{"id":8260,"date":"2011-06-30T13:40:12","date_gmt":"2011-06-30T11:40:12","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8260"},"modified":"2011-06-30T13:41:29","modified_gmt":"2011-06-30T11:41:29","slug":"identitatea-romaneasca-iii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/identitatea-romaneasca-iii\/","title":{"rendered":"Identitatea rom\u00e2neasca (III)"},"content":{"rendered":"<p>4. Egalitatea femeilor? &#8230; Un subiect de dezbatere la televiziune pentru D-nele Tatoiu si Pora, care se pricep la toate. At\u00e2t de bine \u00eenc\u00e2t stii dinainte ce vor sa spuna. Max Gallo considera ca \u201el&#8217;amour courtois\u201c este, s-a vazut, un factor esential \u00een ecuatia franceza. A fi francez, zice el, este a avea facultatea de a recunoaste \u201eCette place \u00e9minente de la femme\u201c&#8230; care, \u00een alta ordine, echivaleaza cu \u201esociabilitatea franceza\u201c. Nu-i singurul care recunoaste importanta si rolul femeilor \u00een lumea galica. Multi spun ca, fara ele, literatura franceza (obiect de m\u00e2ndrie pentru francezi) ar fi aratat altfel, adica nu at\u00e2t de stralucitor, fara prezenta masiva a femeilor cultivate si cu gust estetic. Femeile au \u00eentretinut, \u00eentr-adevar, saloanele literare si, datorita sensibilitatii lor, au reusit sa adune la un loc spiritele eminente ale epocii. Daca ne g\u00e2ndim la Madame de S\u00e9vign\u00e9, prietena lui La Rochefoucauld, autoare a 1 120 de scrisori care fundamenteaza un gen literar (genul epistolar) \u00een secolul moralistilor sau, mai t\u00e2rziu, la Anne de Noailles \u00een salonul careia se \u00eent\u00e2lneau Proust, Val\u00e9ry, Colette, Cocteau&#8230; nu mai trebuie alte argumente pentru a accepta aceasta idee. Dar femeile rom\u00e2nce? Femeile rom\u00e2nce si-au facut loc mai greu si mai t\u00e2rziu \u00een cultura si nu totdeauna rolul lor a fost eminent. Au reusit rar \u00een marea literatura (Hortensia Papadat-Bengescu este cazul cel mai cunoscut \u00een literatura), iar \u00een politica n-au lasat p\u00e2na acum (am \u00een vedere regimul totalitar) dec\u00e2t semne negative. \u00cen epoca postcomunista femeia rom\u00e2nca a intrat \u00een afaceri \u2013 si se descurca, se pare, bine \u2013 si \u00een politica unde joaca, se pare, rolul traditional&#8230; C\u00e2nd nu imita pe Doamna Chiajna sau Vidra (femeia barbatoasa), \u00eesi ia ca model pe Elena Lupescu. Sa trecem si de data aceasta mai departe. \u201eL&#8217;amour courtois\u201c nu-i o specialitate rom\u00e2neasca si, \u00een genere, rom\u00e2nii n-au un puternic cult al feminitatii. Faptul se vede si din literatura. G. Calinescu scrie despre<br \/>\nT. Maiorescu ca era, \u00een privinta femeilor, un \u201eterian\u201c, iar G. Calinescu \u00eensusi scrie undeva ca rolul femeii inteligente este acela de a sta \u00een spatele barbatului eminent pentru a-i sustine, astfel, efortul de a crea. Rol adiacent, statut secundar, \u00een conformitate cu atitudinea traditionala&#8230;<br \/>\nLiteratura rom\u00e2na n-a creat dec\u00e2t de putine ori personaje feminine memorabile. Aflam, c\u00e2teva, \u00een proza Hortensiei Papadat-Bengescu, Holban, Camil Petrescu, Eliade (\u201eNunta \u00een cer\u201c), Preda, Breban, Buzura, \u00eensa, si aici, cu mici exceptii (Hortensia Papadat-Bengescu si Holban), unghiul de vedere este orgolios viril. Ideea egalitatii femeilor nu-i preocupa aproape deloc pe ideologii, sociologii si pe oamenii nostri politici sau \u00eei preocupa doar \u00een campaniile electorale. Atunci retorica egalitatii este \u00een floare. Nici ideea locului feminitatii \u00een societate nu-i agita prea tare&#8230; Mentalitatile omului rom\u00e2nesc (acela de care vorbeste Mircea Vulcanescu \u00een anii &#8217;30) sunt, la acest punct, mai aproape de psihologia tribala. Ceea ce nu \u00eenseamna ca barbatul rom\u00e2n nu stie sa iubeasca si nu acorda importanta iubirii \u00een filosofia lui de existenta. Heliade c\u00e2nta amorul sacru al familiei, Conachi mitizeaza ibovnica slavita si pune \u00een jalobele lui amoroase chinul dulce al fidelitatii, \u00een fine, Eminescu reia suferinta dulce si-i da o dimensiune cosmica&#8230; \u00cen poemele de tinerete, Arghezi nu acorda erosului un loc important \u00een mitologia sa lirica (\u201elogodnica de-a pururi, sotie niciodata\u201c), de-abia la batr\u00e2nete elogiaza amorul conjugal&#8230; Pentru Blaga femeia este o ispita plina de mistere, Nichita Stanescu \u2013 doua generatii de poeti mai t\u00e2rziu \u2013 face din eros punctul central al lirismului sau vizionar si ludic. Putem spune ca, dupa Eminescu, el este cel mai important poet erotic rom\u00e2n. Idealul lui nu este nici \u00eengerul, nici demonul romantic, nici femeia pierduta din poemele simbolistilor, nici erosul spiritualizat al lui Blaga, idealul lui erotic este \u201eAfrodita\u201c care uneste \u00een ea minunile, caderile si placerile lumii. Este modelul Ienachita Vacarescu \u2013 Costache Conachi trecut prin speculatiile modernitatii&#8230;<br \/>\nVaz\u00e2nd toate acestea, putem \u00eencheia cu ideea ca rom\u00e2nii nu cultiva \u201el&#8217;amour courtois\u201c \u00een viata de toate zilele si, \u00een genere, nu au mari nelinisti \u00een ceea ce priveste statutul nedrept al femeii \u00een societate. Ei reusesc sa-si reabiliteze misoginismul lor colorat si galagios \u00een si prin poezie. Aici imaginatia lor \u00eembratiseaza fara dificultate marile mituri ale erosului si se izbavesc&#8230;<\/p>\n<p>5. Nici \u00een privinta laicitatii si credintei, rom\u00e2nii nu-si fac, dupa opinia mea, mari griji. Nu sunt necredinciosi, dar nici bigoti. Au o relatie relaxata cu Dumnezeu, iar cu Biserica si mai relaxata: respecta sarbatorile importante, nu si posturile (cu exceptia femeilor \u00een v\u00e2rsta), merg la slujba la Craciun si la Paste, eventual la Boboteaza si la Rusalii, \u00eesi boteaza constiincios copiii si, c\u00e2nd se \u00eensoara, trec obligatoriu prin biserica, iar \u00een viata de toate zilele amesteca pe Dumnezeu \u00een toate combinatiile injurioase (si ma \u00eentreb de ce?!), \u00een fine, rom\u00e2nii nu \u00eendraznesc sa-l conteste pe Dumnezeu, dar nici nu fac caz, repet, de necredinciosenia (vorba lui Steinhardt) lor. La batr\u00e2nete, devin mai bisericosi si, fara mare anxietate (oricum, n-o manifesta), se pregatesc de marea trecere&#8230;<br \/>\nReligia este pentru ei, \u00eenainte de orice, o morala pe care o respecta, iar cei care n-o respecta sunt dispretuiti, sunt socotiti \u201elepadati de Dumnezeu\u201c. Exista printre ei si spirite autentic religioase, negresit, dar acestea se manifesta rar public. \u201ePocaitii\u201c (sunt numiti astfel toti cei care se abat de la dreapta credinta ortodoxa) sunt priviti cu suspiciune. D. Draghicescu se \u00eenseala c\u00e2nd scrie ca poporul rom\u00e2n este cel mai ateu dintre toate, cel mai putin credincios&#8230; Poporul rom\u00e2n are doar o relatie de toleranta cu divinitate si, cum am zis mai \u00eenainte, \u00eencearca sa \u00eempace placerile lumii cu rigorile Bisericii&#8230; Mai radicala este atitudinea fata de preoti. Ei sunt deseori suspectati ca una zic si alta fac. De aici a iesit zicala ca fa ce zice popa, nu ce face el, care sugereaza o ad\u00e2nca mefienta nu fata de divinitate, ci fata de slujitorii ei pe pam\u00e2nt. Proza rom\u00e2neasca exprima deseori aceasta ne\u00eencredere. Dovada faptul ca preotul este descris, de regula, \u00een nota satirica. Sunt putine personaje pozitive din r\u00e2ndul acestei categorii (\u00een prozele lui Galaction si Ag\u00e2rbiceanu), pamfletele, \u00een schimb, au impus o bogata tipologie patibulara. Sa ne g\u00e2ndim la \u201ePoarta Neagra\u201c. De unde vine aceasta ostilitate? Din comportamentul prea lumesc al preotilor ortodocsi, din ideea ca sacralitatea nu se poate \u00eentrupa \u00een indivizi comuni? Din incapacitatea literaturii de a intui filonul autentic religios al spiritului rom\u00e2nesc? Oricum, s-a creat deja o traditie \u00een acest sens si traditia cultiva mai degraba duplicitatile preotului ortodox dec\u00e2t virtutile sale religioase&#8230;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>4. Egalitatea femeilor? &#8230; Un subiect de dezbatere la televiziune pentru D-nele Tatoiu si Pora, care se pricep la toate. At\u00e2t de bine \u00eenc\u00e2t stii dinainte ce vor sa spuna. Max Gallo considera ca \u201el&#8217;amour courtois\u201c este, s-a vazut, un factor esential \u00een ecuatia franceza. A fi francez, zice el, este a avea facultatea de&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/identitatea-romaneasca-iii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Identitatea rom\u00e2neasca (III)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5902,5903,5839,5900,5901],"class_list":["post-8260","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-femeile-in-cultura","tag-femeile-in-societate","tag-identitatea-romaneasca","tag-specific-romanesc","tag-specificul-national"],"views":1405,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8260","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8260"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8260\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8260"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8260"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8260"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}