{"id":8257,"date":"2011-06-30T13:37:10","date_gmt":"2011-06-30T11:37:10","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8257"},"modified":"2011-06-30T13:37:34","modified_gmt":"2011-06-30T11:37:34","slug":"octavian-paler-%e2%80%9eviciul-memoriei%e2%80%9c-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/octavian-paler-%e2%80%9eviciul-memoriei%e2%80%9c-ii\/","title":{"rendered":"Octavian Paler: \u201eviciul memoriei\u201c (II)"},"content":{"rendered":"

Dincolo de diversitatea genurilor \u2013 poezie, proza, eseu, jurnal, memorii, autobiografie \u2013 unitatea stilistica si tematica a operei lui Octavian Paler este o caracteristica ce se impune a fi subliniata. Sintagmele \u201ecalatorii interioare\u201c si \u201ecalatorii prin memorie\u201c mi se pare ca o exprima si o definesc. O asemenea calatorie, dramatica la propriu si la figurat, este si \u201eApararea lui Galilei\u201c, carte care, scria Nicolae Manolescu la aparitia ei, te face sa t\u00e2njesti dupa o disonanta. \u00cen paranteza fie spus, cam toate cartile lui Paler te fac sa t\u00e2njesti dupa o disonanta.<\/strong><\/em>
\nGalilei, celebrul matematician, fizician si astronom, fondator al metodei experimentale, care la presiunea Inchizitiei retracteaza ca Pam\u00e2ntul se roteste \u00een jurul Soarelui, este \u00een aceasta parabola personaj literar, altfel dec\u00e2t la alti scriitori, de pilda la Bertolt Brecht. Galilei pledeaza, apar\u00e2ndu-se de vina ca a abjurat, \u00eentr-un decor cosmic paradisiac, sub bolta albastra a cerului italic, printre exoticii chiparosi si maslini ce \u00eempaduresc colinele \u00eenverzite ale Florentei. Pledoaria sa devine \u00eensa pe parcursul procesului sui generis, al \u201edezbaterii\u201c, tot mai putin convingatoare, si aceasta tocmai din perspectiva, altminteri inevitabila, \u00een care se situeaza consecvent, cea a adevarurilor vietii. Octavian Paler imagineaza, \u00een fond, un dialog al legendarului erou, care a abjurat pentru a \u201e\u00eenvinge\u201c rugul, cu propria-i constiinta ce ia diverse \u00eenfatisari. Esecul sau semiesecul discursului sau \u00eesi au cauza si explicatia \u00een memorie. Memoria care depoziteaza \u00eentreaga aventura a vietii (sa nu uitam ca Galilei abjura la v\u00e2rsta de 69 de ani) si care \u00eel \u201econstr\u00e2nge\u201c nu numai sa abjure, dar si sa-si poarte rugul \u00een spate, un rug vesnic neaprins, si nu doar timp de noua ani, adica p\u00e2na la moartea sa fizica, ci veacuri de-a r\u00e2ndul. \u00cen consecinta, posteritatea lui se va dovedi mult mai problematica, mai contradictorie si totodata mai fascinanta dec\u00e2t a altor mari figuri ale Evului Mediu si ale Renasterii.
\nPrimul lucru ce poate fi spus despre eroul lui Octavian Paler este acela ca e o victima a memoriei. Zeita uitarii \u00eencearca sa-l ademeneasca pe batr\u00e2nul solitar sa ram\u00e2na \u00een teritoriile ei, dar nu reuseste fiindca tot ea \u00eei adreseaza fatalul \u00eendemn: \u201ePriveste \u00een tine!\u201c. Galilei, apar\u00e2ndu-se, \u00eencerc\u00e2nd sa-si justifice gestul abjurarii, \u00eesi aminteste, provocat de misteriosul si intransigentul interlocutor, tot ce a trait si a simtit \u00een fata inchizitorilor ai caror ochi \u201ec\u00e2nd te privesc, te pateaza cu moarte\u201c, povestind de fapt o teribila experienta, o aventura care e chiar aventura constiintei sale nutrita \u00een fiecare clipa de o tiranica memorie ce nu iarta. El a abjurat aleg\u00e2nd viata, Natura, Cosmosul. \u00cen zadar i se ofera uitarea, dar si singuratatea. Ram\u00e2ne \u00een continuare robul fericit al memoriei, al amintirilor, pentru ca: \u201e\u00cen fata amintirilor suntem egali cu zeii\u201c.
\nRefuz\u00e2nd, \u00een fine, sau neput\u00e2nd sa accepte un anume tip de singuratate care i se propune, Galilei se instaleaza \u00eentr-o alta: printre chiparosi si amintiri: \u201eCum vrei, Galilei, a zis Zeita uitarii cu o voce \u00een care simteam nici aprobare , nici repros. Cum vrei\u2026 Aici ai fi reusit sa uiti totul\u201c. Dar a consimti sa uiti totul \u00eenseamna a muri ceea ce ar fi cu at\u00e2t mai absurd pentru cineva care a refuzat sa moara pentru o idee, abjur\u00e2nd, dar fiind \u00eempacat cu adevarul sau de neclintit, exprimat \u00een faimosul eppur si muove, \u00eentruc\u00e2t \u201ePam\u00e2ntul se \u00eenv\u00e2rte mai departe chiar daca nu vrea Inchizitia\u2026\u201c.
\nMemoria este norocul si nefericirea lui Galilei: \u201eScopul Inchizitiei nu era neaparat acela de a te omor\u00ee, ci de a aprinde \u00een tine un rug. Un rug care, arz\u00e2nd \u00een inima ta, sa te \u00eenconjoare de singuratate si sa te faca sa doresti o fericire care nu are dec\u00e2t ceea ce cer si plantele. Scopul Inchizitiei era sa te prefaca \u00een planta, Galilei. Cenusa lasa urme si compromite, \u00een vreme ce o planta trece neobservata. Si nu esti prea departe de acest destin. Deocamdata ceea ce te \u00eempiedica e memoria ta. Roaga-te sa nu uiti ce s-a \u00eent\u00e2mplat si sa nu dai fericirii alt nume dec\u00e2t cele firesti\u201c. \u00centrebat daca nu-l apasa linistea printre maslini si chiparosi, Galilei raspunde: \u201eAm ce sa-mi aduc aminte. Nu ma eschivez\u201c. De altfel, marturiseste ca nici nu exista alta sansa \u00een afara memoriei. Nu e \u00eensa doar sansa lui, ci si una a umanitatii. Fusese doar avertizat: \u201e\u00centr-o zi, Galilei, pam\u00e2ntul se va \u00eenv\u00e2rti nu numai cu mormintele noastre si cu cenusa pe care au rasp\u00e2ndit-o inchizitorii \u00een lume, ci si cu mormintele lor. Si atunci, ceea ce conteaza este ceea ce vor tine minte oamenii\u201c.
\nMemoria este si izvorul \u00eentelepciunii. \u201eNu \u00eent\u00e2mplator \u2013 scrie Octavian Paler \u2013 toate civilizatiile au vorbit despre \u00eentelepciune mai ales spre sf\u00e2rsitul lor. Iar Socrate la \u00eenchisoare\u201c. Din perspectiva scriitorului, memoria e prin excelenta epica. \u201eApararea lui Galilei\u201c, o naratiune \u00een dialog, o atesta pe deplin. Eroul care se \u201eapara\u201c, misteriosul interlocutor sunt vocile unei drame cu semnificatii multiple \u2013 etice, politice etc. \u2013 mereu actuale. Iata o pagina de mare si moderna proza: \u201eM-am visat copil, ma jucam \u00een cenusa, cenusa ramasa de la ruguri, dar eu nu stiam ce este un rug, nu stiam nici ce este un om si ce ram\u00e2ne de pe urma lui c\u00e2nd arde un rug. Asadar, ma jucam \u00een cenusa, desenam acolo figuri de animale si de oameni, pe urma am \u00eenceput sa adun cenusa si sa-mi fac papusi din ea, papusi pe care le adormeam seara si le aparam de frig, \u00eenvelindu-le c\u00e2nd ploua sau batea v\u00e2ntul rece, papusi pe care le invidiau alti copii. Si atunci au \u00eenceput sa caute rugurile, sa str\u00e2nga cenusa, sa-si faca si ei papusi, iar c\u00e2nd nu mai era ars nimeni se duceau l\u00e2nga Palatul Inchizitiei si asteptau sa mai fie judecat cineva, sper\u00e2nd ca vor avea peste putina vreme cenusa destula pentru papusile lor. Apoi, unde se \u00eenalta rugul, alergau \u00een urma convoiului, veseli si nerabdatori, rug\u00e2ndu-se sa bata v\u00e2ntul pentru ca flacarile sa se ridice tot mai mari, sa arda c\u00e2t mai frumos cel suit pe rug, dupa care v\u00e2ntul sa stea, sa nu \u00eemprastie cenusa, s-o poata str\u00e2nge ei, multumindu-le la plecare inchizitorilor, care \u00eei binecuv\u00e2ntau si \u00eei \u00eendemnau sa faca papusi vesele\u2026\u201c
\nOctavian Paler este \u00een literatura rom\u00e2na un incomparabil (re)povestitor de mituri vechi carora le confera sensuri noi. Alte literaturi \u2013 si ma g\u00e2ndesc \u00een primul r\u00e2nd la literatura moderna greaca sau la cea iberoamericana \u2013 au scriitori care au potentat epic, au re\u00eentemeiat marile mituri ale umanitatii, inclusiv sau mai ales cele fundamentale. Daca ar fi sa dam exemple, as mentiona doar doua: Kazantzakis si Saramago. Paler se afla mereu \u00eentr-o comuniune as spune privilegiata cu miturile. \u00cesi aminteste cu at\u00e2ta naturalete si familiaritate: \u201ePrima data mi s-a \u00eent\u00e2mplat asta la Troia\u201c, de parca si-ar aduce aminte nu de recenta sa vizita acolo, ci de un moment trait la fata locului \u00een chiar epoca faimosului razboi c\u00e2ntat de Homer. Un critic marturisea \u00een cronica sa: \u201eMelancolia nelinistita a grecilor nu e, desigur, o tema noua, dar e dovedita \u00een \u00abMitologii subiective\u00bb cu o stralucire de expresie ce m-ar obliga, daca as vrea s-o ilustrez deplin, sa citez nenumarate pagini\u201c. Este dovedita, \u00eentr-adevar, de un g\u00e2nditor profund, un eseist din stirpea lui Cioran si un scriitor cu \u00eensemnate resurse epice. Nu putem dec\u00e2t sa regretam ca pomenitele \u201eMitologii subiective\u201c, ca si \u201eApararea lui Galilei\u201c sau \u201eScrisorile imaginare\u201c, \u00eentre care cea catre Proust este o capodopera a unei specii literare de Paler inventata, nu au fost traduse pentru a avea o meritata circulatie mai larga, europeana.
\n(Va urma)<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dincolo de diversitatea genurilor \u2013 poezie, proza, eseu, jurnal, memorii, autobiografie \u2013 unitatea stilistica si tematica a operei lui Octavian Paler este o caracteristica ce se impune a fi subliniata. Sintagmele \u201ecalatorii interioare\u201c si \u201ecalatorii prin memorie\u201c mi se pare ca o exprima si o definesc. O asemenea calatorie, dramatica la propriu si la figurat,… Cite\u0219te mai mult »Octavian Paler: \u201eviciul memoriei\u201c (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2781],"class_list":["post-8257","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-octavian-paler"],"views":1707,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8257","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8257"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8257\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8257"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8257"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8257"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}