Ma intrebam saptam\u00e2na trecuta ce vor expune muzeele nationale in viitorul apropiat. Nu ma refeream, desigur, doar la cele de arta \u201enationala\u201c. Insasi ideea de arta nationala a virat in ultimul veac de la ceea ce considera Alexandru Tzigara-Samurcas ca este acest tip de arta (care in urma cu o jumatate de secol se numea arta populara, iar acum de cele mai multe ori este considerata creatie traditionala sau cultura traditionala), la ceea ce consideram astazi\u00a0 arta nationala, in care ii avem in vedere pe artisti precum Nicolae Grigorescu, Dimitrie Paciurea sau, evident, Constantin Br\u00e2ncusi; cu alte cuvinte, arta creata de artisti rom\u00e2ni educati, profesionisti si daca se poate si geniali. Desigur, artisti rom\u00e2ni sunt si cei care executa tot felul de comenzi ale unor primari zelosi, dar inculti si care invadeaza spatiul public in cel mai oribil mod cu putinta sau cei care ne agreseaza vizual, in magazinele de arta sau in putinele galerii private, cu lucrari de nivelul de maiestrie al elevilor de gimnaziu. Dar cum nu putem sa ne laudam cu ei, evitam de regula sa ii incadram in generica arta nationala, consider\u00e2nd abuziv ca arta nationala trebuie sa fie una de valoare nationala, daca nu chiar expresia si chintesenta valorii nationale, pe plan international. Cu alte cuvinte, desi arta nationala ar fi trebuit sa se refere, cu predilectie, la ceea ce este specific natiunii rom\u00e2ne (asa cum aceasta era inteleasa la sf\u00e2rsitul de secol al XIX-lea, adica din punct de vedere etnic, ori asa cum este ea perceputa astazi, ca totalitate a cetatenilor rom\u00e2ni, indiferent de etnia lor), ea a ajuns mai degraba sa fie legata de ceea ce se considera nu at\u00e2t reprezentativ (pentru ca reprezentarea poate insemna totodata specific \u2013 ceea ce nu presupune, in mod obligatoriu, si valoarea, fie ea etica sau artistica), ci mai ales important.
\nAsadar, problema nu se pune doar in raport cu muzeele de arta, ci cu toate tipurile de muzee care arboreaza cu m\u00e2ndrie in titlu termenul national sau nationala. Trec peste faptul ca in Rom\u00e2nia, dupa ce comunistii au confiscat puterea, toate muzeele au devenit \u201ede stat\u201c, iar cele mai importante au primit titulatura de \u201eal Republicii\u201c, pentru a fi deosebite de cele \u201eregionale\u201c, \u201eraionale\u201c, \u201eorasenesti\u201c sau \u201ecomunale\u201c. Intr-un fel, aceasta departajare care permitea vizitatorului sa afle dintr-o ochire, privind firma, daca muzeul se afla in subordinea unei autoritati locale sau a uneia centrale, era mai corecta dec\u00e2t cea care a urmat dupa trecerea regimului ceausist in faza sa \u201enational-comunista\u201c, c\u00e2nd muzeele locale au ramas comunale, orasenesti, municipale sau judetene, in vreme ce acelea care erau considerate in anii \u201850 drept \u201erepublicane\u201c, adica \u201ede stat\u201c (asemenea Bibliotecii Centrale de Stat sau a Circului de Stat), deci in subordinea unei autoritati centrale, guvernamentale, au devenit \u201enationale\u201c. Cu alte cuvinte, regimul comunist a incercat sa mute accentul de pe descrierea unei simple subordonari administrative (care, desigur, indica si gradul de importanta al institutiei, pentru ca Muzeul din Bacau, sa zicem, nu avea prea multe sanse sa treaca din subordonarea judetului in cea a Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste, chiar daca din punct de vedere metodologic el era nevoit sa asculte de toate indicatiile, mai mult sau mai putin fundamentate profesional, venite sub semnatura ilustrilor nimeni numiti la conducerea \u201eorganului de partid si de stat\u201c din Bucuresti, de catre agramatii din fruntea acelorasi partid si stat) pe cea a unei importante deosebite, pentru intreaga natiune, pentru toti cetatenii tarii. Totusi, trebuie sa fim drepti si sa recunoastem ca, daca pentru activistii care dadeau tonul expozitiilor de istorie, de pilda, termenul national presupunea faptul ca toti cei care au locuit pe aceste meleaguri (cuv\u00e2ntul meleag a fost, de facto, interzis in muzeografia rom\u00e2neasca, in 1986, atunci c\u00e2nd cineva a observat ca este un cuv\u00e2nt de origine maghiara, provenind din mell\u00e9k si a fost inlocuit cu plai, care se pare ca provine din latinescul plagium) au fost rom\u00e2ni sau, ma rog, precursori ai rom\u00e2nilor, de la Burebista si Decebal p\u00e2na la Menumorut \u2013 cel cu \u201esuflet de bulgar\u201c, dupa cum zice cronicarul Simon de K\u00e9za \u2013 si \u201eGheorghe Doja\u201c, cum am invatat eu in clasa a VI-a ca il chema pe rasculat sau D\u00f3zsa Gy\u00f6rgy, asa cum isi spunea el \u2013 si, evident, \u201erom\u00e2nul\u201c Conrad Haas, cel care a teoretizat racheta in trepte \u2013 fiind, asadar, un precursor al inventarii acestei minunatii contemporane lui Neil Armostrong \u2013 care (putin importa ca s-a nascut intr-o localitate inglobata in Viena, de astazi, la Dornbach) a venit la Sibiu pentru prima oara pe c\u00e2nd avea 42 de ani, dar a ramas acolo p\u00e2na la moartea sa, petrecuta 25 de ani mai t\u00e2rziu. In general, personajele \u201epozitive\u201c din istoria nationala, eroii, erau rom\u00e2ni; despre Radu cel Frumos am aflat, inca din liceu, ca \u2013 personaj negativ fiind -, era pederast, asa ca totul avea o explicatie; ce sa mai vorbim despre Mihnea al II-lea Turcitul, stranepot al lui Mihnea I cel Rau \u2013 cel asasinat, de altfel, in acelasi Sibiu, in 1510? Pentru orice actual cunoscator al politicilor culturale europene (cel putin), termenul national se refera, in fapt, tot la o natiune civica, adica la acea comunitate care inglobeaza cetatenii unei tari, fie ei traitori pe malurile Bahluiului, ale B\u00e2cului, ale Tisei sau pe Coasta de Azur ori plecati la cules de capsune in Spania sau la cules de portofele la Paris. Cu alte cuvinte, natiunea rom\u00e2na contemporana ii include pe cei aproximativ 10.000 de locuitori din Cristuru Secuiesc, de exemplu (unde etnicii rom\u00e2ni sunt mai putin numerosi nu doar dec\u00e2t secuii si ungurii, ci si dec\u00e2t romii), dar nu ii include pe cei circa 40.000 de etnici rom\u00e2ni de pe Valea Timocului. Numai ca va invit sa vizitati muzeele de istorie si de etnografie de peste tot, din Europa, de la est de Rin. Veti vedea o multime de harti din care veti afla c\u00e2t de rasp\u00e2ndite sunt comunitatile etnice maghiare, s\u00e2rbesti, albaneze, germane, ucrainene, finlandeze etc., nu doar pe teritoriile propriilor state nationale, ci si hat departe, pe teritoriile vecinilor. Este acesta un semn al \u201estergerii\u201c granitelor din Europa?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ma intrebam saptam\u00e2na trecuta ce vor expune muzeele nationale in viitorul apropiat. Nu ma refeream, desigur, doar la cele de arta \u201enationala\u201c. Insasi ideea de arta nationala a virat in ultimul veac de la ceea ce considera Alexandru Tzigara-Samurcas ca este acest tip de arta (care in urma cu o jumatate de secol se numea… Cite\u0219te mai mult »Tue paese non esiste (III)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2101,5846,2794],"class_list":["post-8292","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-artisti","tag-curatori","tag-muzee"],"views":1787,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8292","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8292"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8292\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8292"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8292"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8292"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}