{"id":8286,"date":"2011-06-30T14:14:46","date_gmt":"2011-06-30T12:14:46","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8286"},"modified":"2011-06-30T14:15:05","modified_gmt":"2011-06-30T12:15:05","slug":"adierea-ramurii-de-palmier","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/adierea-ramurii-de-palmier\/","title":{"rendered":"Adierea ramurii de palmier"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\"><strong>Cannes 2011 (III)<\/strong><\/p>\n<p>P\u00e2na la urma, orice am face, oric\u00e2t i-am trage de limba pe mai marii Cannes-ului, oric\u00e2t am \u00eentoarce pe o parte si pe cealalta calculul probabilitatilor \u00een varianta lui festivaliera, oric\u00e2t am pune fata-n fata anii buni si anii prosti, orice selectie \u00eesi pastreaza partea ei de mister. Poate nici nu ar mai trebui sa ne chinuim a gasi \u201eo linie editoriala specifica\u201c si sa ne multumim, odata pentru totdeauna, cu ceea ce spunea Thierry Fr\u00e9meaux, directorul artistic: \u201eNu exista o astfel de linie. O buna selectie \u00eenseamna, pur si simplu, aditionarea unor filme bune\u201c. Mai \u00eenseamna un moment anume al cinematografului mondial. Pentru a-l judeca, eliberati de excitatia imediata, este nevoie de un recul. Ceea ce stim, este ca, de fiecare data, lista \u201ecelor mai bune filme ale anului\u201c le include pe cele de la Cannes.<br \/>\nPoate mai mult ca oric\u00e2nd, 2011 \u00eesi va culege excelenta din recolta de pe Croazeta. Altfel spus, anul acesta balta a avut peste. De aceea, ne putem \u00eengadui sa ne mai si jucam cu titlurile si cu premiile. Ce s-ar fi \u00eent\u00e2mplat, bunaoara, daca Terrence Malick si Lars von Trier nu ar fi fost prezenti la Cannes? Am\u00e2ndoi sunt (fiecare \u00een felul sau) \u00eendeajuns de nebuni pentru a se fi agatat de pretextul unei ultime tuse ce ar mai avea nevoie de putin timp (cazul lui Wong kar Wai, pierdut pe drum). Sa ne imaginam cum s-ar fi dat lupta pentru Palme d&#8217;Or. Mai mult ca sigur, judec\u00e2nd dupa cronici, note, pareri de rau, tristeti marturisite sau doar ghicite, \u00een arena ar fi ramas \u201eHabemus papam\u201c (Nanni Moretti), \u201eLe Havre\u201c (Aki Kaurismaki), \u201eOnce Upn a Time in Anatolia\u201c (Nuri Bilge Ceylan). Asta, \u00een cazul \u00een care presedintele Robert De Niro nu ar fi apasat tare pe nu stiu ce buton pentru a-si impune gusturile strict personale (se zice ca i-ar fi placut mult de tot \u201eThe Artist\u201c, filmul mut al lui Hazanavicius) ori daca fratilor Dardenne nu le-ar fi cazut iar norocul din cer, sub forma unei a treia Palme d&#8217;Or, ceea ce ar fi fost, totusi, putin exagerat. Un scurt popas \u00een dreptul fiecaruia.<br \/>\n\u201eHabemus papam\u201c. Film cu o constructie solida \u2013 ridicata \u00een jurul unei teme delicate \u2013si \u00eentre ale carui ziduri Moretti \u00eesi plaseaza c\u00e2teva dintre obsesiile sale: psihanaliza, sportul. Un papa abia ales, cuprins de teama de a da ochii cu multimea care asteapta binecuv\u00e2ntarea, fuge din \u201escena balconului\u201c, alearga pe coridoare abia rasufl\u00e2nd, urla \u201eajutati-ma\u201c. O premonitie fusese schitata de la bun \u00eenceput, din clipa \u00een care \u00eenaltii prelati-electori trebuie sa scrie pe o h\u00e2rtie numele celui destinat a fi papa: \u201eNu eu, Doamne, te rog\u201c \u2013 murmura cardinalul Melville (Michel Piccoli). Nu a fost o spaima de moment, ci o adevarata criza de neputinta. Papa, vazut ca un personaj fragil, devastat de teama inadecvarii \u00een confruntarea cu exercitarea unei puteri coplesitoare, nu poate duce cu g\u00e2ndul dec\u00e2t la o drama pura si dura. Adica exact ceea ce ocoleste Nanni Moretti. Cineastul, aflat \u00eentr-un v\u00e2rf de forma, cum se spune \u00een sport, introduce calul troian al comediei pe teritoriul Vaticanului, struneste haturile acesteia at\u00e2t c\u00e2t sa umanizeze suprema colectivitate ecleziastica, din a carei existenta muritorii cunosc doar grandoarea spectacolului. Alesul are nevoie de psihanaliza si profesionistul se iveste de urgenta, interpretat fiind, bine\u00eenteles, chiar de Moretti. Un freamat de recunoastere a strabatut sala, un z\u00e2mbet ca o confirmare a unei \u00eenc\u00e2ntari usor vinovate. Cineastul a lasat sa cada doar picuri de comedie, \u00eentr-at\u00e2t de bl\u00e2nd au fost cosi din preasfintele lor tipare maretii slujitori, trimisi pe terenul de volei. Dar nu de psihanaliza are nevoie alesul. De sport \u2013nici at\u00e2t. Fuga, strada cu minunile ei cotidiene (p\u00e2inea din zori), \u00eemplinirea unei pasiuni secrete pentru teatru (o referinta la Carol Wojtyla) par sa vindece. Iluzie. \u00cen vreme ce papa rataceste, cautat cu disperare, \u00een palat are loc un circ al mimarii prezentei sale: umbra unei marionete ce se misca \u00een spatele perdelelor, ar trebui sa fie luata ca fiind a papei. Si de data aceasta r\u00e2sul se opreste la jumatate de drum. De la \u00eenaltimea locului \u00een care ne aflam, nici macar de la aceasta \u00eenaltime, nimic, inclusiv religia, nu poate proteja individul de spaime, de neliniste, manipulare, de impostura. C\u00e2ti au curajul sa marturiseasca, precum Melville, \u00een finalul \u201eHabemus papam\u201c: \u201eNu pot sa conduc. Eu trebuie sa fiu calauzit\u201c. Daca juriului i se poate arunca o bila neagra, atunci ea vine din directia inexplicabilei totale ignorari a lui Moretti, \u00een anul unuia dintre cele mai bune filme ale sale.<br \/>\n\u201eLe Havre\u201c. Filmul adorat de cea mai mare parte a criticilor. Aki Kaurismaki numai ca nu a fost sufocat \u00een str\u00e2nsoarea unei \u00eembratisari care parca ar fi vrut sa compenseze ratarea unei Palme d&#8217;Or \u00een 2002, cu \u201eOmul fara trecut\u201c. Finlandezul nu se \u00eentrece pe sine \u00eensusi cu acest \u201eLe Havre\u201c, al carui titlu semnifica, dincolo de situarea lui geografica, si aflarea unui liman al linistii, al ocrotirii. De fapt, mai toate filmele lui Aki asta cauta, \u00een ciuda unei componente \u00eentunecate din care nu lipsesc crima, boala, marginalizarea, saracia, tradarea, rautatea. Exista, \u00eensa, \u00eentotdeauna, \u00een filmele sale, o adiere a binelui, a unei umanitati \u00eencrezatoare, deloc dispuse sa se lase prada deznadejdii. Aki Kaurismaki o trimite catre spectator cu o bl\u00e2ndete melancolica odihnitoare, ca si planurile fixe ale acestui cineast care uraste, baudelairian, \u201emiscarea ce deplaseaza liniile\u201c. Mai putin \u00een filmul de acum, conceput \u00een planuri largi,, nu lipsite de un anumit dinamism, pe masura unui spatiu al portului \u00een care oamenii se pot pierde dar care potenteaza emotionant solidaritatea. Un fost scriitor ajuns lustruitor de pantofi, cu o nevasta bolnava, gaseste si forta si pe cei gata sa ajute un pui de emigrant negru, care vrea sa ajunga cu orice pret la Londra. Personaje kaurismakiene, \u201ekaurismatice\u201c, ar spune iubitorii jocurilor de cuvinte, plantate \u00eentr-un mediu ce aminteste de cinematograful lui Marcel Carn\u00e9 (de altfel, nevasta protagonistului se numeste Arletty, precum interpreta lui Garance din \u201eCopiii paradisului\u201c) dar si de cel mai aproape de zilele noastre din filmele marsiliezului Robert Gu\u00e9diguian (vezi prezenta actorului sau Jean-Pierre Darroussin), au adus, la mijlocul unui festival greu, o \u00eenviorare. Ne-au scutit de chinul \u00eentrebarilor fara raspuns, d\u00e2nd peste cap, \u00eenca o data, acel adagio \u00een numele caruia arta nu se face cu bune sentimente.<br \/>\n\u201eOnce Upon a Time in Anatolia\u201c\/ \u201eA fost odata \u00een Anatolia\u201c. \u00cenca un cineast care a atins, \u00een treacat, ramura de palmier: turcul Nuri Bilge Ceylan. Si nu a fost pentru prima oara. De data acesta, cel putin at\u00e2t c\u00e2t a tinut prima parte a filmului, i-am simtit fosnetul, venind de departe, \u00een acea vale dominata doar de un copac, firav, \u00een care o m\u00e2na de oameni, printre care un chirurg si un jurist, cauta locul unei crime, haituind presupusul faptuitor. Din faptul serii p\u00e2na \u00een zori nu se \u00eent\u00e2mpla mai nimic, daca sentimentul Timpului care se scurge \u00eenseamna nimic. Bilge Ceylan este unul dintre putinii creatori de Timp ai cinematografului contemporan. Un Timp pur, al linistii absolute, \u00een care t\u00e2r\u00e2itul unei aripi de insecta, latratul unei c\u00e2ine \u00een departare, amenintarea furtunii \u00eel sf\u00e2sie o clipa, doar pentru a spori fascinatia. Vraja se \u00eemprastie, odata cu \u00eentoarcerea \u00een timpul banal al grabei de a da verdicte, de a \u00eenchide dosare, de a gasi o solutie obsesiilor pe care eroii le t\u00e2rasc dupa ei. Acolo, \u00een vale, singuri \u00een noapte, criminali sau oameni ai legii, pareau rupti de realitatea propriilor drame, ca si cum ar fi vrut ca acest Timp, care trece egal prin ei, sa nu aiba capat. Marturisesc ca nu \u00eentotdeauna m-am lasat purtata de filmele cineastului turc. De data aceasta chiar mi-a parut rau ca a nimerit \u00eentr-o competitie prea str\u00e2nsa.<br \/>\nAsa cum l-am privit cu o str\u00e2ngere de inima si pe Almodovar, un mai vechi copil drag Cannes-ului (si noua), dar care, si el, a pierdut mai demult trenul aducator al premiului suprem. Cu toate acestea, cineastul madrilen ram\u00e2ne un creator de forme noi din vechi modele (horrorul, melodrama) asamblate cu maiestria chirurgului nebun din \u201eLa Piel que habito\u201c\/ \u201ePielea \u00een care locuiesc\u201c. Reconstruieste din bucati de materie de el inventata (sa fie o aluzie la esenta cinematografului \u00eensusi?) chipuri, asemenea lui Frankenstein sau, de ce nu, unui modern Pygmalion. Daca \u00een filmul lui Nuri Bilge Ceylan timpul curge ca un r\u00e2u ce nu si-a parasit niciodata matca, aici, la Almodovar, prezentul, trecutul sunt supuse unei operatiuni de dezarticulare. Povestirea sare c\u00e2nd \u00eenapoi, c\u00e2nd \u00eenainte, c\u00e2nd revine \u00een prezent. Un fel de a tese \u00een urma acului motive almodovariene \u2013 identitatea, inclusiv cea sexuala, radacinile parentale \u2013 pentru ca, p\u00e2na la urma, suntem facuti din carne si s\u00e2nge. E drept, s\u00e2ngele din filmele lui Pedro Almodovar are consistenta evidenta a vopselii, pentru ca artistul fuge de grandoare. Voita sa artificialitate apartine demult unui contract de \u00eencredere cu spectatorul. Fanii sai nu ar putea fi niciodata, recrutati, bunaoara, dintre admiratorii unui Bertrand Bonello care \u00een \u201eApollonide \u2013 Souvenirs de la maison close\u201c apare a fi fost m\u00e2nat de ambitia ilustrarii versurilor lui Mallarm\u00e9 din \u201eLa brise marine\u201c, \u201eLa chair est triste, h\u00e9las\/ Et j&#8217;ai lu tous les livres\u201c. Sa-l creada cine poate.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cannes 2011 (III) P\u00e2na la urma, orice am face, oric\u00e2t i-am trage de limba pe mai marii Cannes-ului, oric\u00e2t am \u00eentoarce pe o parte si pe cealalta calculul probabilitatilor \u00een varianta lui festivaliera, oric\u00e2t am pune fata-n fata anii buni si anii prosti, orice selectie \u00eesi pastreaza partea ei de mister. Poate nici nu ar&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/adierea-ramurii-de-palmier\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Adierea ramurii de palmier<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[5923,83],"class_list":["post-8286","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-festivalul-cannes","tag-film"],"views":1550,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8286","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8286"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8286\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8286"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8286"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8286"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}