{"id":8254,"date":"2011-06-30T13:32:37","date_gmt":"2011-06-30T11:32:37","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=8254"},"modified":"2011-06-30T13:33:34","modified_gmt":"2011-06-30T11:33:34","slug":"poezia-fara-iesire","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/poezia-fara-iesire\/","title":{"rendered":"Poezia fara iesire"},"content":{"rendered":"

Ioan Es. Pop, Unelte de dormit: cu 10 desene de Dumitru Gorzo,<\/em> Bucuresti, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2011, 104 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Daca \u201eIeudul fara iesire\u201c (1994) \u00eensemna un abonament la r\u00e2ndul \u00eent\u00e2i al literaturii postdecembriste, iar \u201ePantelimon 113 bis\u201c (1999) impunea o formula premizerabilista, care i-a atins si pe c\u00e2tiva douamiisti (Dan Sociu sau Elena Vladareanu), \u201ePetrecere de pietoni\u201c (2003) arata ca poezia lui Ioan Es. Pop se vlaguieste. Nu recurenta viziunilor constituia deficienta, ci inconsistenta retorica. La fel se \u00eent\u00e2mpla si cu \u201eUnelte de dormit\u201c. Fisuri exista \u00een toate sectiunile: \u201e\u00een caz ca ti se face somn mai devreme\u201c, \u201esi cei din urma vor fi cei din urma\u201c, \u201epotriviri dupa Alecsandri & co.\u201c si \u201edincolo\u201c. Le-am observa imediat, daca am reciti si celelalte carti. Textele traiesc din amintirea realizarilor de odinioara. \u00cent\u00e2lnim si c\u00e2teva piese remarcabile, acumul\u00e2nd simboluri arborescente, redactate fie \u00een cadenta profetica, fie \u00een \u201edulcele stil clasic\u201c al pasoptistilor.
\nMetafizica alcoolului<\/strong>
\nProblema principala a \u201eUneltelor de dormit\u201c consta \u00een uniformitatea procedeelor \u2013 antiteze, disjunctii, paradoxuri, concesii \u2013, utilizate, c\u00e2teodata, \u00een maniera depasita. De aici si din rularea unei serii invariabile de teme rezulta caracterul predictibil al poemelor. Aproape nimic nu surprinde. Pilda elocventa o gasim \u00een poemul \u201eo, c\u00e2t as dori acum sa ma rog. dar \u00een loc de asta\u201c, replica subtire la un text anterior, care \u00eencepea cu urmatorul catren: \u201epeste drum de cr\u00e2sma unde stau si beau\/ e biserica, eu si parintele ne p\u00e2ndim de multi ani.\/ as vrea sa-l slujesc si eu pe dumnezeu dar mi-e teama\/ ar vrea si el sa bea cu mine dar
\nn-are curajul\u201c. La prima vedere, am fi tentati sa credem ca din disputa a iesit \u00eenvingator etilozoful, de vreme ce pare ca l-a convins pe preot sa-l \u00eensoteasca \u00een birt. Lucrurile stau pe dos. Clericul a poposit \u00een spatiul pierzaniei si, ca sa recupereze oaia ratacita, se deprinde cu patimile acesteia. Versurile sunt private \u00eensa de \u00eencr\u00e2ncenare si de socul produs de \u00eent\u00e2lnirea dintre blasfemie si m\u00e2ntuire la c\u00e2rciuma. Opozitia din strofa \u00eent\u00e2i devine marca stilistica. Sub o forma sau alta, o descoperim \u00een jumatate din poezii: \u201eo, c\u00e2t as dori acum sa ma rog. dar \u00een loc de asta\/ stau si tremur \u00een fata unei sticle pe jumatate goale\/ si ma g\u00e2ndesc deja la urmatoarea ca la singura salvare\u201c (p. 9). Urmeaza imediat o secventa care, poate, nu datoreaza nimic \u201ecartii Alcool\u201c, fiind compusa \u00een paralel. Numai ca, \u00een contextul dat, Ion Muresan a acaparat metafizica tariei si capacitatea de a preschimba dependenta \u00een drum spre sanctificare. Deocamdata, se dovedeste imposibil sa-l concureze cineva: \u201enu, nu ma uit \u00een laturi sau \u00een sus.\/ ma uit doar la lichidul dinauntru,\/ care descreste mai ceva ca untdelemnul\/ \u00eentr-o lampa dupa miezul noptii\u201c. \u00cen continuare, Ioan Es. Pop alege anticlimaxul, deturn\u00e2nd at\u00e2t imaginea musteriului care \u00eesi cauta salvarea \u00een Bachus, c\u00e2t si functia persuasiv-moralizatoare a emisarului Bisericii. Ajuns \u00een taverna, prin forta contraexemplului, parintele \u00eel dojeneste pe celalalt client fidel, din pricina ca-i lipseste r\u00e2vna de a persevera \u00een narav: \u201eduhovnicul meu, care sta c\u00e2teva mese mai \u00eencolo,\/ biruit de propria lui sticla,\/ nu se mai uita nici el la mine.\/ e clar ca l-am dezamagit, pentru ca el e deja\/ la a cincea, pe c\u00e2nd eu abia o termin pe a treia\u201c. \u00cen acest punct de plenitudine literara, constiinta bautorului se fractureaza, deoarece i se refuza si asceza, si damnarea.
\n\u00cen atare tipic nu conduce dec\u00e2t la scurte reusite. Se epuizeaza dupa o unica folosire. Cade \u00een desuetudine. Profunzimea este \u00eenlocuita de glumite: \u201ede vreo trei luni, m\u00e2na st\u00e2nga \u00eemi tremura.\/ doar n-o fi de la alcool, ca alcoolul\/ \u00eel beau cu dreapta, nu ?\u201c (p. 11). Alteori, perspectiva bahica dob\u00e2ndeste vicii de refractie. Lumea se tulbura la betie pentru profani. Pentru cei c\u00e2tiva alesi, ea \u00eesi dezvaluie atunci esenta. Puritatea revelatiei creste \u00een progresie geometrica dupa fiecare \u00eenghititura: \u201estateam asa si ma-ntrebam de ce o fi at\u00e2t de scumpa sticla de bere.\/ c\u00e2nd deodata am bagat de seama ca daca \u00eemi pun ochelari nr. 1\/ sticla se face mai mare, daca-mi pun ochelari numarul 2\/ e chiar pe masura pretului, iar de la nr. 3 \u00een sus, dumnezeule,\/ beau la ea un ceas si n-o mai termin,\/ deci acum nu mai merg la birt fara ochelari\u201c (p. 15). Dificultatea citatului precedent consta \u00een a discerne pe cine pastiseaza autorul: pe sine sau pe Ion Muresan?
\nToti scriitorii au c\u00e2te o obsesie. Dar cele mai multe ajung marote, pentru ca sunt vehiculate fara nicio modificare tehnica. Ioan Es. Pop se teme de \u00eencremenire, de repetarea aceleiasi durate, de circuitul existentei claustrate alaturi de bautura. Visarea si vegherea au regim identic. Nu e nicio noutate \u00een raport cu \u201eIeudul fara iesire\u201c: \u201edorm de doua zile. m-am trezit degeaba.\/ e tot azi (p. 49).
\nParabole lirice<\/strong>
\nParabolele lirice delimiteaza zona mai interesanta din \u201eUnelte de dormit\u201c. O distinctie se impune totusi, tin\u00e2nd cont de faptul ca unele (de mica importanta) respecta schema poeziilor filoetilice. Ioan Es. Pop \u00eesi inventeaza, pe filiera Blaga, Ion Alexandru, Ana Blandiana, o mitologie a infantilitatii, \u00een care mutenia ascute simtul vizual. Imposibila \u00eentoarcere \u00een cuibul pierdut, cu intruziuni traditionaliste nespecifice (\u201ec\u00e2nd eram mic, visam sa fiu si mai mic\u201c, p. 7), sau spaima ca rostirea ar aduce salvarea si blestemul reprezinta coordonatele dominante: \u201edaca n-as fi fost silit sa vorbesc,\/ n-as fi vorbit niciodata.\/ p\u00e2na la sase ani nu mi-au cerut-o\/ si a fost bine, pentru ca stateam\u00a0 sub vorbire\/ ca sub un clopot perfect ermetic\/\/ ascundeam acolo o stiinta\/ pe care, la sase ani, m-au silit sa o pierd.\/ \u00eel vedeam pe \u00eenger, nu \u00een somn, ci aievea,\/ ziua-n amiaza mare,\/ c\u00e2nd realitatea e de netagaduit\u201c (p. 53). Din pacate, apropierea exagerata de modele \u00eel \u00eempiedica pe poet sa se faca auzit. Glasul sau ram\u00e2ne \u00een umbra. \u00cen desenul de dinaintea poemului \u201ecu acesti ochi, cu care n-am vazut\u201c (p. 95-96), Dumitru Gorzo a sesizat excelent ca, spre deosebire de oamenii obisnuiti, poetul \u00eesi bazeaza cunoasterea pe intuitie, nu pe empirism, fac\u00e2nd parte din r\u00e2ndul vazatorilor fara vaz, al orbilor iluminati. Nota de orfism este unica inovatie, dar numai \u00een plan personal. La nivelul \u00eentregii poezii rom\u00e2nesti nu aduce nicio mutatie: \u201edar ce ochi mai limpede ca al meu vede lumina \u00een sine,\/ cu venele ei negre gata sa plesneasca,\/ mai tulbure ca o placenta aruncata la gunoi,\/ mai grea ca mercurul c\u00e2nd fata icnind,\/ si-atunci c\u00e2nd o vede, care ochi trebaluieste\/ \u00een jurul ei ca \u00een jurul unei caldari cu asfalt?\u201c (p. 95). Astfel, Ioan Es. Pop se distanteaza de poeziile sale mai vechi, unde asistam la inventarea unor surogate ale divinitatii. \u00cen \u201eUnelte de dormit\u201c \u00eesi abandoneaza postura de \u201epo\u00e8te maudit\u201c, accept\u00e2nd destinul exceptional de competitor la zidirea lumii prin cuvinte. \u00cen contrast cu abilitatea scriitorului de a cuprinde universul intangibil, se asaza fervoarea mistica a celor saraci cu duhul, care nu resimt drama transcendentei goale: \u201ecei care cred sunt mai frumosi, chiar daca\/ de sus nu le raspunde nimeni.\/ cei care cred sunt mai liberi, chiar daca\/ de sus nu le raspunde nimeni.\/ cei care cred sunt mai \u00eempliniti,\/ chiar daca de sus nu le raspunde nimeni\u201c (p. 61).
\nAm certitudinea ca unicul poem de cote \u00eenalte, pe masura celor incluse \u00een \u201eIeudul fara iesire\u201c sau \u00een \u201ePantelimon 113 bis\u201c, combin\u00e2nd figurile asteptarii, toposul musafirului\/ strainului si \u00eendemnuri crestine la pastrarea spiritului treaz pentru a-l \u00eent\u00e2mpina cum se cuvine pe Judecator la \u00eentoarcere, este \u201ec\u00e2nd am auzit ca va trece pe soseaua noastra\u201c. Ceremonia primirii nu se deruleaza din evlavie, ci din curiozitate. Mileniile au sters numele invitatului si i-au pervertit rolul, transform\u00e2ndu-l \u00een superstar. Istoviti de povara materiei, c\u00e2tiva spectatori l-au abandonat pe drumet \u00een favoarea m\u00e2ncarii si bauturii, iar ceilalti au fost cuprinsi de somn, ca apostolii \u00een Gradina Ghetsimani: \u201ec\u00e2nd am auzit ca va trece pe soseaua noastra,\/ ne-am bulucit din buna dimineata\/ de-a lungul ei, pentru ca nu se-nt\u00e2mpla\/ prea des ca unul precum el sa treaca\/ pe o sosea ca asta de la noi. s\u2026t\/\/ n-am fost norocosi nici \u00eentr-a doua\/ nici \u00een cele care i-au urmat,\/ dar ne-am \u00eencr\u00e2ncenat sa nu plecam.\/ \u00een schimb am poruncit sa ni se-aduca\/ de-acasa tot ce se putea aduce.\/\/ am stramutat l\u00e2nga sosea cu-ncetul\/ vite si porci si vinuri si copii,\/ cu g\u00e2ndul ca nu poate sa-nt\u00e2rzie\/ la nesf\u00e2rsit si ca \u00een dimineata\/ care urma desigur va sosi.\/\/ numai ca \u00eentr-o seara c\u00e2nd si vite\/ si vinuri, ba si p\u00e2ini s-au ispravit,\/ am hotar\u00e2t sa dam din nou pe-acasa,\/ cu g\u00e2nd sa ne \u00eentoarcem cu provizii\/ \u00een toiul diminetii urmatoare.\/\/ si ne-am \u00eentors, ba chiar foarte devreme,\/ dar c\u00e2nd ne-am aratat l\u00e2nga sosea,\/ cei trei ne-au spus ca el deja trecuse\/ si ca trecuse-at\u00e2t de dimineata,\/ \u00eenc\u00e2t nici nu-l putusera vedea\u201c (p. 57-58).
\nCu acest volum potolit, cu tonalitate molcoma, poezia lui Ioan Es. Pop nu si-a iesit \u00een matca.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ioan Es. Pop, Unelte de dormit: cu 10 desene de Dumitru Gorzo, Bucuresti, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2011, 104 p. Daca \u201eIeudul fara iesire\u201c (1994) \u00eensemna un abonament la r\u00e2ndul \u00eent\u00e2i al literaturii postdecembriste, iar \u201ePantelimon 113 bis\u201c (1999) impunea o formula premizerabilista, care i-a atins si pe c\u00e2tiva douamiisti (Dan Sociu sau Elena Vladareanu), \u201ePetrecere… Cite\u0219te mai mult »Poezia fara iesire<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5898,5896,2153,5899,5897],"class_list":["post-8254","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-autori-de-azi","tag-ioan-es-pop","tag-literatura-postdecembrista","tag-scriitori-douamiisti","tag-unelte-de-dormit-cu-10-desene-de-dumitru-gorzo"],"views":1658,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8254","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8254"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8254\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8254"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8254"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8254"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}