{"id":8271,"date":"2011-06-30T14:03:47","date_gmt":"2011-06-30T12:03:47","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8271"},"modified":"2011-06-30T14:05:12","modified_gmt":"2011-06-30T12:05:12","slug":"%e2%80%9ecei-ce-vin%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9ecei-ce-vin%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"\u201eCei ce vin\u201c"},"content":{"rendered":"

Sunt multi ani de c\u00e2nd, \u00eempreuna cu doamna Felicia Antip, Iordan Chimet, Alexandru Sahighian si, mai de cur\u00e2nd, Daniel Cristea-Enache citim cu maxim interes, \u00een cadrul unui concurs tematic al clubului Kiwanis din Rom\u00e2nia, \u00eencercarile mai mult sau mai putin literare ale unor tineri \u00eentre 15-19 ani, liceeni din principalele orase ale tarii, dar si, nu fara surprize extrem de semnificative, din fostele \u201elocuri \u00een care nu se \u00eent\u00e2mpla nimic\u201c: de la Corabia, Turnu Magurele si Vaslui, p\u00e2na la Slobozia si Cornetu! De altfel, una dintre ratiunile acestui concurs este chiar provocarea marginilor, \u201e\u00eenghiontirea\u201c acestora sa iasa la iveala cu \u201eelitele locale\u201c din r\u00e2ndul celor mai tinere generatii \u00een care o Rom\u00e2nie at\u00e2t de \u201ecucerita\u201c de politica, politicianism si demagogie \u00eesi mai poate pune azi sperantele \u2013 at\u00e2tea c\u00e2te mai sunt. Sufletul sentimental si \u201eadministratorul\u201c competent al acestui concurs este neobosita doamna Felicia Antip \u2013 cel mai longeviv titular de rubrica din presa culturala ante si postdecembrista, celebra sa rubrica nomada dedicata \u201ecartii straine\u201c si oferita de peste 40 de ani cititorului rom\u00e2n. De c\u00e2teva luni, din motive pe c\u00e2t de misterioase si inexplicabile, tot pe at\u00e2t de discretionare si profund dezagreabile a disparut ca prin farmec \u2013 un farmec amar! \u2013 din revista care o gazduia: era, probabil, o onoare prea mare si nemeritata de respectiva publicatie. \u00cen fine… Concursul clubului Kiwanis poarta azi\u00a0 numele regretatului Iordan Chimet, acel scriitor si prieten mai mare al nostru ce parea sa aiba, cum observa cineva, psihologia unui copil care nu vrea sa creasca, precum Peter Pan sau Huckleberry Finn, autorul celei mai spectaculoase antologii din literatura rom\u00e2na, \u201eCele 12 luni ale anului. O antologie a inocentei\u201c. Tema din acest an a Concursului Iordan Chimet a fost aceasta: \u201eEu \u00een 2021\u201c si ea are o legatura directa cu inocenta din antologia lui Chimet si din alte numeroase scrieri ale acestui insolit scriitor rom\u00e2n. Cum se vad acesti tineri pe ei \u00eensisi peste 10 ani? Un joc, fireste, nici macar foarte original, ca toate jocurile din jurul marilor \u00eentrebari. \u00cen fata cu titlul altei carti a lui Iordan Chimet, \u201e\u00cenchide ochii si vei vedea Orasul\u201c, tinerii sunt invitati sa-si proiecteze, \u00eentr-un vis al imaginatiei, \u201eorasul\u201c (lumea) propriului viitor si personalitatea morala si profesionala spre care aspira si pe care, dupa puterile lor, si-o construiesc de pe acum. Dincolo de calitatile literare ale textelor \u2013 c\u00e2teva sunt mai mult dec\u00e2t promitatoare, cum credem ca se poate vedea si din cele propuse revistei \u201eCultura\u201c spre publicare \u2013 recolta concursului schiteaza c\u00e2teva trasaturi ale \u201ecelor ce vin\u201c, multi cu \u00eencredere si optimism (!), destui cu o viziune \u201e\u00eentunecata\u201c, ca \u00eentr-un \u201ecosmar al viitorului\u201c apocaliptic. Sigur, o buna parte din ei vorbesc cu vocea altora, dar printre influente de tot felul (mediu, familie, lecturi etc.) rasuna deja un ton propriu si, ceea ce este poate cel mai impresionant, resimtirea unei drame: drama inocentei prea iute ucise si a unei copilarii prematur scoase la pensie. De aceea, pentru unii dintre ei, viitorul ram\u00e2ne \u00een… trecut, \u00een putinul \u201etrecut\u201c pe care-l au. \u00cen rest, sperante, vise, trufii adolescentine, o mare sete de normalitate si forta de adaptare la modernitate, cu mijloacele ei de instructie si comunicare sofisticate si at\u00e2t de \u201esedentarizante\u201c \u00een fond, \u00eempreuna cu riscurile noilor forme de alienare si autism. C\u00e2tiva refuza, si bine fac!, sa se uite \u00een bulboana viitorului, \u00een f\u00e2nt\u00e2na calma si pura din savana Alachua a lui Chateaubriand \u00een care zace un crocodil si, cum scrie unul dintre cei mai inteligenti ironisti dintre ei, \u201e\u00een final, \u00een spiritul discursurilor glorioase, sa multumim fiecare cui vrea: LUI Dumnezeu, sortii, \u00eenaintasilor, lui Decebal sau lui Traian, ca nu avem la purtator o statie \u00abmeteorologica\u00bb ce ne-ar arata cum o sa fie \u00een 2021. Ar strica farmecul experientei. Si pentru ce am mai trai daca am sti dinainte totul si am fi capabili sa raspundem dintr-o suflare marilor \u00eentrebari ale lui Iona: \u00abCum se numea dracia aceea frumoasa si minunata si nenorocita si caraghioasa, formata din ani, pe care am trait-o? Cum ma numesc eu?\u00bb\u201c. E un semn de maturitate \u00een refuzul de a \u201eciti\u201c (a ghici!) si de a proiecta, riguros si inginereste, viitorul: multi au vrut sa-l \u201eplanifice\u201c si uite unde am ajuns … (C.STANESCU)<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

Eu, \u00een 2021<\/strong>
\nANCUTA-MARINELA ION<\/strong>
\nClasa a XI-a A<\/strong>
\nColegiul National \u201eMihai Viteazul\u201c, Slobozia<\/strong><\/p>\n

Ca sa \u00eencep apoteotic, voi marturisi ca, \u00een calitate de supus neconditionat al adevarului, m-am g\u00e2ndit ca cel mai bine ar fi sa stiu cum voi fi precis \u00een 2021, astfel \u00eenc\u00e2t eseul meu sa fie epurat de eventualele elucubratii ale imaginarului. \u00cen consecinta, am realizat ca ar fi interesant sa am parte de o profetie credibila si cine ar fi mai potrivit sa mi-o serveasca dec\u00e2t plina de har preoteasa Pythia?<\/p>\n

Dupa socotelile mele, am conchis ca Antichitatea se afla la ceva distanta de prezent, un delta x sau, cine stie, un delta t pe care nici macar profesoara mea de fizica nu ar fi \u00een stare sa \u00eel calculeze. Asa ca mi-am permis sa ma consolez cu faptul ca o calatorie \u00een timp ar necesita resurse de care nu dispun; si chiar daca as dispune de ele, cine sunt eu sa am acces \u00een templul Pythiei? De-as fi vreo nimfa sau Apollo \u00eensusi, astfel de complicatii nici c-ar fi existat. \u00censa un pam\u00e2ntean ca mine, care nu se remarca prin nimic, nu se poate afla \u00een preajma zeilor dec\u00e2t ca ofranda. Totul ar fi fost sortit esecului, oric\u00e2te runde de negocieri as fi purtat cu Cerberul. Probabil ca m-ar fi cuprins reveria g\u00e2ndindu-ma la talpile mele ce ar fi putut sa calce pietrele Caii Sacre si sa admire statuile zeitelor decapitate, \u00een timp ce Pythia s-ar fi \u00eembatat cu imagini din viitorul meu inhal\u00e2nd aburii din grota. Frumos si usor ar fi fost, \u00een atare conditii, sa alcatuiesc un eseu.<\/p>\n

\u00censa din moment ce viza de sedere \u00een teritoriile onirice mi-a expirat, ma voi \u00eentoarce la… realitatea lui 2011, \u00eencerc\u00e2nd sa joc eu, cu recuzita-mi precara, rolul Pythiei. Puneti-va centurile de siguranta, fiindca ma pregatesc de decolare si o sa zburam, o sa zburam si o sa aterizam fix zece ani mai t\u00e2rziu. unde?<\/p>\n

\u00cen curtea Institutului National de Medicina Legala \u201eMina Minovici\u201c din Bucuresti. Mi-am parcat masina la umbra unui castan, masina mea pe care mi-am cumparat-o \u00een urma cu trei ani prin leasing, fiindca devenisem, \u00een sf\u00e2rsit, salariat. M-am bucurat ca un copil c\u00e2nd am condus-o pentru prima oara. Am 27 de ani si sunt rezidenta \u00een anul trei pe specialitatea medicala care se ocupa de victimele \u201eDoamnei cu coasa\u201c. Am cam 1,65 si abuzez din plin de tocuri. Iata-ma pe coridor, cu ditai teancul de dosare \u00een brate, cu oameni care ma cheama dintr-o parte, cu oameni care ma cheama din alta, cu ochelarii asezati str\u00e2mb si nervii \u00eentinsi la maximum. E greu sa fii doctor, chiar si atunci c\u00e2nd \u201epacientii\u201c nu mai sunt vii! Se aude pe la colturi ca vor sa ma faca sefa rezidentilor, dar nu-mi prea pasa de asta… Sunt ocupata p\u00e2na peste urechi. Cercetare, laboratorul de genetica, laboratorul de bacteriologie, cursurile de germana de la Ambasada, cursurile de bioetica, catelul care trebuie scos la plimbare, toate astea sunt prea mult pentru un om, v-ati zice. Ei bine, iata ca si de aceasta data, masochismul meu a iesit triumfator. Parca as fi cel mai mare dusman al timpului meu liber, nu altceva. Mi-aduc aminte cum ma \u00eentreba un \u201eoutsider\u201c prin anul trei de facultate daca, \u00een calitate de student la Medicina, mai ai viata personala. La acel moment, i-am dat un raspuns ironic, \u00eensa nu lipsit de adevar \u00een esenta: studentul la Medicina NU are o viata, nu are familie si nici prieteni, a aparut ca o aberatie a naturii, probabil prin sporogeneza, doarme pe mesele de disectie si se hraneste cu glucoza perfuzabila. Atunci, toti s-au amuzat pe seama faptului ca, \u00een conceptia mea, medicinistul se trage din ciuperca.<\/p>\n

Observ ca cinismul meu a capatat proportii din ce \u00een ce mai mari cu trecerea anilor. Din pacate sau din fericire, lucrul acesta a \u00eendepartat multi oameni de mine. Spun \u201edin fericire\u201c pentru ca cei cu adevarat importanti si-au pastrat locul dintotdeauna, ca printr-un mecanism de selectie naturala. Cele mai multe dintre prietenele mele sunt deja maritate si au copii. Eu \u00eel am doar pe Teddy, pekinezul meu batr\u00e2n si fidel, care ma asteapta bucuros acasa \u00een fiecare zi si \u00een afara de m\u00e2ncare nu-mi cere nimic, \u00eensa \u00eemi ofera certitudinea sau, mai bine zis, amagirea ca nu sunt singura.<\/p>\n

Multi sunt \u00eenca uimiti ca am preferat mocirla mioritica unei vieti linistite si mult mai demne \u00eentr-una din tarile UE sau prin Americi, pe undeva. De ce am ramas aici, \u00eenca nu stiu. E o Rom\u00e2nie sufocanta, din ce \u00een ce mai betonata si mai repugnanta. Elitele politice nationale, cu acordul celor internationale, au facut trecerea monetara la euro. Salariile sunt tipic rom\u00e2nesti, \u00eensa convertite \u00een euro, \u00een timp ce preturile nu difera cu mult de cele din Norvegia sau Danemarca. \u201eHalal tara ti-ai ales si tu!\u201c, \u00eemi reprosa un fost coleg de liceu, actualmente inginer de software prin Olanda.<\/p>\n

\u00censa nu ma pl\u00e2ng din cauza asta. Sunt cam paralela cu societatea din jurul meu, asa cum am fost dintotdeauna. \u00cemi place ca \u00een aceasta mocirla \u00eenca reusesc sa-mi impun respectul, cel putin mie, prin ceea ce fac. Parerile preconcepute ale oamenilor care ma cunosc asa cum cunosc eu strafundurile Oceanului Arctic nu ma ating nici macar c\u00e2t un fir de par. Desigur, ce le poate inspira una care lucreaza \u00eentr-o morga sapte ore pe zi si dupa acele sapte ore se \u00eenchide \u00een laboratoare ca sa studieze soareci si lichide \u00een care folfaiesc vietati microscopice? Ceea ce nu stie cea mai mare parte din ei, \u00eensa, e ca uneori, ba chiar mai des dec\u00e2t atunci c\u00e2nd Pam\u00e2ntul se roteste \u00een sens invers \u00een jurul orbitei sale (Norodul (aparte): Cum asa???), se mai \u00eent\u00e2mpla sa evadez din aceste universuri ce lor le par seci, lipsite de… poezie. Trebuie sa se stie ca la 27 de ani, sunt mai nocturna dec\u00e2t eram la 17 si mai nocturna chiar dec\u00e2t liliacul-vampir. Prin asta, a se \u00eentelege ca nu ma sfiesc sa ma duc la McDonald’s la trei antemeridian daca \u00een acea clipa mi se face pofta de cartofi prajiti sau de placinta cu visine. Serile de s\u00e2mbata ram\u00e2n, totusi, preferatele mele. Serile de s\u00e2mbata sunt serile Carturesti. Iubesc acest loc, e raiul boemilor. Iubesc sa beau ceai, cald sau rece, african sau chinezesc, \u00een compania unei carti bune. A se retine ca fac investitii lunare considerabile \u00een acest ultim sens. Toate cartile pe care mi le doream cu at\u00e2ta ardoare \u00een copilarie si pe care nu mi le puteam permite au acum un loc de vaza \u00een biblioteca mea, care se mareste din ce \u00een ce mai mult. Am \u00eentiparita pentru totdeauna pe retine imaginea delicioasa a lui \u201eManon Lescaut\u201c, pe raftul al treilea, l\u00e2nga statueta lui Hipocrat cumparata din Cipru, care i-a apartinut unchiului meu \u2013 nu mai stiu prin ce concurs de \u00eemprejurari a ajuns \u00een posesia mea. \u00cen ciuda trecerii anilor, am ramas aceeasi \u201esoricioaica de biblioteca\u201c si da, prefer sa ma autointitulez \u201esoricioaica\u201c datorita asocierii cu substanta otravitoare careia \u00een laborator \u00eei zic, pompos, anhidrida arsenioasa. Soricioaica suna muuult mai eufonic, ce-i drept!
\nVeti fi, probabil, luati prin surprindere de combinatia neobisnuita dintre individa care idolatrizeaza McDonald’s-ul si cea care pare (sau poate chiar e) interesata de probleme culturale si stiintifice. Ei bine, pentru mine, chiar daca nu sunt \u00een perfecta asonanta, nici \u00een contradictie nu mi se pare ca ar fi aceste doua individe. Am fost dintotdeauna incapabila sa ma supun unui sablon \u2013 poate de aceea eu si cutuma alcatuim exemplul perfect de oximoron, dar nu cu valentele voluptatii mortii eminesciene, ci cu ale unei ironii intrinseci mie \u2013 o ironie pe care un vechi prieten, \u00een prezent sociolog, o interpreta ca fiind un mod de aparare. Ce conteaza ca nu \u00eentelegi nimic dintr-o singura piesa de puzzle daca imaginea de ansamblu alcatuita din multe alte piese aidoma ei transmite ceea ce se afla dincolo de cuvinte?<\/p>\n

Ziua aterizarii \u00een 2021 este una ploioasa. Este curios ca \u00een timpul ploii, nimeni nu priveste niciodata \u00een sus. Toti cauta sa se adaposteasca pe unde se poate deoarece contactul dintre picaturile de ploaie si corneea lor fina este, fireste, unul indezirabil. Gratie acestei observatii, mi-a venit ideea de a scrie o carte ce s-ar putea intitula \u201ePrivitul \u00een sus pe timp de ploaie\u201c, \u00een care sa tratez acte de teribilism existential pornind de la experiente personale si universale.
\nDat fiind ca am at\u00e2t de mult timp liber, \u00eenc\u00e2t as putea darui c\u00e2te-un borcan de secunde fiecarui individ de pe Planeta, nu stiu daca ideea mea se va materializa vreodata. \u00cen 2022, va trebui sa \u00eemi sustin examenul de medic specialist. Momentul \u00een care voi avea parafa va fi unul dintre cele mai fericite din viata mea, fiindca atunci ma voi putea numi \u201emedic\u201c fara dubii. Aveam 17 ani c\u00e2nd un el \u00eemi spunea \u201etanti medic\u201c si \u00eemi cerea remedii pentru o glezna \u201ecam neagra si aproape dubla \u00een comparatie cu cealalta\u201c, rezultatul unui accident pe terenul de fotbal. L-am sfatuit sa-si cumpere o glezniera, dar nu dorea sa-mi dea satisfactia de a-mi fi urmat sfaturile, asa ca si-a cumparat-o \u00een secret, dupa cum aveam sa aflu mai t\u00e2rziu. Acel el este la ora actuala inginer la o companie nationala de telecomunicatii, \u00eensa nu l-am mai vazut de vreun an. Nici nu \u00eemi lipseste \u2013 amintirile placute, dar mai ales cele neplacute \u00eemi sunt suficiente. (Aparte din nou: aceasta este una dintre afirmatiile mele tipice c\u00e2nd ma aflu \u00een faza de negare, ca sa arat ce mare si tare sunt eu si c\u00e2t de putin \u00eemi pasa, dar, de fapt, \u00eemi pasa prea mult. Dupa zece ani, calc\u00e2iul lui Ahile a ramas tot pe fata plantara a piciorului.)<\/p>\n

Dar sa terminam cu incursiunile \u00een viata mea sentimentala, pentru ca riscam sa ne izbim de un patetism pe care \u00eel putem foarte bine evita. \u00cen aceasta zi ploioasa, ma simt bine privind stropii sparg\u00e2ndu-se de ferestre, \u00een timp ce diverse arome si izuri de cafea se sparg de bolta mea palatina. Ceasca e calda si degetele mele resimt aceasta proprietate a ei cu mare \u00eenc\u00e2ntare. Dat fiind contextul senzorial \u00een care ma aflu, mi-aduc aminte de un citat din Andr\u00e9 Gide, care comprima \u00een el o adevarata filosofie de viata: \u201eNu-mi ajunge sa citesc ca nisipurile plajelor sunt moi; vreau ca picioarele mele goale sa le simta\u201c. Sunt nostalgica, sunt prea t\u00e2nara sa fiu nostalgica! Acum zece ani, c\u00e2nd am descoperit acest citat, l-as fi gasit de o nobilitate perfecta. Nobilitatea de acum, \u00eensa, e patata de barbarism. Fie ca avem o integritate morala de necombatut, fie ca ridicam suspiciuni \u00een aceasta privinta, un lucru ne reuneste: dorinta exponentiala de concret, care, uneori, merge p\u00e2na la instinctualitate. De aici barbarismul din citatul lui Gide… Dumnezeule, e incredibil! Ma privesc \u00een mii de oglinzi si \u00een fiecare vad un alt chip! As vrea sa cred ca toate avantajele de a ma fi maturizat c\u00e2ntaresc mai mult dec\u00e2t dezavantajele. Pentru ca, vedeti voi, fiecare ora, fiecare minut, fiecare secunda scrie o noua litera, un nou cuv\u00e2nt, o noua pagina din istoria vietii noastre. Povestea se completeaza si, uneori, turnurile pe care le ia pot fi dezamagitoare. Descoperim mai mult, ne \u00eentristam mai mult. Clipele de \u00eenseninare pot fi oric\u00e2nd umbrite de c\u00e2te-un norisor de tristete din care e posibil sa ploua cu lacrimi. Am experimentat toate aceste lucruri, am tras \u00eenvataminte importante din ele, am simtit moliciunea nisipului, \u00eensa am citit si multe romane SF. \u00cemi iau inspiratia zilnica din maruntisuri, iar c\u00e2nd vine vorba de achizitionarea unor noutati pe plan existential, locul ideal de obtinere a acestora este talciocul. Dar chiar ca sunt o ciudatenie! Si nu m-as cunoaste at\u00e2t de bine daca n-ar fi cele o mie de oglinzi, permanent \u00eendreptate asupra mea, cu privirile lor amenintator de reci.<\/p>\n

E o zi numai buna de lenevit. O sa trec din nou pe la Carturesti, desi nu e s\u00e2mbata, ca sa iau un CD cu Chopin si niste ceai pentru acasa. Am de g\u00e2nd sa aprind semineul, sa ma asez \u00een fotoliu si sa ma \u00eenfrupt din \u00eembinarea sinestezica a aromei ceaiului cu suita notelor muzicale. P\u00e2na la urma, nu are de ce sa-mi pese daca ghetarii se vor topi de tot la noapte sau daca polii se vor inversa (din nou). Eu m-am straduit sa traiesc frumos si desi nu simt ca mi-am dus la bun sf\u00e2rsit scopul pentru care sunt aici, nu am regrete. Regretul e \u00eenceputul pierzaniei, iar eu vreau sa cred ca de-abia acum am reusit sa ma gasesc pe mine cu adevarat… Stiu ca sunt o fanatica a vietii, recrutata dintre renegati \u2013 drept dovada meseria mea; dar nu ma pot dezlipi nicidecum de extazul pe care \u00eel resimti atunci c\u00e2nd pleci \u00eentr-o calatorie doar ca sa pleci si sa survolezi frumusetea ascunsa a lumii, adesea contrabalansata de latura ei hidoasa, mult mai evidenta. Cur\u00e2nd, fruntea-mi va fi brazdata mai ad\u00e2nc de cutele timpului si vreau sa compensez acest deficit prin actiuni. Nu, nu prin injectarea regulata a unei cantitati de acid hialuronic \u00een anumite zone afectate de procesul \u00eembatr\u00e2nirii; sunt destule dive de Dorobanti care sa o faca \u00een locul meu si, \u00een plus, ele chiar trag foloase (pecuniare sau nu) de pe urma acestui mic retus fizic. Eu vreau sa ma perfectionez c\u00e2t de mult posibil, sa \u00eentind coarda la maximum, \u00eensa, \u00een acelasi timp, sa am grija sa nu se rupa. Noi limbi straine, noi cursuri, avansarea pe scara profesionala, activitati caritabile si orice alt lucru care ar putea face o diferenta \u00eentre mine si restul lumii. Suna extrem de egoist si nici nu neg ca ar fi. \u00censa ma conformez cu faptul ca actuala mea constitutie nu \u00eemi permite dec\u00e2t sa fiu buna, mai buna dec\u00e2t ieri si mai putin buna dec\u00e2t m\u00e2ine…<\/p>\n

Si uite-asa, m-am parasit pe mine \u00eentr-o latenta melancolica \u00een care ma voi regasi peste zece ani. \u00censa cine stie c\u00e2te din cele \u00eenflorite aici vor fi adevarate atunci? Poate voi fi emigrat si eu, la fel ca multi alti rom\u00e2ni, prin tar\u00e2muri mai \u00eensorite, sau poate ca voi fi v\u00e2nzatoare de ate si ghemuri \u00eentr-un butic jalnic din Capitala… Din cauza Pythiei, care nu a binevoit sa puna o vorba buna la Cerber si pentru mine, sunt nevoita sa ofer teren fertil semintei \u00eendoielii pentru \u00eenca zece ani. Va sa zica, ce \u00eenseamna sa n-ai pile la zei! Daca erau rom\u00e2ni, se rezolva cu-o spaga mica. Sau plata \u00een natura, caci, din c\u00e2te stiu, lui Zeus i-a placut amorul mult de tot…\u00a0\u00a0\u00a0 n<\/p>\n

Eu \u00een 2021<\/strong>
\nVOICU AANITEI<\/strong>
\nClasa A 10-A U3<\/strong>
\nColegiul National Bilingv \u201eGeorge Cosbuc\u201c<\/strong><\/p>\n

Eu \u00een 2021 ma vad un pic mort. Ma vad lungit \u00eentr-o pace tulburatoare, sub pam\u00e2ntul pe care odata am pasit si m-am otravit. M-am otravit exist\u00e2nd \u00eentr-o lume poluata, \u00eemb\u00e2csita de vicii cr\u00e2ncene, care au ros-o cu coltii lor otraviti, putin c\u00e2te putin, la fel cum pe mine ma vor roade viermii Mamei Natura si ai lui Dumnezeu. Ma vor roade continuu, p\u00e2na vor muri si ei, devenindu-mi tovarasi de putrefactie.
\nMa vad mort, nu pentru ca vreun calendar mayas se opreste \u00een 2012, ci pentru ca sunt \u00eenveninat cu veninul sarpelui ce odata-si musca uriasa coada, pastr\u00e2nd echilibrul universal. Acum, probabil ca zeii i-au dat voie sa ne muste din peisaj. Probabil ca i-am suparat, profan\u00e2ndu-i, si pe buna dreptate. Si astfel, ne-au fost \u00eenveninate apele si muntii, cerurile si brizele, pasunile si copacii; rasaritul a asfintit, \u00eembetonat de futurismul mat si inexpresiv ce ne domina era pe care noi am construit-o ca pe o macheta verticala si gri, \u00een care convietuim, mintindu-ne ca e frumos. O lume de sticla este sparta de pietrele dure ale unei arogante stap\u00e2nitoare, ale unei noi ierarhii egoiste, ce \u00eel are \u00een frunte pe om. Pietrele sunt aruncate de acest rege, de acest dictator, al carui crez detine o singura lege, notata cu graffiti pe o universitate britanica si semnata Nietzsche: \u201eDumnezeu a murit\u201c.
\nHomo sapiens sapiens distruge un Paradis, taind aripi de \u00eengeri si sf\u00e2rtec\u00e2ndu-i cu un bici faurit din propriile lor pene, inferniz\u00e2nd tot ce e mai sf\u00e2nt, profan\u00e2nd o existenta pe care mintea lui, oric\u00e2t de sapiens este, nu o poate percepe, dat fiind faptul ca el, homo, este doar un personaj, un caracter, o viziune iesita dintr-un cosmar al zeilor, care l-au blestemat pe el, pe om, pentru ca a strivit frumosul cu gheata-i \u00eensiretata de vicii si s-au blestemat pe ei, pe zei, pentru ca au \u00eendraznit sa atipeasca o clipa, suficient c\u00e2t sa transforme lumea \u00eentr-un cimitir, c\u00e2t sa transforme cosmosul \u00een haos.
\n\u00cen 2021, probabil o sa fiu \u00eenaltat spre Marele Arhitect al Universului, probabil o sa exist \u00een Real, \u00een deplina \u00eentelegere, \u00een deplina cunoastere, deci, \u00een deplina nostalgie, care \u00een timp, poate fructifica o lacrima astrala din care se va naste o lume a mea si doar a mea, transform\u00e2ndu-ma \u00een zeu. O lacrima al carei picurat ma va sanctifica \u00eenspre nimicnicia ori \u00eenspre totul eternitatii pe care am sa o clipesc.
\nDar as \u00eendrazni oare sa creez? As \u00eendrazni sa risc sa clipesc, ca atunci c\u00e2nd deschid ochii, sa privesc razboaiele milenare prin care lumea Mea a trecut? Sa \u00cemi trimit disperat un fiu, pentru a remedia o urgie cresc\u00e2nda? Care sa moara pentru lumea Mea, si pe care \u00eel voi \u00cenalta apoi la Mine? Si daca voi clipi si a doua oara? Atunci voi zari o lume putrezita, eman\u00e2nd ura, lehamite, razboi, pornografie, crima si mai ales ne\u00eencredere. Ne\u00eencredere \u00een Mine si ne\u00eencredere \u00een sine. Cum pot trai locuitorii sai fara \u00eencredere \u00een ei \u00eensisi, \u00een creatia Mea, prin urmare, \u00een Mine? Nu vor face dec\u00e2t sa \u00eenfulece cu nesat o himera, pat\u00e2ndu-se cu s\u00e2ngele ei fantezist pe barbia proeminenta, scobindu-se apoi cu oasele \u00eentre dintii lor \u00eentesati cu himera cruda. Vor fi sedusi de Morgana, atrasi \u00een odaia ei cu aer oriental si pierduti c\u00e2teva sute de ani \u00een privirile ei \u00eenselatoare si alte c\u00e2teva sute de ani, \u00een saruturile ei hamesite, sugative de pasiune, \u00een erotismul cu care ea le g\u00e2dila mintea aplatizata si pe care ei \u00eel transforma \u00een pura vulgaritate sexuala. Traiesc \u00een iluzie, la fel cum porcul traieste \u00een cocina: flencanind \u00een noroi si \u00eengras\u00e2ndu-se \u00eentr-un sc\u00e2rbos si artificial ritual pe care ei \u00eel numesc viata si de a carui veridicitate sunt convinsi; exist\u00e2nd \u00eentr-o involutie crasa, \u00eentr-o realitate limitata de dogme, de clisee, de prejudecati, fara sa mai realizeze ca or sa fie taiati si lasati sa putrezeasca \u00een cocina infecta pe care si-au creat-o scuip\u00e2nd persiflant peste Creatia Divina. Nu, clar nu as fi \u00een stare sa suport asa ceva. As muri, oric\u00e2t de zeu as fi Eu, as muri…
\nSau nu. Poate voi trai bine mer\u00e7i. Poate voi fi student, voi avea o slujba si niste idealuri care sa-mi motiveze viata. Poate voi debuta ca scriitor, poate \u00eemi voi cumpara un c\u00e2ine, poate ma voi fi logodit. Poate ma voi \u00eenalta prin cunoastere, pe culmile amare ale unui extaz melancolic. Sau poate voi sedea cu posteriorul \u00eenfipt \u00een scaun si-mi voi lasa creierul sa fie spalat de facebook, exist\u00e2nd \u00eentr-o imbecilitate ce ma va face handicapat, taindu-mi aripile.
\nPoate \u00eemi voi descoperi latura cinematografica si voi fi urmatorul Zeffirelli, urmatorul Spielberg, urmatorul Stone. Poate voi face un desen animat inspirat din \u201ePortocala mecanica\u201c, av\u00e2nd personajele interpretate de Mickey Mouse, Donald Duck si Pluto, de Goofy, de Minnie Mouse, de Chip si Dale… Sau poate voi fi brutar. Poate voi lupta \u00een cel de-al treilea razboi mondial. Poate voi muri \u00een cel de-al treilea razboi mondial. Poate voi muri chiar atunci, \u00een 2021, alatur\u00e2ndu-ma lui Jim Morrison, Janis Joplin si Jimi Hendrix, \u00een Club 27.
\n\u00cen 2021, sincer sa fiu, nu stiu ce voi face. As putea face orice. Pot \u00eensa presupune, pot spera ca \u00eemi voi continua linistit drumul spre cunoastere, spre \u00eentelegere, spre pace interioara, voi continua sa-mi extind mintea, tinz\u00e2nd spre eliminarea limitelor. Dar nu obtin asta oricum c\u00e2nd mor? Atunci de ce sa mai traiesc? Ca sa ma pregatesc de moarte? E nevoie de vreo pregatire? Nu mori pur si simplu?
\nSper ca voi trai din plin, ca un actor ce sunt, pe o scena \u00een paragina, improviz\u00e2nd c\u00e2t de mult pot, interaction\u00e2nd cu publicul, cu regizorul, cu lumea de dincolo de scena.
\n\u00cen 2021 o sa caut ce caut si acum, \u00een 2011: scopul existentei mele, ca apoi sa ma \u00eentind pe asternutul infect al patriei, si sa sforai doina vietii mele, \u00eenspre cerurile m\u00e2njite de sfinti si stele, ca apoi, sa ma duc sa mor putin, vreo eternitate, sau doua…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Sunt multi ani de c\u00e2nd, \u00eempreuna cu doamna Felicia Antip, Iordan Chimet, Alexandru Sahighian si, mai de cur\u00e2nd, Daniel Cristea-Enache citim cu maxim interes, \u00een cadrul unui concurs tematic al clubului Kiwanis din Rom\u00e2nia, \u00eencercarile mai mult sau mai putin literare ale unor tineri \u00eentre 15-19 ani, liceeni din principalele orase ale tarii, dar si,… Cite\u0219te mai mult »\u201eCei ce vin\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[5911,5912,5915,5913,5914],"class_list":["post-8271","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-ancuta-marinela-ion","tag-colegiul-national-mihai-viteazul","tag-colegiul-national-bilingv-george-cosbuc","tag-slobozia","tag-voicu-aanitei"],"views":4553,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8271","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8271"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8271\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8271"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8271"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8271"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}