem, o multiplicitate de planse si o \u00eenscriere seriala a lor \u00een interiorul unei rame ce indica un gestalt, o unitate holistica, ne apropiem de o banda desenata abstracta si atipica (fig.5). Aceasta serialitate poate fi considerata si ca instanta atipica de banda desenata. Daca aducem o noua expresie grafica \u00een interiorul fiecarei planse, o figura geometrica oarecare pozitionata identic \u00een fiecare plansa, atunci ne apropiem de o instanta tipica benzii desenate (fig.6). O etapa ulterioara poate fi obtinuta daca aceasta figura geometrica e pozitionata diferit \u00een fiecare plansa, dar conform unei regularitati de transformare (fig.7). Deja suita de planse aduce informatii asupra unui identic aflat \u00een relatie cu un diferit. Plansele sunt analoage si, totodata, introduc \u00eentre ele o relatie de diz-analogie. Analogia este tradusa conceptual de catre spectator ca identitate, dar o identitate proiectata asupra elementului grafic din interiorul fiecarei planse: fiecare mica linie verticala e identica cu cea precedenta si cu cea ulterioara. Nu mai avem o suita de 6 linii, ci o singura linie conceputa \u00een pozitii diferite; avem un transfer de domeniu de conceptualizare. Pe de alta parte diz-analogia este tradusa ca transformare: adica, \u00een exemplul nostru, linia se deplaseaza de-a lungul unei traiectorii virtuale \u00een interiorul spatiului delimitat de plansa. Conceptia pe care o formeaza lectorul este a unei singure planse \u00een interiorul careia se deplaseaza o linie sau un agent pe linie virtuala: un script unic. Fiecare plansa individuala reprezinta o felie temporala a unei unice actiuni. \u00censumate, ele formeaza unitatea holistica a unui unic script: \u201eo linie se deplaseaza \u00eentr-un spatiu\u201c. Fiecare plansa nu mai e \u00eenteleasa ca unitate de sine statatoare, ci ca nod de acces catre o etapa a unei unice transformari. Un exemplu similar, dar mai elaborat apare \u00een (fig.8) (Fauconnier 2002:93-5). Un dinozaur se transforma \u00een pasare. Relatia de analogie devine identitate iar relatia de diz-analogie devine evolutie. Aceasta transformare de concepere a suitei de elemente grafice este o operatie pragmatica a conceptualizatorului-spectator-lector. Daca el activeaza o asemenea operatie mentala si aplica o schema de \u00eentelegere a relatiilor dintre elementele grafice, atunci seria de elemente poate fi \u00eenteleasa ca experienta \u00een care elementele sunt adaugate sumativ (toate sunt activate simultan \u00een interiorul unei transformari-evolutii a elementului identic). Daca lectorul nu aplica aceasta schema, atunci elementele nu formeaza o suita de tip minimal narativ. \u00cen figura 9 avem o suita de tablouri de Sorin Ilfoveanu (fig.9) \u2013 prezentate de cur\u00e2nd la o excelenta expozitie retrospectiva \u2013, care pot fi citite, \u00een urma unei lecturi non-narative, ca o colectie-catalog sau, \u00een urma aplicarii unei lecturi narative, ca instantanee dintr-un script destul de vag de serialitate, transformare sau evolutie (7).
\nO lectura narativa ultra-minimala presupune reunirea elementelor succesive sub sanctiunea unei scheme de tip narativ care leaga elementele sub forma succesiunii temporale asociate unei transformari.
\nB. Daca mai adaugam un consemn de lectura \u2013 bula de text (fig.10) \u2013, atunci obiectul supus atentiei este considerat o banda desenata mai tipica. Pasul urmator este introducerea unei figuri umane, a unui agent si orice copil va recunoaste banda desenata (fig. 11). Ne gasim aici \u00een fata primului personaj de banda desenata moderna: \u201eYellow Kid\u201c (1895) (8). La \u201eYellow Kid\u201c (pe care \u00eel descoperim cam peste tot afisat \u00een jurul acestui articol), \u00eensusi personajul \u00eesi purta liniile de text pe el \u00eensusi. Limita discreta dintre planse nu este o trasatura necesara, ci repetitia unei figuri grafice asociate unor diferente, cum este cazul tapiseriei de la Bayeux, 1476 (9).
\nC. Prin latura sa de \u201ecaricaturizare\u201c, adica posibilitatea de a selecta, izola, profila, sublinia si aduce \u00een prim plan anumite trasaturi ale entitatilor la care face referire, banda desenata se preteaza la posibilitatea unei descrieri euristice, explicative ale entitatilor \u00een chestiune mai degraba dec\u00e2t fotografia. Grafica se apropie de plansa ilustrativa si de descrierea calificanta. Calitatile de selectie si profilare sunt trasaturi de gen, caracteristici clasificatorii.
\nImplicarea conceptualizatorului<\/strong>
\nC\u00e2teva operatii de productie de sens sunt necesare pentru receptarea benzii desenate. Acestea nu sunt caracteristice unice ale benzii desenate, ci apar ca operatii cognitive \u00een operatiile de \u00eentelegere si productie de sens necesare \u00een literatura, plastica sau film.
\nFigurativizarea<\/strong>
\nPerceptia formelor grafice este o prima operatie. Recunoasterea unei forme grafice are loc \u00eentr-un domeniu semantic. Acest lucru \u00eenseamna asocierea unei forme grafice date cu un domeniu mental. De exemplu, un cerc poate reprezenta \u2013 figurativ \u2013 o minge sau o masa rotunda vazuta de sus sau o figura geometrica (un cerc) ori un semn (cifra zero). A da proeminenta sau nu unor trasaturi ale obiectului reprezentat, precum si indicarea grafica a nivelului de precizie si detaliu \u00een reprezentarea acestuia, pot fi si un indicator al situarii obiectului \u00eentr-un domeniu conceptual de referinta. Cercul este o forma figurativa ambigua datorita gradului sau de abstractizare-schematicitate, dar, daca ar contine mai multe elemente grafice, situarea sa \u00een domeniul semn (un cerc) sau domeniul \u201elume imaginara\u201c (adica \u00eenteles ca masa) ar fi dezambiguizata.
\nDiegetizarea<\/strong>
\nO operatie esentiala pentru film este diegetizarea, adica actiunea de \u201ea vedea o lume \u00een locul imaginilor de pe ecran\u201c (Odin 2000 :19). Diegetizarea implica constructia unei lumi imaginare locuite de personaje (Buckland 2000 :92) si implica figurativizarea. Diegetizarea nu este dependenta de verosimilitatea lumii (poate fi vorba de o lume imaginara). Nu e legata de gradul de iconicitate. Pentru Odin, nu impresia de realitate este determinanta pentru \u201eefectul lume\u201c, ci acest \u201eefect lume\u201c poate fi produs din constructia unei naratiuni. Astfel, diegeza ar fi locul unde se \u00eenlantuie actiunile. Ea \u00eensa nu se confunda cu istoria povestita. Ar fi ceea ce \u201efixeaza modalitatile de manifestare ale istoriei\u201c (Odin 2000:22). Altfel spus, gradul de prezenta, cantitatea de elemente descriptive utilizate \u2013 elementele descriptive si structurile relationale \u2013, pot determina o diegeza rarefiata sau una plina. \u00cen cele din urma, definitia diegezei devine la Odin strict cognitiva: diegetizarea este fondata pe \u201epotentialitatea narativa pe care o recunosc \u00eentr-un spatiu\u201c (Odin 2000:22). \u00cen masura \u00een care pot sa aplic un script sau o schema de actiune, locul de manifestare al acesteia capata trasaturi diegetice. De exemplu, \u00een figura 10 avem o diegeza rarefiata, schematizata.
\n\u00cen masura \u00een care un script sau o schema de actiune contine o serie de actanti, atunci diegeza este si o functie a personajului. Putem spune ca diegetizam atunci c\u00e2nd \u201econsideram ca avem de-a face cu un spatiu locuibil de catre un personaj\u201c, diegeza reprezent\u00e2nd din aceasta perspectiva o colectie de date care sunt potential accesibile personajului (Odin 2000:23).<\/p>\n

 <\/p>\n

NOTE:<\/strong>
\n1. Un script este un episod standardizat generalizat, o secventa predeterminata, stereotipa a unei secvente de actiuni care definesc o situatie bine cunoscuta, vazuta din punctul de vedere al rolului din actiune (Shank & Abelson, 1977:18sq; 41sq).
\n2.\u00a0 Matricea originara a unei monede este un type fata de care fiecare moneda individuala reprezinta un token, o mostra.
\n3.\u00a0 O discutie asupra acestui aspect (\u201eobiect manufacturier si produs industrial\u201c) si a relatiei dintre banda desenata si cultura postmoderna apare \u00een recenta carte dedicata benzilor desenate si literaturii a lui Ion Manolescu (\u201eBenzile desenate si canonul postmodern\u201c, Bucuresti, Ed. Cartea rom\u00e2neasca \/ Polirom, 2011, v. p. 125-152).
\n4.\u00a0 http:\/\/en.wikipedia.org\/wiki\/Zoetrope
\n5.\u00a0 http:\/\/en.wikipedia.org\/wiki\/Flip book
\n6.\u00a0 Un consemn de lectura este o indicatie procedurala. El face referire la modul de utilizare sau de lectura al unui text. Un prim consemn de lectura poate fi indicatia de genul \u201eacest text este o banda desenata\u201c.
\n7.\u00a0 Sorin Ilfoveanu, Catalog expozitie Sala Dalles, 19 mai \u2013 1 iulie 2011, European Art Gallery, 2011
\n8.\u00a0 http:\/\/en.wikipedia.org\/wiki\/The_Yellow_Kid
\n9.\u00a0 http:\/\/en.wikipedia.org\/wiki\/Bayeux_Tapestry<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Benzile desenate sunt categoric un gen mixt, amestecat sau de granita. Genul \u00een discutie contine o parte din literatura, o parte din cinematografie si o parte din arta plastica. Se poate propune o definitie a acestui tip de text si, \u00een consecinta, analiza acest tip de discurs? Am \u00eencercat sa utilizez c\u00e2teva notiuni elaborate \u00een… Cite\u0219te mai mult »Dar ce sunt benzile desenate? (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[5924],"class_list":["post-8301","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-benzile-desenate"],"views":3963,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8301","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8301"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8301\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8301"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8301"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8301"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}